Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 808/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 808
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 41 din 27.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în dosarul nr- privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 12.01.1967, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură -, din T,-, județul D, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1535/22.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. 8165/2001, s-a desființat sentința penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: intimatul inculpat Al, pentru care a răspuns avocat ales, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale, fila 24 dosar și intimatele părți civile Spitalul Clinic de Urgență B, Institutul de Boli - B și intimata parte vătămată Al prin tutore Al.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că avocatul din oficiu a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea onorariului de apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public și avocat, pentru intimatul inculpat Al, având cuvântul pe rând, apreciază că procedura de citare cu inculpatul este legal îndeplinită și arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază decizia penală nr. 41 din 27.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit cererea inculpatului a fost calificată ca fiind o cerere de apel, întrucât acesta, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, era dat în urmărire internațională în vederea arestării și extrădării.
Procedura extrădării și-a produs efectele fiind confirmată de arestarea sa pe teritoriul statului, iar cauza trebuia declinată în favoarea Judecătoriei Târgoviște pentru a soluționa cauza, așa cum prevede disp. art. 522/1 Cod procedură penală.
Arată că TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA în mod greșit a procedat la soluționarea cauzei în calea de atac a apelului.
În ceea ce privește motivul doi al recursului, arată că nu îl mai susține.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, casarea deciziei penale nr. 41 din 27.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și pe fond respingerea apelului ca tardiv formulat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat Al, având cuvântul, arată că s-a săvârșit o infracțiune de vătămare corporală, s-au făcut cercetări, stabilindu-se că persoana care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii este inculpatul. Rechizitoriul se înaintează instanței, se fixează termen de judecată la data de 25.10.2001, iar la al doilea termen de judecată, respectiv la data de 22.11.2001 are loc soluționarea cauzei, ocazie cu care apărătorul inculpatului renunță la audierea martorilor, iar la fila 50 verso dosar, în cuvântul procurorului, se precizează că inculpatul al circa 3 zile de la comiterea infracțiunii părăsește țara. Susținere pe care o preia și apărătorul inculpatului, subliniind că acesta a părăsit țara.
Prin sentința penală nr. 1535 din 22.11.2001pronunțată de Judecătoria Târgoviște inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Susține că în cursul anului 2009 inculpatul a fost arestat pe teritoriul statului, în baza unui mandat internațional.
Mai arată că, așa cum a susținut și în motivele de apel, inculpatul nu a cunoscut că a săvârșit vreo infracțiune pe teritoriul statului român.
Subliniază că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1535 din 22.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște întrucât aceasta a încălcat normele juridice posibile în a condamnat în mod legal pe inculpat, respectiv art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Consideră că nu a beneficiat de o judecată dreaptă, nu a avut dreptul al apărare, dreptul la probe, dreptul de a propune probe, în condițiile în care nici măcar nu a cunoscut că este cercetat penal pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.
Mai arată că hotărârea de condamnare a fost comunicată în Siria, iar statul a trimis o adresă prin care arată că nu s-a putut face comunicarea către inculpat întrucât a fost greșit formulată de către Ministerul Justiției.
Susține că în mod corect în baza disp. art. 522 Cod procedură penală s-a dispus admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 1535 din 22.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, solicită să se ia act că parchetul a renunțat la el.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, cel privitor la cazul fortuit, arată că inculpatul nu a cunoscut de existența dosarului penal, a fost condamnat în lipsă, nu a putut beneficia de dreptul la apărare și nu a putut beneficia de dreptul la exercitarea căile de atac.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURT E A,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1535 din 22.11.2001 a Judecătoriei Târgoviște în baza art. 182 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate, făcându-se totodată aplicarea disp. art. 71 - 64 Cod penal. A fost obligat la 1.000.000 ROL cheltuieli judiciare către stat și la 9.876.465 ROL către Spitalul Clinic de Urgență B și 19.896.495 ROL către Institutul de Boli -
Pentru a dispune astfel s-a reținut că în luna iulie 1998 a lovit-o pe partea vătămată Al - (soția fratelui său) provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat un număr de 6-9 luni îngrijiri medicale.
Inculpatul, cetățean sirian, a venit în România la data de 09.03.1998 la invitația părții vătămate, locuind în domiciliul acesteia din urmă. Între cei doi cu timpul a apărut o stare conflictuală, aceștia certându-se destul de des, fapt confirmat de, fratele părții vătămate.
În dimineața zilei de 23.07.1998 martorul Al, soțul părții vătămate, a plecat de acasă pentru a transporta cu autoturismul său la dispensar familia martorului La domiciliu au rămas partea vătămată, inculpatul și martorul, cei doi copii ai părții vătămate fiind plecați în acea perioadă la un teren de tenis. După un timp Al s-a întors acasă de unde l-a luat pe martorul, pe care l-a lăsat la terenul de tenis.
După un timp Al împreună cu martorii G și în timp ce se deplasau cu autoturismul în zona domiciliului părții vătămate, l-au văzut pe inculpat sumar îmbrăcat și foarte agitat, care le-a explicat că s-a dus să cumpere pâine. Când aceștia au ajuns la domiciliul părții vătămate au găsit-o pe acesta căzută între șifonier și pat în stare de inconștiență.
Din declarația martorului s-a reținut că inculpat i-a povestit că a lovit-o de mai multe ori cu pumnii pe partea vătămată și a îmbrâncit-o, acesta căzând între șifonier și pat.
La 27.07.1998 martorul a primit un bilet scris în arabă de inculpat. După traducerea autorizată a acestui bilet s-a constatat că acesta a reprezentat o recunoaștere a inculpatului că a lovit-o pe partea vătămată.
În faza de urmărire penală a fost emis mandat de arestare preventivă de către Judecătoria Târgoviște, în lipsa inculpatului.
După pronunțarea acestei sentințe s-au emis forme în care s-a solicitat extrădarea inculpatului.
La data de 21.11.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovițao cerere din parte inculpatului, conform căreia acesta declara apel împotriva sentinței mai sus descrise, în care a precizat că la data de 18.11.2008, când a fost audiat în cadrul procedurii de extrădare a explicat procurorului general al statului că nu are cunoștință de nicio condamnare în România.
De asemenea, inculpatul a precizat că nu a fost încunoștințat despre proces și nu a primit extras de pe hotărârea judecătorească. Referitor la proces a precizat că pentru primul termen din 04.10.2001 nu a fost citat, la al doilea termen din 25.10.2001 a fost citat prin afișare la ușa primăriei, la fel ca la următorul termen din 22.11.2001 când s-a și judecat cauza.
Față de acestea, a precizat inculpatul, că nu a avut cunoștință de existența procesului deoarece nu a fost citat, deși se cunoștea adresa sa din Siria, precum și faptul că nu se afla în acele momente pe teritoriul României.
Prin decizia penală nr. 41 din 27.03.2009 TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa admis apelul formulat, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Târgoviște.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la legala citare a inculpatului, ce este sancționată cu nulitatea relativă a hotărârii, în condițiile prev. de art. 197 alin. 1 și 4 Cod procedură penală.
În continuare, s-a dat citire prevederilor art. 291 alin. 1 Cod procedură penală, art. 177 alin. 1 Cod procedură penală, și art. 177 alin. 8 din același act normativ, continuându-se cu constatarea că prin însuși actul de sesizare al instanței s-a menționat că inculpatul avea domiciliul în localitatea, din Republica Siria. Această adresă apare de altfel în toate actele de urmărire penală, inclusiv în mandatul de arestare preventivă emis la 05.05.1998 emis de Parchetul de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Prin urmare, se reține că domiciliul inculpatului era cunoscut la momentul sesizării instanței, fapt ce o obliga pe aceasta să respecte dispozițiile referitoare la procedura de citare, însă s-a mărginit să procedeze cu ușurință la soluționarea cauzei, citându-l pe inculpat prin afișare la sediul primăriei în a cărei rază teritorială s-a comis infracțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac arată procurorul că în mod greșit a fost interpretată cererea inculpatului ca întrunind elementele căii ordinare a apelului.
Astfel, se menționează că ulterior pronunțării sentinței penale a Judecătoriei Târgoviștes -au depus diligențe pentru extrădarea inculpatului, (fiind emisă în acest sens adresa nr. 18559/CB//27.09.2006 de către Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol), care de altfel și-a produs efectele, el fiind arestat pe teritoriul statului. În acest context, procurorul susține că tribunalul trebuia să procedeze la declinarea cauzei la Judecătoria Târgoviște pentru ca aceasta să se soluționeze în temeiul art. 522/1 Cod procedură penală. S-a mai precizat că potrivit art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă el va fi rejudecat la cerere cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 44 alin. din acest act normativ.
În speță, tribunalul a încălcat aceste temeiuri legale și a soluționat cauza în calea de atac a apelului.
Decizia a mai fost criticată și pentru că tribunalul a judecat cauza fără a avea procedura de citare îndeplinită cu inculpatul, care are domiciliul în, și s-a mărginit să constate că "nu sunt cauze care să împiedice punerea în discuție la acest termen a cererii de repunere în termen a apelului formulată de către acesta prin apărătorul ales".
Pe de altă parte, a precizat procurorul că numai un caz fortuit sau forța majoră ar putea constitui o cauză temeinică de împiedicare, ori inculpatul nu a făcut nicio dovadă că s-ar fi aflat în această situație.
C de-al doilea motiv nu a fost susținut de către procurorul de ședință.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare.
Criticile procurorului sunt nefondate deoarece în primul rând nu face referire în nici un moment la textele de lege reținute de către instanța de apel reținute în considerentele deciziei sale, iar pe de altă parte, solicită aplicarea dispozițiilor art. 522/1 Cod procedură penală și face trimitere la art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 fără ca acestea să fie aplicabile în speță.
Cele două texte de lege, din urmă citate, fac referire la o persoană care a fost extrădată și care își exprimă expres dorința de a fi rejudecată.
Acest lucru însă nu s-a întâmplat și în cazul inculpatului, care deși a fost reținut pe teritoriul statului în baza mandatului de arestare internațională, nu a fost predat autorităților române pentru ca procedura de extrădare să presupunem că a fost finalizată.
Pe de altă parte, considerentele instanței de apel justificat au avut în vedere simplul fapt că inculpatul nu a fost citat la domiciliu, ci rezulta din actele de urmărire penală, doar la sediul primăriei în raza teritorială a căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, încălcându-se astfel dispozițiile relative la locul de citare al inculpatului și evident la dreptul său la apărare și la un proces echitabil.
Că în speță este vorba de un cetățean al cărui domiciliu era în străinătate nu face să fie aplicabile prevederile art. 522/1 Cod procedură penală și Legea nr. 302/2004.
Observând că au fost încălcate unele norme imperative ce reclamă desfășurarea procesului penal, tribunalul s-a limitat la acestea fără a ajunge la dispozițiile legale date de către procuror în recursul formulat.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că primul motiv al recursului procurorului este nefondat.
A mai precizat procurorul că tribunalul cu ușurință l-a repus pe inculpat în termenul de apel deoarece acesta din urmă nu a făcut dovada unui caz fortuit sau a forței majore ce l-ar fi împiedicat să exercite calea legală a apelului.
Curtea constată că una din cauzele principale ce l-au împiedicat pe inculpat să declare apel este că acesta nu a fost înștiințat în mod legal nici despre existența procesului penal declanșat împotriva sa și cu atât mai mult despre soluția pronunțată în cauză, soluție care așa cum se constată a fost și ea comunicată primăriei din raza teritorială unde se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională. Neavând cunoștință despre aceste aspecte este evident faptul că inculpatul nu a putut să declare apel în termenul de 10 zile prevăzut de lege, ci a făcut-o atunci când a avut cunoștință despre existența unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Pe de altă parte, existența unui caz fortuit sau forței majore sunt simple presupuneri ale procurorului, ele nefiind inserate în textul de lege ce reglementează repunerea în termen, respectiv art. 364 Cod procedură penală.
Astfel, față de toate cele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 41 din 27.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în dosarul nr- și sentinței penale nr. 1535 din 22.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. 8165/2001 privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 12.01.1967, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură -, din T,-, județul
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Fiind plecat la seminar,
se semnează de Președintele instanței.
Grefier,
2 ex/19.11.2009
Red. FT
Tehnored. ET
nr. 8165/2001 Judecătoria Târgoviște
nr- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
