Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 610/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 610
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
G - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursului promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 121 de la 01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales, precum și avocat ales reprezentând pe intimatul - parte vătămată.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și critică decizia pentru nelegalitate, sub aspectul soluționării laturii penale, precum și a laturii civile.
În acest sens, apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, însușită de instanța de instanța de fond precum și de instanța de apel, este nelegală, fapta săvârșită de recurentul - inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, intimatul parte vătămată suferind leziuni care nu au condus la sluțire, ele putând să dispară fie în mod, fie în urma unor intervenții chirurgicale ulterioare.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și schimbarea încadrării juridice din art. 182 cp în art. 180 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, susține că în mod nelegal instanțele au dispus obligarea recurentului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daune morale, suma fiind mare raportat la dispozițiile art. 998 și următoarele cod civil, recurentul apreciind că suma corespunzătoare prejudiciului moral înregistrat de intimat este de 1.000 Euro.
Și sub acest aspect, solicită casarea hotărârilor și modificarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat recurentul - inculpat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - parte vătămată, învederează instanței că intimatul se află în Belgia, unde este încadrat în muncă, astfel că nu s-a putut prezenta în fața instanței de recurs.
În ceea ce privește motivele invocate de inculpat, apreciază că acestea sunt nefondate, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile.
Susține că intimatul a rămas cu un prejudiciu estetic permanent ca urmare a agresiunii exercitată de inculpat asupra sa, astfel că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal.
Și în ceea ce privește latura civilă, apreciază că suma la care a fost obligat recurentul este corespunzătoare prejudiciului moral înregistrat de intimat, astfel că pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică, intimatul suferind un prejudiciu estetic permanent, astfel că nu se poate susține că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire.
Referitor la motivul de recurs privind suma acordată cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, susține că aceasta corespunde prejudiciului moral înregistrat de victimă, astfel că nu se impune diminuarea cuantumului stabilit.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, schimbarea încadrării juridice în art. 180 alin. 2 Cod penal și diminuarea sumei la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 167 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, iar în baza art. 182 alin.2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. a, 74 alin.2 și Cod Penal art. 76.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 21.05.1979 în loc. F, jud. D, domiciliat în loc., sat, jud. D, necăsătorit, fără antecedente penale, fără ocupație - la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 81, 82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare, punându-i-se în vedere acestuia prevederile art. 83.Cod Penal, în condițiile art. 359.
C.P.P.În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 teza I lit. a, lit. b, lit. c cod penal și s-a făcut aplicația dispozițiilor art.71 alin.5
Cod PenalÎn baza art. 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în loc. F, str. - -, - 5,. 3,. 3,.16, jud. D și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 lei daune morale și 163,8 lei daune materiale.
În baza art. 193.p Cod Penal, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată, iar în baza art. 191.C.P.P. la obligat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr. 222/P/2006, la data de 14.03.2007, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2
Cod PenalAnalizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în fapt că, în ziua de 20.01.2006, partea vătămată s-a deplasat la barul aparținând din localitatea, la discotecă, unde la un moment dat a ieșit pe terasă însoțit de martorii,. De asemenea, în același bar a venit și inculpatul, care a consumat băuturi alcoolice și a început să stropească cu bere persoanele care se aflau pe terasa barului, iar partea vătămată i-a cerut să înceteze.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o cu mâna de geaca cu care era îmbrăcat și l-a lovit în cap cu sticla de bere pe care o avea în mână. Partea vătămată a ripostat pentru a se apăra, lovindu-l cu palmele pe inculpat
Urmare loviturii primite, părții vătămate i s-au produs mai multe plăgi tăiate la nivelul feței, sticla spărgându-se, fapt care a dus și la autoaccidentarea inculpatului, care a suferit o plagă tăiată față dorsală mâna, cu secțiune tendon extensor deget 4, așa cum a rezultat din certificatul medico-legal nr. 172/A 2 eliberat de Institutul de Medicină Legală C la data de 23.01.2006.
Din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 2339/A 1 din 07.08.2006 întocmit de Institutul de Medicină Legală C, a rezultat că partea vătămată, în momentul examinării sale, a prezentat o placă care s-ar fi putut produce prin lovire cu sau de obiect tăietor-înțepător, posibil sticla, leziune care la momentul examinării îi crea un deficit estetic, iar pentru vindecarea leziunilor traumatice partea vătămată a necesitat 18-19 zile îngrijiri medicale.
Din conținutul raportului de expertiză medico - legală întocmit în faza cercetării judecătorești, a rezultat că și în prezent partea vătămată a prezentat o cicatrice vicioasă de cca. 10 cm. situată frontal- în regiunea frontală și piramidal nazală, care poate fi reparată prin tehnici de chirurgie plastică și reparatorie, iar această cicatrice, din punct de vedere medico - legal, nu reprezintă sluțire.
Urmare a stării de fapt reținute, instanța de fond apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, lovitura aplicată de acesta părții vătămate - în modalitatea descrisă mai sus, lovitură ce a avut ca urmare, cicatricea descrisă în certificatele medico-legale - întrunind în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al.2 De Cod Penal altfel, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte, apreciind că datorită vârstei părții vătămate - 29 de ani, poziției sociale a acestuia - necăsătorit, studii superioare, poziționării cicatricei - care se întinde pe J din față, precum și faptului că cicatricea nu poate fi înlăturată decât prin intervenție chirurgicală în urma căreia ar rezulta tot o cicatrice, a cărei evoluție postoperatorie nu a putut fi precizată de medicii legiști, este evident că în cauză, din punct de vedere juridic, este vorba despre sluțire.
Fiind întrunite condițiile răspunderii penale, infracțiunea fiind săvârșită cu vinovăția cerută de lege, praeterintentie, fiind clar că inculpatul a dorit să o lovească pe partea vătămată în zona capului, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
În stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal și a ținut seama de vârsta inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale, de împrejurările săvârșirii faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, conduita bună înainte de săvârșirea faptelor, faptul că este o persoană apreciată și respectată în localitate. Din împrejurările în care au fost săvârșite faptele, instanța de fond a reținut că și partea vătămată l-a lovit pe inculpat, ambele părți consumând la data săvârșirii faptei alcool și se aflau într-un bar, iar sticla se afla în mâna inculpatului deoarece acesta băuse din ea. Astfel, prima instanță a reținut aceste două împrejurări ca circumstanțe atenuante pentru inculpat, dând relevanță juridică și făcând aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și Cod Penal art. 74 alin. 2.Cod Penal și implicit art. 76.Cod Penal, scazând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul ei special.
Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea art. 81.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că executarea în condiții de detenție nu este justificată și nici oportună, având în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, inclusiv atitudinea părții vătămate și faptul că inculpatul este tânăr și nu are antecedente penale.
În aplicarea pedepsei accesorii, instanța de fond a dat relevanță jurisprudenței CEDO, astfel cum a fost stabilită în speța Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii, unde s-a statuat că interzicerea absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe, constituie o încălcare a art. 3 din protocolul 1 al CEDO.
Pe latură civilă, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă - așa cum a fost formulată - și l-a obligat pe inculpat, în baza dispozițiilor art. 14 și 346.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și la 163,8 lei daune materiale. În aprecierea cuantumului daunelor morale, s-a avut în vedere prejudiciul estetic suferit de către partea vătămată, faptul că acesta este inginer în construcții și munca sa este afectată de cicatricea pe care o are, fapt confirmat și de unul din martorii audiați în cauză, precum și de suferințele suportate de partea vătămată.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța de fond a avut în vedere la calculul acestora înscrisurile depuse la dosar de către partea vătămată
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, ce a fost respins prin decizia penală nr. 222 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, iar prin decizia penală nr. 782 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 222 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-; s-a casat decizia menționată anterior și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că încheierea prin care instanța de apel a dispus amânarea pronunțării nu a fost pronunțată în ședință publică, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj sub numărul -, procedându-se la audierea inculpatului - care și a menținut declarațiile date anterior, în tot cursul procesului penal, arătând că nu a lovit pe partea vătămată ci, în realitate, partea vătămată a fost cea care i-a aplicat lovituri în urma cărora a fost doborât la pământ, iar partea vătămată a căzut de asemenea și, în cădere, s-a tăiat în cioburile care erau împrăștiate pe podea.
Prin decizia penală nr. 121 de la 01 aprilie 2009, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 167 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-; s-a desființat hotărârea apelată în parte, în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 cod penal, în condițiile art. 71 alin. 5 cod penal și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care, suma de 660 lei reprezentând taxă aviz " Minovici B".
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat în esență că situația de fapt reținută de instanța de fond și încadrarea juridică dată faptei este corectă, vinovăția inculpatului fiind deplin dovedită cu întreg ansamblul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, astfel încât, cele invocate de inculpat în cuprinsul motivelor de apel, sub aspectul greșitei rețineri a vinovăției sale, este nefondată, martorii oculari audiați la urmărirea penală și instanța de fond (fila 29), (fila 49), (fila 56), (fila 20) relatând că au văzut când inculpatul a lovit cu o sticlă în zona capului pe partea vătămată, iar sticla s-a spart. Declarațiile acestor martori s-au coroborat cu declarațiile martorilor, care au relatat că după conflict au văzut pe partea vătămată cu urme de sânge, aceste probe testimoniale coroborându-se și cu raportul de expertiză medico - legală nr. 3589/A1/2007 al IML C avizat la IML care a atestat faptul că loviturile au fost cauzate prin lovire cu sau de corpuri tăietoare (posibil sticlă).
