Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 576/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 576
Ședința publică din data de 02 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 114/7.05.2009 a Tribunalului Brăila - dosar nr- (sentința penală nr. 1531/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
La apelul nominal lipsind recurentul inculpat, acesta a fost reprezentat de avocat - apărător ales, lipsă fiind intimata parte civilă, reprezentat de avocat, lipsă fiind și reprezentanții intimatelor părți civile Spitalul Județean de Urgență B, Serviciul de Ambulanță Județean B și Serviciul de Urgență " "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar note scrise în care a invocat motive de recurs.
Apărătorul intimatei părți civile solicită acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu are cereri ori excepții de formulat în cauză.
Curtea, constată că recursul de față nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de lege, urmând ca recurentul inculpat prin apărător să invoce motive de ordine publică, ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Apărătorul ales al recurentului inculpat consideră că în cauză nu există motive de ordine publică pe care să le poată invoca din oficiu.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri, sens în care apărătorii vor pune concluzii prin prisma dispozițiilor legale privind nemotivarea recursului în termenul legal.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită să se aprecieze asupra netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond, invocând încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, sens în care invocă prevederile art. 3859pct. 14,17 și 21 Cod procedură penală.
Solicită să se constate că la judecata în apel a cauzei nu s-a insistat pe aducerea în instanță a martorilor solicitat în apărare, probă admisă, respectiv martorii și pentru care a solicitat o confruntare, sens în care invocă încălcarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, cu trimitere la existența condițiilor care îndeplinesc înfăptuirea principiuluiin dubio pro reo.
Se invocă jurisprundeța CEDO care statuează că atunci când este vorba despre principiului in dubio pro reo inculpatul trebuie achitat,pentru că nu sunt probe certe, clare care să confere, în temeiul art. 289 Cod procedură penală, instanței de judecată certitudinea că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Susține că în rechizitoriu martorul esențial nu este citat printre martorii din acte, fiind înlăturată declarația acestuia pe motiv că aceasta nu se coroborează cu celelalte declarații.
Invocă prevederile art. 63 al. 2 Cod procedură penală și susține că declarația inculpatului se coroborează cu declarația acestui martor, potrivit căruia și sau l-a lovit pe partea vătămată cu o țeavă în cap, motiv pentru care, fiind vorba despre o coroborare de două declarații, consideră că este îndeplinit principiulin dubio pro reo.
Solicită să se constate că și instanța de fond a reținut că nu se coroborează declarația inculpatului, potrivit căruia altcineva ar fi lovit partea vătămată, cu nici o declarație de martor și că instanța de apel nu a insistat în aducerea martorilor, probă la care se renunță chiar și de apărare având în vedere refuzul celor doi martori de a se prezenta în instanță. Consideră că instanța de apel nu a lămurit dacă este vorba despre un dubiu sau nu și având în vedere practica CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul trebuia achitat.
Solicită să se constate că în cauză există două seturi de declarații, care duc separat la câte o concluzie - ale martorilor audiați - cei care vorbesc despre posibila lovitură aplicată părții vătămate de către inculpat - și martorii care precizează că nu este așa, motiv pentru care se impune a se lămuri acest lucru.
În subsidiar, dacă se va considera că se reține o culpă a inculpatului, solicită să se constate că este exagerat cuantumul daunelor morale, cât și al despăgubirilor materiale. Solicită să se constate că s-au acordat daune morale chiar însuma solicitată de partea vătămată în condițiile în care nici măcar tatăl părții vătămate nu este sigur că l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe fiul său. Arată că nu s-au făcut investigații suplimentare față de cele dispuse de parchet și invocă concluziile raportului de expertiză efectuat la parchet din care rezultă că părții vătămate nu i-a fost afectată capacitatea de muncă cât și celelalte abilități.
Totodată, se solicită să se aprecieze asupra cuantumului cu titlu de daune materiale în care se face referire la "șpaga" dată doctorului. Consideră că sumele solicitate cu titlu de despăgubiri sunt foarte mari și nu se justifică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că la fila 116 din dosarul de fond se face mențiune că inculpatul este de acord cu despăgubirea părții vătămate.
