Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 78/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.78
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la 18 aprilie 1986, domiciliat în comuna, sat Pădurii, fără forme legale în M,-, județul P și, fiul lui și -, născut la 20 ianuarie 1980, domiciliat în comuna, sat Pădurii, nr.1, județul P, împotrivadeciziei penale nr.179/15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, și a sentinței penale nr.57/16 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Mizil.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față constată:
Prin sentința penaleănr.57/16 martie 2009, Judecătoria Mizil a respins cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul A, din art. 182 alin.1 pen. în art. 182 alin.2 pen. ca fiind neîntemeiată și în baza disp.art. 11 pct.2 lit. b, rap.la art. 10 lit. h pr.pen. cu aplic. art. 132 pen. a dispus încetarea procesul penal prin împăcarea părților, la plângerea prealabilă a părții vătămate G, față de inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 penal
În baza disp.art. 182 alin.1 pen. vătămate corporală gravă, faptă din 29.09.2007, parte vătămată, inculpatul Aaf ost condamnat la 2 (doi) ani închisoare.
În baza disp.art. 180 alin.2 penal, lovire, faptă din aceiași dată, parte vătămată, același inculpat a fost condamnat la: 600 (șase sute) lei amendă penală.
În baza disp.art.180 alin.2 penal, lovire, faptă din aceiași dată, parte vătămată, inculpatul a fost condamnat la: 600 (șase sute) lei amendă penală.
În baza disp.art. 180 alin.2 penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a pen. lovire, faptă din aceiași dată, parte vătămată, inculpatul a fost condamnat la: 600 (șase sute) lei amendă penală.
În baza disp.art. 33 lit. a, rap.la art. 34 lit. b penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 (doi) ani închisoare.
Prin aceiași hotărâre, în baza disp.art. 11 pct.2 lit. b, rap.la art. 10 lit. h pr.pen. cu aplic. art. 132 penal, s-a dispus încetarea procesului penal prin împăcarea părților, la plângerea prealabilă a părții vătămate G, față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 alin.2 penal.
În baza disp. art.182 alin.1 penal, vătămare corporală gravă, faptă din 29.09.2007, parte vătămată, același inculpatul fost condamnat la: 2 (doi) ani închisoare.
În baza disp.art. 180 alin.2 pen. lovire, fapte din aceiași dată, părți vătămate, și, inculpatul a fost condamnat la câte: 600 (șase sute) lei amendă penală.
În baza disp.art. 33 lit. a, rap.la art. 34 lit. b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 (doi) ani închisoare.
Conform disp.art. 81 penal s-a dispus, pentru fiecare inculpat, suspendarea condiționată a executării pedepsei și potrivit disp.art.82 penal, termenul de încercare a fost stabilit la 4 ani pentru fiecare inculpat.
În baza disp.art. 359 pr.penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 penal
S-au aplicat fiecărui inculpat disp.art. 71 și 64 lit. a și b penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-au aplicat fiecărui inculpat disp.art. 71 alin.5 penal
S-au admis în parte acțiunile civile și s-a dispus obligarea în solidar inculpaților la plata sumelor de:
- 1.500 lei despăgubiri materiale și 3.000 lei daune morale către partea civilă.
- 200 lei despăgubiri materiale și 300 lei daune morale către partea civilă;
- 200 lei despăgubiri materiale și 300 lei daune morale către partea civilă.
- 200 lei despăgubiri materiale și 300 lei daune morale către partea civilă.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, inițial în data de 29.09.2007, la discoteca din comuna, jud.P, inculpatul A, urmare unei discuții despre o fată, a fost lovit cu pumnii de părțile vătămate și, suferind leziuni traumatice care au necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale, fapte pentru care aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil nr. 856/P/25.06.2008, incident aplanat prin intervenția personalului de ordine din cadrul discotecii, iar după câteva ore, în jurul orelor 02,00, părțile vătămate s-au întâlnit cu inculpații în zona străzilor și din orașul M, pentru a discuta pe tema unui conflict ce avusese loc între aceștia cu câteva ore în urmă la discoteca din comuna, jud. La locul întâlnirii aceștia au venit separat, cu autoturismul său, A cu, cu mașina acestuia din urmă și cu, iar în urma acestora a venit și martorul - cu mașina sa, împreună cu martorii și. Ajungând în zona puțului din zona arătată, inculpații au coborât din mașină, având asupra lor bâte cu care au început să lovească părțile vătămate, iar când partea vătămată, care locuia pe aceiași stradă, a solicitat sprijin rudelor sale, inculpații au încetat agresiunea și au fugit cu cele 2 autoturisme cu care venise.
S-a mai reținut că, urmare agresiunii, partea vătămată a suferit o dublă fractură la mandibulă, pentru a cărei vindecare au fost necesare 65 - 70 zile îngrijiri medicale, iar părțile vătămate, G, și,au suferit fiecare leziuni ce au necesitat 1-2 zile îngriji medicale.
În apărare, inculpatul Aas olicitat instanței să rețină circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b pen. susținând că acesta a acționat sub imperiul emoției și tulburare, datorită conflictului avut între părți la, față de care instanța însă a reținut că, conflictul dintre părți la, avusese loc cu câteva ore în urmă, că acesta fusese aplanat prin intervenția altor persoane și părțile au plecat de la locul incidentului și că numai dorința și intenția de răzbunare l-a făcut pe acesta să contacteze pe inculpatul și să se întâlnească cu părțile vătămate în M, unde a avut loc a doua încăierare între aceste 2 grupur,i finalizată cu agresiunile și violențele reținute în rechizitoriu, motiv pentru care instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante prev.de art.73 lit. b pen. deoarece aplanarea primului conflict și trecerea unei perioade de timp destul de mare, au fost de natură să nu mai mențină starea de tulburare și emoție a inculpatului A.
Instanța de fond nu a putut reține susținerile inculpaților, în sensul că A nu a lovit nici un fel partea vătămată și că acesta a fost lovit doar de cu pumnul o singură dată și tot cu pumnul pe partea vătămată,deoarece din coroborarea probelor administrate în cauză, rezulta fără echivoc că ambii inculpați au lovit părțile vătămate cu bâta și pumnii și că partea vătămată a primit o lovitură cu bâta de la inculpatul și o lovitură cu pumnul de la A, lovituri care au cauzat acestuia fractură dublă de mandibulă.
Față de cele reținute, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni prev. de art. 182 alin.1, față de partea vătămată și a câte o infracțiune prev. de art. 180 alin.2, față de fiecare din părțile vătămate, și .
În ședința de judecată din 16.03.2009 partea vătămată Gaî nvederat instanței că înțelege să se împace cu inculpații A și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 180 alin.1 penal, situație confirmată și de către inculpați, prima instanța făcând aplicarea disp.art.11 pct.2 lit. b, rap. la art.10 li.t h pr.pen. cu aplic, art. 132 pen. și a dispus încetarea procesului penal față de aceștia, prin împăcarea părților.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere disp.art.72 penal, persoana inculpaților care și-au recunoscut în parte săvârșirea faptelor și nu au antecedente penale și a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor se poate realiza prin aplicarea inculpaților a unor pedepse cu închisoare pentru fapta prev. de art. 182 alin.1 pen. și cu amendă penală pentru faptele prev. de art.180 alin.2 pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen. fără privare de libertate, cu aplic. art. 81 - 82 pen. iar în baza art. 359 pr.pen. a atras atenția inculpaților asupra disp.art. 83 pen. și a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b pen. cu excepția dreptului de a alege și a art. 71 alin.5 pen.
În ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile, solicitând de la ambii inculpați atât despăgubiri materiale cât și daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A, și părțile vătămate Și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Părțile vătămate și au criticat hotărârea în ceea ce privește latura civilă a cauzei, motivat de faptul că, cei doi inculpați au fost de acord cu plata despăgubirilor civile pe care le-au solicitat, situație în care se poate considera că între aceste părți s-a încheiat o convenție, iar prima instanță trebuia să îi oblige pe A și la plata în întregime a pretențiilor civile.
În consecință, au solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor solicitate.
Inculpații au criticat latura penală a cauzei, apreciind ca fiind nelegală soluția dispusă, întrucât pe de-o parte, faptele au fost săvârșite în stare de provocare prev.de art.73 lit.b cod penal, iar instanța de fond nu a reținut această circumstanță atenuantă și nici nu i-a dat efectele cuvenite.
De asemenea, faptele au fost greșit încadrate în ceea ce privește pe inculpatul A, întrucât fapta de vătămare corporală gravă se încadrează în art.180 alin.2 cod penal și nu în art.182 alin.1 cod penal.
Totodată, nu a reținut aceeași circumstanță a provocării prev.de art.73 lit.b cod penal, întrucât părțile vătămate l-a provocat înainte de a comite acțiunea de lovire împotriva acestora.
Inculpatul A, a solicitat schimbarea încadrării juridice, reținerea scuzei provocării și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar inculpatul, reținerea aceleiași circumstanțe și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Cei doi inculpați au solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii în latură penală, pronunțarea unei noi hotărâri în raport de aspectele arătate, dar și desființarea în latură civilă a sentinței și reducerea despăgubirilor civile la care au fost obligați.
Prin decizia penală nr.179/15 octombrie 2009 Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr.57/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Mizil, a desființat, în parte, în latură civilă sentința apelată majorând despăgubirile civile pentru daunele morale la plata cărora au fost obligați, în solidar, inculpații A- și - în favoarea părții vătămate -, de la 3000 lei la 6000 lei.
S-a înlăturat obligarea celor doi inculpați de la plata sumei de câte 200 lei despăgubiri civile pentru daunele materiale, la care au fost obligați în favoarea părților vătămate -, - și - și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată - împotriva sentinței penale nr.57/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Mizil, acesta fiind obligată la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că apelurile declarate de cei doi inculpați și partea vătămată, sunt fondate conform art.379 pct.2 lit.a pr.Cod Penal, iar apelul părții vătămate este nefondat conform art.379 pct.1 lit.b pr.
Cod PenalS-a reținut că potrivit prevederilor art.73 lit.b constituie Cod Penal circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Actul provocator, în oricare dintre modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensa reacție psihica, o stare de tulburare puternică, sau o puternică emoție.
Pentru existența circumstanței atenuante a provocării, este necesar să se constate o legătura de la cauza la efect între actul provocator si tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia a săvârșit infracțiunea, reglementarea prin lege a acestei circumstanțe având la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârșite și că infractorul nu ar fi comis fapta fără existenta acțiunii provocatoare.
A mai reținut tribunalul că, situația de fapt a rezultat din declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați în cauză, ale inculpaților precum și din actele medicale și că în situația dată nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.73 lit.b Cod Penal,nefiind evidentă existenta unei activități de provocare, deoarece aplanarea primului conflict și trecerea unei perioade de timp destul de mare, au fost de natură să nu mai mențină starea de tulburare și emoție a inculpatului A.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, tribunalul a constatat că instanța de fond, în raport de faptele săvârșite a făcut o corectă încadrare juridică a acestora, întrucât inculpații au prevăzut și urmărit cauzarea unor vătămări fizice părților vătămate, pedepsele aplicate au fost just individualizate și nu se justifică în nici un fel micșorarea acestora.
S-a apreciat de tribunal că, prima instanță a soluționat în mod greșit acțiunea civilă, în ceea ce privește daunele morale la plata cărora au fost obligați, în solidar, inculpații A- și - în favoarea părții vătămate -.
Tribunalul a considerat că suma acordată este insuficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat, dar și suferințele psihice și fizice pe care le-a suportat situație în care o va majora de la de la 3000 lei la 6000 lei, având în vedere și numărul zilelor de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește obligarea celor doi inculpați la plata daunelor materiale în favoarea părților vătămate -, - și -, tribunalul a înlăturat această obligație ca nedovedită.
Referitor la apelul declarat de partea vătămată -, instanța de apel a apreciat că despăgubirile materiale și morale acordate de instanța de fond sunt cele dovedite și solicitate, însă, tribunalul a obligat pe partea vătămată -, la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpații A și criticându-le pentru nelegalitate, susținând în esență că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea disp. art.73 lit.b penal, respectiv că au comis faptele în stare de provocare, deși era clar că au acționat sub impulsul unei puternice tulburări.
Inculpații recurenți au susținut că motivarea dată hotărârii de condamnare este greșită și nu a fost avute în vedere practica judiciară și literatura de specialitate care au demonstrat că tulburarea poate să țină mai multe ore, important fiind ca persoana respectivă, în momentul când a avut loc agresiunea să fie tulburată. În cauză, fapta s-a petrecut în miez de noapte, au fost mai mulți agresori și trebuia să fie reținută starea de tulburare.
S-a invocat decizia nr.197/1971 a Tribunalului Suprem, în care s-a statuat că "trecerea unui interval de timp - în speță de circa 5 ore - de la săvârșirea actului de violență, împotriva inculpatului, până la comiterea infracțiunii, nu exclude existența circumstanței atenuante a provocării, dacă din probele administrate rezultă că în momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se afla încă sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acel act de violență".
S-a mai precizat că inculpații trebuie să beneficieze de circumstanța atenuantă a scuzei provocării, invocându-se ca practică judiciară Decizia Tribunalului Suprem nr.2223/1971 unde s-a statuat că potrivit art.73 lit.b penal, de circumstanța atenuantă a provocării poate beneficia nu numai persoana asupra căreia s-a îndreptat actul provocator, ci și orice altă persoană - indiferent dacă este rudă sau nu cu acesta - dacă, acel act de provocare, comis împotriva altuia, i-a cauzat o puternică tulburare sau emoție și a acționat sub stăpânirea acesteia, deși n-a participat sau nu a fost de față la actul provocator dar a participat la riposte datorită acelorași stări de tulburare și puternică emoție pe care le-a dobândit aflând de acțiunea provocatoare evidentă cu consecințe grave, stare cauzată și de raporturile de rudenie apropiate cum sunt între cei doi recurenți-inculpați. În speță inculpatul, rudă apropiată a primului inculpat, care aflând de incidentul din l-a însoțit pe acesta la întâlnirea cu părțile vătămate.
S-a apreciat că deși instanțele de fond și apel au respins cererea de aplicare a dispozițiilor art.73 lit.b penal sub motivarea că între cele două incidente au trecut câteva ore, că incidentul de la a fost aplanat prin intervenția altor persoane, iar agresiunea din Maa vut la bază răzbunarea, aceasta este lipsită de suport probator și contrazisă de doctrina și practica judiciară.
Între incidentul de la și de la Mat recut între o J de oră și o oră, adică timpul necesar ieșirii participanților de la incident din local și parcurgerii distanței dintre și M, circa 15 km. Rechizitoriul a stabilit că infracțiunile de vătămare corporală gravă și lovire au fost comise de recurenții inculpați între orele 1,30 - 2,00. Intimații și au declarat în fața primei instanțe că incidentul de la a avut loc la ora 1,00 (filele 29 - 31 dosar fond). Aceleași precizări privind ora incidentului, inițial le-au făcut cei doi în declarațiile date la urmărirea penală în dosarul nr.1271/P/2007, declarații în copie certificată atașate la dosarul de față dar și martorul, om de ordine la discotecă care a reținut că incidentul de aici a avut loc la ora 1,00.
conflictului de la nu a avut loc, dovada fiind că grupurile s-au urmărit până în M unde a avut loc contragresiunea recurenților inculpați după o J de oră sau o oră, de la consumarea primului incident. Dar și în contextul în care conflictul inițial ar fi fost aplanat de alte persoane, împrejurarea respectivă nu ar fi înlăturat existența circumstanței scuzei provocării.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, esențial în stabilirea existenței scuzei provocării este ca din ansamblul probator să rezulte că infracțiunea a fost precedată de o acțiune violentă fizică sau psihică din partea victimei, că între cele două acțiuni nu se cere a exista egalitate sub aspectul formei și intensității, însă actul provocator trebuie să fi avut un rol semnificativ în producerea stării de tulburare accentuate sau emoție, iar aceste stări să se fi păstrat până în momentul ripostei, ceea ce în fapt s-a întâmplat în cazul în speță (Decizia penală nr.4039/2008 a ÎCCJ).
În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea celor două hotărâri și pe fond, rejudecând cauza, așa cum prevăd disp. art.385/15/ lit.b pr.penală și reținând la încadrarea juridică a faptelor dispozițiile art.73 lit.b penal, să se dea eficiența cuvenită dispozițiilor art.76 penal, să fie redus cuantumul pedepselor, menținându-se aplicarea prevederilor art.81 penal, în sensul suspendării condiționate a pedepselor.
În latură civilă, s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile și cheltuielilor judiciare la care au fost obligați ambii inculpați.
S-a precizat că situațiile personale ale inculpaților, pot constitui circumstanțe atenuante așa cum prevăd dispozițiile art.74 penal, și s-a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 și art.76 penal.
Examinând hotărârile recurate, în raport de probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile depuse în recurs, de criticile formulate de inculpați, ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 alin.1 pct.14 și 17/1 pr. penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Este adevărat că între inculpatul A și unele persoane din grupul părților vătămate a avut loc inițial, un incident în discoteca din comuna.
Într-o primă fază a acestui incident a avut loc un conflict între inculpatul A și partea vătămată, în cursul căruia inculpatul susține că a luat apărarea unei fete și în cea de-a doua fază, după sosirea în discotecă a părților vătămate și, acestea au aflat de la prietenul lor, că ar fi fost bătut de A, generându-se un nou conflict în cursul căruia Aaf ost lovit de una sau mai multe persoane.
Este cert că inculpatul din cauza de față, A, a suferit cu acea ocazie leziuni - fractură claviculă, ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, situație atestată de actele medicale aflate și în acest dosar, exemplu adeverința medicală, fila 53 dosar urmărire penală.
Trebuie precizat și faptul că pentru agresiunea suferită de inculpatul A s-a format un dosar separat, în care sunt trimiși în judecată, în calitate de inculpați, părțile vătămate din prezenta cauză: și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 alin.1 penal, cauza fiind încă în curs de judecată.
După terminarea conflictului din discoteca din comuna prin evacuarea tuturor participanților la scandal de către personalul discotecii, inculpatul A, deși era lovit, a ales să-și anunțe unchiul - pe inculpatul și să plece după părțile vătămate în orașul M, dându-și întâlnire cu celălalt inculpat pe strada unde locuia una dintre părțile vătămate, cei doi sosind cu mașini diferite în acea locație unde a avut loc al doilea incident, ce face obiectul cauzei de față.
Probele administrate în cauză, inclusiv cu declarațiile părților vătămate și,(filele 30 - 36 dosar recurs) confirmă susținerile celor doi recurenți în sensul că între cele două incidente a trecut aproximativ o J de oră și nu câteva ore, așa cum au reținut instanțele anterioare.
În opinia curții însă, demonstrarea acestei situații de către inculpați, și anume că intervalul dintre cele două incidente a fost mai scurt, nu duce la reținerea în favoarea lor, a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art.73 lit.b pr.penală.
Faptul că inculpatul A, a plecat în urmărirea părților vătămate, împreună cu prietenii săi, anunțându-l telefonic și pe inculpatul, care a venit de acasă, că cel puțin unul din cei doi inculpați a fost înarmat cu o, duce la concluzia că acesta a urmărit să se răzbune, să aplice și el o corecție celor care îl agresaseră.
De altfel, în propriile sale declarații, inculpatul Aas usținut că a făcut deplasarea pentru a avea o discuție cu părțile vătămate, cu care stabilise telefonic o întâlnire pe strada unde a avut loc incidentul, ceea ce contrazice ideea pe care încearcă s-o acrediteze că s-ar fi aflat într-o stare de tulburare, de emoție profundă, determinată de agresiunea la care fusese supus mai înainte.
Oricum, toate declarațiile făcute în cursul acestui proces, atât de părțile vătămate cât și de inculpați, demonstrează faptul că la locul incidentului nu s-a desfășurat nicio discuție ci, inculpații sosiți în două mașini diferite, au coborât și imediat au început să lovească pe cei din grupul părților vătămate. În acest context, partea vătămată a fost lovită de ambii inculpați, de A cu pumnul și de cu o, ambele lovituri fiind primite în zona feței, ceea ce a determinat leziunea gravă suferită de această parte vătămată - fractură de mandibulă, ce a necesitat pentru vindecare 65-70 de zile îngrijiri medicale.
Față de modul cum s-au desfășurat evenimentele, de atitudinea adoptată de inculpații A și, după incidentul produs în discoteca din, ce demonstrează o planificare a celei de-a doua faze a conflictului (prin efectuarea mai multor convorbiri telefonice și înarmare) și nu o stare de tulburare sau emoție ce s-ar fi menținut pe tot parcursul deplasării, Curtea consideră că soluția adoptată de instanțele anterioare, în sensul de a nu reține la încadrarea juridică dispozițiile art.73 lit.b pr.penală, este corectă.
Așa fiind, Curtea apreciază că pedepsele aplicate celor doi inculpați, ca și modalitatea neprivativă de libertate aleasă de instanța de fond corespund pe deplin atât circumstanțelor concrete în care au avut loc infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați, cât și datelor personale evidențiate de fiecare dintre recurenți, iar despăgubirile stabilite de instanța de fond și de apel sunt proporționale cu prejudiciile suferite de fiecare dintre părțile vătămate, neimpunându-se reformarea hotărârilor anterioare.
Prin urmare, pentru considerentele expuse pe larg mai sus, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților A și iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 pr.penală aceștia vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la 18 aprilie 1986, domiciliat în comuna, sat Pădurii, fără forme legale în M,-, județul P și fiul lui și -, născut la data de 20 ianuarie 1980, domiciliat în comuna, sat Pădurii, nr.1, județul P, împotriva deciziei penale nr.179/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.57/16 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Mizil.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
DG
2 ex./12.02.2010
f-
Judecătoria Mizil
D-tru,
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela
