Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 84/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 84/2008

Ședința publică de la 01 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

Judecător - -

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr.74/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - G personal și asistat de avocat, avocat,

- intimat Parte responsabilă civilmente - personal

- avocat din oficiu - pentru recurent Inculpat -

- avocat din oficiu pentru - intimat Inculpat - personal, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apărătorii inculpaților, partea responsabilă civilmente și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului recurent,avocatsolicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei atacate și în rejudecare, analizând întreg probatoriul administrat în cauză și reevaluând starea de fapt, a se dispune reducerea pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea mare în raport de fapta săvârșită și de persoana inculpatului.

Apărătorul inculpatului recurent G, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, modificarea deciziei atacate și rejudecând cauza a se face aplicarea dispozițiilor 81 cod penal susținând că inculpatul nu este o fire violentă, muncește să-și ajute familia, are un comportament bun, este operat de splină și acestuia i s-ar face mult rău dacă ar executa pedeapsa în regim de detenție. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost provocat și tot ce s-a întâmplat a fost un incident, iar declarațiilor martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, astfel că în cauză există un mare dubiu întrucât nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat. Susține că instanța a urmărit doar un singur aspect, acela de a aplica inculpatului pedeapsa cu închisoare, însă se impune a se face o nouă circumstanțiere privind persoana inculpatului.

Pentru toate aceste motive apreciază că se impune admiterea recursului cu consecința suspendării pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului.

Partea responsabilă civilmente intimată lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Reprezentanta parchetului susține că având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză și persoana inculpaților, în cauză se poate face aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal privind suspendarea pedepselor aplicate. Arată că instanța are posibilitatea să mențină decizia atacată sau să o modifice având și vedere că victima nu se prezintă în instanță, nu s-a prezentat nici în fața instanței de apel și pune concluzii de admiterea recursurilor declarate de inculpați.

Inculpatul recurent având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Constată că prin sentința penală nr.364/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr- s-a dispus în baza art.182 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.75 lit.a pen. art.74 lit.a,b Cod Penal, art.80, art.99 al.3, 100, 109.pen. condamnarea inculpatului G la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-au aplicat dispozițiile art.71, 64 a-e

Cod Penal

În baza art.182 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.75 lit.a,c Cod Penal, art.78 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani și 1 luna închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-au aplicat dispozițiile art.71, 64 lit.a-e

Cod Penal

În baza art.182 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.75 lit.a,c Cod Penal, art.78 Cod Penal, art.37 lit.b, 39 al.4 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-au aplicat dispozițiile art.71, 64 lit.a-e

Cod Penal

A fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Mediaș în sumă de 50 lei cu dobânzi și penalități aferente și către Spitalul Clinic Județean Tg.M în sumă de 656,37 lei cu dobânzi și penalități aferente.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că în data de 22.03.2006, pe fondul unui conflict mai vechi existent între inculpatul G și partea vătămată, aceștia, aflați în fața barului din localitatea, și-au adresat reproșuri reciproc. Inculpatul G l-a lovit pe partea vătămată, care la rândul său l-a lovit pe inculpat. Imediat după incident partea vătămată a fugit spre domiciliul său fiind urmărit de cei trei inculpați, care l-au ajuns și l-au lovit în mod repetat. Urmare acestor lovituri partea vătămată suferind vătămări vindecabile în 80 zile de îngrijiri medicale, în timp ce inculpatul a suferit leziuni vindecabile în 21 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul și-a fracturat mâna.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a dat efect circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a,b și Cod Penal circumstanțelor agravante prev. de art.75 lit.a față Cod Penal de inculpatul minor G, precum și a circumstanțelor agravante prev. de art.75 lit.a,c față Cod Penal de inculpații majori și.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Mediaș, au formulat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În motivele de apel inculpatul învederează că partea vătămată a fost cea care s-a manifestat violent, i-a admonestat și le-a adus injurii inculpaților, s-a înarmat cu o țeavă de fier pe care a smuls-o dintr-un gard, invitând inculpații să se bată cu el. În continuare, arată inculpatul apelant că deși a lovit-o pe partea vătămată cu o de lemn, în brațul drept, urmare a acestei lovituri acesta nu a suferit leziunile pentru care a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, întrucât brațul stâng al părții vătămate i-a fost fracturat, ori la producerea acestei vătămări, arată apelantul, nu a avut nici o contribuție.

