Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 61/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 61
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 420 din data de 16 octombrie 2008 Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură motivele de recurs avute în vedere de inculpatul recurent.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent arată că prin decizia din apel a Tribunalului Iașia fost admis apelul declarat de partea vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a reținut în motivele de apel faptul că este vorba de u nulitate absolută ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea și rejudecarea cauzei și anume faptul că după ce s-au pus concluzii pe fondul cauzei, s-a dat citire declarației unui martor.
Consideră că nu este vorba de o nulitate absolută ci este vorba de o nulitate relativă, în aprecierea căreia trebuia să se aibă în vedere dacă s-a provocat o vătămare unei părți din proces și dacă această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Apelul este o cale de atac devolutivă, în care puteau fi audiați martorii audiați la instanța de fond.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 513 din 05 decembrie 2007 Judecătoriei Hârlău, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "a" și art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată și formulată de Spitalul Clinic de Urgențe I prin reprezentanți legali.
Partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către inculpat și către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarația părții vătămate, rezultă faptul că la data de 09/10.12.2005, în jurul orelor 02.10 acesta se afla în incinta barului "" din comuna Cotnari, județul I împreună cu trei prieteni. Tot aici în incinta barului se mai afla un grup de consumatori, din care acesta a recunoscut numai pe doi dintre ei respectiv pe "" și ""(după porecle). Tot din declarația părții vătămate rezultă faptul că unul dintre acei consumatori ar fi mers la bar de unde i-ar fi solicitat un spray lacrimogen gestionarei, după care a luat o sticlă și l-a lovit în zona capului pe numitul. Pentru a se apăra numitul a pus mâna pe un scaun ieșind cu toții afară pe terasa barului. Aici unul dintre consumatorii din bar l-a lovit cu scaunul în zona piciorului pe, fracturându-l, după care s-au urcat în autoturismul lui plecând la Spitalul.
În cele două declarații date, partea vătămată nu a putut să indice cu precizie cine anume l-a lovit cu scaunul și i- produs vătămarea reclamată.
Partea vătămată a prezentat în copie certificatul medico-legal nr. 3342 din 16.12.2005 din care rezultă că la examinare a prezentat fractură bimaleolară cu deplasare tip B, ce s-a putut produce prin lovire urmată de cădere cu răsucirea piciorului și comprimarea sa între greutatea corpului și sol și poate data de 10/11.12.2005; i s-au prescris un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cauză au fost audiate majoritatea persoanelor din bar de la momentul producerii altercației.
Martorul, a precizat în timpul urmăririi penale, că scandalul a avut loc între numiții, cei trei amici cu care era venit și inculpatul, iar cel care a avut scaun în mâini a fost primul care la lovit pe ultimul. Nu a putut preciza cine anume l-a lovit pe.
În timpul judecății acest martor nu a mai putut fi audiat fiind plecat din țară.
Martorul G (zis "") a precizat de asemenea că nu a văzut când și cine l-a lovit pe însă a relatat despre faptul că între cele două grupuri a avut loc o altercație, că s-a produs " învălmășeală" că persoanele implicate "se certau și se îmbrânceau reciproc", că l-a văzut numai pe martorul cu un scaun în mână.
Martorul ce a făcut parte din grupul inculpatului a negat comiterea faptei de către inculpat relevând că martorul l- atacat pe el și pe inculpat cu un scaun.
Martorul nu a asistat la altercație, a fost asistent la recunoașterea din grup efectuată de către martorul care l-a indicat ca autor pe inculpat.
Martora a lucrat ca barman în acea seară. Aceasta a înfățișat că martorul a declanșat scandalul întrucât aceasta a refuzat să-l mai servească cu băuturi alcoolice pentru că era ora de închidere.Acesta l-a lovit pe inculpat, iar cei doi au ieșit afară pe terasă și au început "să se bată". Nu a putut preciza cine a lovit-o pe partea vătămată.
Administratorul barului martorul a surprins numai finalul incidentului când a văzut pe terasa barului cca. 4 persoane lovindu-se reciproc cu scaunele, precizând că inculpatul se retrăsese în interiorul barului la acel moment. A mai precizat că martorul s-a oferit să-i plătească daunele, respectiv contravaloarea scaunelor distruse.
a făcut parte din grupul părții vătămate. Acesta specificat că la un moment dat o persoană din grupul inculpatului l-a lovit pe martorul cu o sticlă în cap și apoi a început altercația care s-a mutat ulterior în exterior întrucât cineva a pulverizat cu spray lacrimogen. Acesta nu a mai putut urmări incidentul întrucât inspirase substanță degajată de acel spray.
Numitul a relatat că în acea seară inculpatul în mod inexplicabil a venit la masa sa, l-a lovit cu o sticlă în cap și i-a pulverizat spray în față. Martorul l-a ajutat să iasă afară ca să-și revină și când s-a întors i-a văzut pe și u pe de o poarte și pe inculpat împreună cu alte persoane, de cealaltă parte care se loveau reciproc. În acest timp l-a auzit pe țipând și spunând că i-a" fost rupt piciorul". După ce au plecat cu mașina de la locul faptei, pe drum, partea vătămată a precizat că nu a văzut cine l-a lovit întrucât era întors cu spatele în acel moment însă martorul a precizat că l-a văzut pe agresor, și i-a descris îmbrăcămintea.
Singurii martori care pretind că au văzut momentul lovirii sunt (prieten cu partea vătămată și care a făcut parte din grupul celor care s-au încăierat cu grupul inculpatului) și martorul care a fost paznic în acel local în acea seară și care nu a fost implicat deloc în altercație.
a declarat că inculpatul a provocat scandalul lovindu-l pe martorul și că la un moment dat l-a văzut pe inculpat lovind- pe partea vătămată (fila 33 dosar urmărire penală).
Acest martor nu-l cunoștea pe inculpat la data altercației de aceea s-a procedat la recunoașterea din grup în timpul cercetărilor penale, când martorul l-a indicat pe inculpat ca fiind cel care a lovit- pe partea vătămată.
Acest martor nu a putut fi audiat însă nemijlocit de către instanță, constatându-se imposibilitatea aducerii cu mandat, după numeroase demersuri în acest sens.
Martorul a relatat că asistat la incidentul petrecut în exteriorul localului când, la un moment dat, martorul, care se afla în parcare, lângă mașină împreună cu partea vătămată și ceilalți din grupul lor, l-a instigat încă o dată pe inculpat, care se afla pe terasa barului, să vină la ei dacă mai "are curaj". Potrivit celor declarate de acest martor, inculpatul s-a deplasat în acel loc iar martorul a ridicat scaunul să-l lovească însă inculpatul s-a ferit iar scaunul a ricoșat în piciorul stâng al părții vătămate care se afla lângă acest martor. Imediat partea vătămată a strigat că-l doare piciorul.
Acest martor a dat aceeași declarație atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței (filele 74-75 dosar).
Față de amplul material probator administrat în cauză constatând că între depozițiile martorilor există numeroase contradicții, că dintre numeroșii martori oculari care au asistat în mod direct la incident numai martorul u afirmă că inculpatul a săvârșit această faptă, că declarația acestui martor nu se mai coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, dimpotrivă este antagonică cu depozițiile unora dintre martorii oculari, faptul că acest martor este prieten cu partea vătămată, a făcut parte din grupul implicat în altercație, instanța conchide că în cauză există suficiente dubii cu privire la vinovăția inculpatului, dubii ce îi profită acestui inculpat.
Instanța apreciază că Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău ar fi trebuit să încadreze faptele în disp. art. 322 alin. 3 Cod penal, având în vedere incertitudinea cu privire la autorul vătămării produse în încăierarea celor două grupuri.
Față de cele reținute instanța urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "c" Cod procedură penală să achite pe acest inculpat și să dispună de asemenea respingerea acțiunilor civile conform art. 14 cu referire la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, în cauză nefiind îndeplinite nici condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul Parchetului se referă la nelegala achitare a inculpatului, atât în temeiul art. 10 lit. "c" Cod procedură penală cât și în temeiul art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, întrucât există o contradicție evidentă între cele două dispoziții cuprinse în minută, în sensul că nu se poate constata, în același timp că fapta nu exista și că nu a fost comisă de inculpat.
S-a mai precizat că există probatorii la dosar din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Partea vătămată a declarat apel fără a depune în concret motivele de critică ce vizează hotărârea.
Prin decizia penală nr. 420 din 16 octombrie 2008 Tribunalului Iași, au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 513 din 05 decembrie 2007 Judecătoriei Hârlău în dosar nr-, sentință ce a fost desființată integral.
S-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru reluarea dezbaterilor și rejudecarea în fond a cauzei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prin sentința primei instanțe s-a dispus achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 10 lit. a și 10 lit. Cod procedură penală și art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, reținând că probatoriul administrat în cauză nu a condus la concluzia existenței vinovăției inculpatului.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 14.11.2007, instanța amânând ulterior pronunțarea.
Din încheierea de ședință din 14.11.2007 rezultă că s-a acordat cuvântul părților, la dezbateri pe fondul cauzei, s-a constatat cauza în stare de judecată.
Ulterior, prin aceeași încheiere, s-a dispus, în conformitate cu art. 327 Cod procedură penală, s-a dat citire declarației martorului, în urma constatării imposibilității audierii acestui martor.
În conformitate cu disp. art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, dacă ascultarea vreunui martor nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmării penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei. Această declarație are valoarea unei probe, iar instanța de fond, așa cum rezultă din motivare, a ținut seama de declarația acestui martor, la pronunțarea sentinței.
Cercetarea judecătorească presupune administrarea tuturor probatoriilor înaintate de a se trece la dezbateri, conform disp. art. 340 Cod procedură penală, pentru a da posibilitatea părților să se asigure apărarea în cunoștință de cauză.
Ori, instanța de fond, administrând o probă după încheierea dezbaterilor pe fond a încălcat dreptul la apărare al părților, nulitate prevăzută expres de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală și care nu poate fi înlăturată în nici un mod.
Față de aceste considerente, în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. b teza 2 Cod procedură penală, Tribunalul va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hîrlău și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru reluarea dezbaterilor și rejudecarea pe fond a cauzei.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond va avea în vedere și criticile formulate de parchet, prin motivele de apel, privind invocarea celor două texte referitoare la achitare - art. 10 lit. a și art. 10 lit. Cod procedură penală - teste între care există o evidentă contradicție.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se susține că administrarea probei după încheierea dezbaterilor pe fond nu a încălcat dreptul la apărare al părților, nu este o nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, ci este o nulitate relativă, în aprecierea căreia trebuie să se aibă în vedere dacă s-a provocat o vătămare unei părți din proces și dacă această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Se susține în motivele scrise că inculpatul este nevinovat, iar soluția de achitare a instanței de fond este fundamentată.
Recursul este fondat astfel.
Conform actelor și lucrărilor dosarului este real că așa cum se consemnează în încheierea de dezbateri din 14 noiembrie 2007, după dezbaterea fondului și înainte de pronunțare, în baza art. 327 Cod procedură penală instanța de fond a dat citire declarației martorului în ședință publică.
Evaluarea instanței de apel că actul astfel realizat este lovit de nulitate absolută este greșită.
Potrivit art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei.
Instanța de apel în cursul judecării apelului a citat pe martorul, dar a constatat la rândul ei imposibilitatea audierii acestuia.
Instanța de apel a constatat că administrarea acestei probe după închiderea dezbaterilor pe fond a încălcat dreptul la apărare al părților, iar această nulitate este o nulitate absolută conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Curtea reține, în esență, că citirea depoziției martorului după dezbateri și înaintea pronunțării, nu este lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Nulitatea este op sancțiune procedurală care lipsește de efecte actul juridic întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
În art. 197 alin. 2 Cod procedură penală reglementează strict și limitativ cazurile de nulitate absolută între care se situează asistarea inculpatului sau a învinuitului de către apărător. Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în niciun mod.
Actul procedural în discuție în baza căruia s-a trimis cauza spre rejudecare nu se încadrează în cazul de nulitate citat mai sus și în niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Deși citirea depoziției martorului s-a făcut cu încălcarea disp. art. 327 Cod procedură penală, această încălcare nu atrage nulitatea absolută a actului, ci este o nulitate relativă care trebuie invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.
În cursul judecării apelului când părțile puteau invoca nulitatea relativă a actului și respectiv vătămarea produsă, acestea nu au invocat-
Instanța din oficiu ia în considerare încălcările în orice stare a procesului dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală însă, în baza alin. 5 din art. 197 Cod procedură penală, instanța de apel trebuia, constatând în continuare imposibilitatea audierii martorului respectiv, să procedeze la citirea depoziției martorului în cursul judecării apelului, apelul fiind o cale devolutivă de atac.
Pe de altă parte, conform art. 379 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală soluția de admitere a apelului, desființarea sentinței primei instanțe și dispunerea rejudecării de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată este posibilă pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prev. în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.
Motivul de desființare și rejudecare a cauzei de către instanța de fond reținut de instanța de apel, nu se încadrează între motivele care atrag rejudecarea cauzei de către prima instanță, conform dispozițiilor legale citate.
Așa fiind, soluția instanței de apel criticată în prezentul recurs este nelegală și nefondată și conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "c" și a temeiului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală, va admite recursul formulat de inculpat, va casa decizia penală nr. 420 din 16 octombrie 2008 Tribunalului Iași și va trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și partea vătămată, la ribunalul Iași.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 420 din data de 16 octombrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o casează.
Trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și partea vătămată, la ribunalul Iași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
24.02.2009
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Iulia Elena
