Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 568/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.568/
Ședința publică din data de 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
GREFIER: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - procuror șef secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată domiciliat în comuna, sat, județul G împotriva deciziei penale nr. 237/A din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 591 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de av. - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4079 din 18 2009, depusă la dosar, lipsă fiind recurentul parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită respingerea recursului declarat de recurentul parte vătămată întrucât nu este motivat. Consideră că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de partea vătămată este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Recursul nu a fost motivat de recurentul parte vătămată iar nemulțumirile acesteia în apel au vizat atât latura penală cât și latura civilă a cauzei, astfel că în mod corect instanța a răspuns cererii formulată de partea vătămată și a avut în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, gravitatea leziunilor, natura acestora precum și rezultatul produs și corect s-a apreciat în cauză săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal. Apreciază că despăgubirile civile acordate părții vătămate în sumă de 1620 lei au fost just individualizate, aceasta nefăcând dovada cu acte pentru despăgubirile pe care le-a solicitat, în sumă de 300 milioane ROL.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul parte vătămată, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței și este de acord cu cele învederate de apărătorul său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- partea vătămată a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 237 din 11 mai 2009 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 237 din 11 mai 2009 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 591 din 14 noiembrie 2008 Judecătoriei Tecuci.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 591 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 1 lună închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.313 din nr.OUG72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean "Sf. " G suma totală de 6.230,13 lei despăgubiri civile (câte 28,40 lei contravaloarea a două rapoarte de constatare medico-legală, 4.492,33 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată și 1.681 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată ).
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.620 lei despăgubiri civile.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.189 și art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 17 noiembrie 2005, partea vătămată se deplasa împreună cu soția a și fiul - pe raza satului, comuna, județul G, partea vătămată fiind mai în spatele celorlalți doi.
În momentul în care au ajuns în dreptul porții locuinței inculpatului, acesta a ieșit din curte cu o de fier și a început să-i lovească pe a și -.
Văzând acest aspect, partea vătămată a sărit în ajutorul soției și a fiului, însă inculpatul cu aceeași a lovit-o de mai multe ori peste picioare, trântind-o la pământ.
De frică, a și - au fugit, iar inculpatul a tras pe partea vătămată în curtea locuinței sale și a continuat să o lovească cu peste corp.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 150 - 180 zile îngrijiri medicale.
În ziua de 27 noiembrie 2005 partea vătămată a mers la locuința inculpatului și împreună cu acesta au consumat băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de alcool, cei doi s-au luat la ceartă și inculpatul, violent fiind a luat o din fier și cu ea a aplicat mai multe lovituri peste corp părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 - 90 zile îngrijiri medicale.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor. Cu privire la partea vătămată inculpatul a arătat că a fost lovit de soția și fiul părții vătămate și de frică a lovit, cu o țeavă din metal, pe cei doi și pe partea vătămată care intrase în curtea lui. A mai arătat că după ce partea vătămată a căzut, a dus-o în cameră și a sunat la salvare.
Cu privire la partea vătămată a arătat că aceasta a scos un cuțit și a încercat să-l lovească, iar inculpatul a luat o de furcă și a lovit- După ce partea vătămată a căzut, inculpatul împreună cu martora au plecat să dea telefon la salvare.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
Inculpatul a criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală și netemeinică. În motivarea apelului a solicitat, în referire la infracțiunea comisă împotriva părții vătămate, să se aibă în vedere că recunoscut și regretat fapta comisă, că aceasta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și că s-a împăcat cu partea vătămată.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune, inculpatul-apelant a susținut că instanța de fond, în mod greșit a înlăturat declarațiile martorilor, date în faza cercetării judecătorești, deși martora a declarat, inclusiv în faza de urmărire penală, că partea vătămată a încercat să-l lovească pe inculpat. Față de motivele invocate a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, pentru infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate, a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanței atenuante legale prevăzută de art.73 lit.
Partea vătămată a criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, apreciind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1-175 alin.1 lit.i Cod penal și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului și a despăgubirilor civile acordate, având în vedere că a fost în imposibilitate să muncească timp de 2 ani.
Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor reținute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare.
În acest sens, au fost avute în vedere plângerile și declarațiile părților vătămate și, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de ridicare, rapoartele de constatare medico-legală privind pe părțile vătămate și, declarațiile martorilor, -,.
Martora aad eclarat că în momentul când a ajuns în fața porții inculpatului, acesta a lovit pe fiul ei și pe ea, a ajuns și soțul ei care a fost lovit cu peste picioare și a căzut, iar inculpatul l-a târât în curte unde a fost găsit de jandarmi.
Martora a declarat că a auzit țipete în curtea inculpatului, a văzut că partea vătămată avea un cuțit în mână și alerga pe inculpat, partea vătămată s-a împiedicat într-o sârmă, a căzut, a scăpat cuțitul și a țipat că și-a rupt mâna, apoi partea vătămată a fugit prin grădină.
În schimb, la urmărirea penală martora a declarat că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu o bucată de lemn
Martorul a declarat că la locuința sa a venit partea vătămată care avea o haină ruptă, era murdar de pământ și avea sânge la cap, spunând că a fost bătut de inculpat.
La cererea inculpatului au fost audiați martorii și. Primul martor a relatat că partea vătămată împreună cu soția și fiul au intrat în curtea inculpatului și toți s-au luat la bătaie. A mai declarat că partea vătămată a sărit cu cuțitul la inculpat, iar acesta a lovit-o cu un băț sau o ghioagă.
