Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 631/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 631
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de inculpații, și părțile vătămate și împotriva deciziei penale nr. 79 din 10 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr.13 din 11 ianuarie 2007 Judecătoriei Bârlad
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 13 2008 în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 13 din 11 ianuarie 2007 Judecătoria Bîrlad a dispus următoarele:
Prin sentința penală nr. 13 din 11 ianuarie 2007 Judecătoria Bârlad
a condamnat inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu grațierea condiționată a pedepselor componente de 1 an închisoare pt.art.215 (1) Cod pen. și de 6 luni închisoare pt.art.246 Cod pen. în temeiul Legii nr.543/2002, sentința rămasă definitivă la 11.04.2002, la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 Cod pen. cu aplic.art.73 lit. b, art.76 lit. d, art.37 lit. a Cod pen. împotriva părții vătămate.
În baza art.83 al.1 Cod pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința pen. nr.159/2002 a Judecătoriei Bârlad, pedeapsă pe care a descontopit-o în elementele sale componente: 1 an închisoare pt.art.215 (1) Cod pen.; 8 luni închisoare pt.art.288 al.2 Cod pen.; 6 luni închisoare pt.art.291 Cod pen.; 6 luni închisoare pt.art.246 Cod pen.; înlăturând sporul de 6 luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002, a revocat grațierea condiționată a pedepselor de 1 an închisoare, stabilită pt.art.215 (1) Cod pen. și de 6 luni închisoare, stabilită pt.art.246 Cod pen. prin sent.pen. nr.159/2002 a Judecătoriei Bârlad.
A contopit pedepsele de 1 an închisoare pt.art.215 (1) Cod pen.; 8 luni închisoare pt.art.288 al.2 Cod pen.; 6 luni închisoare pt.art.291 Cod pen.; 6 luni închisoare pt.art.246 Cod pen. stabilite inculpatului prin sent.pen.nr.159/2002 a Judecătoriei Bârlad, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total: 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa cumulat cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în total inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
În baza art.71 Cod pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod pen.
A condamnat inculpatul, la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 Cod pen. cu aplic.art.73 lit. b, art.76 lit. d Cod pen. împotriva părții vătămate.
- 250 (două sute cincizeci) lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 al.2 Cod pen, cu aplic. art.73 lit. b, art.76 lit. e Cod pen. împotriva părții vătămate, domiciliat în satul, com., jud.
În baza art.33 lit. a și art.34 lit. d Cod pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea: 1 (un) an închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod pen.
În baza art.81 al.2 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
S-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev.de art.64 lit.a-c Cod pen.
S-a fixat termen de încercare pentru inculpat: 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83-84 Cod pen, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A condamnat inculpata, la:
- 250 (două sute cincizeci) lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 al 2 Cod pen. cu aplic. art.73 lit. b, art. 76 lit. e Cod pen. împotriva părții vătămate;
- 250 (două sute cincizeci) lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 Cod pen. cu aplic.art.73 lit. b, art. 76 lit. e Cod pen. împotriva părții vătămate.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. c Cod pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai mare: 250 lei amendă.
S-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 63 (1) Cod pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii în cazul neexecutării cu rea-credință a acesteia.
A condamnat inculpații, și, la pedepsele de câte:
- 250 (două sute cincizeci) lei amendă, fiecare inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al.2 Cod pen. cu aplic. art. 73 lit. b, art. 76 lit. e Cod pen. împotriva părții vătămate.
S-a atras atenția inculpaților asupra prev.art.63 (1) Cod pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul neexecutării acesteia.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c pr. penală au fost achitați inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 al 2 Cod pen. împotriva părții vătămate.
S-a admis în parte, cererea în despăgubiri civile materiale și morale, formulată de partea vătămată, constituită parte civilă.
Au fost obligați inculpații și să plătească, în solidar, părții civile suma de 1792,64 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale globale, calculate până la data pronunțării prezentei sentințe, iar în continuare, începând cu data de 12 ian. 2007, să plătească părții civile despăgubiri civile periodice în sumă de câte 39,68 lei, lunar, până la încetarea stării de infirmitate a părții civile.
A obligat inculpații și să plătească, în solidar, părții civile suma de 1.500 lei, reprezentând despăgubiri morale.
S-a respins cererea în despăgubiri civile materiale și morale, formulată de partea civilă împotriva inculpaților, și.
S-a admis în parte cererea în despăgubiri civile materiale, formulată de partea vătămată, constituită parte civilă, împotriva inculpaților și.
Au fost obligați inculpații și să plătească, în solidar, părții civile suma de 428,4 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale.
S-a respins cererea în despăgubiri civile, formulată de partea civilă, împotriva inculpaților,.
Au fost obligați inculpații și să plătească, în solidar, părților civile Spitalul de Adulți Bârlad, Serviciul Județean de Ambulanță V și Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I următoarele sume de bani:
- părții civile Spitalul de Adulți Bârlad suma de 95,10 lei;
- părții civile Serviciul Județean de Ambulanță V suma de 447,75 lei;
- părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I suma de 511,30 lei, precum și să plătească dobânda legală aferentă acestor sume, ce se va calcula începând cu data de 29.06.2004, până la plata efectivă.
Au fost obligați inculpații și să plătească statului câte 60 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, iar inculpații, să plătească cheltuieli judiciare în sumă de câte 35 lei, fiecare.
