Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 626/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.626/ DOSAR NR-
Ședința publică din 02 octombrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.133/Ap din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de apărător ales, avocat, pentru intimatul parte civilă, apărător ales, avocat, lipsă fiind intimata parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și pe cale de consecință rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin.1 și 2 Cod penal. Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată este frate cu martora, soția martorului. S-a reținut că în data de 30.07.2006, partea vătămată împreună cu soția sa trebuiau să se întoarcă la C, având tren în seara respectivă cu plecare apropiată din. Anterior plecării, martora a coborât în pivnița apartamentului său fiind însoțită de către martora -, pentru a-i da anumite bunuri alimentare. au zăbovit mai mult timp în pivnița apartamentului, prin urmare apărarea părții vătămate în sensul că ar fi coborât și el în fața blocului pentru a vedea de ce întârzie cumnatul său, martorul, ce coborâse în fața blocului, nu poate fi acceptată deoarece, fiind presat de timp normal era să se intereseze de ce soția sa zăbovește prea mult, pentru că împreună cu ea trebuia să se deplaseze cu trenul la C, astfel că această declarație trebuie înlăturată în mod corespunzător. părții vătămate nu s-a făcut cu scopul declarat de el, ci pentru a-l susține pe cumnatul său în disputa cu inculpatul.
Avocat pentru intimatul parte civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice. A se avea în vedere că urmare a leziunilor suferite partea vătămată are dureri, a avut nevoie de o lungă perioadă de recuperare, nu a mai putut onora contractele de muncă datorită acestei stări. Partea vătămată a demonstrat susținerile formulate cu privire la latura civilă, a justificat pretențiile iar instanța de fond în mod corect a apreciat cuantumul daunelor morale și materiale, pretenții ce au fost menținute și de către instanța de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca legale și temeinice. Din probele administrate atât la instanța de fond cât și la instanța de apel reiese cu claritate că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. Apărarea inculpatului în sensul că a fost provocat de partea vătămată nu poate fi reținută, deoarece atât martorul cât și partea vătămată au precizat că inculpatul a fost cel care a aplicat o lovitură persoanei pe care nu o cunoștea.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr.1523/07.- Judecătoria Brașov a hotărât:
În baza art.182 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea la data de 30.07.2006 a infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra părții vătămate.
În temeiul art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit conform art.82 Cod penal.
În temeiul art.13 Cod penal nu s-a făcut aplicarea art.71 alin. final Cod penal în ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art.71 alin.1 Cod penal coroborat cu art.64 alin.1 lit. a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998, 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și inculpatul a fost obligat să achite acestei părți suma de 2.236 ron cheltuieli prestații medico-sanitare acordate victimei.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă și inculpatul a fost obligat să achite acestei părți civile suma de 7.000 euro echivalent în lei curs BNR la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul, în seara zilei de 30.07.2006, a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i vătămări grave ale integrității corporale, ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 133/A/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței menționate mai sus.
Tribunalul a constatat că rima p. instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a Cp.
Astfel, tribunalul a reținut că partea vătămată a declarat că inculpatul și martorul, aflați în casa scării, discutau în contradictoriu despre parcare, nu se loveau, și nu își poate explica de ce a fost lovit de inculpat căruia nu i-a adresat nici o vorbă, ci doar l-a întrebat pe cumnat de ce nu vine în casă.
Această declarație se coroborează cu declarația martorului, care a precizat că a fost chemat în fața blocului de inculpat, vecinul, care se întorcea cu familia din oraș. A coborât până în casa scării unde a vrut să dea mâna cu inculpatul care însă i-a răspuns "nu discut cu jigodiile", dar totuși au discutat aproximativ 15 minute despre problemele de la bloc. Apoi a ajuns și partea vătămată care l-a întrebat pe dacă mai rămâne "la discuții" întrucât trebuia să plece la gară pentru a ajunge la tren. În acel moment l-a lovit pe care s-a prăbușit la sol. Inculpatul l-a lovit și pe vecinul lui,. Acesta, potrivit declarației furnizate, a replicat lovindu-l la rândul lui pe.
Acest mod de desfășurare a incidentului reiese și din leziunile părții vătămate, aceasta fiind diagnosticată conform certificatului medico legal 2542/E/31.07.2006 al SJML B cu fractură la nivelul unghiului mandibulei pe partea și paramentonieră dreapta, cu consecința impotenței masticatorii.
