Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 65/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 65
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpata și de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 223 din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "vătămare corporală gravă".
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărătorul ales al inculpatei recurentă intimată, reprezentantul legal al părții civile recurentă, precum și av., apărător ales pentru aceasta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților la acest termen de judecată, că instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal, pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă fiind admise în parte, respectiv doar suma de 5.000 lei, apelurile promovate în cauză de inculpată și partea civilă prin reprezentantul său legal fiind respinse ca nefondate, că recursurile promovate în cauză au fost motivate, la termenul anterior cauza fiind amânată pentru lipsă de apărare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpata recurentă intimată și av. pentru partea civilă recurentă învederează instanței că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Av. pentru partea civilă recurentă, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat atât în ceea ce privește latura civilă cât și latura penală a cauzei. Privitor la latura penală a cauzei, consideră că pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare aplicată inculpatei este mult prea mică având în vedere declarația de recunoaștere a faptei, cât și declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, inclusiv martorii audiați la solicitarea inculpatei. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apreciază că latura penală a cauzei nu a fost legal și temeinic soluționată, prin prisma cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea recursului întrucât cererea părții civile privind acordarea pretențiilor solicitate nu a fost corect soluționată, neținându-se seama de actele depuse în susținerea acestor pretenții. Depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, cu cheltuieli de judecată.
reprezentantul legal al părții civile recurentă, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului.
Av. pentru inculpata recurentă intimată, având cuvântul, arată că a declarat recurs în cauză, solicitând a se avea în vedere că aceasta are referințe dintre cele mai bune, că au fost depuse la dosar acte din cuprinsul cărora rezultă că a fost profund afectată de cele întâmplate, că ea a pus mâna pe piatră doar pentru a speria partea civilă, așa încât pedeapsa de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată este mult prea mare și se impune a fi redusă, chiar dacă partea civilă prin apărător susține contrariul. Sub acest aspect solicită admiterea recursului promovat în cauză de inculpată.
Pe tot parcursul procesului penal au fost depuse la dosar acte de către partea civilă, inclusiv caracterizări de la unitatea de învățământ, însă, consideră că nu trebuie omis faptul că aceasta s-a adresat inculpatei folosind cuvinte foarte urâte, ceea ce a determinat-o să arunce cu piatra pentru aos peria. Era seara, inculpata și partea civilă erau despărțite de un gard, iar incidentul a fost perceput și de către mama inculpatei și alți doi martori. Inculpata a recunoscut fapta, a încercat să ajungă la o înțelegere cu partea civilă, însă nu a fost posibil. Consideră că în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile, raportat la depozițiile celor doi martori audiați, nu s-a putut face dovada pretențiilor solicitate, astfel încât instanța urmează să stabilească dacă este sau nu ceva de cenzurat. La dosarul cauzei a fost depusă o caracterizare a părții civile din cuprinsul căreia rezultă că anterior faptei avea 71 de absențe, și o situație școlară nu foarte bună. Prin urmare, solicită respingerea recursului promovat de partea civilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că hotărârile instanței de fond și a instanței de apel sunt legale și temeinice, ambele instanțe făcând o analiză exhaustivă a tuturor probelor administrate în cauză, care au dovedit vinovăția inculpatei și au determinat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, latura civilă a cauzei fiind legal soluționată. Pe cale de consecință, solicită a se constata că ambele recursuri promovate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Av. pentru partea civilă recurentă, având cuvântul cu privire la recursul promovat în cauză de inculpată, solicită a fi respins ca neîntemeiat.
reprezentantul legal al părții civile recurentă, având cuvântul cu privire la recursul promovat în cauză de inculpată, solicită respingerea recursului.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin decizia penală nr. 223 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Iașis -a decis:
"Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpata, fiica lui și, născută la 16.11.1974, domiciliată în, jud. I și, reprezentant legal al părții civile -, domiciliată în, jud. I, împotriva Sentinței penale nr. 525/06.02.2009 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține".
Tribunalul Iașia reținut:
"Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelurile formulate de partea civilă și inculpată sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri medicale necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptei de vătămare corporală gravă atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția inculpatei.
Fapta inculpatei, de a lovi cu o piatră în zona capului pe partea vătămată minora - și a-i produce leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale și o lipsă de substanță osoasă ce a atras o infirmitate fizică permanentă, a fost stabilită cu datele și informațiile oferite de martorii, și coroborate cu concluziile certificatului medico-legal și depoziția inculpatei care a recunoscut integral comiterea faptei.
Constatând că fapta imputată există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpată cu vinovăție, instanța de fond a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și elementele de fapt ce particularizează prezenta cauză, respectiv faptul că inculpata se află la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscută cu antecedente penale, a manifestat o bună conduită în familie și societate, iar pe parcursul procesului penal a dat dovadă de sinceritate, recunoscând integral comiterea faptei.
Astfel fiind, Tribunalul apreciază că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei, prima instanță a făcut o corectă evaluare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, dând, totodată o relevanță sporită circumstanțelor personale ale inculpatei stipulate de dispozițiile art. 74 lit. a și c și regimului sancționator corespunzător prevăzut de art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, apreciind că pedeapsa de 8 luni închisoare este de natură a realiza scopul și funcțiile de reeducare și exemplaritate ale sancțiunilor penale.
În considerarea acelorași criterii, instanța a apreciat că reeducarea inculpatei ar putea avea loc și fără executarea efectivă a pedepsei, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acesteia, dovedite prin buna conduită pe care o va adopta în termenul de încercare.
În consecință, criticile inculpatei în sensul redozării cuantumului pedepsei aplicate, prin reducerea ei nu se susțin, atâta timp cât în cauză s-a ținut cont de toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei și de cele personale care nu mai pot fi valorificate suplimentar, în apel, întrucât s-ar ajunge a se da dublă eficiență juridică acelorași împrejurări.
Cât privește modul de soluționare a laturii civile, prima instanță a făcut o evaluare corespunzătoare a prejudiciului moral suferit de partea civilă, apreciind în mod corect că suma de 5000 lei acordată este suficientă și reprezintă o justă și integrală reparație a daunelor cauzate minorului.
Întrucât despăgubirile materiale nu au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză, Tribunalul constată că prima instanță a dispus, în consecință, în sensul respingerii acestora, ca urmare a inexistenței unor probe concludente și pertinente care să stabilească în mod indubitabil atât existența cât și întinderea prejudiciului material".
În termen legal decizia penală a fost recurată de inculpata, criticând-o în latura penală sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia,invocând circumstanțele personale, iar în latura civilă, solicitând micșorarea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligată.
Decizia penală a fost recurată de partea vătămată -, prin reprezentant legal înlatura penală, solicitând reaprecierea probatorie și aplicarea unei pedepse majorate inculpatei; iar înlatura civilăa solicitat acordarea integrală a despăgubirilor civile solicitate (materiale și morale), cât și cheltuielile judiciare, reprezentând onorariu avocat ales.
Recurenții au fost reprezentați în fața instanței de recurs de apărători aleși, care le-au susținut motivele de recurs formulate.
Curtea a reanalizat întreg probatoriul administrat prin prisma motivelor recurenților, atât în latura penală cât și în latura civilă, constatând următoarele:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal. După o justă apreciere și evaluare probatorie (probe administrate în cursul urmăririi penale și al judecății) s-a reținut fără dubiu vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, constând:
În drept,fapta inculpatei care, la data de 02.10.2007, a aruncat cu o piatră, lovind-o în zona capului pe partea vătămată minoră - care, în urma acestei agresiuni, a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale și o lipsă de substanță osoasă ce atrage o infirmate fizică permanentă cu scăderea capacității de muncă în procent de 5% conform baremului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În mod legal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, a fost constatată și de instanța de apel urmare a reevaluării probatorii (situație de fapt ce nu a fost contestată de inculpată sau partea vătămată).
Analiza hotărârii judecătorești s-a raportat la criticile invocate înlatura penală(atât de inculpată cât și de partea vătămată) de reapreciere probatorie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei. Criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal au fost strict raportate probator: modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, natura și importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, iar pe de altă parte - va avea în vedere persoana inculpatei, care se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscută cu antecedente penale, atitudinea procesuală sinceră adoptată de către inculpată în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, de recunoaștere a comiterii faptei reținută în sarcina sa prin rechizitoriu; conduita adoptată de către inculpată anterior comiterii faptei, corespunzătoare normelor de conviețuire socială.
Raportat la aceste aspecte au fost reținute în sarcina inculpatei circumstanțele atenuante prev. la art. 74 alin. 1 lit. a,c Cod penal și s-a dat eficiență acestora în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. d - sub aspectul cuantumului pedepsei.
De asemenea, prin prisma dispozițiilor art. 52 Cod penal ce referă la criteriile de apreciere asupra scopului pedepsei aplicate - a fost apreciat cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia - impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 8 luni închisoare s-a realizat în mod just, printr-o temeinică evaluare probatorie, în limite legale - judicios dozate.
Atât probator nu se impune majorarea și nici micșorarea cuantumului pedepsei aplicate, cât și prin raportarea scopului ce trebuie atins, aplicarea pedepsei ce impune reeducarea inculpatei,prevenția socială și individuală (a inculpatei) față de săvârșirea unor fapte antisociale.
Argumentele reținute evidențiază că atât criticile recurentei-inculpate, cât și a părții vătămate - sunt nefondate.
În latura civilă,despăgubirile materiale acordate părții civile au fost corect apreciate și acordate, pe baza probelor administrate în dovedirea acestora și în conformitate cu dispozițiile art. 11 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală. despăgubirile morale au fost raportate la prejudiciul cauzat minorului chiar dacă acest prejudiciu nu a fost unul "estetic" (critica inculpatei).
Aprecierea acestuia s-a realizat pe baza aspectelor faptice ce au influențat și schimbat viața părții vătămate - minore (partea vătămată nu excela la învățătură, însă a rezultat o traumă psihică și fizică produsă de leziunile suferite și efectul pentru viitor - infirmitatea fizică permanentă).
Instanța de fond și de apel a apreciat temeinic asupra probelor ce au evidențiat latura civilă a cauzei, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Criticile inculpatei și ale părții vătămate recurente, nu au fost conturate prin niciun mijloc probator, astfel încât urmează a se constata nefondate, în consecință și cheltuielile judiciare reprezentând onorariul apărător ales al părții civile în recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respinse ca nefondate recursurile formulate de inculpata și de partea civilă -, prin reprezentant legal.
Urmează a fi obligați recurenții, fiecare în parte, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă - prin reprezentant legal și a inculpatei împotriva deciziei penale nr. 223 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
04.02.2010
2 ex.
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan, Ciubotariu