S-au obligat inculpații, să plătească părții vătămate cheltuieli judiciare în sumă de câte 60 lei, fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub nr.4458 din 7.08.2006 a fost înregistrată la instanță adresa nr.1217/P/2005 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlada înaintat rechizitoriul privind pe inculpații și, pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 Cod pen.
Prin aceeași adresă au fost înaintate:
- plângerea prealabilă formulată de partea vătămată, împotriva inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 Cod pen.;
- plângerea prealabilă formulată de partea vătămată, împotriva inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 Cod pen.
Prin plângerea prealabilă, înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad la data de 23.08.2004, partea vătămată a arătat că la data de 28.06.2004 a fost lovit de către inculpații, fiind-i cauzate leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Prin plângerea prealabilă, înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad la data de 19.08.2004, partea vătămată a arătat că la data de 28.06.2004 el a fost lovit cu o sapă peste cap de către inculpatul și apoi a fost lovit peste corp de către inculpații, fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale, precum și o invaliditate fizică permanentă de 16%.
Prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr.1217/P/2005 din 27.07.2006, s-a reținut că la data de 28.06.2004 inculpații și l-au lovit peste cap și corp, cu unelte agricole, pe partea vătămată, acesta a căzut la pământ, după care partea vătămată a fost lovit de către,. În aceleași împrejurări, inculpatul l-a lovit peste brațul stâng, cu o sapă, pe partea vătămată. S-a mai reținut că prin loviturile aplicate peste cap, părții vătămate, acestuia i-a fost cauzată o invaliditate fizică permanentă de 16%.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces, solicitând ca inculpații să-i plătească suma de 10.000 lei RON, reprezentând despăgubiri civile globale (materiale și morale), precum și despăgubiri civile periodice.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând ca inculpații să-i plătească 10.000 lei RON, reprezentând despăgubiri civile materiale.
Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I s-a constituit parte civilă pentru suma de 639,12 lei RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru, în perioada 29.06 - 12.07.2004, fila 81 dosar.
Spitalul de Adulți Bârlad s-a constituit parte civilă în proces pentru suma de 118,88 lei RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru în perioada 28 - 29.06.2004.
Serviciul Județean de Ambulanță V s-a constituit parte civilă în proces pentru suma de 559,69 lei, reprezentând c/valoarea transportului efectuat pentru la Spitalul "Sf. Treime" I, la data de 29.06.2004.
Din analiza probelor administrate, se rețin următoarele:
Părțile vătămate, și inculpata sunt frați. Inculpații și sunt soți și sunt părinții inculpaților,.
, și se află în indiviziune asupra unei suprafețe de teren pe care au moștenit-o de la părinții lor, situată în satul, com., jud. Din cauza acestui teren, între părți au apărut neînțelegeri. La data de 28.06.2004, partea vătămată s-a deplasat la parcela de teren din punctul "", din extravilanul satului, pentru a cosi fân. După ce a încărcat fânul într-o căruță, în locul menționat au apărut, astfel că aceștia și au început să se certe din cauza fânului cosit de. În acest timp, la locul conflictului a apărut și. După ce părțile s-au lovit, au plecat din acel loc, de asemenea și și, după ce au încărcat căruța cu fân. În timp ce se deplasau cu căruța cu fân, în calea lui și au apărut, și, toți având asupra lor furci și sape. În aceste împrejurări, și l-au lovit peste cap și corp pe partea vătămată, loviturile fiind aplicate cu uneltele agricole pe care inculpații le aveau asupra lor. În urma acestor lovituri, a căzut, după care acesta a fost lovit peste corp de către,. Imediat, a încercat să-l lovească cu sapa pesta cap pe partea vătămată. Încercând să se apere, a fost lovit peste brațul stâng, cu o sapă, de către. De asemenea, a fost lovit și de.
În aceeași zi, partea vătămată a fost transportat la Spitalul de Adulți Bârlad, unde a stat internat în perioada 28 - 29.06.2004. În continuare, a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Treime" I, în perioada 29.06 - 12.07.2004.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr.2/E/4.01.2006, întocmit de Serviciul medico-legal Județean V, s-a stabilit că în urma agresiunii fizice din 28.06.2004 părții vătămate i-au fost cauzate leziuni de tipul unui traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, fractură cominutivă cu înfundare la acest nivel, precum și echimoze și tumefieri la nivelul trunchiului și al membrelor, leziuni care au necesitat 17 - 18 zile de îngrijiri medicale. S-a mai stabilit că, urmare a acestor leziuni, partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică (lipsă de substanță osoasă la nivelul craniului) de 16%, fără ca partea vătămată să rămână cu invaliditate.
Partea vătămată a fost internat în Spitalul de Adulți Bârlad în perioada 29.06 - 1.07.2004.
Prin certificatul medico-legal nr. 343/5.07.2004, eliberat de Cabinetul medico-legal Bârlad, s-a stabilit că prin loviturile ce i-au fost aplicate părții vătămate i-a fost cauzată o plagă tăiată în regiunea deltoidiană, plăgi tăiate la nivelul auricularului drept și călcâi stâng, policontuzii, care au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.
Cu chitanța nr.-/5.07.2004, a plătit cheltuielile de spitalizare,în sumă de 2.655.000 lei vechi, efectuate de Spitalul de Adulți Bârlad.
Prin certificatul medico-legal nr.335/29.06.2004, eliberat de Cabinetul medico-legal Bârlad, s-a stabilit că în urma agresiunii fizice din 28.06.2004 inculpatei i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt prezentată, a fost stabilită pe baza declarațiilor date la urmărirea penală și în instanță de către părți și martori.