Împotriva sentinței a formulat apel și inculpatul G, apel nemotivat în scris, însă pe care l-a motivat oral în fața Tribunalului prin apărător legal.

În motivarea apelului, apelantul Gas olicitat aplicarea circumstanțelor atenuante, circumstanțele săvârșirii faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, și ca atare a solicitat suspendarea executării pedepsei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediașa formulat apel în cauză, criticând sentința sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului pentru toți inculpații cât și sub aspectul suspendării executării pedepselor infractorilor primari, respectiv G și.

În motivarea apelului, apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș apreciază că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de circumstanțele în care inculpații au săvârșit faptele, arătând că aceștia au fost provocați inițial de atitudinea părții vătămate.

De asemenea, se arată că martorul ocular Gad eclarat că după prima altercație între partea vătămată și inculpații și, partea vătămată s-a reîntors în bar după inculpat, înarmat cu o metalică, fapt ce a determinat urmărirea acestuia de cei trei inculpați și lovirea lui în fața porții sale.

Se mai arată că instanța trebuia să aibă în vedere atât faptul că inculpații G și sunt la prima confruntare cu legea penală, cât și starea de minoritate a inculpatului G, precum și împrejurarea că partea vătămată nu s-a prezentat deloc la judecată.

Prin decizia penală nr. nr.74/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală, s-a respins ca nefondat apelul parchetului, precum și apelurile declarate de inculpații și G, cu obligarea acestor inculpați apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat, con fart. 192 Cod procedură penală.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 80 din Codul penal, text de lege ce reglementează concursul între cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei, aplicând în cazul minorului o pedeapsă mult sub minimul special deși infracțiunea săvârșită este destul de gravă, raportat la circumstanțele concrete în care a fost comisă.

În ce privește criticile invocate de inculpatul G, probele dosarului au confirmat că toți inculpații, l-au urmărit pe partea vătămată și în momentul în care l-au ajuns i-au aplicat mai multe lovituri, inclusiv inculpatul G, astfel că starea de fapt a fost corect stabilită de către instanța de fond. Și pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a pedepselor.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen inculpații G și.

În dezvoltarea motivelor scrise de recurs și susținute oral prin apărătorul legal, inculpatul a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate anterior, cu trimitere cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe de fond, pe motivul că instanțele de judecată au ignorat existența circumstanțelor atenuante din care rezultă că a fost provocat atât verbal, cât și fizic să comită fapta de către partea vătămată, și raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului se puteau aplica dispozițiile art. 81 din Codul penal.

Recurentul inculpat G în motivele scrise de recurs și susținute oral, atât personal, cât și prin apărătorul legal, arată că instanțele de judecată au apreciat greșit probele dosarului din care rezultă fără dubiu că a fost provocat să comită fapta de către partea vătămată și că individualizarea pedepsei este greșită, ambele instanțe nu au luat în considerare toate criteriile prev. de art. 72 din Codul penal, ignorând împrejurarea că la data comiterii faptei recurentul inculpat a fost minor și că datele dosarului relevă că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Se solicită astfel, aplicarea disp. art. 81 din Codul penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Analizând hotărârile atacate prin prisma criticilor invocate de recurenții inculpați G și, care vizează cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 și 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu, conf. art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi extinse efectele acestora și asupra inculpatului, în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Examinându-se hotărârile atacate în raport de criticile formulate de recurenții inculpați ce vizează încadrarea juridică a faptei, Curtea reține că probele au fost corect evaluate, așa încât, atât situația de fapt, precum și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității infracționale desfășurate de inculpați, dar și în deplin acord cu prevederile textelor de încriminare reținute, inculpații fiind corect condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că cei doi inculpații G și au sosit cu căruța la barul din localitate unde se afla partea vătămată și inculpatul, și pe fondul unui conflict mai vechi, între inculpați și partea vătămată s-a iscat o ceartă, pentru ca la un moment dat inculpații G și să se înarmeze fiecare cu o, fapt pentru care și partea vătămată a luat o țeavă. Inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu peste antebrațul drept, aceasta a ripostat lovindu-l pe inculpat. În această situație, inculpatul Gal uat din căruță o pompă de bicicletă, după care toți cei trei inculpați au plecat în urmărirea părții vătămate pe care l-au ajuns în fața porții locuinței, unde părțile s-au lovit reciproc, inculpatul lovindu-l cu de la o furcă iar inculpatul G cu pompa de la bicicletă.