Martorul a fost audiat și în cursul urmăririi penale și a declarat că partea vătămată era căzută lângă poartă și inculpatul îl lovea cu o țeavă metalică. A precizat că în momentul când a ieșit din casă nu a văzut pe soția și fiul părții vătămate.
A mai relatat martorul că între partea vătămată și inculpat au fost discuții contradictorii, partea vătămată a îndrăznit să lovească pe inculpat și atunci inculpatul a lovit-o cu o țeavă metalică.
Martora a declarat că partea vătămată a intrat în camera unde se afla inculpatul, s-a auzit, martora a ieșit din casă și a văzut când partea vătămată intenționa să lovească cu cuțitul pe inculpat, iar acesta s-a apărat și a lovit-o cu un băț.
Și martora a fost audiată în cursul urmăririi penale când a declara că a văzut pe partea vătămată căzută în apropierea porții, iar inculpatul o lovea și pentru că partea vătămată nu se mai putea, inculpatul a târât-o într-o încăpere.
A mai declarat martora că nu a văzut în timpul bătăii ca să aibă vreun cuțit sau briceag în mână.
Față de declarațiile martorilor din faza de urmărire penală s-a constatat că nu există dubii cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpatul, declarațiile martorilor, și, făcute în cursul cercetării judecătorești, fiind date în scopul de a minimaliza răspunderea inculpatului. S-a constatat că martorii nu au justificat în nici un fel revenirea asupra declarațiilor anterioare, astfel încât în mod judicios instanța de fond le-a înlăturat, reținând că nu se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Pentru aceste considerente, nu a putut fi primită cererea formulată în apărarea inculpatului, de a se reține comiterea infracțiunii, față de partea vătămată, în condițiile art.73 lit.b Cod penal. Chiar dacă susținerea inculpatului ar fi reală, s-a considerat că, singură, împrejurarea că partea vătămată a avut un cuțit în mână, în lipsa altui gest din partea acesteia, nu era de natură să provoace inculpatului o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să fi săvârșit fapta.
Din coroborarea probelor mai sus indicate a rezultat că în seara zilei de 17 noiembrie 2005, inculpatul a lovit pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 150-180 zile de îngrijiri medicale, iar în ziua de 27 noiembrie 2005, același inculpat a lovit pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Cererea formulată de partea vătămată de a se dispune schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor nu a putut fi primită.
Având în vedere pe de o parte declarațiile părții vătămate și ale martorului, iar pe de altă parte concluziile raportului de constatare medico-legală din care a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată sunt minore, numărul inițial de zile de îngrijiri medicale de 45-50 zile majorându-se datorită întârzierilor în consolidarea fracturilor iar loviturile nu i-au pus în primejdie viața, în mod judicios a reținut prima instanță că inculpatul nu a avut intenția directă sau indirectă de a ucide pe partea vătămată.
Faptele reținute în sarcina inculpatului s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal (două infracțiuni).
S-a considerat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în art.182 alin.1 Cod penal, de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de urmările produse, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului care este recidivist.
Totodată, raportat la împrejurarea că inculpatul este recidivist, în mod corect instanța de fond și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.
Latura civilă a cauzei a fost în mod legal și temeinic soluționată, instanța de fond stabilind în mod corespunzător existența și întinderea prejudiciului cauzat părții vătămate. Astfel, s-a avut în vedere că, pe perioada necesară îngrijirilor medicale, partea vătămată a fost în incapacitate de a munci și s-au acordat acesteia despăgubiri proporționale cu câștigul nerealizat. Privitor la celelalte pretenții cu titlu de daune materiale, în mod corect prima instanță le-a respins ca neîntemeiate, reținând că partea vătămată nu le-a dovedit în nici un fel.
Împotriva deciziei penale nr. 237 din 11 mai 2009 Tribunalului Galația formulat recurs partea vătămată, fără a motiva recursul formulat, așa cum prevăd dispozițiile art. 38510Cod procedură penală.
Deși legal citată partea vătămată nu s-a prezentat pentru aș susține oral recursul formulat.
În această situație, Curtea va proceda conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, urmând să analizeze hotărârile recurate din prisma motivelor favorabile părții vătămate, care pot fi luate în considerare din oficiu.
Analizând hotărârile recurate din prisma prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că latura penală a cauzei a fost corect soluționată, în baza probelor de la dosar, iar încadrarea juridică a faptei este cea corectă.
De asemenea, latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect, inculpatul fiind obligat la reparații civile și morale către partea vătămată, într-un cuantum rezonabil raportat la împrejurările comiterii faptei și la suferințele pricinuite părții vătămate.
În cauză nu subzistă alte motive de reformare a hotărârii penale atacate.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 237 din 11 mai 2009 Tribunalului Galați, și va obliga pe recurentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată domiciliat în comuna, sat, județul G împotriva deciziei penale nr. 237/A din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 591 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar nr- privind pe inculpatul (fiul lui - și, născut la data de 24 1969 în T, județul G, domiciliat în comuna, sat, județul G, cetățean român, studii 10 clase, agricultor, recidivist, CNP -).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei către Baroul Galați va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./1 octombrie 2009,
Tehnored.
2 ex./2 octombrie 2009,
Fond:
Apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