Prin declarațiile date inițial la urmărirea penală, inculpații și au recunoscut fiecare în parte că l-au lovit cu sapa peste cap pe, însă prin declarațiile ulterioare acești inculpați nu au mai recunoscut săvârșirea faptei. Inculpatul a recunoscut însă că l-a lovit pe peste braț.
Inculpata a recunoscut că l-a lovit pe și, susținând că ea fusese lovită în același conflict de către, iar îl lovise pe soțul ei.
Din declarațiile martorului, rezultă că a fost lovit peste cap de către și apoi a fost lovit de către toți ceilalți inculpați peste corp.
În modalitatea prezentată, s-a reținut că inculpații au săvârșit următoarele infracțiuni:
- inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cod pen. împotriva părții vătămate și infracțiunea de lovire, prev. de art.180 al.2 Cod pen. împotriva părții vătămate;
- inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al.2 Cod pen. împotriva părții vătămate;
- inculpata a săvârșit câte o infracțiune de lovire, prev. de art.180 al.2 Cod pen. împotriva părților vătămate și;
- inculpații, au săvârșit câte o infracțiune de lovire, prev. de art. 180 al. 2 Cod pen. împotriva părții vătămate.
Pentru aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă, pentru a căror individualizare vor fi avute în vedere circumstanțele reale ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpaților.
Inculpatul are antecedente penale - prin sentința pen. nr.159/6.02.2002 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la 11.04.2002, a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile prev. de art. 215 (1) Cod pen.; art. 288 al. 2 Cod pen.; art. 291 Cod pen.; art. 246 Cod pen. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (art.81 Cod pen.). În temeiul Legii nr. 543/2002 au fost grațiate pedepsele de 1 an închisoare, aplicată pentru art. 215 (1) Cod pen. și de 6 luni închisoare, aplicată pentru art. 246 Cod pen.
Inculpații, nu au antecedente penale.
Potrivit art. 33 lit. a Cod pen. infracțiunile săvârșite de inculpatul și sunt în concurs real.
Față de inculpatul s-a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod pen.
Față de toți inculpații în proces și cu privire la toate infracțiunile s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art.73 lit. b Cod pen. constând în împrejurarea că părțile vătămate și au lovit-o pe inculpata. Ca urmare, potrivit art.76 lit. d și e Cod pen. pedepsele aplicate inculpaților au fost coborâte sub minimul special.
Potrivit art. 34 lit. c și d Cod pen. pedepsele stabilite inculpaților și au fost contopite în pedeapsa cea mai grea.
Deoarece inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă în prezent judecății în cadrul termenul de încercare stabilit prin sentința pen. nr.159/2002, în temeiul art.83 al.1 Cod pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința menționată.
De asemenea, în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea grațierii condiționate a executării pedepselor de 1 an închisoare, stabilită pentru art. 215 (1) Cod pen. și de 6 luni închisoare, stabilită pentru art. 246 Cod pen. prin sentința pen. nr.159/2002.
Pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința pen. nr. 159/2002 a fost descontopită în elementele ei componente: 1 an închisoare pentru art. 215 (1) Cod pen.; 8 luni închisoare pentru art. 288 al. 2 Cod pen.; 6 luni închisoare pentru art. 291 Cod pen.; 6 luni închisoare pentru art. 246 Cod pen.; fiind înlăturat sporul de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 Cod pen. cu referire la art.34 lit. b Cod pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite inculpatului prin sentința pen. nr. 159/2002, respectiv a pedepselor: 1 an închisoare pentru art. 215 (1) Cod pen.; 8 luni închisoare pentru art. 288 al. 2 Cod pen.; 6 luni închisoare pentru art. 291 Cod pen.; 6 luni închisoare pentru art. 246 Cod pen. în total 1 an închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă cumulată cu pedeapsa închisorii stabilită inculpatului în prezenta cauză.
Potrivit art. 71 al. 1 Cod pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod pen.
Ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, în temeiul art. 81 al. 2 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi astfel realizat.
În temeiul art. 71 al. 1 Cod pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod pen.
Potrivit art. 82 al. 1 Cod pen. aceluiași inculpat i s-a fixat un termen de încercare compus din durata pedepsei închisorii plus un interval de timp de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
Conform art. 71 al. 4 Cod pen. au fost suspendate pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a-c Cod pen.
S-au pus în vedere inculpatului prev. art. 83-84 Cod pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-au pus în vedere inculpaților, prev. art. 63 (1) Cod pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii în cazul neexecutării acesteia.
Din probele administrate, nu a rezultat că inculpații, l-ar fi lovit pe partea vătămată, motiv pentru care, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pr. pen. s-a dispus achitarea acestor inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 180 al. 2 Cod pen.
Privitor la cererea în despăgubiri civile materiale, formulată de partea vătămată, constituită parte civilă, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că în perioada celor 18 zile de îngrijiri medicale partea civilă a fost în imposibilitate de a presta muncă în gospodăria sa, partea civilă fiind nevoită să angajeze diferite persoane în acest scop, costul unei zile de muncă fiind de 30 lei, rezultând un prejudiciu de 540 lei (18 zile x 30 lei). Pentru consultații medicale, deplasări la unitățile spitalicești și tratamente medicale, partea civilă a efectuat cheltuieli bănești, apreciate de instanță la valoarea de 400 lei. De asemenea, în perioada celor 30 de luni ce s-au scurs de la data săvârșirii faptelor în proces, partea civilă a depus un efort suplimentar fizic și psihic, proporțional gradului de infirmitate de 16% ce i-a fost cauzat, în toate activitățile pe care el le-a întreprins. Pentru stabilirea acestui prejudiciu, s-a stabilit ca bază de calcul salariul minim brut pe țară de 330 lei, lunar, (net 271 lei), prev. de art. 1 din nr.HG 1766/2005, asupra căruia s-a aplicat o cotă de 16%, rezultând pentru cele 30 de luni un prejudiciu de 1300,8 lei.
Culpa inculpaților și în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă a fost apreciată în proporție de 80%.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 pr. pen. art. 998 - 999, art. 1003 Cod civ. inculpații și au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 1792,64 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale globale, calculate până la data pronunțării prezentei sentințe, proporțional culpei inculpaților, iar în continuare, începând cu 12.01.2007, aceiași inculpați fiind obligați să plătească în solidar aceleiași părți civile suma de câte 39,68 lei, lunar, reprezentând despăgubiri civile periodice, până la încetarea stării de infirmitate a părții civile, despăgubiri calculate în cotă de 80% asupra salariului minim brut pe țară de 390 lei (net: 312 lei), prev. de nr.HG 1825/2006, cu aplicarea procentului de 16.
Prin leziunile traumatice și prin infirmitatea fizică produse, părții civile i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, care îl îndreptățesc pe acesta la despăgubiri morale. culpei inculpaților, s-a apreciat că se impune ca inculpații și să fie obligați la plata către partea civilă a sumei de 1.500 lei, reprezentând despăgubiri morale, sumă la a cărei plată se va dispune obligarea acestor doi inculpați în solidar.
S-a respins cererea în despăgubiri civile materiale și morale, formulată de partea civilă, împotriva inculpaților, deoarece ei nu au săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod pen.
Privitor la cererea în despăgubiri civile materiale, formulată de partea vătămată, constituit parte civilă, s-a reținut că partea civilă plătit suma de 265,5 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare. În perioada celor 9 zile de îngrijiri medicale, partea civilă a fost în imposibilitate de a presta muncă, astfel că, raportat costului de 30 lei al unei zile de muncă în agricultură, rezultă un prejudiciu de 270 lei, prejudiciul total fiind de 535,5 lei.
Culpa inculpaților și în săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 Cod pen. împotriva părții civile, a fost apreciată tot la 80%.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 pr. pen. art. 998 - 999, art. 1003 Cod civ. inculpații și au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 428,4 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale, proporțional culpei de 80% a inculpaților (80% din 535,5 lei).
S-a respins cererea în despăgubiri civile formulată de partea civilă împotriva inculpaților, deoarece nu l-au lovit pe partea civilă.
Conform art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, inculpații și au fost obligați să plătească, în solidar, părților civile Spitalul de Adulți Bârlad, Serviciul Județean de Ambulanță V și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I, cheltuieli de spitalizare, respectiv de transport, efectuate pentru partea vătămată, proporțional culpei de 80% a inculpaților, după cum urmează:
- părții civile Spitalul de Adulți Bârlad - suma de 95,10 lei (80% din 118,88 lei);
- părții civile Serviciul Județean de Ambulanță V - suma de 447,75 lei (80% din 559,69 lei);
- părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I - suma de 511,30 lei (80% din 639,12 lei), precum și să plătească dobânda legală aferentă acestor sume, ce se va calcula începând cu data de 29.06.2004, până la plata efectivă.
În temeiul art. 191 al. 2 pr. pen. inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în proces, în măsura în care fiecare le-a determinat
Inculpații și au avut în instanță asistența juridică a unui avocat ales.
Potrivit art. 193 al. 1 pr. pen. inculpații, au fost obligați să plătească părții vătămate câte 1/5, fiecare, din cheltuielile judiciare pe care partea vătămată le-a efectuat în proces (300 lei, onorariu avocat, chitanța de la fila 168 dosarului).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă, și inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susține că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal - el neefectuând acte de coautorat la această faptă -, iar elementele acestei infracțiuni nici nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât handicapul fizic determinat de lipsa de substanță osoasă - care poate fi protezată - nu îndeplinește cerința referitoare la caracterul de permanență. Lovitura cu sapa în zona capului a fost aplicată de inculpata, așa cum susține aceasta și martorul. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, inculpații, și susțin că lipsește plângerea prealabilă, în condițiile în care pentru infracțiunea, inițial reclamată, de tâlhărie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și nu s-a procedat conform dispozițiilor art. 286 alin. 1 Cod procedură penală.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că ei ar fi lovit părțile vătămate și.
În subsidiar, inculpatul susține că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea severă, în cauză fiind îndeplinite condițiile de reținere și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
mai susține ca prima instanța a omis sa soluționeze plângerea pe care a formulat-o împotriva celor doi vătămați pentru infracțiunea de lovire prevazuta de art. 180. alin.2 Cod penal
Cu privire la latura civila a cauzei se solicita reaprecierea daunelor acordate, in sensul înlăturării lor, în situația în care se va constata absenta vinovăției, ori a plângerii prealabile. Inculpatul mai solicita înlăturarea despăgubirilor periodice.
Inculpatul susține că teza coautoratului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal este greșită în condițiile în care actele medico legale întocmite în apel au concluzionat că leziunea suferită de partea vătămată în zona capului este rezultatul unei singure lovituri.
Din probele administrate în cauză nu rezultă cu claritate cine este autorul acestei lovituri așa încât se impune restituirea dosarului la parchet pentru a se stabili cu certitudine autorul loviturii din zona capului.
Cu privire la latura civilă, inculpatul susține că obligarea la plata despăgubirilor periodice este greșită, din moment ce nu s-a confirmat starea de invaliditate. De asemenea, acest inculpat și-a însușit și motivele de apel ale inculpatului în măsura in care îl privesc.
Partea vătămată - constituită parte civilă în cauză - susține că pedepsele aplicate inculpaților și sunt prea blânde, iar starea de provocare a fost reținută în mod greșit.
Greșită este, de asemenea, și soluția de achitare a inculpaților si cu privire la infracțiunea de lovire.
Daunele materiale si morale solicitate trebuiau acordate in integralitatea lor si nu doar parțial. Inculpata nu a motivat apelul formulat.
Tribunalul Vaslui, prin decizia penală nr. 79 din 10 aprilie 2008, a dispus următoarele:
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inc., și a admis apelurile declarate de partea civilă și inculpații și împotriva sentinței penale nr. 13 din 11 ianuarie 2007 Judecătoriei Bîrlad, pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă.
Rejudecând, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b pen. înlăturând dispoziția contrară din sentință.
În temeiul disp. art.334 pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inc. din infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 pen. cu aplic. disp. art.73 lit.b pen. și 76 lit.d pen. în infr. prev. de art.180 alin. 2 pen. cu aplic.disp.art.73 lit.b pen. și art. 76 lit. e pen.
A descontopit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare aplicată inc. în pedepsele componente de:
- 1 an închisoare, pe care o înlătură;
- 250 lei amendă, pe care o menține.
A condamnat inc. la pedeapsa de 250 lei amendă pentru săv. infr. prev. de art.180 alin. 2 pen. cu aplic. disp. art.73 lit. b pen. și art. 76 lit. e pen. împotriva părții văt..
Conform disp. art. 33 lit. a, 34 lit. c pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 250 lei amendă menținută, în pedeapsa cea mai grea de 250 lei amendă și atrage atenția inc. asupra disp. art.63 ind.1 pen.
A înlăturat aplic. disp. art. 81-83 pen. și art. 71, 64 cu privire la acest inculpat.
A respins cererea în despăgubiri civile materiale și morale formulată de civilă p. împotriva inc. și cea privind cheltuielile de spitalizare privind același inculpat.
A înlăturat dispoziția privind obligarea inc., în solidar cu inc., la plata daunelor materiale și morale, aceste daune urmând a fi suportate doar de inc..
A redus cuantumul daunelor materiale stabilite a fi plătite către civilă p. de la 1792,64 lei la 752 lei și a înlăturat din sentință mențiunea privind plata despăgubirilor periodice.
A majorat cuantumul daunelor morale de la 1500 lei la 2500 lei.
A redus de la 60 lei la 35 lei cuantumul cheltuielilor judiciare pe care inc. le datorează statului pentru judecata la fond.
A înlăturat dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.
A obligat apelanții, și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în apel, în sumă de câte 50 lei fiecare.
Cheltuielile judiciare în apelul civile p. și ale inc. și au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că existența coautoratului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal a fost greșit reținută de prima instanță. Din întreg materialul probator administrat în cauză - inclusiv expertiza medico-legală, traumatologică, efectuată în cursul judecății in apel și ale cărei concluzii au fost avizate, în cea mai mare parte, de Comisia Superioară de Medicină Legală - rezultă cu claritate că leziunea suferită de partea vătămată in zona capului si anume "traumatism cranio-cerebral obiectivat prin plagă contuză parietală dreapta cu fractură cominutivă cu înfundare subjacentă si contuzie cerebrală minoră" a fost produsă printr-o singură lovitură activă cu un obiect contondent, iar această lovitură a fost aplicată de inculpatul cu partea netăioasă a unei sape.
Din depozițiile martorilor oculari si rezultă cu claritate că persoana care a lovit partea vătămată cu sapa in zona capului este inculpatul.
Aceste depoziții se coroborează cu cele ale martorilor, (48-50 dosar urmărire penală si 52 dosar fond ), (fila 90 dosar urmărire penală), (fila 92 dosar urmărire penală) cele ale părții vătămate (fila 24 dosar urmărire penală si fila 48 dosar fond), ale părții vătămate, precum si cu concluziile expertizei medico legale traumatologice de la fila 128 din dosarul de apel).
Tribunalul reține, în lumina acestor considerente, că nu sunt motive de restituire a cauzei, la procuror fapta si vinovăția inculpatului in comiterea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal fiind clar stabilite.
Susținerile inculpaților si privitoare la faptul că aceasta din urmă ar fi lovit partea vătămată cu sapa în cap sunt nesincere, interesate în cauză și in evidentă contradicție cu probele administrate.
Prin urmare, cu privire la inculpatul, se va reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180, alin. 2 constând în faptul că, împreună cu soția sa, inculpata și fiul său inculpatul, au aplicat părții vătămate lovituri cu obiecte contondente, producându-i leziuni de tipul echimozelor, tumefacțiilor si excoriațiilor, la nivelul regiunii scapulare drepte si paravertebrale drepte, care au necesitat pentru vindecare, 4-5 zile îngrijiri medicale. In acest sens sunt declarațiile părților vătămate si, care se coroborează cu întreg conținutul documentației medico-legale si amplul ansamblu probator administrat în cauză.
