Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 591/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 591/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 7 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva deciziei penale nr. 32/A din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 august 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 3 septembrie 2009, 4 septembrie 2009, iar apoi pentru astăzi 7 septembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că,prin sentința penală nr. 79/2008, Judecătoria Rupea,în baza art. 182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a și c Cod penal raportat la art. 76 alin.1 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, parte vătămată fiind, domiciliat în R,-, județul
În baza art. 81, 82 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că, dacă în interiorul termenului de încercare va mai săvârși o infracțiune suspendarea executării pedepsei se va revoca.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin.1 lit.a, teza a II-a lit.b Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 alin.5 pr.pen. art. 998, 999 cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei daune materiale în favoarea părții civile și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor.
În baza art. 14 alin.3 lit.b pr.pen, raportat la art. 998, 999, 1088 Cod civil, art. 313 din legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență B, suma de 2600,71 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în dimineața zilei de 22 iunie 2007 inculpatul a plecat cu căruța numitului de la locuința sa din comuna împreună cu membrii familiei sale în orașul R la cumpărături.
Pe raza orașului R inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată cu care s-a deplasat la un restaurant și au consumat băuturii alcoolice.
La plecarea din orașul R cei doi au mai cumpărat două bidoane de bere la doi litrii pe care au continuat să le consume pe drumul de întoarcere.
Între localitățile și, pe lângă căruța acestora a trecut o mașină, moment în care calul s-a speriat și a intrat cu căruța în șanț. Conducătorul atelajului a început să bată calul cu biciul moment în care a intervenit inculpatul rugându-l pe acesta să nu mai bată calul, împrejurare în care intervenit partea vătămată care l-a prins de gât pe inculpat.
În timp ce numitul încerca să scoată căruța din șanț, partea vătămată aflat și el sub influența băuturilor alcoolice a luat scândura de la căruță cu intenția de a-l lovi pe inculpat care a scos un briceag și l-a înjunghiat pe acesta în zona abdominală.
După incident partea vătămată a plecat pe jos spre localitatea și după ce a parcurs aproximativ 500 a căzut în șanțul din partea a drumului, unde a fost găsit de angajații unei ferme de animale care au anunțat organele de poliție și salvarea, l-a transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență B unde a fost internat la Secția chirurgie toracică III cu diagnosticul "plagă prin înjunghiere perete toracic posterior. prin leziune de splină".
Din raportul de constatare medico legală nr. 2272/E din 10 iulie 2007 eliberat de Serviciul Medico Legal Județean B rezultă faptul că în urma loviturilor primite de la inculpat, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitate pentru vindecare un număr de 28-30 zile de îngrijiri medicale. Din același raport rezultă faptul că prin natura leziunilor, părții vătămate i-a fost pusă viața în primejdie.
Prin decizia penală nr. 63/2009, constatând că partea vătămată este minoră, Tribunalul Brașova declinat competența de soluționare a apelului declarat în cauză în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, dosarul fiind înregistrat sub nr- la această instanță.
Prin decizia penală nr. 32/2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei. În cadrul rejudecării, tribunalul a majorat pedeapsa stabilită de prima instanță la 2 ani închisoare.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, solicitând casarea acesteia întrucât este nelegală si netemeinică sub aspectul încadrării juridice dată faptei, fiind vorba despre tentativă la omor calificat, iar nu de vătămare corporală gravă.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal, constând în aceea că, în data de 22 iunie 2007, inculpatul a aplicat părții vătămate minore o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, partea vătămată suferind leziuni corporale care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale.
Încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, în cauză fiind vorba despre comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, iar nu de o vătămare corporală gravă. Această din urmă infracțiune aduce atingere relațiilor sociale ce ocrotesc integritatea corporală și sănătatea persoanei, pe când infracțiunea de omor are în vedere o altă valoarea socială, și anume viața unei persoane, aceasta fiind pusă în primejdie în momentul comiterii omorului. În speța de față, aplicarea unei lovituri (sau mai multor lovituri) cu un cuțit (instrument tăietor-înțepător, să ducă la decesul unei persoane) în zona abdominală (o zonă vitală a corpului) a unui adolescent (cu o altă constituție decât cea a unui adult), lovitură de o intensitate deosebită, ce a produs victimei un hemopneumotorax, fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență și care a pus în primejdie viața victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor (tentativă în cazul în care vitima supraviețuiește). Ținând seama de circumstanțele concrete în care s-a comis infracțiunea, de modul de operare și de consecințele produse, astfel cum au fost subliniate anterior, curtea constată că valoarea socială periclitată prin săvârșirea infracțiunii este viața persoanei, iar nu doar integritatea corporală a victimei. Chiar dacă nu a dorit să ucidă victima, inculpatul, prin modul în care a acționat, obiectul folosit, zona vizată și consecințele produse, a acționat cu intenție indirectă și a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat totuși posibilitatea producerii lui.
Prin urmare, în mod eronat inculpatul a fost condamnat atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, încadrarea juridică corectă fiind aceea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, urmând a se proceda la schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Noua infracțiune este însă de competența tribunalului, aceasta fiind instanța care trebuia să judece cauza în primă instanță, iar urmărirea penală efectuată de parchetul corespunzător. Având în vedere însă că această constatare este realizată după începerea dezbaterilor în cauză, iar schimbarea încadrării juridice este rezultatul cercetării judecătorești efectuate în cauză, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 332 Cod procedură penală. Analizând per a contrario și dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod procedură penală care prevăd că instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă aoj udeca chiar dacă constată, după efectuarea cercetării judecătorești, că infracțiunea este de competența instanței inferioare, curtea urmează ca, după admiterea recursului parchetului, casarea, respectiv desființarea hotărârilor pronunțate în cauză și schimbarea încadrării juridice, să constate că instanța competentă să judece cauza în prima instanță este Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și să trimită cauza privind pe inculpatul acestei instanțe în vederea judecării ei în primă instanță.
. Văzând și dispozițiile art. 189, art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 încheiat între Ministerul Drepturilor și Libertăților și Uniunea Națională a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva deciziei penale nr. 32/A/2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o casează, desființând și sentința penală nr. 79/2008 a Judecătoriei Rupea.
În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal în tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 raportat la art. 175 lit.i Cod penal.
Constată că instanța competentă să judece cauza în primă instanță este Tribunalul pentru Minori și Familie și trimite cauza privind pe inculpatul acestei instanțe în vederea judecării ei în primă instanță.
Cheltuielile judiciare în recurs (în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei, potrivit art. 3 din protocolul nr.61573/2008 încheiat între Ministerului Drepturilor și Libertăților și Uniunea Națională a Barourilor din România) rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. LP/18.09.2009
Dact.BD/18.09.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 3 exemplare -
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alexandru Șerban, Laura Popa
