Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 70/

Ședința publică din 21 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra Vicepreședintele Curții de Apel

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 517/A din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații recurenți și, personal și asistați de av., în baza în baza delegațiilor nr. 1415/17.03.2009 și nr. 2405/21.05.2009 eliberate din oficiu de Baroul Galați și intimații părți responsabile civilmente, și, personal, lipsă fiind inculpații intimați, intimatul parte vătămată, intimații părți civile Spitalul Județean "Sf. " G, Spitalul Clinic de urgență " Dr. " B, autoritatea tutelară - Consiliul local și intimatul reprezentant legal Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, prin care s-au arătat cele de mai sus, precum și că la dosar la data de 27.04.2009 s-a depus din partea av. o înștiințare,prin care arată că a reziliat contractul de asistență juridică a inculpatului, după care:

Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpaților recurenți arată că s-au depus motivele de recurs pentru recurentul. Față de recursul promovat de inculpatul, după cum se observă, acesta nu este motivat, el a primit delegație după primul termen de judecată, situație față de care urmează a se aprecia față de recursul acestuia.

Cu privire la recursul inculpatului, solicită în baza art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr.penală, casarea deciziei penale, iar în rejudecare, a se constata că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, așa cum este prevăzut pe larg în motivele care au fost depuse la dosar, iar pe cale de consecință, a se dispune încetarea procesului penal, în baza art.11 pct.2 rap. la 10 alin.1 lit.g Cod pr.penală.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea căii de atac promovate, decizia pronunțată de Tribunalul Galați este legală în ceea ce privește aplicarea corectă a art.109 Cod penal și 129 Cod penal privind încadrarea termenului de prescripție în ceea ce privește inculpații minori, care este un termen de prescripție specială, în sensul că termenul se apreciază inițial raportat la gravitatea abstractă a fiecărei infracțiuni în parte și abia ulterior se procedează doar la reducerea acestuia, nu și la reducerea pedepsei care ar putea fi aplicate,astfel încât, la acest moment, față de ambii inculpați nu este împlinit acest termen, el este împlinit la 31 decembrie 2010.

În ceea ce privește vinovăția inculpaților, aspect susținut în motivele de recurs invocate de inculpatul, consideră că probele administrate în cauză în ansamblul lor, în special martorii, care au fost audiați în cauză, declarațiile acestora coroborate cu cea a părții vătămate atestă participarea inculpaților la agresarea părții vătămate cu consecința cauzării acesteia a unei infirmități fizice permanente.

Intimata parte responsabilă civilmente de acord cu avocatul.

Intimata parte responsabilă civilmente nu are nimic de spus

Intimatul parte responsabilă civilmente lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul recurent - este de acord cu sentința dată de instanță și cu faptul că nu a fost acceptată expertiza medico-legală.

Inculpatul recurent arată că, față de diferențierea pedepselor aplicate, apreciază că și plata daunelor trebuie să se facă la fel. Nu toți au aplicat aceleași lovituri.

CURTEA

Asupra recursului penal de față.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1019/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 31.12.2004).

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

S-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 31.12.2004).

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

S-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, a art. 99 și urm. Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 31.12.2004).

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

S-a dispus condamnarea inculpatului - la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, a art. 99 și urm. Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 31.12.2004).

S-a aplicat inculpatului - pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 1 (un) an și 6 (șase) luni.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 31.12.2004).

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998-999 și 1000 alin. 2 Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații, - și, iar inculpații minori și - în solidar și cu părțile responsabile civilmente, respectiv și:

- la plata sumei de 28,40 RON cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă;

- la plata sumei de 35.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, către partea civilă;

- la plata sumei de 724,64 RON cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " G;

- la plata sumei de 263,40 RON cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "-"

S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.