Pentru existența circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) Cod penal, este necesar să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea. Reglementarea prin lege a provocării are la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatului constituie cauza săvârșirii infracțiunii și că făptuitorul nu ar fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.

În raport de aceste considerente și raportat la circumstanțele de fapt redate anterior, nu se poate primi ca valabilă teza apărării inculpatului în sensul că a acționat sub presiunea emoției și tulburării provocate de actele de violență ale victimei, deoarece probele administrate au relevat că inculpatul a fost cel care a lovit primul victima iar actele de violență s-au produs pe fondul unui conflict mai vechi și a unor discuții contradictorii, fără ca acestea să întrunească exigențele unei acțiuni ilicite grave în sensul art. 73 lit. b) Cod penal.

Tot astfel, nici apărările inculpatului G că a acționat în stare de provocare și deci sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) Cod penal nu pot fi primite, chiar dacă s-a dovedit că, în adevăr, și partea vătămată a lovit pe inculpatul . Aceasta deoarece, din circumstanțele concrete ale cauzei rezultă că lovirea victimei de către inculpat nu s-a produs ca o ripostă la agresiunea exercitată de partea vătămată asupra inculpatului, ci din dorința de răzbunare. Cu alte cuvinte, împrejurarea dovedită cauzei că și partea vătămată a avut o atitudine violentă, atât verbal cât și fizic, nu poate justifica reacția extrem de violentă a inculpatului, din moment ce victima a încercat să scape, fugind către locuința sa, fiind urmărită însă de cei inculpați, care l-au lovit cu intensitate.

Față de cele de mai sus, criticile recurenților inculpați nu sunt întemeiate în mod corect instanțele de judecată nu au aplicat în favoarea inculpaților dispozițiile art. 73 lit. b) Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor.

Examinând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt întemeiate doar în ce privește aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) și e) Cod penal și a modalității de executare a pedepsei în ce-i privește pe cei doi inculpați recurenți.

Astfel, Curtea apreciază că instanțele de judecată au aplicat inculpaților majori o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal iar în ce-l privește pe minor, inculpatul G, o pedeapsă mult sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, respectiv pedeapsa de 4 luni închisoare.

Curtea constată că instanțele de judecată au avut în vedere la individualizarea pedepsei atât gradul de pericol social concret al faptei comise, care este destul de mare, rezultând din leziunile produse victimei, săvârșirea faptei de către 3 persoane împreună, printre care și un minor, nerecunoașterea faptei de către inculpați, starea de recidivă a inculpatului, cât și elementele ce circumstanțiază favorabil persoana fiecărui inculpat, respectiv, vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale în ce-i privește pe inculpații recurenți, prezentarea lor în fața organelor judiciare, așa încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, astfel cum se solicită de către recurenții inculpați.

Curtea examinând din oficiu hotărârile atacate, conf. disp. art.385/6 alin. 2, și art. 385/9 alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursurile inculpaților este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) și e) Cod penal și, conf. art. 385/7 Cod proc. penală se va extinde efectele recursului și asupra inculpatului.

Curtea constată că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul minor G la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b), c) și e) Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal iar pe inculpații și la pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, cu aplicarea acelorași pedepse accesorii în condițiile art. 71 Cod penal.

Astfel, Judecătoria a aplicat, iar Tribunalul a menținut, pentru toți cei trei inculpați, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) și e) Cod penal - interdicția dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Curtea reține că inculpații au săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.

Prin Decizia nr. LXXIV( 74 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e proc. penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c) și e) Cod penal nu se justifică în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpaților.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 2, lit. d) Cod pr. pen. va admite recursurile declarate de inculpații G și și se vor extinde efectele și asupra inculpatului numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c) și e) Cod penal și rejudecând cauza în aceste limite, se va înlătura aceste pedepse accesorii în ce-i privește pe inculpați.

