Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 72/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 182 - 189 - 192 - 217. -
(Număr în format vechi 150/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 72
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
****************************************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, de către inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 7810/P/2001 pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, distrugere prev. de art. 217.Cod Penal vătămare corporală gravă prev. de art. 182.Cod Penal, instigare la lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 25 rap. la art. 189 alin. 2.Cod Penal fiecare cu aplicarea art. 75 lit. c Cod Penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și Cod Penal de către partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 9 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru minori și familie la data de 5 februarie 2008,în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat, recurentul parte civilă personal și asistat de apărător ales, avocat, partea responsabilă civilmente, lipsind inculpatul, partea vătămată, partea civilă - inculpat, partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Nr. 1 C, intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Avocat depune la dosar adeverința medicală nr.1733 pentru a face dovada lipsei recurentului inculpat la acest termen.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecut la dezbaterea recursului potrivit art. 38513cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJa declarat recurs întrucât în mod greșit instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului pentru lipsa antecedentelor penale și conduita bună a acestuia, anterioară săvârșirii faptelor dar și perioada mare de timp scursă de la momentul săvârșirii infracțiunilor.
Apreciază că aceste împrejurări avute în vedere nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere împrejurările comiterii faptelor, acestea nefiind obligatorii ci facultative.
Arată că inculpatul în ciuda probelor administrate la dosar avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, casarea hotărârilor recurate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, să se aibă în vedere că instanța de apel a reținut conduita infractorului anterioară faptei dar și după săvârșirea faptei și nu se poate reține că recurentul - inculpat a avut o atitudine nesinceră.
Consideră că instanța în mod corect a avut în vedere și perioada scursă de la săvârșirea faptei care este oarecum un termen de încercare.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat într-o primă teză, solicită în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d cod procedură penală raportat la art. 3859cod procedură penală admiterea recursului, casarea atât a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Craiova cât și a deciziei penale pronunțată de instanța de apel și pe fond, în principal să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 cod procedură penală în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod procedură penală întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 cod procedură penală solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e cod procedură penală raportat la art. 44 cod penal întrucât există una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.25 raportat la art. 189 alin. 2 cod penal, solicită achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Sub aspectul laturii obiective nu a fost exercitată o presiune și părțile vătămate nu au fost ținute în curte, lipsește latura obiectivă, inculpații au fost în legitimă apărare.
În subsidiar solicită să se dea eficiență maximă dispozițiilor art. 74 - 76 cod penal, să se dispună redozarea pedepselor aplicate în sensul coborârii acestora și schimbarea modalității de executare din 861cod penal în 81 cod penal.
Avocat pentru recurentul parte civilă solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, apreciind că instanța de apel a dat o relevanță impardonabilă circumstanțelor atenuante.
În ce privește recursul declarat de inculpatul solicită respingerea acestuia ca nefondat.
În ceea ce privește recursul părții pe care o asistă îl susține așa cum a fost motivat în sensul că nu s-a precizat de la ce dată se calculează reactualizarea sumelor acordate cu titlu de daune materiale. La filele 61 - 62 din dosarul inițial se află declarația de constituire ca parte civilă prin care au fost stabilite limitele acțiunii civile. Totodată partea civilă a cerut reactualizarea sumelor începând cu data producerii prejudiciului, respectiv august 2001, până la momentul plății efective.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și admiterea în totalitate a acțiunii civile precizate, cu reactualizării sumelor acordate cu titlu de daune materiale începând cu data producerii faptei - august 2000, până la momentul plății efective.
Susține că daunele morale în totalitate sunt în cuantum de 100 milioane lei vechi, daunele materiale pe care le cere sunt de 41.500.000 lei reactualizați de la august 2001. -a-vis de prejudiciul material, susține că instanțele au avut în vedere doar o perioadă mult mai mică de incapacitate de a muncii. E adevărat că actele medicale sunt pentru mai puține zile și a susținut că clientul său nu a putut munci doar 100 de zile dar în realitate el nu a putut munci aproape 180 de zile, acesta a suferit 3 intervenții chirurgicale, în tot acest interval de timp, clientul său nu a putut munci.
Avocat solicită respingerea recursului formulat de partea civilă pentru că instanța a apreciat corect dispunând ca sumele să fie actualizate și s-au acordat despăgubiri în limita dovedirii lor.
Lasă la apreciere cu privire la momentul de la care trebuiau reactualizate aceste despăgubiri, iar în ceea ce privește daunele morale consideră că este suficient ce a dat instanța.
Pe recursul său, susține că în primul ciclu procesual s-a întocmit un raport medico-legal în ce-l privește pe. Solicită să se aibă în vedere că acesta s-a apărat iar la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere că acesta are unele probleme psihice.
Reprezentantul Ministerului Public în ce privește recursul părții civile consideră că este fondat parțial. Este fondat în ce privește faptul că instanța nu a stabilit momentul de la care se reactualizează despăgubirile.
În ce privește acordarea daunelor morale, apreciază că suma de 10.000 lei solicitată de partea civilă este fondată, iar cu privire la daunele materiale în cuantum de 37.000 lei, hotărârea sub acest aspect este temeinică și legală.
În ceea ce privește recursul inculpatului consideră că motivele privind achitarea sa sunt nefondate, actele existente la dosar confirmă faptul că inculpatul a pătruns fără drept în locuința părților vătămate. Conform art. 75 cod procedură penală declarațiile părților vătămate pot fi considerate mijloace de probă în măsura în care se coroborează cu celelalte probe. Infracțiunea de violare de domiciliu este dovedită, iar în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă, nici acest motiv nu este fondat întrucât actele existente la dosar confirmă că s-au exercitat acte de violență asupra părții vătămate.
Sub acest aspect faptul că se solicită să se rețină că inculpatul a fost în legitimă apărare nu este întemeiat. În ce privește faptul că ar fi exercitat acte de violență pentru a scoate părțile vătămate din curte nu există material probator pentru a dovedi acest aspect.