În temeiul art. 193 alin. 1 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații, - și, iar inculpații minori și - în solidar și cu părțile responsabile civilmente, respectiv și, la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

În temeiul art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpați la plata de cheltuieli judiciare către stat, astfel:

- inculpatul la plata sumei de 300 RON;

- inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 300 RON;

- inculpatul -, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 300 RON;

- inculpatul la plata sumei de 400 RON.

În temeiul art.189 Cod procedură penală,onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați

Pentru a pronunța această sentința, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 31.12.2004, în apartamentul martorului - (situat în blocul, pe strada - din municipiul G) s-a organizat o petrecere, cu ocazia revelionului 2004-2005.

La această petrecere au participat mai multe persoane (băieți și fete), printre care și inculpații, - și, precum martorii -, și -.

În timpul petrecerii, în jurul orei 22:30, inculpații - și au mers la o consignație situată în apropierea blocului, pentru a face unele cumpărături. La consignație, cei doi inculpați s-au întâlnit cu partea vătămată, care era însoțită de martorii și, aceștia făcând de asemenea cumpărături de la consignație.

La un moment dat, între partea vătămată și inculpații - și a avut loc o dispută verbală, în legătură cu telefonul mobil aparținând inculpatului -.

După ce a plecat de la consignație, inculpatul - i-a dat telefonul inculpatului, căruia i-a spus să îl ia pe martorul și să coboare, întrucât "niște băieți s-au luat de ei". Imediat după primirea apelului, inculpatul i-a anunțat pe cei care se aflau la petrecere despre cele relatate de inculpatul -. Din apartamentul martorului au coborât mai întâi inculpații, și. La scurt timp după aceștia, pe rând, au coborât și martorii -, și -.

În timp ce revenea de la consignație, înspre blocul în care locuia, partea vătămată a rămas în urma martorilor și, fiind ajunsă de către inculpații - și. .-se către aceștia, partea vătămată l-a observat pe inculpatul fiind aplecat (se lega la șiret), părându-i-se că acesta intenționează să îi facă ceva. În momentul în care s-a întors cu fața înspre intrarea în blocul, partea vătămată a observat mai mulți tineri care între timp apăruseră în spatele său. Fără a spune nimic, unul dintre aceștia (pe care ulterior l-a identificat ca fiind inculpatul, reținând faptul că acesta era un tip mai solid în comparație cu ceilalți) i-a dat un pumn în zona ochiului, partea vătămată căzând în urma loviturii primite.

Imediat după ce a căzut, partea vătămată a fost lovită cu picioarele de mai mulți băieți, pe care însă nu i-a văzut (și nu a reușit ulterior să îi identifice).

Martorul - a intervenit pentru a opri altercația, ajutând-o pe partea vătămată (pe care o cunoștea dinainte) să se ridice. În timp ce martorul - discuta cu partea vătămată, de ei s-a apropiat inculpatul, care a lovit-o din nou pe partea vătămată, cu pumnul, în zona ochiului stâng. În urma acestei lovituri, partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința.

Fiindu-le frică, martorii și au fugit de la locul agresiunii.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că persoanele care au lovit-o pe partea vătămată în timp ce aceasta era căzută au fost inculpații, și -, precum și inculpatul, acesta din urmă lovind-o pe partea vătămată și după ce aceasta s-a ridicat, într-o primă fază, ajutată fiind de martorul -.

În urma agresiunii suferite, partea vătămată s-a internat la Spitalul Județean Clinic de Urgență "Sf. " G, în perioada 03-10.01.2005.

Din certificatul medico-legal eliberat la data de 03.01.2005 pe numele părții vătămate, rezultă că aceasta a prezentat la examinare leziuni de violență (la nivelul capului) posibil produse prin lovire cu corp dur, care pot data din ziua de 31.12.2004. Pentru vindecarea leziunii oculo-orbitare stânga necesită 17-18 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunii, dacă nu intervin complicații. Restul leziunilor necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. Leziunile constatate nu i-au pus în primejdie viața.