Tribunalul reține ca nefondată critica vizând neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal în condițiile in care lipsa de substanță osoasă ar fi protezabilă si deci n-ar mai avea caracter permanent. Sunt îndeplinite condițiile de existență a infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal întrucât traumatismul cranio-cerebral soldat cu lipsă osoasă parietală dreaptă - efect al eschilectomiei de necesitate - a determinat părții vătămate o infirmitate fizică permanentă, așa cum rezultă, in mod constant, din ansamblul actelor medico legale existente la dosarul cauzei.
Motivul ce vizează absența plângerii prealabile cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal comisă de inculpații, și, este greșit invocat.
La fila 7 - 8 din dosarul de urmărire penală se află plângerea părții vătămate, prin care aceasta solicită cercetarea inculpaților, si pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 Cod penal.
In conținutul acesteia, partea vătămată a descris în detaliu modul în care s-au petrecut faptele si care, în esență, constau în aceea că prin violență - aplicând-i lovituri cu obiecte contondente și care i-au produs leziunile descrise în certificatul medico-legal - cei cinci inculpați i-au sustras o cantitate de fân.
Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă în conținutul laturii ei obiective intrând atât acte specifice infracțiunii de furt, cât și acte specifice infracțiunilor de violență: lovire si alte violențe prevăzute de art. 180, Cod penal, vătămarea corporală prevazuta de art. 181. Cod penal, vătămarea corporală gravă, prevăzută de art. 182, Cod penal sau omor prevăzut de art. 174-176. Cod penal.
Prin urmare, dacă cercetările prealabile efectuate în cauză n-au evidențiat existenta elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, sub aspectul infracțiunii de tâlhărie, plângerea inițial formulată rămâne valabilă pentru actele specifice infracțiunii de violență, nefiind incidente în cauză, dispozițiile art. 286 Cod penal.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în declarația sa de la fila 25 din dosarul de urmărire penală, partea vătămată, menționează clar: " să mă judec cu numiții, si pentru lovire".
In mod just și în deplin consens cu probele administrate au fost condamnații inculpații și pentru lovirea părților vătămate si, iar inculpatele și pentru lovirea părții vătămate.
Inculpata a depus, la dosarul de urmărire penală, certificatul medico-legal de la fila 86 - din care rezultă că a fost victima unei agresiuni și a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale - dar in conținutul declarațiilor date in aceasta fază a procesului penal nu a solicitat cercetarea persoanelor care i-au produs aceste leziuni si nici nu a formulat plângere prealabilă distinctă în acest sens, așa încât tribunalul reține că si aceasta critică este lipsită de temei.
Cu privire la existenta stării de provocare, tribunalul reține că în mod corect aceasta a fost reținută in favoarea inculpaților, iar culpa de 80% a fost judicios apreciată.
Este cert stabilit prin probele administrate în cauză că declanșarea conflictului a avut loc ca urmare a acțiunii agresive a părților vătămate si, care au lovit pe sora lor, inculpata, soția inculpatului ți mama inculpaților si.
Comportamentul părților vătămate a putut induce celor cinci inculpați o stare de tulburare puternică, pe fondul căreia s-au produs celelalte violențe.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate.
La individualizarea judiciară a acestora au fost avute in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal si anume: dispozițiile părților generale a Codului penal, gradul de pericol social a faptelor comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, periculozitatea inculpaților, persoana acestora și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului Penal.
S-a dat eficiență dispozițiilor art. 76 lit. d și e Cod penal și s-au coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Pedepsele aplicate sunt echilibrate, de natură a asigura atât reeducarea inculpaților, cât si atingerea scopului prevăzut de art. 52 alin. 1 teza I Cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Soluția de achitare a inculpaților și cu privire la fapta de lovire a părții vătămate este legală si temeinică, din moment ce, contextul probator conduce în mod cert la concluzia că aceștia nu au aplicat lovituri părții vătămate, dar acest motiv este greșit invocat în apelul părții vătămate, partea vătămată nedeclarând apel in cauză.
Față de împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal de către inculpatul, împotriva părții vătămate, tribunalul apreciază că scopul pedepsii nu poate fi atins fără executarea acesteia, așa încât urmează să se înlăture aplicarea dispozițiilor art. 81-83 Cod penal.
Motivul ce vizează omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 Cod penal este greșit invocat.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în conținutul dispozițiilor art. 74 Cod penal, nu obligă instanța să le rețină ca fiind circumstanțe atenuante - dat fiind caracterul lor facultativ - și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece recunoașterea acestor circumstanțe este atributul exclusiv al instanței.
In procesul complex al individualizării pedepsei, aprecierea unei împrejurări ca circumstanțe atenuante facultative este strâns legată de evaluarea gradului de pericol social al faptei comise, de urmările ei si de ansamblul condițiilor in care a fost săvârșită.
Prin urmare, tribunalul reține că, din perspectiva acestor considerente, in mod just prima instanță a apreciat că, in cauză nu apare ca oportună reținerea unor circumstanțe facultative în favoarea inculpaților.
Motivul de apel referitor la greșita obligare la plata contribuției periodice de întreținere - ca urmare a existenței unei stări de invaliditate - este corect invocat.
Rezultă din Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală existent la fila 167 dosar apel, ca leziunile traumatice suferite de partea vătămată nu se încadrează în grad de invaliditate și deci, în cauză nu se impune obligarea la plata unei contribuții periodice de întreținere.
Restul daunelor materiale a fost corect apreciat. S-a dovedit în cauză cu martorii (fila 108 dosar fond) și (fila 109 dosar fond), precum și cu înscrisuri, că partea vătămată a efectuat cheltuieli legate de obținerea actelor medico-legale si pentru plata unor persoane care l-au ajutat în gospodărie în perioada în care nu a putut munci.