În ce privește achitarea pentru infracțiunea de instigare la lipsire de libertate este nefondată această solicitare deoarece probele existente la dosar confirmă și acest aspect.
Nu se impune acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante în raport de precizările din motivele de recurs,fiind nefondată și solicitarea de se schimba modalitatea de executare a pedepsei având în vedere gravitatea faptelor.
Solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și aplicarea unei pedepse cu executare în penitenciar.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului cu privire la mărirea cuantumului daunelor, iar în ceea ce privește data reactualizării lor, lasă la aprecierea instanței.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Partea responsabilă civilmente lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin nr. 1250/18.03.2004 a Judecătoriei Craiova dată în dosarul nr. 4809/2003 s-a dispus achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală rap.la art.10 lit.e cod procedură penală a inculpatului pentru săvârșirea infr.prev. de art.180 al.1 cod penal, la plângerea părții vătămate; în baza art.11 pct.2 lit.b cod procedură penală rap.la art.10 lit.f cod procedură penală, s-a încetat procesul penal privind pe partea civilă-inculpat pentru săvârșirea infr.prev. de art.205, 180 alin.2 cod penal și procesul penal privind pe partea civilă-inculpat pentru săvârșirea infr.prev. de art.205 cod penal, pornit la plângerea prealabilă a inculpatului - parte civilă.
În baza art.180 alin. 1 cod penal a fost condamnat inculpatul-parte civilă la pedeapsa de 1 lună închisoare ( plângere penală parte civilă ).
În baza art.217 alin.1 cod penal cu aplic. art.75 lit.c cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.1 din L 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele aplicate, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp.art.7 din L 543/2002.
În baza art.192 alin.2 cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art.75 lit.c cod penal și art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul-parte civilă la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.182 alin. 1 cod penal, cu aplic. art.75 lit.c cod penal și a art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.25 cod penal, rap.la art.189 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c cod penal și art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplic. art.64,71 cod penal.
În baza art.180 alin.1 cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art.1 din L 543/2002 a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului, atrăgându-i-se atenția asupra disp. art.7 din L 543/2002.
În baza art.217 alin. 1 cod penal cu aplic. art.75 lit.c cod penal și a art.37 lit. a cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.192 alin. 2 cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art.75 lit. c cod penal, art.37 lit.a cod penal și art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpate la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.182 alin.1 cod penal, cu aplic. art.75 lit. c cod penal, art.37 lit.a cod penal și a art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare
În baza art.189 alin. 2 cod penal, cu aplic. art.75 lit. c cod penal, art.37 lit. a cod penal și art.13 cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul, urmând să execute în final, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.61 cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 411 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.276/29.04.1999 a Tribunalului Dolj și s-a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă de mai sus, urmând să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplic. art.64,71 cod penal.
S-a respins acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte civilă .
Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile-inculpați, și de partea civilă și au fost obligați inculpatul-parte civilă și inculpatul, în solidar, la 17.100.000 lei despăgubiri materiale și 20 milioane lei daune morale către partea civilă -inculpat, la 500.000 lei despăgubiri materiale și 5 milioane lei daune morale către partea civilă-inculpat și la 500.000 lei despăgubiri materiale și 5 milioane lei daune morale către partea civilă.
Prin nr. 515/30.06.2004 a Tribunalului Dolj dată în dos. nr. 1866/P/2004 au fost admise apelurile penale declarate de inculpatul-parte vătămată, inculpatul și părțile civile-inculpați, și împotriva sentinței penale nr.1250 din 18.03.2004 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 4.809/2003, s-a desființat sentința atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Prin nr. 1185/24 septembrie 2004 Curții de APEL CRAIOVA dată în dosarul nr. 1771/P/2004 a fost respins ca inadmisibil recursul inculpatului-parte vătămată, împotriva deciziei penale nr.515/30.06.2004 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, în dosarul nr. 1866/P/2004.
După casare cu trimitere spre rejudecare cauza a fost înregistrată cu nr. 16831/2004.
Prin nr. 1910/21.04.2005 a Judecătoriei Craiova dată în dosarul nr. 16831/2004 s-a dispus: achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală, rap.la art.10 lit.e cod procedură penacod penal a inculpatului pentru săvârșirea infr.prev. de art.180 al.1 cod penal (la plângerea părții vătămate ); în baza art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.e cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infr.prev. de art. 180 alin.2 cod penal ( la plângerea părții vătămate-inculpat ).
În baza art.11 pct.2 lit.a, rap.la art.10 lit. c cod procedură penală, au fost achitați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.205 cod penal ( la plângerea prealabilă a văt.p. -inculpat ).
În baza art.180 alin. 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul-parte vătămată la pedeapsa de 1 lună închisoare (la plângerea părții vătămate ).
În baza art.217 alin.1 cod penal, cu aplic. art.75 lit.c cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.1 din L 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele aplicate, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp.art.7 din L 543/2002.
În baza art.192 alin.2 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art.75 lit.c cod penal și art.13 cod penal, a fost condamnat inculpatul-parte vătămată la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.182 alin. 1 cod penal cu aplic. art.75 lit.c cod penal și a art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.25 cod penal, rap.la art.189 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c cod penal și art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplic. art.64,71 cod penal.
În baza art.180 alin.2 cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare ( la plângerea părții vătămate ).
În baza art.1 din L 543/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului, atrăgându-i-se atenția asupra disp. art.7 din L 543/2002.
În baza art.217 alin. 1 cod penal cu aplic. art.75 lit.c cod penal și a art.37 lit. a cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.192 alin. 2 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art.75 lit. c penal, art.37 lit.a cod penal și art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.182 alin.1 cod penal, cu aplic. art.75 lit. c cod penal, art.37 lit.a cod penal, și a art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.189 alin. 2 cod penal cu aplic. art.75 lit. c cod penal, art.37 lit. a cod penal și art.13 cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.64,71 cod penal.
