Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 8
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 203 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul, asistat de avocat și partea civilă, asistată de avocați și, lipsind partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Nr. 1
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul parte civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal.
A arătat că partea vătămată a lovită în zona capului, căzând la pământ iar leziunile produse au pus în primejdie viața părții vătămate, astfel că în raport cu instrumentul folosit, zona vizată și intensitatea loviturilor, fapta trebuie încadrată ca tentativă de omor.
A solicitat și majorarea pedepsei aplicate inculpatului spre maximul special prevăzut, arătând că deși acesta nu are antecedente penale, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, într-o primă teză, achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 44 pct. 3 Cod penal, fiind depășite limitele unei legitime apărări.
Într-o teză subsidiară, a solicitat reținerea provocării și reindividualizarea judiciară a pedepsei potrivit disp. art. 74 și art. 76 Cod penal, în sensul reducerii pedepsei și suspendării condiționate a executării acesteia.
A arătat că partea vătămată a fost cea care a provocat conflictul dorită câinilor acesteia, care l-au atacat pe inculpat precum și atitudinii părții vătămate, care l-a lovit pe inculpat cu o.
Fapta inculpatului nu poate fi încadrată ca și tentativă de omor, întrucât zona în care a fost aplicată lovitura nu este vitală, iar loviturile nu au fost aplicate cu intensitate.
Partea vătămată și-a continuat activitățile în gospodărie astfel că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
A solicitat respingerea recursului formulat de partea civilă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul parte civilă a solicitat respingerea recursului formulat de inculpat.
A arătat că partea vătămată a fost lovită de mai multe ori astfel că nu se poate reține în cauză depășirea limitelor legitimei apărări iar inculpatul nu a fost provocat ca urmare a vreunei acțiuni a părții vătămate.
Despăgubirile civile solicitate de partea civilă au fost dovedite potrivit probelor administrate, partea civilă nemaiputând lucra după săvârșirea faptei.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate arătând că fapta săvârșită de inculpat a fost încadrată corect în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse părții vătămate.
Față de situația de fapt reținută în cauză, nu sunt incidente disp. art. 44 pct. 3 Cod penal și nici cele ale art. 73 lit. b Cod penal.
Latura civilă a fost corect soluționată în raport cu probele administrate în cauză, astfel că nu se impune reducerea cuantumului daunelor stabilite.
Partea vătămată a arătat că își însușește concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat a arătat că își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr.2218 din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 182 alin. 1 Cp condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 25.03.1981 în localitatea, județul D, CNP -, domiciliat în comuna, județul D la pedeapsa de 2 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b și 71 Cp.
A dispus în baza art. 81, 82 Cp suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.
În baza art. 71 alin. 5 Cp a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe toată durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 998. civ. a admis în parte acțiunea părții civile, domiciliat în C,-, județul D și fără forme legale în comuna, sat, județul
A obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2500 lei, daune morale.
A admis acțiunea părții civile Spitalul Nr. 1 C, cu sediul în C,-, județul
A obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2730,90 lei, cheltuieli de spitalizare.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 de lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul din data de 25.03.2008, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosar nr. 11643/P/2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală grav prev. de art. 182 al.1
Cod PenalIn fapt, s-a reținut că în seara zilei de 08.10.2007, în jurul orelor 17,30 partea vătămată se afla cu vacile la în punctul "" de pe raza comunei, jud. în aceeași zonă se afla și inculpatul, în vârstă de 26 ani, care era angajat cioban la o din apropiere. La un moment dat între câinii părții vătămate și câinii inculpatului a izbucnit o încăierare. Din acest motiv între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație, iar inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată cu o pe care o avea asupra sa. Inculpatul i-a aplicat numitului mai multe lovituri cu acea în zona capului și corpului doborându-l la pământ, după care a continuat să-l lovească până când bâta respectivă s-a rupt în două bucăți. Atunci inculpatul l-a lăsat pe căzut la pământ și s-a depărtat, plecând către stâna sa.
În urma loviturilor primite de la inculpat, partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C în perioada 09.10.2007-24.10.2007 cu diagnosticul "fractură deschisă tip I paletă humerală, supra și intercondilială cu minimă deplasare. deschisă tip I cubitus stâng cu deplasare și fragment intermediar. cap radial drept, tară deplasare. cranio-facial". Pe data de 12.10.2007 partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Din certificatul medico-legal nr. 2739/A2/06.11.2007 eliberat de IML C reiese că leziunile suferite de partea vătămată au putut fi produse la data de 08.10.2007 prin lovire cu corp dur și au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul are 26 de ani, este necăsătorit, studii școala generală, este cioban, nu are antecedente penale iar pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. Afirmațiile acestuia, în sensul că l-ar fi lovit pe întrucât acesta l-a lovit și el anterior, fără însă a-i produce leziuni nu au fost confirmate de probatoriul administrat.
A reținut că fapta inculpatului, care în seara zilei de 08.10.2007 i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu o, pricinuindu-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1.Cod Penal
Din ansamblul probelor administrate a rezultat că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa; apărarea sa, că ar fi fost lovit de partea vătămată și că ar fi ripostat pentru a se apăra de aceasta fiind combătută de ansamblul probelor. Nu există leziuni care să confirme aceasta, declarațiile martorilor au fost contradictorii cât privește obiectul folosit (băț, umbrelă); în plus, instanța a avut în vedere și diferențele de vârstă și de constituție fizică dintre părți, precum și faptul că pentru a exista legitimă apărare, riposta trebuie să fie proporțională cu atacul.
În același context s-a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, fără a fi fost provocat de partea vătămată și fără a se afla în stare de legitimă apărare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că hotărârea este nelegală întrucât prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile ocazionate de internarea părții vătămate și nu a soluționat corect latura civilă a cauzei.
Partea vătămată a criticat pe de o parte soluția pe latură penală solicitând redozarea pedepsei aplicate inculpatului, iar pe de altă parte, pe latura civilă a solicitat acordarea sumei de 2.500 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu medicamentele, regim alimentar, oameni plătiți pentru suplini munca părții vătămate, cu obligarea inculpatului la 100 lei lunar reprezentând pensie de invaliditate de la data săvârșirii infracțiunii, din luna octombrie 2007 și menținerea capătului ce reprezintă obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 2.500 lei și,
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul laturii penale, solicitând în principal achitarea în conf. cu disp. art. 10 lit.e din și C.P.P. în subsidiar aplicarea unei pedepse cu reținerea disp. art. 73 lit. b, a circumstanțelor atenuante, coborârea pedepsei sub minimul general prevăzut de lege, iar pe latură civilă, înlăturarea depozițiilor martorilor audiați pentru dovedirea despăgubirilor civile ca fiind subiective și nesincere, cu reținerea că inculpatul fost provocat de partea civilă, iar suma acordată de instanța de fond este exagerată.
Prin decizia penală nr. 203 din 1 iulie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul inculpatului, a admis apelurile declarate de partea vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, a desființat în parte sentința, pe latură civilă.
S-a admis în totalitate acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată și a fost obligat inculpatul către partea vătămată la plata sumei de 5.000 lei din care 2.500 lei daune morale și 2.500 lei daune materiale.
Cheltuielile de spitalizare vor fi reactualizate la data plății efective a debitului și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul a constatat că prima instanță a procedat la o analiză obiectivă a probelor administrate în cauză atunci când a încadrat din punct de vedere periodic fapta săvârșită de inculpat.
De asemenea, instanța de fond a aplicat o pedeapsă justă ținând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală dar și de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului reprezintă un avertisment serios acordat la persoana acestuia din urmă, în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la realizarea în întregime a scopului pedepsei, așa cum este definit de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei,prima instanță a omis pe de o parte să reactualizeze despăgubirile acordate părții civile Spitalului 1 C, iar, pe de altă parte, nu a administrat probe pentru stabilirea prejudiciului material suferit de partea vătămată și nu a acordat daune materiale fără însă, să-și motiveze această omisiune.
În apel, au fost audiați pe latură civilă, martorii și, martori care au evaluat cheltuielile efectuate de partea vătămată cu ocazia spitalizării și a perioadei de convalescență, la suma de 2.500 lei.
Prin urmare instanța de apel a acordat părții civile și această sumă de bani cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul și partea vătămată.
În recursul formulat de partea vătămată s-a arătat că instanțele de fond și apel au făcut o greșită încadrare juridică a faptelor, fapta trebuind să fie încadrată ca tentativă de omor.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o cu un ciomag de mai multe ori în zona capului și în partea superioară a corpului până a doborât-o la pământ.
Partea vătămată a rămas în acel loc câteva ore pe timp de noapte, și a fos t găsită și dusă la spital abia a doua zi unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, fiind internată 15 zile.
Intensitatea loviturilor a fost mare iar inculpatul ar fi continuat probabil să lovească daca bâta nu s-ar fi rupt.
Pericolul social al faptei este subliniat și de atitudinea inculpatului care a lăsat partea vătămată într-o stare foarte gravă într-o zonă ferită de vederea trecătorilor.
Aplicarea unei pedepse minime precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se justifică în raport cu gravitatea faptei iar apărările inculpatului nu au nici un suport probatoriu fiind doar încercări de a induce în eroare instanța cu privire la situația de fapt.
S-a mai solicitat majorarea pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție.
În recursul formulat de inculpat s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 rap. l art. 10 lit. e Cod de procedură penală cu aplicarea art. 44 pct. 3 Cod penal întrucât fapta a fost săvârșită din cauza unei temeri prin depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.
In subsidiar s-a solicitat reținerea circumstanței provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal și a circumstanțelor personale prev. de art. 74 Cod penal precum și reducerea pedepsei potrivit disp. art. 76 Cod penal până la minimul general prevăzut de lege iar în privința modalității de executare menținerea aplicării disp. art. 81 Cod penal.
Într-o ultimă teză s-a criticat soluția pronunțată în apel pentru faptul că nu s-a motivat soluția respingerii apelului formulat de inculpat ca nefondat, fiind încălcate disp. art. 383 pct. 1 teza a doua Cod de procedură penală.
Inculpatul a lovit partea vătămată pentru a se apăra pentru că partea vătămată a asmuțit cîinii care au sărit să-l muște.
Martorii audiați de instanță deși nu au fost prezenți la conflict au relatat că inculpatul era lovit la mână și la cap, confirmând susținerea inculpatului că a fost lovit de partea vătămată.
Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale sunt exagerate pentru că partea civilă a fost cea care a început conflictul, iar după externare a continuat să muncească.
Pedeapsa de doi ani aplicată este prea mare în raport cu modalitățile în care a fost săvârșită fapta, circumstanțele atenuante și personale ale inculpatului respectiv faptul că a recunoscut și regretat fapta săvârșită, nu are antecedente penale, are o bună reputație în comunitate.
Recursurile sunt nefondate.
Criticile formulate de partea civilă în privința încadrării juridice a faptei sunt nefondate.
Instanțele de fond și apel au apreciat în mod corect că fapta inculpatului de a de a aplica mai multe lovituri părții vătămate, cu o, pricinuind vătămări integrității corporale ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal. În speță, inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, având în vedere natura leziunilor ce au fost produse, descrise în certificatul medico-legal nr.2739/A2/06.11.2007 întocmit de IML C, certificat în care nu s-a menționat că leziunile produse ar fi pus în primejdie viața părții vătămate.
Curtea apreciază că nu sunt fondate nici apărările formulate de inculpat în sensul că a săvârșit fapta în condițiile unei depășiri a limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului sau ca urmare a unei provocări a părții vătămate.
Lovirea, în mod repetat a părții vătămate cu bâta, chiar și după ce aceasta a fost doborâtă la pământ, nu poate constitui o legitimă apărare in condițiile prev. de art. 44 alin. 3 Cod penal. În privința atacului câinilor părții vătămate, inculpatul arăta în declarația dată la 04.09.2008 că aceștia au sărit să-l muște după ce a lovit partea vătămată iar celelalte probe administrate în cauză nu conferă date în privința existenței unei acțiuni a părții vătămate care să se circumscrie disp. art. 73 lit. b Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu disp. art. 72 Cod penal, astfel că față de limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, respectiv concluziile referatului de evaluare, pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Față de aceleași criterii de individualizare, s-a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea în cauză a disp. art. 81 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei, s-a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale ca urmare a suferințelor provocate părții civile precum și cheltuieli de spitalizare ocazionate de tratamentul medical acordat acesteia.
În privința criticilor formulate de inculpat în raport cu disp. art. 383 pct. 1 teza a doua Cod de procedură penală, Curtea apreciază că sunt nefondate întrucât instanța de apel a verificat sentința apelată atât în privința situației de fapt și încadrării juridice a faptei, cât și a individualizării judiciare a pedepsei. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge recursurile formulate ca nefondate iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 203 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă recurentul partea vătămată la 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat iar pe recurentul inculpat la 220 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 12 ianuarie 2011.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB/
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Doru Filimon, Valentina
