Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 658/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
665/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.658/
Ședința publică din data de 8 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.24/A/5.III.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-parte civilă, intimat-inculpat A-, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.010.373/27.III.2009, aflată la fila 14, lipsă fiind și intimații-părți civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală referitor la greșita individualizare judiciară a pedepsei închisorii, arătând că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond nu corespunde scopului prescris de legiuitor și nu asigură responsabilizarea inculpatului în legătură cu infracțiunea extrem de gravă săvârșită, vătămare corporală gravă asupra unei persoane de 45 ani, în timpul zilei și în loc public, în plină stradă, cu consecința punerii în pericol a vieții părții vătămate, care a necesitat 80-100 zile de îngrijiri medicale, elemente în raport cu care nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, astfel că solicită admiterea recursului formulat de partea civilă, casarea, în parte, a celor două hotărâri judecătorești și, pe fond, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum minim, care să permită aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal, cu impunerea unor măsuri de supraveghere și majorarea termenului de încercare, apreciind că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.17 și 18 Cod procedură penală, soluția pe latură civilă fiind legală și temeinică.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că hotărârile celor două instanțe sunt legale și temeinice, iar pedeapsa stabilită de instanța de fond, sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, corespunde criteriilor legale și împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei, pe fondul unui conflict spontan ivit pe stradă, inițiat de partea vătămată, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul aplicându-i o lovitură în urma căreia victima și-a pierdut echilibrul și a căzut, lovindu-se la cap, cu consecința afectării capacității sale de muncă, având în vedere că inculpatul nu a urmărit și nu a prevăzut urmările faptei sale și, în egală măsură, circumstanțele personale favorabile, anume buna conduită în societate, faptul că are în întreținere doi minori și, deși are antecedente penale, nu este recidivist, soluția pe latură civilă fiind, de asemenea, corectă, instanțele dispunând obligarea sa la plata unei prestații lunare până la pensionarea părții civile.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 24/A/05.03.2009, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat A și de apelantul parte civilă împotriva sentinței penale nr. 345/10.11.2008 a Judecătoriei, reținând următoarele:
Prin sentința penală nr. 345/10.11.2008, Judecătoria Alexandria, în baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.74, 76 Cod penal a condamnat pe inculpatul A-, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod penal a fixat termen de încercare de 3 ani.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal și în baza art.71 (5) Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare.
A admis acțiunile civile formulate de: Spitalul Județean de Urgență A și l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia suma de 4.062,04 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare plus (dobânda) penalitățile de întârziere aferente debitului cu începere de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală; Spitalul de Urgență " - " B și l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia suma de 918, 93 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare plus penalitățile de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală a debitului; Serviciul de Ambulanță T și l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia suma de 932, 47 lei cheltuieli de transport sanitar și majorările de întârziere aferente, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală a debitului.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de și l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile, după cum urmează: suma de 4000 lei reprezentând prejudiciu material, suma de 3000 lei daune morale și suma de 200 lei lunar prestație periodică începând cu data de 1 martie 2007 și până la împlinirea vârstei de pensionare.
A obligat inculpatul să plătească suma de 700 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată și suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 1.03.2007, inculpatul a avut o discuție cu partea vătămată, după care a lovit-o cu pumnul în zona feței, iar aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt. În urma acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale, infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.182 alin.2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul A și partea civilă.
Partea civilă a criticat sentința instanței de fond, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică și în mod nejustificat s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia. A mai susținut că în mod neîntemeiat acțiunea civilă i-a fost admisă numai în parte.
Inculpatul a criticat sentința susținând că pedeapsa aplicată este prea mare.
Tribunalul, analizând sentința, potrivit motivelor invocate, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3 71 Cod procedură penală, a constatat că hotărâre a primei instanțe este temeinică și legală, astfel încât va fi păstrată.
Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească completă, în urma căreia a rezultat că la data de 1.03.2007, între părți a existat un conflict, împrejurare în care inculpatul a lovit partea vătămată, care s-a dezechilibrat și s-a lovit cu capul de asfalt, suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 90-100 de zile.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, astfel încât să poată fi atins dublul scop coercitiv și educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
S-au avut în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, poziția părții vătămate, care i-a adresat injurii inculpatului, faptul că i s-a aplicat o singură lovitură care însă a avut consecințe grave și datorită stării de ebrietate a părții vătămate care nu a reușit să se echilibreze, căzând direct pe spate, cu capul de asfalt.
Instanța de fond a avut în vedere și persoana inculpatului care a recunoscut altercația cu partea vătămată, susținând însă că a îmbrâncit-o pe aceasta. Inculpatul nu are antecedente penale, are un comportament corect în societate.
Pedeapsa de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat este de natură să ducă la îndreptarea inculpatului, fiind în totalitate îndeplinite cerințele art.81 Cod penal.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei, face totodată posibilă și obținerea de venituri de către inculpat, pentru a putea plăti sumele la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile.
În ceea ce privește rezolvarea acțiunii civile, tribunalul a constatat că a fost rezolvată corespunzător, potrivit art. 14 Cod procedură penală, instanța dispunând repararea integrală a prejudiciului cauzat de inculpat.
Apelantul parte civilă a criticat rezolvarea acțiunii civile, susținând că inculpatul trebuia obligat la sumele solicitate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 4000 lei reprezentând despăgubiri materiale, sumă ce i-a fost acordată integral, 12.000 lei daune morale, din care instanța de fond a acordat 3000 lei, având în vedere prejudiciul moral suferit, determinat de suferința psihică suferită în urma agresiunii, de poziția sa față de inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii, 300 lei reprezentând prestație periodică având în vedere că a dobândit o infirmitate fizică permanentă. În mod întemeiat prima instanță i-a acordat părții vătămate o prestație periodică de 200 lei lunar, la calculul căreia a avut în vedere diferența dintre venitul minim net pe economie de 520 lei și pensia de invaliditate stabilită prin decizia nr.-/19.06.2007.
Pentru cele reținute mai sus, Tribunalul a constatat că cererea inculpatului de a i se reduce pedeapsa este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea civilă, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14, 17 și 18 Cod procedură penală, solicitând aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție inculpatului și înlăturarea circumstanțelor atenuante care nu se justifică, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă de omor așa cum inițial a fost începută urmărirea penală și obligarea inculpatului la despăgubirile solicitate.
Analizând actele dosarului și hotărârile pronunțate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce se vor arăta.
Curtea constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză reținând că la data de 01.03.2007, între partea vătămată și inculpat a avut loc un conflict, în contextul căruia inculpatul a aplicat parții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt, în urma loviturii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale.
În mod corect s-a reținut și încadrarea juridică a faptei în disp. art. 182 alin. 2 Cod penal vătămare corporală gravă.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, cel referitor la aplicarea unei pedepse în regim de detenție și înlăturarea circumstanțelor atenuante, Curtea constată că instanța de fond - menținută și de cea de apel - a reținut circumstanțele atenuante într-un mod generic, fără a le individualiza în concret, în considerente arătând că are în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și conduita sa față de victimă.
Curtea constată că indicarea în abstract a acestora, face, pe de o parte, imposibilă verificarea existenței circumstanțelor atenuante, cu atât mai mult cu cât se arată că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale deși se menționează anterior criteriul avut în vedere, privind persoana inculpatului, și conduita acestuia față de victimă, și pe de altă parte face dificil de apreciat valoarea pe care le-a acordat-o instanța în raport de pedeapsa pe care a aplicat-
Aplicarea circumstanțelor atenuante nu se impune însă în cauză având în vedere exact criteriile pe care le-a avut în vedere instanța de fond, respectiv persoana și atitudinea inculpatului, Curtea reținând că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (suferind anterior două condamnări pentru infracțiuni prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, respectiv pentru infracțiuni prev. de art. 208 - 209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal pentru care s-a împlinit termenul de reabilitate), a dat declarații neconforme adevărului, negând lovitura cu pumnul în zona feței - și arătând că doar a împins partea vătămată, nu a avut vreo preocupare spre a se interesa de soarta părții vătămate ulterior și nici în fața instanței nu a fost de acord să achite prestația lunară, invocând împrejurarea că a văzut-o pe partea vătămată lucrând la câmp, nu a achitat vreo sumă de bani acesteia.
Or, toate aceste împrejurări nu se constituie în circumstanțe atenuante, ci dimpotrivă, dovedesc faptul că inculpatul nu doar că nu a recunoscut fapta în materialitatea sa obiectivă, dar nu este de acord să despăgubească partea civilă și a invocat la rândul că el a fost cel insultat și îmbrâncit de partea vătămată, toată această conduită urmând a fi avută în vedere de C atât în aprecierea asupra înlăturării circumstanțelor atenuate, cu consecința majorării pedepsei, cât și în schimbarea modalității de executare, înlăturând suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 Cod penal și dispunând suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare suficient și cu respectarea obligaților prev. de art. 863Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa pe care o va aplica, Curtea va avea în vedere considerentele anterior arătate, reținând totodată și conduita procesuală a inculpatului, care s-a prezentat la primul termen în apel, iar în recurs nu a înțeles să se mai prezinte în fața instanței, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare este în măsură să satisfacă scopul său preventiv educativ.
Referitor la modalitatea de executare, Curtea apreciază totuși că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, cum a solicitat partea vătămată, reținând că rezultatul mai grav al faptei inculpatului - respectiv leziunile pentru vindecarea cărora partea vătămată a necesitat 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale - a fost consecința culpei, intenția caracterizând doar aplicarea loviturii cu pumnul în față, care în măsura în care nu ar fi produs dezechilibrarea părții vătămate - nu ar fi produs nici urmarea mai gravă.
Pe de altă parte, Curtea nu poate ignora nici atitudinea părții vătămate, a cărei stare de ebrietate a facilitat atât producerea rezultatului cât și generarea conflictului cu inculpatul.
Aplicarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în interiorul căruia inculpatului i se vor impune măsurile de supraveghere prev. de art. 863lit. a - d Cod penal este apreciată de C ca fiind suficientă pentru a satisface scopul și funcțiile pedepsei.
Cazul de casare prev. de art. 38515pct.17 Cod procedură penală, referitor la schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal este neîntemeiat, fapta săvârșită de inculpat întrunind atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Într-adevăr, inițial s-a început urmărirea penală în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor însă prin ordonanța nr. 251/P/2007 din data de 18.10.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleormana dispus scoaterea se sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii și a declinat dosarul Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria unde s-a început urmărirea penală prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal. În mod corect a procedat procurorul având în vedere că în cazul infracțiunii de tentativă de omor este necesar a se stabili intenția de a ucide victima, în raport de circumstanțele cauzei, respectiv obiectul folosit și măsura în care acesta este să provoace acest rezultat, zona vizată de inculpat, intensitatea loviturii aplicate, starea victimei, numărul de lovituri, etc.
Or, în cauza de față, nu putem aprecia că intenția inculpatului a fost aceea de a ucide având în vedere că acesta a aplicat o singură lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate, fiind foarte puțin probabil, aproape imposibil - pentru o persoană normală - ca o astfel de lovitură să aibă drept consecință decesul.
Faptul că în urma acestei lovituri, partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut, s-a lovit cu capul de asfalt și a necesitat 90 -100 zile de îngrijiri medicale, este în mod evident datorat culpei inculpatului, acest rezultat mai grav produs nefiind urmărit, forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul fiind praeterintenția, caracterizantă pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Referitor la ultimul caz de casare invocat, cel prev. de pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta nu este motivat și apreciază că nici nu este incident în cauză față de cazul de la pct. 14 prioritar invocat de partea civilă. În măsura în care partea civilă l-a indicat în sensul măririi despăgubirilor solicitate, Curtea constată că acest caz nu ar fi putut deveni incident nici dacă partea civilă ar fi dovedit o eroare gravă de fapt, pentru că instanța de fond i-a acordat despăgubiri civile, iar acest caz vizează schimbarea soluției într-una diametral opusă, determinată de constatarea gravei erori de fapt.
Ipoteza majorării despăgubirilor, acordate într-un anumit cuantum de instanța de fond ar putea fi invocată cel mult - discutabil însă în practica instanței de recurs - în temeiul pct. 14 al art. 38515, însă în cazul de față este oricum neîntemeiat. Instanța de fond a acordat despăgubiri materiale în cuantumul cerut, reducând daunele morale și prestația lunară. Cu privire la prestația lunară, partea civilă nu a depus nici un act doveditor (și nici nu a solicitat implicit în apel și nici în recurs majorarea acesteia), iar referitor la daunele morale Curtea apreciază că acestea nu pot fi cenzurate în nici un fel de instanța de recurs în temeiul nici unui caz de casare, aprecierea referitoare la cuantumul acestora fiind atributul instanței de fond.
Față de considerentele anterior arătate, reținând parțial întemeiat recursul părții civile, în baza art. 38515pct. 1 lit. d Cod procedură penală, Curtea îl va admite, va casa decizia și sentința în parte și rejudecând în fond va dispune:
În temeiul art. 385/15, punct 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.24/A/5.II 1.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-, și a sentinței penale nr. 345/10 noiembrie 2008 a Judecătoriei Alexandria, județul T, din dosarul nr-.
Va casa, în parte, atât decizia penală, cât și sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.182, alin.2, Cod penal, va condamna pe inculpatul A- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în variantă agravată, asupra părții vătămate.
Va face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a ll-a și lit.b, Cod penal.
În temeiul art.86/1, alin.1. Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art.86/2, alin.1. Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. ultim Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b cod penal, pe durata aceluiași termen de încercare.
În temeiul art.86/3, alin.1, Cod penal, va dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere de a se prezenta, la datele stabilite, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, să anunțe, în prealabil, schimbarea domiciliului și a reședinței, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice găsirea unui loc de muncă și informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.359, Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86/4, Cod penal.
Va înlătura obligarea apelantului-parte civilă la plata cheltuielilor judiciare în apel către stat, care, în temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale și ale deciziei penale.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punct 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-parte civilă împotriva Deciziei penale nr.24/A/5.II 1.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-, și a sentinței penale nr. 345/10 noiembrie 2008 a Judecătoriei Alexandria, județul T, din dosarul nr-.
Casează, în parte, atât decizia penală, cât și sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.182, alin.2, Cod penal, condamnă pe inculpatul A- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în variantă agravată, asupra părții vătămate.
Face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a ll-a și lit.b, Cod penal.
În temeiul art.86/1, alin.1. Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art.86/2, alin.1. Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. ultim Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b cod penal, pe durata aceluiași termen de încercare.
În temeiul art.86/3, alin.1, Cod penal, dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere de a se prezenta, la datele stabilite, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, să anunțe, în prealabil, schimbarea domiciliului și a reședinței, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice găsirea unui loc de muncă și informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.359, Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86/4, Cod penal.
Înlătură obligarea apelantului-parte civilă la plata cheltuielilor judiciare în apel către stat, care, în temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale și ale deciziei penale.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. -
Dact./01.06.2009
Ex.2
Red / Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Red. / Judecătoriei Alexandria
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