După externare, întrucât avea probleme cu vederea, partea vătămată s-a internat din nou, în perioada 03-09.03.2005, la Secția Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgență "-"

Prezentându-se la medicul legist în ziua de 22.03.2005, pentru reexaminare, pe certificatul medico-legal eliberat pe numele părții vătămate s-au efectuat mențiuni suplimentare, impuse de complicațiile intervenite cu privire la starea de sănătate a părții vătămate. Astfel, s-a constatat că pentru vindecarea leziunii oculo-maxilare stânga sunt necesare 85-90 de zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunii, iar atrofia optică stânga, cu hemianoxie superioară a ochiului stâng, reprezintă infirmitate fizică permanentă. În rest, constatările inițiale ale medicului legist au rămas neschimbate.

În opinia instanței de fond, modalitatea în care s-au produs leziunile părții vătămate precum și persoanele care au participat la agresarea părții vătămate, rezultă cu certitudine din materialul probator administrat în cauză. S-a reținut că declarațiile părții vătămate se coroborează nu numai cu declarațiile martorului (despre care, fiind prieten cu partea vătămată, se poate afirma că ar fi dat declarații subiective în cauză), dar și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, cu privire la care nu au fost relevate suspiciuni.

S-a arătat, astfel, că martorii, -, și i-au indicat pe toți cei cinci inculpați ori pe o parte dintre aceștia, ca fiind cei care au lovit-o pe partea vătămată în timp ce aceasta era căzută în fața blocului. De asemenea, martorii au arătat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față de două ori (prima dată înainte ca partea vătămată să fi căzut, iar a doua oară după ce partea vătămată s-a ridicat), de fiecare dată partea vătămată căzând. Astfel fiind, apreciind ca fiind dovedită participarea tuturor celor cinci inculpați la agresarea părții vătămate, prima instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate cererile formulate de aceștia, de a se dispune față de ei achitarea, pe considerentul că fapta nu ar fi fost săvârșită de ei.

S-a reținut de către instanța de fond că, din declarațiile tuturor persoanelor audiate în cauză, rezultă că scandalul a încetat în momentul în care a intervenit un pe nume "" (rămas neidentificat), care i-a amenințat pe cei prezenți în fața blocului că "îi taie cu cuțitul dacă nu o lasă în pe partea vătămată".

Audiați fiind cu respectarea garanțiilor procesuale în fața instanței de fond, inculpații au negat săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, fiecare dintre ei afirmând că nu a lovit-o pe partea vătămată și că alți inculpați ori unii dintre martori ar fi lovit- În afară de faptul că, în privința unor aspecte esențiale ale cauzei, declarațiile inculpaților conțin contradicții, celelalte mijloace de probă administrate în cauză infirmă aceste declarații. Observând că, prin declarațiile date, inculpații au încercat fie să se sustragă răspunderii penale, fie să-și minimalizeze gradul de participare la comiterea faptei, instanța de fond apreciat ca fiind nesincere pozițiile procesuale ale tuturor celor cinci inculpați.

Cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, inculpații -, și, prin apărători, au solicitat - în temeiul art. 334.proc.pen. - schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lor, din infracțiunea de "vătămare corporală gravă", prevăzută de art. 182 alin. 2.pen. în infracțiunea de "loviri și alte violențe", prevăzută de art. 180 alin. 2.pen. motivat de împrejurarea că, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă faptul că loviturile aplicate de acești inculpați ar fi produs urmarea prevăzută de art. 182 alin. 2.pen. respectiv infirmitatea fizică permanentă, și că acesta ar fost cauzată prin acțiunea exclusivă a inculpatului, cu privire la care s-a dovedit în cauză că ar fi lovit-o pe partea vătămată de două ori cu pumnul în zona în care a fost localizată infirmitatea.

Prima instanță a apreciat că nu pot fi primite cererile formulate de acești inculpați. Deși, în cauză, urmărirea penală a fost începută în acest sens, ulterior - în mod just - organele de urmărire penală au procedat la schimbarea încadrării juridice, reținând săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în sarcina tuturor inculpaților. Prima instanță a reținut că, în cauză, chiar dacă din probele administrate rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona ochiului stâng, nu se poate trage concluzia că loviturile aplicate de acest inculpat ar fi produs, în mod exclusiv, vătămarea corporală gravă a părții vătămate. S-a arătat că practica judiciară și literatura juridică în această materie au statuat, în mod constant, că - într-o atare situație - au calitatea de "autori" ai infracțiunii de vătămare corporală gravă toate persoanele care au lovit-o pe partea vătămată. În opinia instanței de fond, certitudinea faptului că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona în care ulterior a fost localizată infirmitatea fizică permanentă (apărând astfel ca fiind rezonabilă presupunerea că infirmitatea s-ar putea datora acțiunii exclusive a acestui inculpat), nu poate fi avută în vedere decât cu prilejul individualizării și dozării pedepsei ce va fi aplicată acestui inculpat, iar nu ca motiv care să determine schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celorlalți inculpați.

Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpaților majori, și care, la data de 31.12.2004, împreună cu inculpații minori și -, au lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i o infirmitate fizică permanentă (atrofie optică parțială stânga), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prevăzută de art. 182 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a pen.

Cu privire la inculpații majori, și, la încadrarea juridică a faptei urmează s-au reținut și dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. c pen. aceștia săvârșind fapta împreună cu inculpați minori., pentru inculpații minori și -, s-au reținut dispozițiile art. 99 și ur. pen.

În opinia primei instanțe, vinovăția inculpaților este dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, aceștia săvârșind fapta cu praeterintenție, urmărind să o lovească pe partea vătămată, dar fiind în culpă față de urmarea gravă (infirmitatea fizică), a cărei producere nu au urmărit-

Având în vedere atitudinea inculpaților în timpul procesului penal, aceștia negând comiterea faptei, instanța de fond nu a reținut în favoarea lor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c pen. Totuși, cu privire la toți inculpații, observând conduita bună a acestora înainte de săvârșirea faptei, în sensul că nu au antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, instanța urmează de fond a reținut în favoarea lor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a pen. dând relevanță corespunzătoare prevederilor art. 76 Cod penal în cadrul individualizării pedepselor ce vor fi aplicate.

La individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, pericolul social concret al faptei comise, gravitatea urmării produse de aceasta, atitudinea inculpaților pe parcursul cercetării judecătorești, împrejurările ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați (astfel cum acestea rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, respectiv din referatele de evaluare întocmite pentru inculpații minori), precum și modul de săvârșire al faptei, respectiv contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptei. Astfel, prima instanța a stabilit pedepsele ce vor fi aplicate în mod diferențiat, făcând în primul rând distincție între inculpații minori și inculpații majori, după care a ținut seama - cu privire la inculpații majori - de faptul că, referitor la inculpatul s-a dovedit o participare semnificativ mai însemnată la comiterea faptei.

Pe de altă parte, apreciind că scopul pedepsei - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni - poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, în baza art. 81 Cod penal, prima instanța a dispus, pentru fiecare dintre inculpați, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata câte unui termen de încercare ce va fi calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82.pen. (pentru inculpații majori), respectiv în conformitate cu dispozițiile art. 110.pen. (pentru inculpații minori). Cu privire la întinderea termenelor de încercare ce au fost stabilite pentru minori, prima instanța a ținut seama de considerentele mai sus arătate cu privire la dozarea pedepselor., în temeiul art. 359.proc.pen. prima instanță a atras atenția inculpaților asupra consecințelor prevăzute de art. 83 alin. 1.pen. potrivit căruia, dacă în cursul termenelor de încercare ce vor fi stabilite, vor săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestor termene, se va dispune revocarea suspendării condiționate, urmând ca pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, să fie executată în întregime, alături de pedeapsa ce va fi aplicată pentru noua infracțiune.

Referitor la pedeapsa accesorie, prima instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. Prin urmare, în baza art. 71 alin. 1 Cod penal, a aplicat fiecăruia dintre inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. iar în temeiul art. 71 alin. 5.pen. a dispus suspendarea executării acesteia pe durata termenelor de încercare stabilite cu privire la pedepsele principale.

În referire la latura civilă a cauzei, prima instanța a observat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, pentru sumele de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv 50.000 RON, cu titlu de daune morale. Față de considerentele deja menționate mai sus, prima instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind cert faptul că, în urma leziunilor suferite, aceasta a avut de suferit (atât fizic, cât și psihic), fiindu-i afectată în mod ireversibil vederea.

În lipsa unor criterii obiective pentru acordarea de despăgubiri morale, prima instanța a obligat în solidar pe inculpați, iar pe inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata acestor despăgubiri către partea civilă, într-un cuantum pe care l-a apreciat ca fiind rezonabil, față de natura și gravitatea vătămărilor produse acesteia.

Cu privire la despăgubirile materiale solicitate, prima instanța a observat că acestea nu au fost dovedite decât într-o foarte mică măsură (chitanță, fila 303 dosar fond), astfel încât s-a dispus obligarea inculpaților la plata acestor despăgubiri către partea civilă, numai în limita în care au fost dovedite.

Prima instanță a apreciat ca fiind întemeiate și dovedite și pretențiile civile formulate de Spitalul Județean Clinic de Urgență "Sf. " G, respectiv de Spitalul Clinic de Urgență "-" B, constând în cheltuielile ocazionate de internarea părții vătămate/civile.

Față de dezlegarea dată cauzei atât pe latura penală, cât și pe latura civilă, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea inculpaților și la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat) efectuate de partea vătămată/civilă.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpații, și.

În ce privește latura civilă a cauzei, a precizat că despăgubirile morale în cuantum de 35.000 lei acordate părții vătămate sunt prea mari, iar instanța de fond trebuia să țină cont de contribuția redusă a inculpatului la săvârșirea faptei.

A apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând a se reține în cauză disp.art.74 al.1 lit.c pen.

Inculpatula solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. cu aplic.art.99 pen. în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.b pr.pen. în referire la art.10 lit.g pr.pen. întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, având în vedere disp.art.109 pen. precum si disp.art.129 pen.- în conformitate cu care termenele de prescripție a răspunderii penale si a executării pedepsei se reduc la J pentru cei care, la data săvârșirii infracțiunii, erau minori.

În ce privește fondul cauzei, a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică întrucât instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauză, din probe nerezultând că inculpatul a săvârșit fapta, sens în care a solicitat achitarea sa, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a pr.pen. in referire la art.10 lit.c pr.pen.

În privința laturii civile a cauzei, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate de instanța de fond.

Inculpatula solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. în infracțiunea prev. de art.180 al.2 pen. întrucât acesta nu a aplicat părții vătămate loviturile care au condus la reținerea disp.art.182 al.2 pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat reaprecierea daunelor morale acordate de instanța de fond părții vătămate, cuantumul acestora fiind prea mare.

Prin decizia penală nr. 517 din 04.12.2008 a Tribunalului Galați, apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate, aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, sub un prim aspect, că cererea inculpaților minori si de a se dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. cu aplic.art.99 pen. în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.b pr.pen. în referire la art.10 lit.g pr.pen. întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, Tribunalul a apreciat că cererea nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

Termenele de prescripție a răspunderii penale au fost prevăzute de lege diferențiat, pe categorii de infracțiuni, în funcție de gravitatea abstractă a acestora,deoarece s-a urmărit ca prescripția să opereze după trecerea, de la data săvârșirii infracțiunii, a unui termen suficient de, pentru a permite realizarea, în toate cazurile, indiferent de gravitatea concretă a infracțiunii,a acelor condiții social -juridice care fac inutilă tragerea la răspundere penală și sancționarea făptuitorului.