S-a respins acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte civilă .
Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile-inculpați,. A obligat în solidar pe inculpatul-parte vătămată și pe inculpatul la 17.100.000 lei despăgubiri materiale și 30 milioane lei daune morale către partea civilă -inculpat, la 500.000 lei despăgubiri materiale și 5 milioane lei daune morale către partea civilă-inculpat și la 500.000 lei despăgubiri materiale și 5 milioane lei daune morale către partea civilă.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de către părțile civile Spitalul Clinic nr. 1 C și Spitalul de Urgență
Prin nr.613/10.12.2005 a Tribunalului Doljs -au admis apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul, inculpatul-parte vătămată și inculpații-părți vătămate, și, împotriva sentinței penale nr. 1910/21.04.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 16.831/2004. A fost desființată sentința penală atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
In motivarea deciziei de casare s-a arătat că în mod gresit nu a fost citat in calitate de inculpat, cu toate că soluția,pe latura penală îl privea si pe acesta.
De asemenea, nu s-au administrat probe pentru stabilirea cuantumului si naturii prejudiciilor suferite de părțile civile, atât sub aspectul pagubelor efective, cât si al beneficiilor nerealizate.
S-a apreciat că in mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru art. 180 al 2.Cod Penal la plângerea părții vătămate, deși aceasta din urma nu a făcut dovada existentei unor leziuni care să necesite îngrijiri medicale, după incident.
După casare și trimiterea cauzei spre rejudecare în cel de-al doilea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței cu nr. 449/P/2006--.
În faza de cercetare judecătorească, la solicitarea instanței s-a depus la dosar constituirea de parte civilă în cauză a Spitalului Clinic Județean de Urgență
De asemenea s-a solicitat și instanța a încuviințat pentru partea vătămată, proba cu un martor pe latura civilă, fiind audiat martorul.
Prin sentința penală nr.1494/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.-, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e cod procedură penală, a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 22.12.1987 în comuna, județul D, cu același domiciliu, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.1 cod penal la plângerea prealabilă a părții vătămate, fiica lui și, născută la data de 01.05.1940, în comuna, cu același domiciliu stabil, CNP -.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e cod procedură penală, cu aplic. art 44 Cp a fost achitat inculpatul,fiul lui G și, născut la data de 19.05.1960 în comuna, județul D, cu același domiciliu stabil, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 al. 2 cod penal, la plângerea părții vătămate.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b cod procedură penală au fost achitați inculpații și, fiul lui G și, născut la data de 07.03.1973 în comuna, județul D, cu același domiciliu stabil, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.205 cod penal, la plângerea părții vătămate .
În baza art.180 al.1 cod penal, a fost condamnat inculpatul,fiul lui și, născut la data de 6.12.1966, în comuna, județul D, cu același domiciliu stabil, CNP -, la 1 lună închisoare, la plângerea părții vătămate.
În baza art.217 al.1 cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c cod penal a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.
În baza art.1 din L 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele aplicate.
S- atras atenția inculpatului asupra disp. art.7 din L 543/2002.
În baza 192 al.2 cod penal cu aplic. art.41 al.2 art.75 lit.c și art.13 cod penal fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.182 al.1 cod penal cu aplic. art.75 lit.c și a art.13 cod penal a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art.25 cod penal, rap.la art.189 al.2 cod penal cu aplic. art.75 lit.c și a art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 cod penal a fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b, pe durata executării pedepsei.
În baza art.180 al. 1 cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.03.1978 în comuna de, sat, județul D, cu același domiciliu, BI seria - nr.-, la o lună închisoare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
În baza art.1 din L 543/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată.
S-a atras atenția asupra disp.art.7 din L 543/2002.
În baza art. 217 al.1 cod penal cu aplicarea art.75 lit.c cod penal și a art.37 lit.a cod penal a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.
În baza art. 192 al.2 cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 cod penal, art.75 lit.c și art.37 lit.a coroborat cu art.13 cod penal a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art.182 al.1, cu aplic. art.75 lit.c art.37 lit.a și art.13 cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 189 al.2 cod penal cu aplic. art.75 lit. art.37 lit.a și art.13 cod penal a fost condamnat același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b, pe durata executării pedepsei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, actualizând sumele în funcție de coeficientul de devalorizare a monedei naționale.
Au fost obligați inculpații și în solidar la 3.074, 92 lei daune materiale, 50 lei daune morale către civilă, la 1000 lei daune morale către partea civilă, la 1000 lei daune morale către partea civilă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C și au fost obligați inculpații și în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2791,4 lei cheltuieli de spitalizare a lui.
Au fost obligați inculpații și la plata cheltuielilor judiciare către stat, 500 lei fiecare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că la data de 25.02.2003 a fost înaintat pe rolul instanței rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr.7810/P/2001 din 25.03.2002 prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.182, 192, 189 și 217 cod penal.
Din actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în fapt, în seara zilei de 10.08.2001, după lăsarea întunericului, părțile vătămate și au părăsit incinta unui bar din comuna și s-au îndreptat spre locuință, în drumul lor trecând prin fața curții locuinței inculpatului, unde datorită împrejurării că poarta curții era deschisă, au fost atacați de un câine, părțile vătămate apărându-se și lovind cu un corp dur animalul respectiv, după care au pătruns în domiciliul lor, vecin cu al inculpatului.
La scurt timp, inculpații și însoțiți de au pătruns înarmați, în curtea familiei, fiind întâmpinați de partea vătămată căreia inculpații și i-au aplicat lovituri cu un corp dur.În scurt timp, părțile vătămate și s-au refugiat în spatele casei, unde au căutat obiecte cu care să se poată apăra.
După ce au lovit-o pe partea vătămată și au distrus porțile de acces în curte, cei trei au revenit în domiciliul familiei, iar, de frică, a sărit gardul în curtea martorului și apoi în curtea martorei, unde s-a ascuns.