Cu privire la daunele morale tribunalul reține că, existența prejudiciului moral suferit de partea vătămată este incontestabilă, în condițiile în care aceasta a suferit o intervenție chirurgicală cu un potențial periculos ridicat, a fost spitalizat si nu a putut sa participe, în modul său obișnuit, la activitățile curente.
Este de principiu că, stabilirea indemnizației ce are rolul de a repara prejudiciul moral se face in funcție de întinderea, gravitatea acestui prejudiciu, dar si in conformitate cu principiul echității.
Cuantumul acestei indemnizații trebuie sa fie rațional, just si echitabil, astfel încât să asigure o compensare suficientă a prejudiciului moral suferit.
Din perspectiva acestor considerente tribunalul apreciază că suma stabilită de prima instanță pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea vătămată, are un cuantum prea mic si urmează ca ea sa fie majorată.
Nu rezultă însă că, la producerea prejudiciului material si moral ar fi concurat si activitatea infracțională desfășurată de inculpații, si, așa încât in mod corect prima instanță a respins pretențiile formulate față de aceștia.
Examinând sentința apelată și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt si de drept, atât în apelul nemotivat al inculpatei cât și în celelalte apeluri, nu s-au constat alte motive de nelegalitate și netemeinicie, cu excepția interzicerii eronate a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I și lit. c Cod penal.
Interzicerea, in mod automat si absolut a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, cu titlul de pedeapsa accesorie, conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal - modificata prin art. 1 pct. 22 din legea 278 / 2006 - oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, in absenta oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a lua in considerare tipul infracțiunii si interesul legitim protejat in cauză, contravine exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, precum si jurisprudenței CEDO.
Dispozițiile art. 71 Cod penal raportat la art. 64 Cod penal restrâng în mod nediferențiat drepturile persoanei care execută o pedeapsă privativă de libertate intrând in conflict cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 - din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
In motivarea acestei hotărâri s-a reținut că indiferent de natura pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului si scopul pedepsei de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția socială a infractorului.
De asemenea, nu se justifică nici interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii in accepțiunea art. 64 lit. c Cod penal.
Tribunalul reține așadar că, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c cod penal se limitează doar la situația in care inculpatul s-a folosit de funcția, profesia sau activitatea desfășurată pentru a săvârși infracțiunea.
In cauză, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 cod penal; natura infracțiunii ce a determinat condamnarea nu a implicat exercitarea unei funcții sau activități.
Prin urmare, se va înlătura dispoziția privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I și c Cod penal cu privire la inculpatul.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu dispozițiile art. 379. pct. 1 lit. b pct. 2 lit. a cod procedura penala se vor respinge apelurile inculpaților, si se vor admite apelurile inculpaților, si partea civilă.
Rejudecând, se va schimba, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedura penala, încadrarea juridică a faptei reținute in sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal in infracțiunea prevăzuta de art. 180 alin. 2 Cod penal si, după descontopire, se va aplica o pedeapsă pentru această faptă.
Se va efectua recontopirea si se va atrage atenția asupra art. 63 ind. 1 Cod penal. Se va înlătura aplicarea art. 81-83 Cod penal -critica părții civile fiind fondată din acest punct de vedere -și art.71,64 Cod penal cu privire la acest inculpat. Se vor interzice inculpatului doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal.
Ca efect al schimbării încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului se va respinge cererea in despăgubiri civile, materiale si morale formulată de partea civilă împotriva inculpatului, precum si cea privind cheltuielile de spitalizare referitoare la același inculpat.
Totodată, se vor înlătura dispozițiile privind obligarea inculpatului in solidar cu inculpatul, la plata daunelor materiale si morale, acestea urmând a fi suportate doar de inculpatul.
Se va reduce cuantumul daunelor materiale cu suma reprezentând despăgubiri periodice calculate de la data săvârșirii faptei, până la data pronunțării hotărârii apelate si se va înlătura mențiunea privind plata despăgubirilor periodice.
Se va majora cuantumul daunelor morale si se va reduce corespunzător cuantumul cheltuielilor judiciare datorate statului de inculpatul pentru judecarea la fond, menținându-se celelalte dispoziții.
Împotriva deciziei astfel pronunțate au formulat recurs atât inculpații, și, cât și părțile vătămate și .
În recursurile declarate și motivat pe larg în scris inculpații critică soluția instanței de apel pentru nelegalitate în principal, sub următoarele aspecte:
- schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului a avut la bază acte medicale lovite de nulitate absolută, motivat de faptul că, deși s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, comisiile medicale au înaintat la dosar doar un supliment - I, respectiv un aviz la acest supliment - Minovici B;
- schimbarea încadrării juridice nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nici nu a fost motivată în vreun fel de instanța de apel prin decizia recurată;
- nelegala sesizare a instanței prin lipsa unei plângeri prealabile a părților vătămate.
Solicită admiterea recursurilor formulate și reținerea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale cu obiectivele indicate.
Părțile vătămate nu și-au motivat recursurile formulate tardiv și nici cererea privind repunerea în termenul de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de către inculpați, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 17, 18 Cod procedură penală, Curtea constată că sunt întemeiate recursurile inculpaților pentru considerentele ce vor fi expuse.