Aceasta explică și de cetermenele de prescripție a răspunderii penalesunt puse de legiuitor în relație cudurata sau cuantumul pedepselor prevăzute de legepentru infracțiunea săvârșită șinucudurata ori cuantumul pedepselor care ar putea fi aplicate, în ipoteza în care, neoperând prescripția, făptuitorul ar fi tras la răspundere și sancționat.

Astfel, la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății și nu limitele reduse prevăzute de lege și de care se ține seama numai la aplicarea pedepsei.

Acesta este și considerentul pentru care, raportat la starea de minoritate a inculpaților, s-au reglementat, referitor la prescripția răspunderii penale, dispozițiile speciale prev. de art.129 pen.- în conformitate cu care termenele de prescripție a răspunderii penale si a executării pedepsei se reduc la J pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori.

În raport de aceste considerente, s-a constata că în cauză termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează raportat la limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății (art.182 al.2 pen.) și nu la limitele reduse conform art.109 pen. termen ce urmează a fi redus conform art.129 pen.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. (închisoarea de la 2 la 10 ani), precum si la disp.art.122 al.1 lit.c pen. art.124 pen. si art.129 pen. Tribunalul a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale (prescripția specială) nu s-a împlinit (termenul începând să fie calculat cu data săvârșirii faptei, respectiv 31.12.2004), nefiind incidente în cauză, în privința inculpaților si disp.art.11 pct.2 lit.b pr.pen.in referire la art.10 lit.g pr.pen.

S-a constatat, astfel, că prima instanță, analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare.

Cererea inculpatului, de a se dispune achitarea sa in baza disp.art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în ref.la art.10 lit.c pr.pen. pentru infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. a fost apreciată ca nefondată.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, modalitatea în care s-au produs leziunile părții vătămate precum si persoanele care au participat la agresarea acesteia rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză.

În acest sens, s-a apreciat că declarațiile părții vătămate se coroborează nu numai cu declarațiile martorului dar și cu declarațiile celorlalți martori audiați-, și, care i-au indicat pe toți cei cinci inculpați ca fiind cei care i-au aplicat părții vătămate lovituri în timp ce aceasta era căzută în fața blocului.

Nici cererea inculpatului-apelant de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art.182 al.2 pen. în infracțiunea prev. de art.180 al.2 pen. nu a fost primită.

S-a reținut că, în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză, toți cei cinci inculpați se fac vinovați, raportat la probele administrate în cauză, de săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 al.2 pen.- toți inculpații participând la agresarea părții vătămate.

Astfel cum reține și instanța de fond în considerentele hotărârii apelate - au calitatea de autori ai infracțiunii de vătămare corporală gravă, toate persoanele care au lovit-o pe partea vătămată - faptul că numai unul dintre inculpați ( ) a lovit-o pe partea vătămată în zona în care ulterior a fost localizată infirmitatea fizică permanentă, nu poate fi avut în vedere decât cu prilejul individualizării pedepsei aplicate.

S-a mai reținut că prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților-apelanți, în conformitate cu disp.art.72 pen. precum și o justă individualizare a modalității de executare a acestora.

În mod corect prima instanță a respins cererea de a se reține în cauză, în favoarea inculpaților-apelanți, circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 al.1 lit.c pen. având în vedere atitudinea acestora pe parcursul procesului penal, aceștia negând comiterea faptei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Apelanții inculpați au solicitat reducerea cuantumului daunelor morale la care au fost obligați de către prima instanță, iar inculpatul a solicitat ca la stabilirea acestui cuantum să se țină cont de contribuția sa redusă la comiterea faptei.

Cu privire la aceste solicitări, s-a constatat că instanța de fond a apreciat cuantumul daunelor morale în mod rezonabil, raportat la natura și gravitatea vătămărilor produse părții vătămate în cauză.

Cererea inculpatului de a se ține cont la stabilirea cuantumului daunelor morale de contribuția sa la comiterea faptei a fost apreciată ca nefondată.

În ce privește răspunderea civilă delictuală, instanța de apel a reținut că în cauză, pe lângă condițiile impuse de disp.art.998 civ. (faptă, prejudiciu cert, vinovăție, legătură de cauzalitate între faptă si prejudiciu) și care sunt îndeplinite, sunt incidente si disp.art.1003 civ.-delictul fiind deopotrivă imputabil celor cinci inculpați în cauză, răspunderea civilă a acestora fiindsolidară.

Împotriva deciziei penale nr. 517 din 04.12.2008 a Tribunalului Galați au declarat recurs inculpații minori și.

Recurenții au solicitat să se constate că, în cauză, în ceea ce îi privește, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Recurenții susțin că termenul special de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani și 9 luni și că acesta s-a împlinit la data de 30.09.2008 astfel că au solicitat să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva lor.

Pe latura civilă a cauzei recurenții inculpați au solicitat să se constate că suma de 35.000 lei la plata căreia au fost obligați în solidar cu ceilalți inculpați cu titlu de daune morale către partea civilă este exagerat de mare, cu atât mai mult cu cât partea civilă nici nu și-a dovedit aceste pretenții, în cauză nefiind stabilite cu exactitate vătămările suferite de aceasta precum și posibilitățile de vindecare.

Recursurile sunt nefondate.

Sub aspectul prescripției răspunderii penale invocate de inculpați, Curtea constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 124 și 129 invocate de recurent, neexistând, deci cazul de încetare a procesului penal reglementat prin dispozițiile art. 11 punctul 2 lit. b în referire la art. 10 lit. g Cod procedură penală.

Astfel, pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpaților, respectiv cea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art. 122 lit. c Cod penal, de 8 ani.

Având în vedere faptul că la data săvârșirii infracțiunii inculpații erau minori, potrivit art. 129 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale se reduce la J, acesta fiind de 4 ani.

În sfârșit, potrivit art. 124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă

În speță, termenul de prescripție specială pentru cei doi inculpați este de 6 ani, acesta urmând a se împlini la data de 31.12.2010.

În aceste condiții, Curtea constată că susținerile recurenților în sensul că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale sunt nefondate, astfel încât cererea acestora de a se dispune în ceea ce îi privește încetarea procesului penal nu poate fi primită.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, motiv ce vizează latura civilă a cauzei, respectiv modul în care au fost stabilite despăgubirile morale la plata cărora au fost obligați inculpații către partea civilă, Curtea urmează a constata că nici acesta nu este întemeiat

La stabilirea cuantumului daunelor morale ce se cuvin părții civile, instanța de fond, ca și cea de apel, de altfel, au avut în vedere gravitatea suferințelor cauzate părții civile prin faptele inculpaților, suferințe în raport cu care suma de 35.000 lei apare ca fiind proporțională și echitabilă.

Cum nici una din criticile formulate de inculpați prin motivele de recurs nu este întemeiată, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 15 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de aceștia, recurenții urmând a fi obligați la plata la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 03.07.1987 în Chilia Veche, jud.T, CNP -, domiciliat in G,-, - 120,.85, județul G ) și (fiul lui și, născut la data de 13.12.1987 în G, CNP -, domiciliat în comuna, județul G ), împotriva deciziei penale nr. 517/A/04.12.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1019/06.06.2008 Judecătoriei Galați ).

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații - și la plata a câte 300 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs- avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 21.05.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.dec.jud./10.06.2009

Jud.apel -

Jud.fond

Tehnored.CG/2 ex./15.06.2009

Președinte:Aurel Burlacu
Judecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra

#Judecator Aurel Burlacu

Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Galati