Profitând de această încheiere temporară a conflictului, membrii familiei, cu o căruță,s-au deplasat la organele de poliție, sesizând faptul că frații, fără drept au pătruns în curtea locuinței lor și le-au lovit un câine.
Revenind în curtea locuinței, inculpatul a început să discute cu despre loviturile aplicate părții vătămate, fiind auziți de partea vătămată, acesta întrebându-l " de ce nu au omorât-o?", împrejurare în care inculpații și însoțiți de au pătruns, din nou, înarmați, în curtea locuinței fam. cu intenția de a-i vătăma și pe cei doi frați, care în acest timp se înarmaseră cu o furcă și un topor.
Partea vătămată a fugit pe drumul public fiind ajuns de inculpatul, care i-a aplicat mai multe lovituri cu un corp dur, în dreptul locuinței martorei, reușind ulterior să fugă și să se refugieze în locuința martorului.
Partea vătămată a fost ajunsă de agresori tot pe drumul public, fiind lovită cu corpuri dure de inculpații și precum și de către.După ce i-au aplicat mai multe lovituri, pe toată suprafața corpului, la instigarea inculpatului, inculpatul împreună cu inc. au prins-o de picioare pe partea vătămată, târând-o pe drumul public și, împotriva voinței sale, au introdus-o în curtea inculpatului, unde a fost găsită de organelle de poliție, sesizate între timp de partea vătămată.
Împotriva sentinței penale nr. 1494/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. - au declarat apel inculpații, și partea vătămată.
În apelul declarat, inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale și în urma reținerii cauzei spre rejudecare să se dispună în principal achitarea sa în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.192 alin. 2 în termeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit. c, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, în temeiul art. 10 lit.e cu aplicarea art. 44 cod penal, fapta fiind săvârșită în stare de legitimă apărare pentru infracțiunea prev.de art. 25 rap. la art. 189 alin.2 cod penal, în temeiul art. 10 lit. d cod penal, iar în subsidiar redozarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiuni, iar după contopire, să se dispună modalitatea de executare a pedepsei cu suspendarea sub supraveghere cu aplicarea art. 74-76 cod penal și 86/1 cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la dosar ( filele 25-28), s-a arătat că starea de fapt susținută de prima instanță a fost contrazisă de probatoriul administrat, nu există probe sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, în afară de declarațiile părții vătămate și a mamei acesteia, nu s-au avut în vedere aspectele esențiale cu privire la modul de izbucnire a conflictului, conflict care a fost început de către părțile vătămate, iar cel care a lovit-o pe partea vătămată cu un ciomag a fost fiul său, inculpatul, pentru a-i apăra tatăl.
S-a mai arătat că martorii audiați în cauză sunt rude apropiate cu părțile vătămate.
În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate s-a aratat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în speță fiind o lipsire de libertate extrem de redusă circa 2-3 minute în curtea sa.
Cu privire la latura civilă s-a solicitat respingerea ei în totalitate.
La termenul de judecată din 29.01.2008, apărătorul ales al inculpatului a arătat că în mod eronat s-a formulat apel și pentru acest inculpat, care este achitat și soluția fiindu-i favorabilă a solicitat respingerea acestui apel.
În apelul declarat, partea vătămată a solicitat modificarea sentinței penale sub aspectul laturii civile și admiterea acțiunii civile, precum și acordarea despăgubirilor, conform constituirii de parte civilă la instanța de fond în primul ciclu procesual și actualizarea acestor sume de bani în funcție de coeficientul de devalorizare a monedei naționale din 2001 până la momentul plății efective așa cum s-a solicitat în al 3-lea ciclu procesual.
La ultimul termen de judecată în apel, s-a solicitat de către apărătorul ales al inculpaților și, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare unui complet specializat în judecarea cauzelor cu inculpați minori.
Prin decizia penală nr. 9 de la 5 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, a admis apelurile penale declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 22.12.1987 în comuna, județul D, cu același domiciliu, CNP -, fiul lui și, născut la data de 6.12.1966, în comuna, județul D, cu același domiciliu stabil, CNP - și partea vătămată, fiul lui G și, născut la data de 19.05.1960 în comuna, județul D, cu același domiciliu stabil, CNP - împotriva sentinței penale nr. 1494/ 20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, pe care a desființat- și a fost modificată în sensul că:
S- reținut ca temei al achitării inculpatului, dispozițiile art. 11 pct 2 lit a rap. la art 10 lit e cod procedură penală cu aplicarea art. 50 cod penal în loc de disp. art 44 cod penal.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, respectiv 2 pedepse de câte 3 ani închisoare și o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și s-au înlăturat dispozițiile privind executarea în regim de detenție.
S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev de art 74 lit a cod penal și în consecință s-au redus pedepsele aplicate acestui inculpat după cum urmează:
-pentru infracțiunea prev de art. 180 alin 1 cod penal cu aplic. Art. 76 lit. e cod penal, de la 1 lună închisoare la 500 lei amendă penală.
-pentru infracțiunea prev de art. 217 alin. 1 cod penal, cu aplic art. 75 lit. c cod penal și cu aplic. Art. 76 lit. e cod penal, de la 2 luni închisoare la 500 lei amendă penală.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele aplicate și s-a făcut aplicarea art. 7 din Legea 543/2002.
-pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin 2 cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal și art. 75 lit. c cod penal și art. 13 cod penal și art. 76 lit.d cod penal de la 3ani închisoare la 1 an închisoare.
-pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 cod penal cu aplic art.75 lit. c și art. 13 cod penal și art. 76 lit. d cod penal de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
-pentru infracțiunea prev.de art. 25 cod penal rap. la art. 189 alin 2 cod penal cu aplic. art. 75 lit c, art. 13 cod penal și art. 76 lit. b cod penal, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit a rap. la art. 34 lit b cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861cod penal cu aplic. art. 13 cod penal, s- dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. 5 cod penal s- dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 71 cod penal, rap. la art. 64 lit. a și b cod penal, aplicată inculpatului.
În baza art 86/3 cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, în vederea verificării respectării măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit a-d pe care le impunea în sarcina inculpatului.
În baza art 359 cod procedură penală s- atras atenția inculpatului asupra dispoz. Art. 83 cod penal și art. 864cod penal.
S-au modificat dispozițiile privind soluționarea laturii civile în sensul că:
Au fost obligați inculpații și în solidar la plata sumei de 3074,92 lei daune materiale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație corespunzător la data plăți efective și la plata sumei de 5000 lei daune morale în favoarea părții civile.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate în cauză, dar și din oficiu, în limitele conferite de lege, tribunalul a constatat că acestea sunt fondate pentru argumentele arătate mai.
Nulitatea hotărârii pronunțate, invocată pe motiv de nelegală compunere a completului care a soluționat cauza în primă instanță, nu subzistă, conform adresei nr. 12/A/08 a Judecătoriei Craiova prin care s-a comunicat că judecătorul care a soluționat cauzat a fost desemnat să soluționeze cauze cu inculpați minori prin hotărârea Colegiului de conducere instanței nr. 2/19.02.2006 ( fila 74).
Ca atare, s-au respectat disp.art. 483 cod procedură penală, și nu există motiv de dispunere a rejudecării cauzei.
În ceea ce privește starea de fapt reținută de către prima instanță aceasta este susținută de probatoriul administrat și analizat în considerentele hotărârii.
Au fost reaudiați în fața instanței de apel atât inculpatul (fila 51 ) cât și partea vătămată ( fila 50 ) care și-au menținut declarațiile date pe parcursul procesului penal, fiecare dintre ei prezentând o versiune diferită a incidentului din data de 10.08.2001.
Vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată este dovedită de probatoriul administrat.
Se rețin în acest sens: procesul- verbal de constatare din care rezultă că, în jurul orelor 1,30, organele de cercetare penală au găsit în curtea inculpatului, pe partea vătămată, iar partea vătămată prezenta leziuni la cap, plângerile și declarațiile părților vătămate, certificat medico-legal nr. 2601/23.09.2001, bilet de ieșire din spital din 30.08.2001, proces verbal de constatare din data de 11.10.2001 din care rezultă că porțile de acces în curtea locuinței familiei prezintă mai multe scânduri rupte fiind distruse în noaptea de 10.11.2001, certificat medico-legal nr. 2179/13,08.2001, declarațiile coinculpaților și date în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, G, probatoriu care dovedește fără echivoc vinovăția inculpatului.
Critica inculpatului apelant în sensul că probatoriul testimonial administrat este subiectiv, martorii fiind rude ale părților vătămate nu a fost reținută în condițiile în care toate aceste declarații se coroborează între ele chiar sub aspectul celor mai mici amănunte și în plus derularea incidentului a fost surprinsă și de alți martori oculari, cum sunt, G, și totodată probatoriul testimonial se coroborează cu restul probelor menționate.
Ca atare este neîntemeiată solicitarea inculpatului în apelul declarat de a se dispune achitarea sa în baza temeiurilor invocate.
Instanța de apel a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art. 192al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 în condițiile în care probatoriul confirmă că, în cursul nopții de 10.08.2001 acest inculpat, împreună cu coinculpatul au pătruns înarmați în două rânduri în locuința părților vătămate, familia.
Totodată, cu aceeași ocazie inculpații au distrus bunuri aparținând părților vătămate, respectiv porțile de acces în curtea familiei, aspect dovedit inclusiv de procesul verbal de cercetare la fața locului, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere.
Sub aspectul infracțiunii de lovire prev.de art. 180.Cod Penal, asupra părții vătămate este nefondată solicitarea acestui inculpat, în sensul de a fi achitat în sensul art. 10 lit. c cod penal, probatoriul administrat, inclusiv martorii oculari, confirmând că inculpatul i-a aplicat acestei părți vătămate mai multe lovituri cu un corp dur.
Referitor la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 cod penal, în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt, respectiv că partea vătămată a fost urmărită de cei trei inculpați pe drumul public, lovită cu corpuri dure -, cazma și furcă - și târâtă în curtea inculpatului și agresată în continuare, acțiune soldată cu leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-95 zile de îngrijiri medicale.
Nu se poate reține în speță nici săvârșirea faptei în stare de provocare în sensul art. 73 cod penal, nici în stare de legitimă apărare în sensul art. 44 cod penal, în condițiile în care probatoriul confirmă că declanșarea conflictului aparținut inculpaților, și minorului, care au pătruns înarmați în curtea familiei și au lovit-o pe partea vătămată.
Împrejurarea că anterior acestui moment, cele două părți vătămate au lovit câinele familiei fiind atacați de acesta, nu constituie o acțiune ilicită gravă, în sensul art. 73 lit.b, iar maniera celor trei inculpați, înarmarea lor și atitudinea deosebit de violentă, ulterioară nu dovedește săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau reacții.
De motivat că pe parcursul procesului penal, inculpatul a invocat diverse temeiuri de achitare pentru această faptă, formulându-și diverse apărări întemeiate pe disp.art. 73 lit.b, 44 cod penal și art. 10 lit.c cod procedură penală, care nu sunt susținute însă de probatoriul administrat.
Este adevărat că l- înțepat pe cu furca în mână, producându-i leziuni care au necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal 2179/2001, eliberat de IML C, însă fapta acestuia a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
În speță sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 25 cod penal, rap. la art. 189 alin.2 cod penal, probatoriul administrat (declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, și coinculpaților și și procesul verbal de constatare din care rezultă că în jurul orelor 1,30, partea vătămată a fost găsită căzută la pământ în curtea inculpatului ) dovedind că inculpatul determinat pe ceilalți doi coinculpați să o ducă pe partea vătămată în curtea sa și chiar i-a însoțit pe aceștia când au târât-o de picioare pe drumul public circa 250 și au introdus-o în curtea sa undea fost găsită de organele de cercetare.
Având în vedere întreaga derulare a incidentului pe parcursul mai multor ore, distanța parcursă pe care a fost imobilizată și târâtă partea vătămată, reținerea sa în curtea inculpatului mai mult de o J de oră întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate comisă de autor, iar în speță, inculpatul a săvârșit concomitent acte de instigare și de complicitate referitor la aceeași infracțiune, situație în care va răspunde numai pentru instigare ca formă mai gravă în conținutul căreia se absorb actele de complicitate.
Apelul inculpatului a fost întemeiat însă în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.
De menționat sub acest aspect că hotărârea primei instanțe se rezumă la trimiterea la criteriile generale de individualizare prev.de art. 72.Cod Penal, fără a le analiza în concret.
Este cert că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, trebuia avut în vedere, conform art. 72.Cod Penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor dar și persoana inculpatului,comportarea sa înainte și după săvârșirea infracțiunii, perspectivele de reintegrare în societate.
Astfel inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și conform raportului de constatare medico-legală psihiatrică nr. 352/A/8.02.2002 (fila 19 dosar ) la data săvârșirii faptei acesta prezenta o stare psihopatoidă de tip impulsiv- instabil și avea discernământ scăzut atât la data comiterii faptei cât și în general.
Totodată, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului ( 42 ani ), are o familie organizată ( căsătorit, 2 copii, este agricultor, aspecte care concluzionează că pedepsele aplicate în cauză sunt disproporționate față de gradul de periculozitate a inculpatului, la fel și modalitatea executării lor în regim de detenție.
Față de acestea, tribunalul a apreciat că în speță, este justificată reținerea de circumstanțe atenuante prev.de art. 74 lit. cod penal. și aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute în codul penal în vigoare la data faptei.
Totodată, pe baza argumentelor arătate mai sus, s-a apreciat că față de persoana inculpatului, scopul pedepsei prev. de art. 52cod penal. poate fi atins și fără privare de libertate, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Totodată, pedeapsa, în modalitatea aceasta de executare corespunde în perspectivele de reintegrare socială, ținând cont de perioada relativ trecută de la data săvârșirii faptei ( 10.08.2001) și pronunțarea hotărârii (2008), fiind atenuată acea rezonanță socială a faptei, astfel că în prezent pedeapsa are preponderent funcție educativă și mai puțin exemplificativă.
În ceea ce privește pe inculpatul acesta nu s-a prezentat în fața instanței de apel și ca atare nu a putut fi audiat, deși a fost citat cu mandate de aducere și procese -verbale de căutare pentru toate termenele de judecată.
Conform procesele verbale de căutare (filele 24, 48 ) rezultă că acesta este plecat în Italia la muncă, aspecte stabilite de către agentul procedural, inclusiv pe baza discuțiilor purtate cu părinții minorului, inclusiv tatăl.
Conform art. 177 alin. 1 cod procedură penală, inculpatul trebuie citat la adresa unde locuiește sau, dacă adresa nu este cunoscută la locul său de muncă, ceea ce nu este cazul de față.
Totodată în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art. 177 alin. 8 privind citarea inculpatului în străinătate, acest text de lege fiind incident în situația în care se face dovada că partea are un domiciliu sau reședință în străinătate ceea ce nu este cazul de față.
Contrar declarațiilor anterioare și a proceselor -verbale de căutare din care rezultă că minorul este plecat în Italia la muncă, apărătorul ales al acestui inculpat a invocat că acesta ar fi arestat în Italia, depunând și o adresă a penitenciarului unde a fost încarcerat ( fila 30 ).
Pentru următorul termen de judecată acesta a fost citat și la acest loc indicat prin scrisoare recomandată, dar nu s-a restituit dovada de primire.
Această susținere a apărătorului inculpatului minor că s-ar afla încarcerat în penitenciarul din Italia, nu este însă susținută de nici o dovadă și ca atare procedura de citare a fost îndeplinită legal conform art. 177 alin. 1 și 4 cod penal, la domiciliu și prin afișare la Consiliul Local.
Având în vedere că acest inculpat a fost prezent pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, iar în instanța de apel s-au efectuat toate demersurile legale pentru a fi căutat, s-a apreciază pe baza actelor de la dosar, că acesta se sustrage de la judecată.
Tribunalul a mai reținut că, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv 10.08.2001, având în vedere termenul de prescripție prev.de art. 122 lit.e cod penal, și disp.art. 129 cod penal, conform căruia termenul de prescripție se reduce la J pentru cei care, la data săvârșirii infracțiunii erau minori, în speță a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, prev.de art. 124 cod penal, ca atare termenul de prescripție de 2 ani și 6 luni s-a împlinit în noiembrie 2004.
Având în vedere că apelul părții civile a vizat numai latura civilă a cauzei, dispozițiile privind achitarea, sunt mai favorabile decât cele privind constatarea prescripției răspunderii penale au fost menținute.
Cu privire la aceasta, tribunalul a constatat că, deși în considerentele sentinței apelate s-au invocat disp. art. 50 cod penal, minoritatea făptuitorului în dispozitiv s-au menționat disp. art. 44 cod penal, legitima apărare, fiind evident o eroare materială.
Întrucât inculpatul minor avea la data săvârșirii faptei sub 14 ani, tribunalul a admis și apelul declarat de acesta și a reținut ca temei al achitării disp.art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e cod penal, cu aplicarea art. 50 cod penal, în loc de art. 44 cod penal.
În ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată sub aspectul soluționării laturii civile acesta a fost întemeiat.
Pe lângă constituirea de parte civilă din primul ciclu procesual ( fila 6 dosar 12118/02), acesta în urma judecării cauzei de către prima instanță a solicitat reactualizarea acestor sume de la data săvârșirii faptei până la data plății efective.
În lumina principiilor răspunderii civile delictuale și reparării integrale a prejudiciului cauzat, rap.la art. 998 și 1084 cod civil, au fost obligați inculpații la plata daunelor materiale actualizate cu indicele de inflație corespunzător la data plății efective.