Desfășurarea procesului penal fiind guvernat de principiul aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, în baza art. 62 și următoarele Cod procedură penală să lămurească cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. De asemenea, dispozițiile art. 116 și următoarele Cod procedură penală prevăd că atunci când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului sunt necesare cunoștințele unui expert, instanța de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize de specialitate.
Instanța de apel respectând principiile enunțate și dând dovadă de rol activ în virtutea dispozițiilor art. 4 Cod procedură penală, dispus motivat la termenul din 31 mai 2007, efectuarea unei expertize medico-legale de către Laboratorul de Medicină Legală I cu obiectivele stabilite prin încheierea de la acel termen (fila 79 dosar apel).
În cauză a fost întocmit un nou raport de expertiză medico-legală de către I, la data de 6 iulie 2007, expertiză avizată de Comisia de specialitate, însă având în vedere componența nominală comisiei de expertiză din cadrul I, alcătuită cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. 2 secțiunea 4 și art. 49 alin. 2 secțiunea 6 din Ordinul 1.134/C/255 privind normele procedurale pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, în ce privește gradul profesional al unora din membrii comisiei, instanța de apel a admis obiecțiunile formulate în acest sens, constatând, deci, nulitatea expertizei întocmite - sens în care a dispus efectuarea uneinoi expertizede către I, cu respectarea, în ce privește componența comisiei, a dispozițiilor ce reglementează această activitate (fila 121 dosar apel încheierea din 4.10.2007) ignorând în totalitate dispozițiile date de către instanța de apel, Iac omunicat acestea nu "supliment de expertiză medico-legală stomatologică", întocmit deaceeași comisiece fusese contestate și care determinaseefectuarea unei noi expertize, (fila 128 dosar apel).
Deși instanța de apel a revenit către comisia de medicină legală cu solicitarea efectuăriiunei noi expertize medico-legalecu respectarea dispozițiilor legale, solicitările instanței au fost ignorate, comunicând-se nouă expertiză medico-legală și un supliment întocmit, de asemenea, de ocomisie nelegal alcătuită. (fila 137 - 142 dosar apel).
În aceste condiții, instanța de apel a dispus, la termenul din 29 2007, ca noua expertiză medico-legală să fie întocmită de comisia superioară de medicină legală, respectiv Minovici
Continuând însă în aceeași manieră de ignoranță, față de solicitările instanței de judecată, fiind superior nu numai că nu a efectuat o nouă expertiză medico-legală astfel cum solicitase instanța de apel,dar a avizat un raportde expertiză pe care instanța l-a apreciat ca fiind lovit de nulitate, astfel că, având în vedere și durata procedurilor la instanța de apel mai mare de 1 an s- renunțat la solicitarea de a se efectua o nouă expertiză.
Din această perspectivă apare ca nelegală soluția instanței de apel, în ciuda demersurilor efectuate, de a stabili încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, pe baza unei expertize medico-legale față de care a apreciat că a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia respectivă, aspecte față de care, Curtea apreciază că în cauză se impune cu necesitate efectuarea unei noi expertize medico-legale, care să stabilească, în condiții de legalitate asupra consecințelor produse stării de sănătate a părții vătămate.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să admită recursurile formulate de inculpați, să caseze hotărârile recurate și să rețină cauza spre rejudecare. Se va acorda termen în acest sens, cu citarea părților.
În ceea ce privește recursurile formulate de părțile vătămate și, acestea sunt tardive.
Examinând actele și lucrările, Curtea constată că partea vătămată a fost prezentă în fața instanței de apel la data de 10.04.2008, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și pronunțarea, iar părții vătămate lipsă la termenul de dezbateri i-a fost comunicată hotărârea instanței de apel la data de 16 aprilie 2008. Potrivit art. 385 ind. 3 raportat la art. 363 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și curge de a pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, și de la comunicare, pentru partea lipsă.
Astfel, pentru partea vătămată, prezentă la dezbateri la data de 10 aprilie 2008, termenul de recurs este de 10 zile de la pronunțarea deciziei penale recurate, respectiv 10 aprilie 2008 și se împlinea la data de 21 aprilie 2008, cel târziu, iar pentru partea vătămată termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea deciziei penale recurate, respectiv 16.04.1008 și se împlinea cel mai târziu la data de 28 aprilie 2008, recursurile fiind declarate al data de 10 iunie 2008.
Pentru situații excepționale, când exercitarea căii de atac în termen legal este împiedicată de cauze independente de voința părții și care nu pot fi surmontate, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termenul de recurs și al recursului peste termen - art. 385 ind. 3 alin. 2 Cod procedură penală - oferind posibilitatea părții aflate în stare de imposibilitate să exercite, totuși, calea de atac.
În schimb instituțiile invocate nu operează din oficiu pentru reținerea acestora fiind necesară îndeplinirea unor condiții cumulative prevăzute în mod expres de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile menționate privind repunerea în termenul de recurs, recurenții nefăcând dovada că depășirea termenului de recurs - s-a datorat unor cauze obiective de împiedicare.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală să respingă ca tardive recursurile formulate de părțile vătămate și -.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3, alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. Admite recursurile formulate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 79 din 10 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr.13 din 11 ianuarie 2007 Judecătoriei Bârlad, pe care le casează.
Reține cauza spre rejudecare și acordă termen la 15 ianuarie 2009, cu citarea părților.
2. Respinge, ca tardive, recursurile formulate de părțile vătămate și împotriva acelorași hotărâri penale.
Obligă părțile vătămate și, să plătească statului câte 50 lei fiecare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor formulate de inculpați, în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
1 ex.
06.01.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena
