Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 767/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.767/
Ședința publică din data de 16 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL împotriva deciziei penale nr. 181 din 16 septembrie 2008 Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 Cod penal.
La apelul nominal făcut ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, în stare de libertate, personal și asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.122/28.11.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocat "", lipsă fiind: intimatul-parte vătămată și intimatele-părți civile Serviciul Județean de Ambulanță B și Spitalul Județean de Urgență
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este al doilea termen de judecată acordat la solicitarea intimatului-inculpat pentru a-și angaja apărător, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea intimatului-inculpat, care prezintă cartea de identitate seria - nr.- emisă de SPCLEP B, potrivit căreia este fiul lui și, domiciliază în B,-, județul
Intimatul-inculpat, prin apărător, depune la dosar set de înscrisuri, reprezentând: caracterizarea nr.97/27.11.2008 emisă de SC " SRL B, copie xerox de pe certificatul de naștere seria - -.- privind pe numita și de pe certificatul de naștere seria - nr.- privind pe numita.
Curtea, având în vedere dispozițiile instanțelor de fond și apel, față de dispozițiile legale în materie, face cunoscut faptul că se impune audierea inculpatului cu ocazia soluționării recursului. Totodată, aduce la cunoștința intimatului-inculpat dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, conform cărora are dreptul de a nu da nicio declarație iar în condițiile în care va fi de acord să dea declarații în prezenta cauză, ceea ce va declara va fi folosit și împotriva sa.
Intimatul-inculpat, personal, precizează că este de acord să dea declarații în fața instanței de recurs.
Potrivit disp.art.38514alin.11Cod procedură penală și art.323 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea intimatului-inculpat intre orele 9.45 - 9.47.
Declarația inculpatului a fost consemnată în condițiile prev. de art. 73 Cod procedură penală, ulterior inculpatul citind și semnând declarația care a fost atașată la fila 27 dosar.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în susținerea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, apreciază că hotărârile pronunțate de hotărârile instanței de fond și apel sunt nelegale și netemeinice sub aspectul laturii penale intrucât în raport de modalitatea de comitere a faptelor, nu se putea aprecia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege, respectiv integritatea fizică și viața persoanei.
Analizând probele administrate în cauză, față de modalitatea în care a acționat inculpatul, care a lovit partea vătămată în timp ce dormea, cu palma și picioarele, ulterior a dat-o afară din locuință și partea vătămată a fost preluată de o Salvare dintr-un loc public, așa cum rezultă din fișa de solicitare 2777/09.04.2008. În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni multiple, fracturi costale, hidropneumotorax, leziuni care au necesitat o intervenție chirurgicală și un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale, fiind pusă în primejdie viața părții vătămate.
Având în vedere aceste împrejurări de comitere a faptei, urmările acesteia, consideră că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar inculpatul trebuia să fie sancționat penal, condamnat la o pedeapsa cu închisoare în limitele prevăzută de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Față de cele expuse, solicită admiterea recursului, să fie casate sentința și decizia iar în rejudecare să fie avute în vedere cele invocate.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, avocat, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea ca fiind nefondat.
Cu privire la motivul de recurs care vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate, precizează că în mod corect instanța de fond a apreciat probatoriul administrat în raport de circumstanțele personale și reale și a dispus achitarea inculpatului.
Atitudinea inculpatului a fost determinată de atitudinea părții vătămate de a veni în mod repetat în locuința proprietate a inculpatului, unde consuma băuturi alcoolice împreună cu, deși i s-a atras atenția de nenumărate ori să nu mai vină acolo, fapt confirmat și de către soția inculpatului.
În data de 8.04.2007, orele 22, inculpatul a găsit pe partea vătămată în stare de ebrietate în locuința sa, intr-o stare avansată de ebrietate și totodată, iși făcuse nevoile fiziologice pe el, ceea ce a deranjat pe inculpat.
Consideră că în mod corect instanța, funcție de probatoriul administrat în cauză, a avut în vedere la individualizarea pedepsei: vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, situația familială a inculpatului care are doi copii minori de 4 ani și, respectiv 3 ani, faptul că are un loc de muncă unde este apreciat în mod deosebit, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Consideră că instanțele în mod corect au apreciat că fapta săvârșită de inculpat a adus o atingere minimă valorilor apărate de Legea penală și prin conținutul ei concret fapta este lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste motive apreciază că hotărârile instanței de fond și apel sunt legale și temeinice, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că regretă ceea ce făcut.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin sentința penală nr.992/17.06.2008 a Judecătoriei Brăila, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1Cod penal cu aplicarea art.181Cod penal a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 alin.2 Cod penal.
În baza disp.art.181alin.3 și art.91 Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1197 lei către Spitalul de Urgență B și a sumei de 162,97 lei către Serviciul de Ambulanță
A fost respinsă acțiunea civilă a părții vătămate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este proprietarul garsonierei situate în B, str. -, - 2,. 3, în care a locuit fratele său, martorul (decedat la 12.11.2007 cf. certificat deces nr.-). De altfel, garsoniera a fost cumpărată de inculpat pentru a asigura fratelui său o locuință, acesta fiind alcoolic și neavând unde să stea. În plus, inculpatul împreună cu soția acestuia - martora se duceau de 2-3 ori pe săptămână la această garsonieră pentru a duce mâncare lui și pentru a face curat în locuință, iar toate cheltuielile de întreținere erau suportate de inculpat. Din declarațiile inculpatului, și ale martorilor și, rezultă că obișnuia să aducă în casă persoane fără adăpost împreună cu care consuma băuturi alcoolice. Atât inculpatul, cât și soția acestuia i-au reproșat lui de mai multe ori această împrejurare și i-au atras atenția să nu mai aducă astfel de persoane în locuință, întrucât se îmbătau,făceau mizerie, miroseau foarte urât, iar ei erau nevoiți să facă curat și să spele de pe urma unor astfel de persoane.
Așa cum a rezultat din declarația dată la urmărire penală și martorul, dar și de partea vătămată la instanță, cei doi erau prieteni, fiind o persoană alcoolică și fără adăpost. Din declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorei, precum și cu declarația dată la urmărire penală de martorul, rezultă că partea vătămată a fost găsit în locuința lui, care este proprietatea inculpatului, de mai multe ori, ocazie cu care atât inculpatul, cât și soția acestuia i-au atras atenția să nu mai vină pe acolo, din considerentele sus expuse.
Audiat fiind la instanță, partea vătămată a negat că ar fi fost surprins de inculpat și în alte dăți la în casă și că acesta i-ar fi atras atenția să nu mai vină pe acolo. Aceste declarații au fost considerate contravenind declarațiilor martorilor, și ale inculpatului. Chiar partea vătămată a recunoscut că era prieten cu, situație în care cu certitudine se ducea frecvent la acesta, scopul vizitelor fiind consumul de băuturi alcoolice.
Din declarația martorului a rezultat că în noaptea de 07/08.04.2008, persoană fără adăpost, a dormit în garsoniera acestuia, la invitația sa, părăsind locuința a doua zi dimineață.
În ziua de 08.04.2007, în jurul orelor 15,00, martorul a venit din nou în garsoniera sus-menționată împreună cu partea vătămată, unde au început să consume băuturi alcoolice, respectiv spirt cu apă, dintr-o sticlă adusă de. Cei doi au consumat alcool până în jurul orelor 19, când, ajunși într-o stare avansată de ebrietate, s-au culcat.
În jurul orelor 22,00, inculpatul a intrat în garsonieră și, văzând că dormea într-un fotoliu fiind în stare avansată de ebrietate, mirosind urât întrucât își făcuse nevoile pe el, și având în vedere că în repetate rânduri îi atrăsese atenția să nu mai vină pe acolo, s-a enervat și i-a aplicat o lovitură cu palma în zona capului, după care a început să o lovească cu picioarele în partea a toracelui. a încetat la intervenția martorului.
Partea vătămată a părăsit locuința, iar în cursul nopții starea sa de sănătate a impus intervenția unei ambulanțe care l-a transportat la Spitalul Județean B - Corp În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 23-25 zile și i-a pus viața în primejdie, fapt dovedit cu raportul de constatare medico-legală nr. 306/27.04.2007.
Prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării astfel cum s-a pus în discuție la ultimul termen de judecată, deoarece partea vătămată nu a ripostat în nici un fel, nici înainte și nici după începerea agresiunii, iar scopul vizitelor lui în locuința lui era consumul de băuturi alcoolice, iar nu provocarea inculpatului.
Ca urmare, încadrarea juridică corectă a faptei este aceea dată de procuror, respectiv art. 182 al.2 Cp, fără reținerea art. 73 lit. b Cp.
Astfel, chiar dacă atitudinea părții vătămate de a veni în mod repetat în locuința proprietate a inculpatului unde se îmbăta împreună cu, deși i se atrăsese atenția anterior (în 2 rânduri) să nu mai vină pe acolo, a determinat atitudinea agresivă a inculpatului, nu se poate reține provocarea în înțelesul legii penale.
De asemenea, nu s-a reținut nici legitima apărare, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului cu ocazia concluziilor pe fond, întrucât potrivit art. 44 Cp Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. Or, în speță, pătrunderea părții vătămate în locuință a avut loc cu acceptul lui, iar nu prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace.
Cu toate acestea, având în vedere situația de fapt expusă, circumstanțele reale în care fapta fost săvârșită, atitudinea agresivă a inculpatului fiind determinată de atitudinea părții vătămate de a veni în mod repetat în locuința proprietate a inculpatului unde se îmbăta împreună cu, deși i se atrăsese atenția anterior (în 2 rânduri) să nu mai vină pe acolo, s-a apreciat că această faptă nu reprezintă decât un accident în viața inculpatului, și nu se impune aplicarea unei sancțiuni penale.
Prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului și anume: vârsta acestuia de 33 ani, lipsa antecedentelor penale, situația familială: inculpatul este căsătorit și are doi copii minori în vârstă de 4 luni și respectiv 3 ani, are un loc de muncă unde este apreciat, conform caracterizării depuse, inculpatul muncind pentru a-și întreține familia și a avea grijă de cei doi copii, atitudinea constant sinceră avută pe parcursul procesului de recunoaștere și regretare a faptei, gradul de educație al acestuia. Față de toate aceste împrejurări, s-a apreciat că fapta penală dedusă judecății a adus o atingere minimă valorilor apărate de alegea penală, iar prin conținutul său concret fapta este lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Ca urmare, chiar dacă fapta de vătămare corporală gravă prezintă un grad de pericol social generic ridicat, în speță, raportat la circumstanțele reale ale cauzei, în concret fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1) pr. pen. cu aplicarea art. 181. pen. s-a dispus achitarea inculpatului.
În temeiul art. 345 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 181alin. 3 și 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul urmăririi penale, la data de 25.06.2007 partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
În cursul cercetării judecătorești, deși legal citat atât la adresa de domiciliu comunicată de SEIP, cât și la adresa de domiciliu în fapt, inculpatul s-a prezentat abia la al 4-lea termen de judecată, respectiv 20.05.2008, dată la care a fost audiat și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor pe care trebuie să le ia. Or, potrivit art 15 alin 2 Cpp constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. În cauză, instanța a dat citire actului de sesizare la al 3-lea termen de judecată, 15.04.2008, dată până la care procesul a fost amânat tocmai pentru lămurirea laturii civile.
În aceste condiții, constituirea de parte civilă a părții vătămate după citirea actului de sesizare este tardivă, acesta având posibilitatea să introducă pentru valorificarea pretențiilor sale o acțiune civilă la instanța civilă cf. art 19 Cpp.
În plus, partea vătămată nu a făcut nici o dovadă a pretențiilor sale civile, acestea reprezentând daune materiale, iar nu morale.
Ca urmare, s-a respins acțiunea civilă a părții civile.
În cauză s-au mai constituit părți civile Spitalul Județean B, conform adresei nr.4536/05.03.2008 cu suma de 1197 lei, și Serviciul de Ambulanță B, conform adreselor, cu suma de 162,97 lei, sume reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de transport și asistență medicală a părții vătămate
Cum inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, în baza art 14 Cpp raportat la art 346 Cpp și art.313 din Legea 95/2006, prima instanță a admis acțiunea civilă a părților civile Spitalul Județean de Urgență B și Serviciul de Ambulanță Județean B și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1197 lei către Spitalul Județean de Urgență B și a sumei de 162,97 lei către Serviciul de Ambulanță Județean
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a susținut că inculpatul a fost de acord cu despăgubirea părții vătămate și, în consecință, trebuia să se dea eficiență principiului disponibilității părților.
Sub aspectul laturii penale a cauzei s-a susținut că în mod netemeinic s-a dispus achitarea inculpatului întrucât fapta comisă de acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.181/16.09.2008 a Tribunalului Brăilaa fost admis în parte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
S-a desființat în parte sentința apelată cu privire la latura civilă și in rejudecare:
A fost admisă cererea formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei ron despăgubiri civile către aceasta.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 al.2 pr.pen. s-a constatat că prima instanță a reținut corect sentința de fapt, pe baza analizei temeinice a probelor administrate în cauză și a dat faptei comisă de inculpatul încadrarea juridică corespunzătoare.
În ce privește gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, s-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social întrucât s-a avut în vedere că atingerea adusă relațiilor sociale încălcate este redusă, atât prin rezultatul produs cât și prin condițiile concrete în care a fost comisă: inculpatul, în vârstă de 33 de ani, de meserie dulgher, căsătorit, cu doi copii minori, l-a lăsat pe fratele său, fără ocupație, alcoolic, să locuiască în garsoniera proprietatea sa, deoarece datorită condițiilor mizere în care trăia acesta nu-și putea asigura cele necesare traiului. Toate cheltuielile de întreținere erau plătite tot de inculpat. În urma consumului exagerat de alcool, în special spirt cu apă, acesta a și decedat pe parcursul procesului.
Astfel, martorul obișnuia să aducă și alți oameni de aceeași condiție socială cu el în garsonieră, pentru a consuma băuturi alcoolice. Inculpatul îl vizita deseori și le interzicea acestor vizitatori accesul în garsonieră. Așa s-a întâmplat și în cazul părții vătămate, căruia i s-a atras atenția de a nu mai veni la domiciliul fratelui său, iar la data de 8 aprilie 2007, în jurul orelor 22, l-a găsit pe acesta dormind în avansată stare de ebrietate și totodată își făcuse și nevoile fiziologice pe el.
În aceste condiții, i-a aplicat o lovitură cu palma în zona capului, după care a început să-l lovească cu picioarele în partea a toracelui, până când acesta a plecat din imobil.
Și în prezent partea vătămată nu are un domiciliu stabil și după multe diligențe s-a prezentat la instanța de fond pentru a fi audiată.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Brăilaa apreciat că sub aspectul laturii penale soluția pronunțată de Judecătoria Brăila este legală și temeinică.
Cât privește soluționarea laturii civile a cauzei, rezultă că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei ron daune materiale, la al treilea termen de judecată și după citirea actului de sesizare al instanței, însă inculpatul a fost de acord cu plata acesteia (filele 48 și 49 dosar fond).
Având în vedere principiul disponibilității părților, prima instanță trebuia să ia act de voința acestora și să o despăgubească pe partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.
În susținerea recursului s-a arătat că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care trebuia condamnat la o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, în limita cazurilor de casare prev. de art.3859Cod procedură penală, se constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
Inculpatului a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 alin.2 Cod penal.
Ca situație de fapt se reține că la data de 08.04.2007 inculpatul, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate o lovitură cu palma în zona capului și mai multe lovituri cu picioarele în partea a toracelui, cauzându-i leziuni care au necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
De precizat că inculpatul a atras de mai multe ori atenția părții vătămate să nu mai vină în acel domiciliu, în care locuia fratele său, iar la data incidentului a găsit-o într-o avansată stare de ebrietate, dormind și mirosind urât întrucât își făcuse nevoile fiziologice pe ea.
Astfel, situația în care a fost găsită partea vătămată a provocat inculpatului o stare de surescitare, ce a condus la comiterea faptei.
Considerăm ca fiind corectă soluția instanței anterioare, în sensul achitării inculpatului, conform art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.1Cod procedură penală.
Având în vedere dispozițiile art.181alin.1 și 2 Cod penal, față de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei (așa cum s-a arătat mai sus), față de atitudinea părții vătămate, având în vedere persoana inculpatului, în sensul că este tânăr, este căsătorit, are doi copii minori, realizează venituri licite, nu are antecedente penale, față de comportamentul acestuia manifestat pe tot parcursul procesului penal, având o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă și prezentându-se în fața instanței de judecată, considerăm că fapta pentru care este judecat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL împotriva Deciziei penale nr.181 din 16.09.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 992/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 10.08.1975 în B, județul B, domiciliat în B,-, județul B).
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /08.01.2009
Tehnored. / 2 ex./09.01.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