Totodată partea civilă a solicitat obligarea inculpaților și la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale, or în dispozitivul și considerentele sentinței inculpații au fost obligați la suma de 50 lei în favoarea acesteia, iar în minuta hotărârii s-a consemnat suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Față de prejudiciul moral suferit prin faptele inculpaților, vătămare corporală gravă și lipsire de libertate, tribunalul a apreciat că suma de 5000 lei reprezintă un echivalent just al reparării acestui prejudiciu și ca atare a acordat această sumă în favoarea părții civile.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, inculpatul și partea civilă.
Parchetul critică decizia considerând că instanța de apel a apreciat în mod greșit, că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita socială a cestuia anterioară faptei și perioada mare de timp scursă de la momentul săvârșirii infracțiunilor, sunt împrejurări ce impun coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante.
Noua individualizare a pedepselor realizată de instanța de apel, nu este în măsură să satisfacă exigențele art. 52 cod penal, având în vedere, în primul rând gradul de pericol social al faptelor, conflictul ivit fiind de o violență extremă.
Lovirea câinelui familiei a fost justificată și nu a impus, în nici un caz, prin gravitatea ei, violența extremă de care au dat dovadă ulterior inculpații, care au pătruns două ori, înarmați, în curtea locuințelor părților vătămate, Au distrus porțile de acces și i-au lovit în mod repetat, fiind târât aproximativ 200 în interiorul curții acestora, unde a fost legat și lipsit de libertate până la sosirea la fața locului, a organelor de poliție.
Urmările faptelor au fost de asemenea grave, partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale și intervenții chirurgicale.
Inculpatul nu a recunoscut faptele și nu a intreprins vreun demers pentru acoperirea prejudiciului cauzat părților civile.
Inculpatul critică decizia sub aspectul reținerii vinovăției sale, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod pr.penală, pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat; achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e cod pr. penală și rap. la art. 44 cod penal, pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 cod penal, existând una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, și anume legitima apărare; achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr.penală pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 189 alin.2 cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În teză subsidiară, se solicită redozarea pedepselor, în sensul micșorării acestora, ca urmare a aplicării dispoz. art. 74, 76 cod penal, cu aplic. art. 81 cod penal conform precizărilor făcute cu ocazia dezbaterilor consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Învederează inexistența în cauză a unor probe în afară de declarațiile părții vătămate, care să confirme infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Starea de fapt rezultată din întreg materialul probator, este aceea că, în ziua respectivă, și, au observat că părțile vătămate - inculpați, au lovit cu toporul câinele lui și, după discuții contradictorii, inculpatul împreună cu soția sa, s-au deplasat la poliție pentru a sesiza acest aspect iar la reîntoarcere la domiciliu, acesta a fost lovit cu o furcă de către, fiul inculpatului sărind în ajutorul său.
Din declarațiile martorilor, a rezultat că partea vătămată a fost lovită de și nu de către.
Nu există probe care să confirme săvârșirea infracțiunii de instigare la lipsire de libertate, deoarece nu se poate vorbi de o lipsire efectivă de libertate în mod ilegal, atâta timp cât persoana are posibilitatea de a se deplasa și a acționa în conformitate cu voința sa.
Este criticată decizia și pe latură civilă, solicitând respingerea acțiunii civile, deoarece nu a săvârșit nici una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Partea civilă, critică decizia sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, întrucât instanța a admis doar în parte sumele solicitate și a dispus reactualizarea acestora cu indicele de devalorizare, corespunzător la data plății efective, fără a stabili posibilitatea recuperării integrale a prejudiciului material, prin reactualizarea acestor sume, începând cu data producerii prejudiciului, august 2001, așa cum a cerut.
De asemenea nu i-au fost acordate în totalitate, daunele morale în cuantum de 10.000 lei ci, doar J din suma solicitată.
Curtea, constată a fi nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și inculpat și fondat recursul declarat de partea civilă, doar cu privire la data de la care trebuiau reactualizate despăgubirile civile.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, care vizează nelegalitatea hotărârilor sub aspectul reținerii vinovăției sale, instanța de recurs constată că atât starea de fapt reținută de instanța de apel, cât și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, sunt corecte.
Această stare de fapt este confirmată de declarațiile martorilor audiați și de cele date de inculpatul - în cursul urmăririi penale.
Acest inculpat relatează detaliat împrejurările care au generat conflictul și modul în care s-a derulat acest conflict, arătând, printre altele că, în momentul în care a auzit lovituri în gard, împreună cu el și fiul său au pătruns în domiciliul familiei. a luat o furcă, iar fiul său un ciomag, iar când au intrat în curte, din locuință a ieșit mama fraților, care a fost lovită de și fiul său.
Inculpatul arată de asemenea că, el împreună cu au mers la poliție să reclame faptul că frații au înțepat câinele acestuia și când s-au reîntors la domiciliu au intrat iarăși în curtea familiei, moment în care l-a înțepat cu o furcă pe, în mână. a fugit dar a fost prins de și fiul său, care au început să-l lovească peste corp. În continuarea declarației, acesta precizează că agresorul a fost prins și lovit, iar din inițiativa lui, el împreună cu fiul acestuia, l-au luat pe agresor și l-au dus în curtea familiei, unde a rămas până la sosirea organelor de poliție.
Starea de fapt descrisă de inculpatul, se coroborează cu cea relatată de martori, fiecare constatând personal aspecte din acest conflict.
Astfel, martorii, și declară că au văzut personal cum recurentul-inculpat, împreună cu inculpatul și fiul său au intrat peste în curte, lovind-o cu furcile, iar martora declară că a văzut-o pe plină de sânge, aceasta relatându-i că familia a intrat peste ea în curte și a lovit-o, fii săi fiind nevoiți să fugă.
Din depozițiile acelorași martori, rezultă că l-au văzut pe în momentul în care era lovit de către recurent și apoi târât de fiul recurentului împreună cu o altă persoană în domiciliul acestuia.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul, în declarațiile date, încearcă să relateze o stare de fapt schimbată față de cea relatată în declarațiile anterioare, în sensul că inculpatul și fiul său nu ar fi pătruns în domiciliul familiei și că, de fapt, altercația dintre aceștia ar fi avut loc ca urmare a pătrunderii părții vătămate în domiciliul acestuia și agresiunii exercitate de această parte.
Cele declarate ulterior de acest inculpat susțin relatările inculpatului și a membrilor familiei acestuia, însă nu se coroborează cu cele declarate de martorii oculari care au surprins conflictul.
Chiar dacă unii dintre martori sunt într-un anumit grad de rudenie cu membri familiei, nu înseamnă că declarațiile lor sunt subiective, atâta timp cât se coroborează unele cu altele și așa cum s-a mai precizat, cele declarate de martori sunt confirmate chiar de declarațiile din cursul urmăririi penale ale inculpatului.
Curtea constată astfel că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute de instanța de apel, fiind autor al infracțiunii de violare de domiciliu, pătrunzând fără drept în domiciliul familiei fără a avea consimțământul vreunuia dintre membrii acesteia; de vătămare corporală gravă, întrucât a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, aceasta suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare mai mult de 60 de zile îngrijiri medicale, neputând fi reținută legitima apărare ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece inculpatul nu s-a aflat în nici una din situațiile prevăzute la art. 44.Cod Penal; de instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal întrucât, fapta sa de a a-l determina pe inculpatul și pe minorul să imobilizeze partea vătămată să o transporte în curtea sa, lipsind-o de libertatea de mișcare până la sosirea organelor de poliție, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 189 alin. 2.Cod Penal
Reținând vinovăția sa, sub aspectul laturii penale, în mod corect instanțele de apel și de fond, în temeiul dispozițiilor art. 998. civ. au constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, obligându-l pe acesta în solidar cu inculpatul să repare prejudiciul material și moral suferit de partea vătămată.
Este nefondată critica recurentului - inculpat cu privire la modul de individualizare al pedepselor, întrucât au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal, instanța de apel reținând în favoarea sa circumstanțe atenuante care au condus la o redozare a pedepselor aplicate de instanța de fond și o reducere a acestora sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea și modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost stabilită corect, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, prin măsurile de supraveghere stabilite în sarcina recurentului-inculpat pe perioada termenului de încercare fixat de instanță fiind în măsură să conducă la atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52
Cod PenalSunt considerentele pentru care, instanța de recurs apreciază că solicitarea inculpatului de a se schimba această modalitate de executare a pedepsei este nefondată.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, Curtea reține ca nefondate criticile referitoare la reținerea greșită a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, precum și la modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de apel.
În condițiile în care dispozițiile art. 72.Cod Penal prevăd expres că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, pe lângă gradul de pericol social al faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în mod corect instanța de apel, constatând că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a cu Cod Penal efectele prevăzute de art. 76
Cod PenalȘi sub aspectul modalității de executare a pedepsei hotărârea recurată este legală și temeinică întrucât, inculpatul - recurent întrunea condițiile prevăzute de art. 861.Cod Penal pentru a beneficia de efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere, apreciindu-se în mod corect că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, prezintă garanții că nu va mai săvârși infracțiuni și, așa cum s-a precizat mai sus, măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului sunt în măsură să conducă la realizarea scopului pedepsei, așa cum este definit de art. 52.
Cod PenalRecursul părții civile este fondat, sub aspectul datei de la care trebuia reactualizată suma reprezentând daunele materiale, deoarece, instanța de apel, deși a apreciat că această sumă trebuie actualizată cu indicele de inflație corespunzător la data plății efective, a omis să stabilească data de la care se va actualiza suma.
Această dată este cea a pronunțării hotărârii primei instanțe - 20 aprilie 2007, dată la care s-a stabilit de către Judecătoria Craiova care este valoarea prejudiciului material suferit de partea vătămată.
Este nefondată critica referitoare la cuantumul daunelor materiale întrucât s-au acordat în limita dovedirii lor si cea referitoare la cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de apel, suma acordată cu acest titlu fiind în măsură să acopere prejudiciul moral constând în suferințele fizice și psihice suferite de partea vătămată.
Pentru aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. se vor respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul.
În temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. se va admite recursul declarat de partea civilă, se va casa în parte decizia cu privire la latura civilă a cauzei, se va dispune ca reactualizarea sumei de 3074,92 lei reprezentând daune materiale la care au fost obligați inculpații și către partea civilă, cu indicele de inflație, să se facă de la data pronunțării sentinței primei instanțe - 20.04.2007 - și până la plata efectivă a acestei sume.
Va fi menținut restul dispozițiilor deciziei apelate.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 C.P.P. va fi obligat recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare statului, în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare privind celelalte părți, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, declarat împotriva deciziei penale nr. 9 pronunțată la data de 5 februarie 2008, de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie,în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de către inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.9 pronunțată la data de 5 februarie 2008 de TRIBUNALUL DOLJ - Secția de Minori și Familie, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia cu privire la latura civilă a cauzei.
Dispune ca reactualizarea sumei de 3074,92 lei reprezentând daune materiale la care au fost obligați inculpații și către partea civilă, cu indicele de inflație, să se facă de la data pronunțării sentinței primei instanțe - 20.04.2007 și până la plata efectivă a acestei sume.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare statului, în recurs.
Cheltuielile judiciare privind pe celelalte părți, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier
Red.jud/
A/
S/28.07.2008
11 iulie 2008
NR. 2 C:va urmări și încasa de la debitorul suma de 660 reprezentând cheltuieli judiciare statului ( 160 lei în recurs - decizia penală nr. 72/02 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, 500 lei la fond - sentința penală nr. 1494 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. -).
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