Conform actelor medico legale efectuate, implicit supliment de expertiză medico legală nr.418/LR/4.10.2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C - localitatea de domiciliu a părții vătămate - a necesitat îngrijiri medicale pe durata a 65-70 zile.
Nici un alt martor nu a observat nemijlocit conflictul în care au fost implicate cele trei persoane, însă anumiți martori au văzut urmele loviturilor suferite de către părți; astfel martora, sora părții vătămate, l-a observat "cu gura plină de sânge" astfel că nu putea să vorbească și "se umfla văzând cu ochii", de aceea l-a condus la spital împreună cu martorul (file 64, 65 dosar urmărire penală) iar martorul, șeful inculpatului la locul de muncă, l-a observat pe acesta în dimineața de 31.07.2006 cu "vânătăi la ", l-a întrebat ce are și a aflat astfel că fusese implicat într-o altercație cu un vecin; întrucât avea dureri, inculpatul s-a învoit, a mai arătat martorul, intrând apoi în concediu medical.
Tribunalul a mai constatat că între declarațiile martorilor, și cea a soției părții civile nu există contradicții esențiale cu privire la momentul în care aceștia au sesizat prezența părții vătămate în apartament cu leziunile corporale respective și leziunile corporale menționate în cuprinsul certificatului medico-legal, martorii arătând că "părții vătămate îi atârna mandibula, era plin de sânge și nu putea vorbi" (declarație martora -, 45 dosar fond), "m-am întâlnit cu fratele meu, partea vătămată, care se ținea cu o mână de bărbie, sângera la gură" (declarație martoră, 29 dosar fond), " lui ( părții vătămate) îi curgea sânge de la dinți, avea mandibula ruptă" (declarație martor, 30 verso dosar fond).
Susținerea inculpatului, în sensul că o persoană necunoscută a apărut în casa scării și l-a lovit în cap, ceea ce i-a cauzat căderea la sol, apoi când s-a ridicat a fost lovit și de vecinul nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Apărarea inculpatului, în sensul că a fost provocat de partea vătămată nu poate fi reținută, deoarece atât martorul cât și partea vătămată au precizat că inculpatul a aplicat primul o lovitură persoanei pe care nu o cunoștea și care întrerupsese discuția celor doi vecini.
Prin urmare, motivele de apel ale inculpatului, în sensul reținerii prev. art. 44 alin. 1,2.pen. sau cele ale art. 73 lit. b pen. nu se impun a fi reținute în cauză, nefiind dovedite prin probatoriul administrat în cauză.
Este adevărat că și inculpatul a prezentat leziuni corporale, astfel cum reiese din certificatul medico legal 2589/E/02.08.2006 al Serviciului Județean Medicină Legală B, în care sunt descrise leziunile suferite de acesta, însă aceste leziuni se explică prin altercația dintre inculpat și martorul, ulterioară lovirii părții vătămate de către inculpat.
Tribunalul a constatat că solicitarea inculpatului pentru reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. nu este întemeiată, nejustificându-se reținerea acestei circumstanțe atenuante judiciare facultative, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, violența loviturii aplicate părții vătămate care nu a avut deloc o atitudine agresivă față de inculpat, și față de gravitatea leziunilor produse părții vătămate.
Față de considerentele expuse, tribunalul a reținut că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite cerințele art. 81.pen.
În ceea ce privește latura civilă, tribunalul a reținut că partea vătămată a precizat că a pierdut două contracte de muncă în străinătate dat fiind că în urma loviturii primite nu a mai putut mânca; totodată 30 de zile "dinții i-au fost ținuți în sârme", dar și după trecerea acestui interval s-a hrănit tot cu paiul. În ce privește activitatea lucrativă de desfășurat în afara țării, partea vătămată a menționat, cu referire la data contractelor de muncă, faptul că nimic "nu era bătut în cuie", dar în perioada 7-16 august trebuia să plece. În intervalul cuprins între 31 iulie și noiembrie 2006, când a început lucrul în România, a obținut lunar venituri din banii de concediu medical respectiv trei milioane lei vechi. "Dacă mergeam cu contractul luam maxim 1800 euro pe lună"., de meserie sudor, presta în Norvegia munca de, fiind plătit cu 7 euro pe oră, conform declarației sale. Personal nu avea contract încheiat, dar firma din România unde el era încadrat, avea încheiat un astfel de contract, iar cei mai pricepuți meseriași, inclusiv partea vătămată erau cooptați, potrivit aceleiași declarații.
Această susținere se coroborează și cu declarația martorei - care a precizat că soțul ei, la momentul conflictului cu inculpatul, se afla în România revenind din Norvegia, unde lucra cu contract și unde ar fi trebuit să plece la scurt timp, fapt care nu a mai fost posibil datorită stării de sănătate precare, a imposibilității de a se hrăni singur și cu alimentație obișnuită. Astfel, partea vătămată s-a hrănit mult timp cu paiul, doar cu supă, obligații pe care angajatorul nu și le-ar fi asumat, martora fiind singura în măsură să își îngrijească soțul rămas în România.
Prin urmare, tribunalul a constatat că pretențiile părții civile au fost dovedite, fiind depuse la dosar înscrisuri în acest sens: 1.contract individual de muncă 162/01.10.2005 încheiat între angajatorul SC SRL C și salariatul, pe durată nedeterminată, în meseria de sudor (fila 21 dosar), 2.adeverință emisă de SC SRL C în sensul că în perioada august 2006 - decembrie 2006 societatea menționată avea contract de colaborare cu firma INTERNATIONAL SRL, care la rândul ei avea contract de colaborare cu firma din Lituania, desfășurând în Norvegia activitate în construcții navale, iar salariatul a revenit în România în iulie 2006 pentru efectuarea concediului de odihnă, urmând că după două săptămâni să plece înapoi pentru a-și relua activitatea pe o perioadă de aproximativ șase luni. Prin aceeași adeverință aflată la fila 50 dosar, se arată că datorită incidentului din jud.B, salariatul a pierdut contractul fiind într-o pagubă financiară de aproximativ 11.000 euro; 3.act tradus din limba engleză în sensul că partea vătămată călătorește din B, România spre, Norvegia în data de 21 04 2006, fiind angajat cu contract de muncă la compania din Norvegia (fila 71 dosar); 4.bilet de călătorie zbor (fila 73 verso); 5.contract de colaborare 6/09 10 2004 încheiat între managerul INTERNATIONAL SRL și colaboratorul SC SRL C obligațiile contractuale sinalagmatice principale fiind pentru manager aceea de a găsi și încheia contracte externe de lucrări specifice colaboratorului și pentru colaborator aceea de a asigura personalul tehnic de specialitate având calificarea, numărul și disponibilitatea pentru efectuarea lucrărilor comandate (fila 84 dosar); 6.extract de cont privind sumele de bani încasate de partea vătămată în perioada premergătoare incidentului respectiv lunar 1.876 euro, 1.930 euro (fila 102 dosar); 7.adeverință emisă de SC SRL C prin director privind sumele de bani diurne obținute de partea vătămată în baza contractului de muncă 162/01.10.2005 pentru perioada ce a succedat incidentului în intervalul 24.01.2007 - 26.04. 2007 respectiv 1.256 euro, 2.562 euro, 1.190 euro.
Prin urmare, față de starea de fapt reținută din care nu reiese nici o culpă a părții vătămată în producerea incidentului dintre ea și inculpat și față de actele depuse de către partea vătămată în susținerea pretențiilor civile, tribunalul a constatat că în mod temeinic instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 euro echivalent în lei curs BNR la data plății.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul.
Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală și a solicitat achitarea sa, susținând în esență că partea vătămată și martorul l-au atacat iar el nu a făcut altceva decât să se apere.
Recursul nu este fondat.
Prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înțelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum și stabilirea unei situații de fapt ce nu este confirmată de probe.
Nu se poate reține că instanța de fond sau cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a își găsi incidența cazul de casare invocat în recursul inculpatului. Astfel, așa cum a remarcat și tribunalul, instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
De asemenea, argumentația amplă și detaliată a tribunalului cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.1 Cod penal este corectă și curtea și-o însușește fără rezerve.
Susținerile recurentului inculpat în sensul că el doar s-a apărat nu își găsesc suportul în materialul probator. Din contră, eclarațiile martorilor, și - se coroborează cu declarațiile părții vătămate, precum și cu conținutul actelor medico-legale și conturează exact situația de fapt reținută atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 133/A/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 274 Cod procedură civilă recurentul-inculpat va fi obligat să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul parte civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 133/A/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 274 Cod procedură civilă obligă pe recurentul-inculpat să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul parte civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./20.10.2009
Dact./23.10.2009
2 exemplare
Jud apel/ /
Jud fond/
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
