Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 669/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 669/2008
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA și partea civilă împotriva deciziei penale numărul 49/A/10.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL ALBA în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 decembrie 2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 568/6.11.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a, b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 191,16 lei părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgențe
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei daune materiale și 1000 lei daune morale părții civile.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare părții civile.
S-a făcut aplicare art.191 al.l Cpp.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 05.11.2001 partea vătămată a fost victima agresiunii inculpatului care i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii cauzându-i leziuni corporale vindecabile în termen de 75-80 zile îngrijiri medicale.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al. l Cod penal.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a, b Cod penal pe durata stipulată de art.71 Cod penal.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei pentru prejudiciul material și moral cauzat părților civile a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
În motivarea soluției de condamnare, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.11.2001, în jurul orelor 11:00, partea vătămată s-a deplasat cu bicicleta spre râul M cu intenția de a pescui.
La un moment dat, lângă partea vătămată a oprit un autoturism marca de culoare albă, din care a coborât inculpatul, recunoscut de partea vătămată deoarece anterior cei doi fuseseră colegi de serviciu la SC SA.
Inculpatul a reproșat părții vătămate că se află pe un teren pe care el 1-a cumpărat pentru a crește oi, după care a început să lovească partea vătămată cu pumnul în zona feței, prins de gât, trântit la pământ și lovit până la apropierea de locul unde se aflu martorii și.
Apropierea celor doi martori aflați la pescuit, a determinat inculpatul să urce la volanul autoturismului și să plece, însă în momentul urcării în autoturism și-a pierdut tocul ochelarilor.
Partea vătămată le-a relatat celor doi martori că inculpatul se numește și este un fost coleg de serviciu.
Urmare agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în termen de 75-80 zile îngrijiri medicale.
La stabilirea acestei stări de fapt au fost avute în vedere de instanța fondului următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, inculpatului, precum și depozițiile martorilor, C,.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, invocând faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c CPP.
Prin decizia penală nr. 49/A/10.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL ALBA în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 568/2007 pronunțate de Judecătoria Alba Iulia, s-a desființat sentința atacată și în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c CPP, a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 CP, în dauna părții vătămate.
S-a respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile și Spitalul Clinic Județean de Urgență
S-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în primă instanță și în apel.
În baza art. 193 CPP, a fost obligată partea civilă să plătească în favoarea inculpatului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare în primă instanță și în apel.
Instanța de apel a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că nu inculpatul este autorul agresiunii reclamate de partea vătămată.
Din probațiunea complexă, administrată în contradictoriu cu părțile, un rol important l-au avut martorii oculari ai incidentului și.
Analizând însă depozițiile martorilor sus menționați s-a putut constata că acestea diferă de la un moment procesual la altul, singurul element constant în declarații fiind faptul că inculpatul a agresat partea vătămată.
Contradicțiile dintre depozițiile martorilor se referă la ora incidentului martorul declarând că incidentul a avut loc în jurul orelor 12:00 în timp ce martorul indica ora incidentului ca fiind ora 12:30.
Privitor la poziționarea în spațiu în momentele premergătoare incidentului există de asemenea contradicții, martorul a declarat că se aflau pe malul râului M, apoi că se aflau în canal, de unde au ieșit deoarece vroiau să schimbe locul de pescuit, în timp ce martorul susține că au ieșit din canal și mergeau pe o potecă spre râul M pentru ca ulterior să revină și să afirme că se aflau în canal în picioare observând un de culoare albă.
O altă contradicție existentă este și cea referitoare la tocul de ochelari, martorii declară mai multe variante, fie au văzut când tocul de ochelari a căzut din buzunarul inculpatului, fie l-au văzut lângă partea vătămată.
Și declarațiile părții vătămate conțin o serie de inadvertențe atât între ele, cât și raportat la depozițiile martorilor oculari,.
Astfel, partea vătămată a declarat că a fost agresat în jurul orei 11:00, în timp ce martorii oculari au declarat ora incidentului 12:00,12:30.
În primele declarații date, partea vătămată nu pomenește nimic despre cei doi martori care se aflau la pescuit în canal, pentru ca pe parcurs să-și amintească că martorii pescuiau pe malul canalului și a trecut pe lângă ei, după care martorii erau de fapt coborâți în canal și pescuiau în picioare.
Referitor la identificarea celor doi martori, inițial partea vătămată l-a identificat pe unul dintre martori ca fiind "", pentru ca în final să arate că 1-a recunoscut pe.
Despre tocul conținând perechea de ochelari partea vătămată face referire după aproximativ 6 luni de la data agresiunii când îl și predă procurorului.
În ceea ce îl privește pe inculpat, pe parcursul cercetărilor, cu prilejul audierilor sale a susținut în mod constant că nu este autorul agresiunii, întrucât la data incidentului 1-a însoțit pe martorul la C N, pentru a perfecta o vânzare de terenuri între acesta și martora.
