Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 680/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 680/
Ședința publică din 04 decembrie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpatul, domiciliat în Râmnicu V, str. -, bloc 1, scara F,.13, județul V și partea vătămată, domiciliat în localitatea, str. -. -, județul V, împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care:
Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 27 noiembrie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțând următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. nr.86 din 08.06.2007, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr-, în baza art.182 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 28.10.1954 în comuna, județul A, domiciliat în Rm.V, str.- -,.1,.F,.13, județul V, CNP--, la 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul, domiciliat în comuna, județul V pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
Potrivit art.14 Cod pr.penală, raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la 707,49 lei, cheltuieli cu refacerea sănătății și la 5000 lei daune morale, către partea vătămată.
În baza art.191 și 193 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat și la 600 lei către partea vătămată, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 12.04.2006, pe fondul stării conflictuale generată de neînțelegerile privind proprietatea unei suprafețe de pădure, între cele două părți a avut loc un conflict în cadrul căruia partea vătămată inculpat a lovit pe provocându-i leziuni ce au necesitat 65 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării. A mai constatat prima instanță că nu s-a dovedit în cauză că ar fi lovit pe.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile vătămate inculpat și.
critică sentința în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv aceea de a se reține ca a săvârșit fapta în legitimă apărare, că încadrarea juridică dată faptei este greșită, în mod corect fapta constituind infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, că în principal se impune înlăturarea obligării la plata de despăgubiri iar în subsidiar reducerea acestora, și că partea vătămată nu a dovedit despăgubirile materiale solicitate.
Mai critică sentința și în sensul că în mod greșit prima instanță nu a dispus condamnarea lui pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Partea vătămată inculpat, critică sentința cu privire la cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță într-un cuantum prea redus în opinia sa.
Prin decizia penală nr.94/A din 11 iunie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința, în sensul că, a înlăturat condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod Penal.
În baza art. 334 Codul d e Procedură Penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod Penal, text în baza căruia:
A condamnat pe inculpatul la 1 an închisoare.
S-a menținut aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod Penal.
S-a redus termenul de încercare la 3 ani.
A redus la 3. 000 lei cuantumul daunelor morale datorate de inculpat părții vătămate, domiciliat în comuna, județul
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul părții vătămate, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Vâlceaa reținut că prima critică adusă sentinței de partea vătămată inculpat, prin care solicită desființarea cu trimitere spre rejudecare nu este întemeiată.
Potrivit disp. art. 379 alin. 2 lit. b Cod procedură penală, rejudecarea de către prima instanță se dispune de către instanța de apel pentru lipsa de procedură cu o parte, imposibilitatea părții de a se prezenta și a încunoștința instanța ori în cazurile de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
În cauză nu s-a invocat și nu se regăsește nici un din aceste situații, astfel că nu se poate dispune desființarea sentinței cu trimitere.
În ce privește starea de legitimă apărare, chiar dacă prima instanță nu s-a pronunțat în mod explicit, a făcut-o implicit reținând că nu rezultă din probe că ar fi lovit pe și dispunând condamnarea acestuia din urmă.
În mod corect prima instanță nu a reținut disp. art. 44 Cod penal care ar fi atras achitarea în baza art. 10 lit. e Cod procedură penală, întrucât nu reiese din probele administrate că ar fi declanșat un atac material, imediat și injust asupra lui, ci dimpotrivă că a atacat pe.
S-a considerat întemeiată critica privind încadrarea juridică a faptei.
Având în vedere concluziile diferite la care au ajuns certificatul medico legal eliberat în cauză și raportul de constatare medico legală și, respectiv expertiza medico legală efectuată la Serviciul Județean de Medicină Legală V, instanța a dispus în apel efectuarea unei expertize la nivelul INML
Concluziile acestei expertize sunt apropiate de cele ale expertizei efectuate de Serviciul Județean și stabilesc numărul de zile de îngrijiri medicale la 25-30 și nu 65 așa cum a stabilit raportul de constatare medico legală întocmit în cursul urmăririi penale și care au dus la încadrarea faptei în disp. art. 182 Cod penal.
S-a motivat că acest raport de constatare nu va putea fi luat în calcul, fiind lovit de nulitate pentru două motive: respectiv pentru că a fost întocmit de același medic ce eliberase certificatul medico legal și pentru motivul că a fost eliberat la mai mult de 30 de zile de la data pretinsei agresiuni ( la circa 3 luni), încălcându-se astfel normele ce reglementează activitatea de expertiză medico legală.
Toate celelalte trei acte medico legale situează numărul de zile de îngrijiri medicale sub numărul de 60 zile cerut de disp. art. 182 Cod penal, astfel că încadrarea juridică a faptei se va face în disp. art. 181 Cod penal.
Și criticile aduse sub aspectul laturii civile cauzei de către partea vătămată inculpat s-au considerat în parte întemeiate.
Prima instanță a acordat suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale având în vedere gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată inculpat, așa cum fusese stabilită prin concluziile raportului de constatare medico legală, respectiv 65 zile îngrijiri medicale.
Avându-se în vedere concluziile noii expertize medico legale, s-a redus acest cuantum, instanța de apel apreciind că suma de 3.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral produs părții civile.
Critica privind greșita acordare a despăgubirilor materiale s-a apreciat neîntemeiată. Bonurile fiscale depuse la dosar de partea civilă privesc medicamente ce tratează cu totul alte afecțiuni decât cele consecutive agresiunii, dar din declarațiile martorului, rezultă totuși că partea civilă a efectuat unele cheltuieli pentru tratamente și refacerea sănătății.
Chiar dacă declarația martorului este vagă și reproduce împrejurări pe care le cunoaște de la partea civilă, aceasta urmează să fie întregită cu prezumția că fără îndoială s-au efectuat cheltuieli pentru recuperarea stării de sănătate, cheltuieli ce nu întotdeauna pot fi dovedite, astfel că văzând natura leziunilor, gravitatea acestora și starea părții civile, suma de circa 700 lei ce a fost avută în vedere de prima instanță este una corectă.
În fine, nici critica privind greșita achitare a inculpatului parte vătămată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal nu s-a dovedit a fi întemeiată.
Din declarațiile martorilor care au perceput direct conflictul, coroborate cu susținerile părților și constatările medico legale, nu se poate reține că este cel care l-ar fi lovit pe, ci că l-a atacat și l-a lovit prin surprindere, doborându-l și continuând să-l lovească, leziunile suferite de putând fi produse, așa cum au arătat martorii, în urma lovirii sale de către altă persoană și în aceste condiții în mod corect s-a dispus achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Cât privește apelul declarat de inculpatul parte vătămată, acesta s-a considerat a fi nefondat.
Astfel, prima instanță a acordat cu titlu de daune morale suma de 5.000 lei având în vedere concluziile raportului de constatare medico legală ce stabileau că leziunile pe care le-a suferit au necesitat circa 65 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării.
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de apel reține că în realitate, numărul real de zile de îngrijiri medicale necesitat de leziunile suferite ca urmare a agresiunii de către inculpat a fost de circa 30, astfel că nu se poate pune problema majorării acestui cuantum ci, dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus se impune chiar reducerea.
Împotriva deciziei au declarat recurs procurorul și părțile în cauză, care au o dublă calitate de inculpat și parte civilă, și.
Parchetul critică decizia sub aspectul schimbării încadrării juridice dispusă de instanța de apel din infr.prev.de art.182 Cod penal în infracțiunea prev.de art.181 Cod penal. De asemenea, arată că în cauză se impunea ca instanța de apel să facă aplicarea disp.art.71 alin.2 Cod penal și să se pronunțe asupra pedepselor accesorii și a suspendării executării acestora.
Partea civilă - inculpatul critică atât schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de apel, cât și diminuarea cuantumului daunelor morale la 3.000 lei, față de 15.000 lei cu cât s-a constituit parte civilă.
Pe latura penală a cauzei, inculpatul - parte civilă solicită achitarea sa în temeiul art.10 lit.e Cod procedură penală și pe latură civilă, acordarea în totalitate a despăgubirilor civile cerute.
Arată că, în mod greșit, prima instanță nu a dispus condamnarea lui pentru infracțiunea prev.de art.180 al.2 Cod penal.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare prev.de art.14 și 17 Cod procedură penală și art.385/6 al.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Curtea observă că în raport de concluziile contradictorii ale certificatului medico-legal nr.C/350/2006 din 12.04.2006, ale raportului de constatare medico-legală și respectiv ale expertizei medico-legale efectuate de același Serviciu Medico-Legal V, instanța de apel în mod corect a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale la nivelul INML B pentru a stabili numărul real al zilelor de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat partea vătămată, precum și faptul dacă aceasta prezintă sau nu infirmitate ori viața sa a fost pusă în pericol cu prilejul comiterii infracțiunii.
Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală nr.A5/1123/08 efectuat de Institutul Național de Medicină Legală Minovici a stabilit o chestiune cu relevanță juridică deosebită în cauză și anume a fixat numărul maxim de zile de îngrijiri medicale (25-30 de zile) necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de victimă, respectiv " secțiunea tendon flexor profund falangă distală inelar stâng".
S-a stabilit în concluziile raportului de nouă expertiză că, "în mod teoretic, secțiunea totală a flexorului profund al unui deget, ( deci o leziune mai gravă decât cea suferită de victima în cauză), leziune apreciată ca cea mai gravă din cele enumerate mai sus, se apreciază în condițiile vindecării per primam, ca necesitând 25-30 ( douăzecișicinci-treizeci) zile de îngrijiri medicale."