De asemenea, instanța de apel a apreciat că și criticile formulate de inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptei sunt nefondate, avându-se în vedere că leziunile cauzate nu pot fi înlăturate printr-un proces de vindecare, raportul de expertiză medico-legală avizat la IML Minovici B aflat la dosarul cauzei, concluzionând că leziunile prezentate de partea vătămată nu pot fi înlăturate printr-un proces de vindecare, fiind necesară intervenție chirurgicală pentru a fi înlăturate - ținând cont și de zona afectată, respectiv zona feței, dimensiunile cicatricei ( 13 cm), faptul că leziunile prezentate creează o dizarmonie însemnată în fizionomie, constituind un prejudiciu estetic însemnat și permanent, cauzându-se deci rezultatul infracțional de natură a încadra fapta în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182. astfel că instanța de fond a procedat în mod corect la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, văzând dispozițiile art. 72.pen. privind criteriile generale de individualizare - respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, împrejurările comiterii, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale - ținând cont și de faptul că, pe parcursul procesului, inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră, instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată inculpatului, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82.pen. a fost just individualizată.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, s-a apreciat de instanța de apel că față de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul (vătămare corporală gravă), nu este justificată interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c pen. respectiv a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, întrucât acesta nu are legătură cu infracțiunea săvârșită, fiind deci proporțională și justificată interzicerea ca pedeapsă accesorie numai a dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2. pen. în condițiile art. 71 alin. 5. pen. apelul fiind fondat sub acest aspect.
În ce privește latura civilă, criticile formulate de inculpat s-au apreciat de asemenea ca nefiind fondate, acțiunea civilă fiind corect soluționată de instanța de fond atât sub aspectul daunelor morale, cât și sub aspectul daunelor materiale. Astfel, în ce privește despăgubirile materiale, cuantumul acestora (163,8 lei) a fost dovedit cu înscrisurile depuse de partea civilă la instanța de fond (filele 135-140), iar în ce privește cuantumul daunelor morale, cele susținute de inculpat în apel s-au apreciat ca nefondate, instanța de fond apreciind în mod just faptul că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral urmare a faptei săvârșite de inculpat, întinderea acestui prejudiciu fiind just apreciat de Judecătoria Filiași, date fiind urmările produse, vârsta părții vătămate (30 de ani), faptul că acesteia din urmă i s-a cauzat un prejudiciu estetic ireversibil urmare a faptei săvârșite de inculpat, fiind deci îndeplinite condițiile art. 14 Cod procedură penală, art. 998, 999. civ, apreciindu-se corect că prin obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă, se va acoperi integral prejudiciul cauzat acesteia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește soluționarea laturii penale și civile.
Primul motiv de recurs vizează nelegalitatea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu și însușită de instanțe, în sensul că intimatul - parte vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 18 - 19 zile îngrijiri medicale, astfel că fapta comisă constituie infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, nu de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal.
În cadrul acestui motiv se susține că, în mod, leziunile suferite de intimat se pot atenua sau chiar pot să dispară, astfel că nu se poate susține faptul că victima a suferit un prejudiciu estetic permanent.
Cu privire la latura civilă, raportat la suma la care a fost obligat recurentul cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, se apreciază că aceasta este mare, impunându-se reducerea până la un cuantum de aproximativ 1.000 de Euro.
Recursul este nefondat.
Evaluând materialul probator administrat în cauză, atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au apreciat în mod legal că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Critica formulată sub acest aspect de recurent este absolut nejustificată, încadrarea juridică fiind raportată la prejudiciul estetic permanent înregistrat de inculpat, respectiv o sluțire, care nu are un corespondent în numărul de zile aferent îngrijirilor medicale - cum prevăd dispozițiile art. 182 alin. 1 Cod penal.
Este pe deplin dovedit faptul că recurentul a agresat victima cu corp tăietor-înțepător, provocându-i o leziune la nivelul feței, frontal și dosum nasi plagă verticală suturată, cu 15 fire, în lungime de aproximativ 16 cm. situație confirmată de certificatul medico-legal nr. 175/24 ianuarie 2006 emis de C, confirmat de raportul de expertiză medico-legală nr. 2339/07 august 2006 care atestă că, la data examinării s-a constatat un deficit estetic.
Concluzionând, Curtea apreciază că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, în varianta prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, instanțele apreciind în mod corespunzător prejudiciul moral înregistrat de intimat, ca urmare a leziunilor permanente constatate, astfel că nu se impune modificarea acestui cuantum.
În consecință, Curtea constată legalitatea și temeinicia deciziei, urmând ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să dispună respingerea recursului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 121 de la 01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, ca nefondat.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei - reprezentând onorariu de avocat din oficiu - va fi achitată din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ 24 Iunie 2009
-11 iunie 2009 -
- NR. 3, va urmări și încasa de la recurentul inculpat suma de 650 lei, cheltuieli judiciare statului, la instanța de fond și instanța de recurs.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Liana Balaci, Gheorghe Vintilă