Apărătorul intimatei părți civile solicită să se constate că apărarea a invocat așa zise trei motive de ordine publică, deși din pledoarie și motivele scrise nu rezultă acest lucru.
S-a invocat încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, fără a se respecta prezumția de nevinovăție deși instanța de fond, în baza rolului activ s-a străduit pentru a administra nemijlocit toate probele în cauză, pentru aflarea adevărului, lucru care s-a repetat și la instanța de apel.
S-a arătat de apărare că oarecum constrâns de atitudinea instanței de apel, a fost nevoit să renunțe la audierea celor doi martori indicați astăzi, în condițiile în care avea instrumentele procedurale legale să insiste în administrarea probei. Instanța de apel a dat dovadă de rol activ, având în vedere că a reaudiat totuși pe tatăl inculpatului.
Faptul că se invocă practică CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce vizează principiulin dubio pro reo,despre care se arată că ar fi încălcate de cele două instanțe, apreciază că nu există nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului care a recunoscut fapta și martori - rude apropiate ale inculpatului - au indicat prezența inculpatului la fața locului și nu au indicat prezența martorului, indicându-se cu precizie când s-a aplicat lovitura părții vătămate.
Referitor la latura civilă a cauzei, privind daunele materiale și morale, consideră că ambele instanțe au decis corect și just, raportat la situația de fapt.
Solicită să se constate că la suma de 4000 RON s-a achiesat - fila 20 dosar fond - la data de 13.01.2008, când inculpatul a fost audiat.
Referitor la daunele morale, consideră că suma este justificată și nu se poate aprecia că aceasta ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate în condițiile în care, având în vedere momentul la care a avut loc lovitura, intensitatea și zona vizată, leziunile produse și vârsta părții vătămate și faptul că practica un sport de performanță pe care nu l-a mai putut practica în aceleași condiții.
Invocă concluziile raportului medico legal în sensul că indiferent de tratamentul medical acordat și rezistența organismului părții vătămate, viața acesteia a fost în pericol.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, expune pe scurt fapta dedusă judecății și urmarea produsă, în sensul că partea vătămată a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața și supune atenției Curții faptul că inculpatul fiind audiat nu a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, neavând o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, dar a fost de acord să o despăgubească pe partea vătămată, opinie pe care și-a exprimat-o clar în fața instanței de judecată.
În ce-i privește pe martorii și audiați de instanța de fond, referitor la persoana care a lovit-o pe partea vătămată, cu o bară metalică, consideră că declarațiile lor concordă - arată că inculpatul a lovit partea vătămată cu un fier în cap iar declară că inculpatul a lovit partea vătămată cu un fier de aproximativ 1m. S-a mai arătat că partea vătămată și cei apropiați acesteia nu aveau nici un fel de armă în mână.
Solicită a fi avute în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză care au văzut și perceput în mod nemijlocit modul în care a fost lovită partea vătămată.
Dacă s-au face aplicarea prevederilor art. 10 lit. invocă dispozițiile art. 38518Cod procedură penală legat de eroarea de fapt.
În ce privește pct. 21, acesta nu poate fi invocat din oficiu, fiind exclus în mod imperativ de prevederile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, punctul 17 vizând problema încadrării juridice a faptei, la care în concret nu s-a făcut referire în pledoarie de către apărare.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare. După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 114 din 7.11.2009 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1531/30.09.2008 a Judecătoriei Brăila și s-a mentinut hotărârea apelată.
Pentru a pronunța această hotărîre instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță, pe baza analizei juste și complete a probelor administrate, a stabilit corect situația de fapt și a dat încadrarea juridică corespunzătoare, faptei săvârșite de inculpat.
S- mai reținut că referitor la latura civilă a cauzei, cu privire la suma de 4000 lei despăgubiri civile, s-a avut în vedere principiul disponibilității și poziției inculpatului, care în declarația sa a arătat că este de acord să achite suma solicitată de către partea vătămată.
Împotriva acestei hotări a declarat recurs inculpatul, invocând dispozițiile art. 3859pct. 14 și 17 Cod procedură penală, învederând că în mod greșit instanța de apel a menținut hotărea instanței de fond, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost judecat, că nu s-a dat eficiență principiului in dubio pro reo.
S-a mai reținut că a existat o stare de confuzie generată de aglomerarea persoanelor implicate în conflict, precum și ambiguitatea declarațiilor martorilor, dar și contradicția dintre susținerile martorilor părții vătămate.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și în rejudecare, achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Drept consecință a solicitării de achitare a inculpatului, s-a învederat faptul că nici obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile nu se mai justifică chiar în condițiile în care acesta a fost de acord cu plata lor.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 3859pct. 14 și 17 Cod procedură penală se constată că hotărârea recurată este temeinică și legală.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de instanțe, aceasta este conformă cu întregul material probator, judicios administrat, analizat și coroborat în cauză.
Astfel, corect s-a reținut că la data de 28.07.2006, între familia inculpatului și cea a părții vătămate s-a iscat un conflict determinat de o altercație între soția inculpatului și sora părții vătămate, conflict care a degenerat în jurul orelor 22,00 cu prilejul întâlnirii dintre inculpat, frații și mama acestuia pe de o parte și și tatăl acestuia pe de altă parte. În aceste condiții inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un fier în zona fronto-parietală, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25-35 zile pentru îngrijiri medicale și care, potrivit raportului de expertiză medico legală efectuat în cauză, viața victimei a fost pusă în primejdie.
În mod corect instanța a înlăturat susținerea de negare a inculpatului, privind săvârșirea infracțiunii, întrucât aceasta nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Deși numitul s-a aflat în apropierea locului conflictului, nu s-a stabilit nici o legătură a acestuia cu implicarea în conflict, aspect rezultat din declarațiile martorilor, și.
Astfel, din probele administrate nu rezultă că și o altă persoană a lovit-o pe partea vătămată.
În acest sens se pronunță și medicul legist prin raportul de constatare medico legală care arată că partea vătămată a fost lovită o singură dată cu un corp dur, nu de mai multe ori cu mai multe obiecte.
În considerarea situației de fapt reținute corect se apreciază că și încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpat este legală, ea fiind circumscrisă acestei situații de fapt.
Totodată, s-a apreciat în mod just că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 44 Cod penal, privind legitima apărare și nici dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal privind scuza provocării, întrucât probele administrate în cauză nu converg în sensul solicitat de către inculpat. Chiar inculpatul arată că a plecat de acasă cu o de sapă în mână pentru a-și apăra rudele.
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 72 Cod penal, art. 81 Cod penal, precum și art. 52 Cod penal privind scopul preventiv - educativ al pedepsei. S-a apreciat în mod just că reeducarea inculpatului se poate efectua chiar fără privarea de libertate a acestuia, adică într-o modalitate virtuală de executare, cu consecințele legale prevăzute de art. 83 Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, criticile formulate de apărătorul inculpatului sunt nefondate, întrucât acesta omite a avea în vedere principiul disponibilității părților în latura civilă a cauzei, dar și poziția inculpatului care în declarația dată la fila 117, dosar fond, își exprimă acordul în achitarea sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Suma solicitată cu titlu de daune morale, a fost apreciată în mod just de către instanțe, realizându-se o justă reparație în raport de suferința acesteia, de circumstanțele săvârșirii faptei și de poziția inculpatului pe parcursul procesului penal, ele reprezentând o desdăunare în conformitate cu dispozițiile legale incidente în cauză.
Cum nici din oficiu nu s-au invit motive de ordine publică care să atragă nulitatea absolută a hotărârii recurate în baza art. 3859al. 1 lit. a Cod penal, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 114/7.05.2009 a Tribunalului Brăila, pe care o menține ca legală și temeinică.
Văzând și art. 192 al. 2 Cod procedură penală urmează a dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 13.01.1978 în comuna Miresii, județul B, CNP: -, domiciliat în comuna Miresii, sat, județul B) împotriva deciziei penale nr. 114/7.05.2009 a Tribunalului Brăila - dosar nr- (sentința penală nr. 1531/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
Grefier,
- -
Red. /22.10.2009
Tehn. /23.10.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