În cazul de speță, s-a făcut dovada avizării uneia dintre expertizele cu concluzii contradictorii, astfel că problema numărului real de zile de îngrijiri medicale a fost tranșată definitiv de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML
Cu alte cuvinte, printr-o interpretare logică și pertinentă a probelor dosarului, leziunile suferite de victima necesitau cel mult 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare în condițiile în care secțiunea tendonului flexor falangă era una dintre cele mai grave.
De altfel, prin adresa nr.E- din 11.04.2008, Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML întrunită în ședința din 26.03.2008 a aprobat Raportul de Noua Expertiză Medico-Legală nr.A5/1123/08/19.03.2008 efectuat la INML și privind pe, cu precizarea că secțiunea tendonului flexorului profund deget IV mâna s-a produs la data de 12.04.2006 și a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale.
S-a concluzionat, de asemenea, că leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei și nu au produs infirmitate.
Concluziile ultimei expertize întocmite la nivelul INML cu importanță decisivă în cauză asupra aspectului contestat de părți ( și anume numărul real de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate ), au fost apropiate de concluziile expertizei medico-legale efectuate la nivelul SML V și toate aceste probe conduc la încadrarea în drept a faptei reținute în sarcina inculpatului, aceea prevăzută de art.181 Cod penal, așa cum corect și judicios a reținut și tribunalul.
, criticile aduse hotărârii atacate de către procuror și partea vătămată sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei din art.181 Cod penal, în art.182 Cod penal nu sunt fondate.
Nu este întemeiată nici critica vizând interzicerea drepturilor prev.de art.71 și art.64 lit.a, b și c Cod penal în condițiile în care inculpatul execută o pedeapsă de 1 an închisoare pentru o infracțiune ușoară și considerată de lege mai puțin periculoasă în raport cu altele.
Nu trebuie automatizat acest procedeu de interzicere a drepturilor electorale ( dreptul la vot sau a altor drepturi prevăzute de art.64 Cod penal), întrucât s-ar ajunge la situația în care un condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiune mai ușoară, cum este cazul de speță, să fie sancționat de pildă, cu interzicerea dreptului la vot, la fel ca și un condamnat la pedeapsa închisorii pentru omor calificat ( infracțiune extrem de gravă).
Procedând astfel, acest procedeu ar fi nerezonabil, interdicția drepturilor electorale sau a altor drepturi care nu au legătură cu fapta comisă de inculpat, fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Prin urmare, în cauză nu ar fi proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ale inculpatului de către instanță pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor civile sub forma daunelor morale la suma de 15.000 lei, invocând trauma psihică suferită ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Curtea observă că prima instanță a acordat suma de 5000 lei cu titlu de daune morale având în vedere, în principal, gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată - inculpat, așa cum fusese stabilită prin concluziile raportului de constatare medico-legală, respectiv 65 zile de îngrijiri medicale.
În raport de probele administrate în apel și având în vedere concluziile noii expertize medico-legale efectuate la nivelul INML trebuia a fi diminuat cuantumul despăgubirilor civile sub forma daunelor morale, astfel că procedând așa, tribunalul a apreciat în mod corect despăgubirile civile.
În fine, nici critica formulată de inculpatul-parte vătămată, privind greșita achitare a inculpatului-parte vătămată sub aspectul infr. prev.de art.180 al.2 Cod penal, nu este întemeiată.
Din declarațiile martorilor care au perceput direct conflictul, coroborate cu susținerile părților și actele medico legale, nu se poate reține că este cel care l-ar fi lovit pe, ci că l-a atacat și l-a lovit prin surprindere, doborându-l și continuând să-l lovească, leziunile suferite de putând fi produse, așa cum au arătat martorii, în urma lovirii sale de către altă persoană și, în aceste condiții, în mod corect s-a dispus achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Drept urmare, în mod judicios, instanțele de fond nu au reținut dispozițiile art.44 din Codul penal care ar fi atras achitarea în baza art.10 lit.e Cod procedură penală, întrucât nu reiese din probele administrate că ar fi declanșat un atac material, imediat și injust asupra lui, ci dimpotrivă că acesta din urmă l- atacat pe.
În condițiile reținute mai sus, curtea în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, și de inculpații-părți civile și, împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții-inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEBII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, și de inculpații-părți civile, domiciliat în Râmnicu V, str. -, bloc 1, scara F,.13, județul V și, domiciliat în localitatea, str. -. -, județul V, împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați părți-civile la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 decembrie 2008, la Curtea
de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
23.12.2008.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