Este adevărat, că așa cum arătam anterior, fapta săvârșită de inculpați are o încărcătură de periculozitate sporită ce a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puțin adevărat că în condițiile concrete, recurgerea la modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate în privința recurenților inculpați ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și 52 din Codul penal, ignorându-se din acest proces complex persoana inculpaților și datele care caracterizează existența acestora.

Stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată nu poate eluda analiza condițiilor care l-au determinat pe inculpatul minor să comită fapta penală și a consecințelor pe care executarea acesteia le va avea asupra condamnatului și a comunității.

Din această perspectivă, este evident faptul că inculpatul G, minor la data faptei ( 17 ani ) este o persoană care, din motive ținând de mediul familial și social în care a trăit, marcat de agresivitatea tatălui, și de lipsa de educație și a anturajului delictogen, a adoptat o conduită generală nepotrivită.

Minorul nu a fost marginalizat de comunitate iar perspectivele sale de reintegrare socială sunt mari și condiționate de menținerea unui comportament bun în viitor, alegerea mai atentă a prietenilor și autocontrolul impulsivității.

Or, în acest sens, aplicarea unei pedepse privative de libertate ar restrânge drastic posibilitățile de recuperare socială a inculpatului, opțiune justă fiind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Tot astfel, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de persoana inculpatul, care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

Pe de altă parte, protecția socială a comunității este asigurată tocmai condiționarea conduitei inculpaților de respectare dispozițiile art. 83 din Codul penal, a căror încălcare atrage consecințe severe asupra celor doi inculpați.

Interesul imediat și de perspectivă, în spiritul art. 52 din Codul penal, este recuperarea și reintegrarea socială a recurenților inculpați, îndeosebi a minorului, și nicidecum îndepărtarea și izolarea acestora din rândul comunității, în condițiile în care aceștia sunt infractori primari și au săvârșit fapta în împrejurările arătate.

Așa fiind, Curtea constată că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpaților G și și urmează, ca în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, a se admite recursul declarat de recurenții inculpați și în ce privește modalitatea de executare a pedepselor.

În baza art. 81, 82 cod penal rap. la art. 110 cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului minor pe o perioadă de 1 an și 10 luni, compusă din durata pedepsei aplicate de 4 luni la care se adaugă un interval de timp de 1 an și 6 luni.

În baza art. 81 și art.82 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 1 luni aplicată inculpatului pe o perioadă de 4 ani și 1 lună compusă din durata pedepsei de 2 ani și 1 lună la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpaților G și disp. art. 83 cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform art. 192 al.3 cod pr. penală cheltuielile judiciare efectuate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru și în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr.74/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală și extinzând efectele și asupra inculpatului:

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 364/19.11.2000 a Judecătoriei Mediaș, numai în ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților G și și a aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c și e cod penal inculpaților G, și.

În baza art. 81, 82 cod penal rap. la art. 110 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului minor pe o perioadă de 1 an și 10 luni, compusă din durata pedepsei aplicate de 4 luni la care se adaugă un interval de timp de 1 an și 6 luni.

În baza art. 81 și art.82 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 1 luni aplicată inculpatului pe o perioadă de 4 ani și 1 lună compusă din durata pedepsei de 2 ani și 1 lună la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpaților G și disp. art. 83 cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Înlătură aplicarea disp. art. 64 lit. c și e cod penal în ce-i privește pe inculpații G, și.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform art. 192 al.3 cod pr. penală cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru și în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. 2 ex/24.09.2008

apel,

fond

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIE I PENALĂ Nr. 84/2008

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr.74/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală și extinzând efectele și asupra inculpatului:

Pune în vedere inculpaților G și disp. art. 83 cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Înlătură aplicarea disp. art. 64 lit. c și e cod penal în ce-i privește pe inculpații G, și.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform art. 192 al.3 cod pr. penală cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru și în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

Ss - - - ss - - ss - -

Pentru conformitate,

Președinte:Marius Aurel Motolea
Judecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif

#Judecator Marius Aurel Motolea

Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 84/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 84/2008. Curtea de Apel Alba Iulia