Apărarea inculpatului este confirmată de depozițiile martorilor, precum și de copia procesului-verbal încheiat de Comisia de fond funciar în data de 5.11.2001 din care reiese că inculpatul a lipsit de la serviciu în acea zi.
S-a reținut astfel că există dubii în privința persoanei inculpatului ca fiind autorul infracțiunii reclamate, dubii care îi profită acestuia.
Împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs în Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și partea civilă.
Parchetul a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond sub aspectul soluției de condamnare și aplicarea art. 13 CP, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei.
Partea civilă a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursurile Parchetului și părții civile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază, examinând probațiunea administrată în cauză, că vinovăția inculpatului este dovedită în afara oricărui dubiu.
În primul rând, cu privire la aspectul invocat de apărare în sensul că recursul părții civile ar fi inadmisibil întrucât nu a fost motivat în termenul prev. de art. 385/10 alin. 2 CPP, Curtea apreciază că această critică nu este întemeiată. Chiar în ipoteza în care motivele de recurs nu au fost depuse în termenul invocat, potrivit dispozițiilor art. 385/10 alin. 2/1 CPP, instanța de recurs este obligată să examineze recursul oricărei părți, prin prisma motivelor de recurs care se pot lua în considerare din oficiu.
Cu privire la probațiune, se reține că în 20.11.2001 partea vătămată a formulat plângere la Poliție, reclamând faptul că în 5.11.2001 a fost agresat de către inculpat. Partea vătămată a indicat în mod indubitabil persoana inculpatului ca autor al faptei, întrucât îl cunoștea, fiind colegi de muncă o perioadă de timp.
Au existat doi martori oculari ai incidentului, în persoana numiților și. Cu ocazia audierilor repetate, aceștia au susținut constant că au asistat la incidentul dintre părți și au observat actele de agresiune exercitate de inculpat asupra victimei, iar apoi martorul a participat la recunoașterea din grup, ocazie cu care l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Curtea apreciază aceste mărturii ca fiind credibile, nedovedindu-se că aceștia ar fi avut vreun interes în a declara favorabil părții vătămate.
Mai mult, există mai mulți martori indirecți (, -, ) care au declarat faptul că imediat după incident, au aflat de la partea vătămată sau de la soția acestuia că inculpatul a agresat partea vătămată.
În ce privește apărarea și poziția inculpatului, Curtea reține că în cursul primelor audieri și cu ocazia confruntării cu partea vătămată, inculpatul a negat săvârșirea faptei imputate. Abia ulterior, în urma audierilor repetate determinate de rejudecarea cauzei, inculpatul și-a formulat un alibi, susținând că în ziua pretinsului incident, se afla în C Martorii propuși de inculpat în sensul dovedirii acestui alibi au dat declarații confuze, relevându-se reale inadvertențe între declarații și susțineri nereale. Analiza acestor declarații duce la concluzia că sunt formulate pro causa și în consecință, în mod justificat a procedat instanța de fond atunci când le-a înlăturat.
O probă materială deosebit de concludentă o constituie tocul ochelarilor aparținând inculpatului și care a fost găsit la fața locului și predat de partea vătămată organelor de poliție. Inculpatul nu a negat că îi aparține acel obiect, însă a încercat să explice în mod pueril prezența obiectului la locul comiterii faptei, în sensul că i-ar fi fost sustras mai demult din mașină, faptă pe care însă nu a reclamat-o la poliție.
Toate aceste probe îndreptățesc instanța de recurs să aprecieze că în mod justificat s-a reținut vinovăția inculpatului de către instanța de fond.
În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea reține că de la momentul comiterii faptei și până în prezent, a intervenit o lege mai favorabilă, care permite și stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, decât detenția.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă, lipsa antecedentelor penale în ce privește persoana inculpatului, durata relativ mare de timp de la momentul comiterii faptei și consecința diminuării impactului faptei asupra opiniei publice, Curtea apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond la 2 ani închisoare.
Pentru aceleași argumente, se consideră că suspendarea condiționată a executării pedepsei este aptă să asigure împlinirea dublului scop, educativ și represiv al sancțiunii.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 49/A/10.03.2008 pronunțate de TRIBUNALUL ALBA în dosarul nr-.
Va casa integral decizia penală atacată și parțial sentința penală nr. 568/6.11.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește reținerea art. 13 CP, cuantumul pedepsei principale aplicate și modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite:
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 CP, cu reținerea art. 13 CP.
În baza art. 81 CP, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP.
În baza art. 71 alin. 5 CP, va suspenda executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a și b CP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 49/A/10.03.2008 pronunțate de TRIBUNALUL ALBA în dosarul nr-.
Casează integral decizia penală atacată și parțial sentința penală nr. 568/6.11.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește reținerea art. 13 CP, cuantumul pedepsei principale aplicate și modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 CP, cu reținerea art. 13 CP.
În baza art. 81 CP, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP.
În baza art. 71 alin. 5 CP, suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a și b CP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex. /11.12.2008
,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
