Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 88/2010. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 88/

Ședința publică din 9.02.2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 3: Marius Cristian

Grefier - I

Cu participarea Ministerului Public prin Procuror

Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - domiciliat în Franța, de General nr.33,cod poștal 78570 - împotriva deciziei penale nr. 67/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului inculpat, reprezentat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 49708/2009, lipsă intimatele părți civile, Spitalul Jud. de Urgență C și Spitalul Județean de urgență

Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 -181 cod pr. penală.

Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.

Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.

Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, întrucât la data judecării apelului, inculpatul era deținut în Penitenciarul din - Ungaria, deci judecata apelului s-a făcut cu procedura nelegal îndeplinită cu inculpatul.

În subsidiar, solicită reducerea pedepsei, cu reținerea circumstanțelor atenuante.

Reprezentantul Parchetului solicită față de primul motiv de recurs, admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, întrucât în perioada ianuarie - aprilie 2009, la rejudecarea apelului, inculpatul era arestat în Ungaria. Cu privire la al doilea motiv de recurs, solicită respingerea ca nefondat, întrucât în al doilea ciclu procesual inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, tribunalul a admis apelul inculpatului și i-a redus pedeapsa.

CURTEA

Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 315/11 noiembrie 2004 Judecătoriei M, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare iar în baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2046/2001 a Judecătoriei Tulcea, urmând să execute în total 3 ani și 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 195/4 noiembrie 2005 Tribunalului Tulceaa fost admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat sentința penală nr. 315/11 noiembrie 2004 și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond pentru legală citare a inculpatului.

S-a reținut în motivarea deciziei că nu s-au respectat prevederile art. 178 al. 5 Cod pr. penală în sensul că citația adresată unei unități din cele prevăzute de art. 145 cod pr. penală sau altei persoane juridice se predau la registratură sau funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.

A constatat tribunalul pe dovada de citare de la fila 65 dosar fond, se observă că nu este aplicabilă ștampila Consiliului Local, iar citația nu este semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.

De asemenea, s-a apreciat că în rejudecare, instanța de fond trebuia să pună în discuția părților și a procurorului necesitatea efectuării unei expertize medico-legale.

Prin aceiași decizie, Tribunalul Tulcea în baza art. 383 alin. 3 Cod pr. penală a constatat că ultimele acte procedurale valabile sunt cele de la termenul din 21 octombrie 2004 de la care procesul își va relua cursul.

Astfel, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria M sub nr. 61/2006.

Prin sentința penală nr. 228 din 27 noiembrie 2006 Judecătoriei M s-a dispus în baza art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2046 din 26 septembrie 2001 Judecătoriei Tulcea, urmând ca inculpatul să o execute alăturat de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, rezultând pedeapsa de 1 an și 11 luni.

În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea părții civile și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 11.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a respins capătul de cerere privind daunele materiale și a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență T suma de 258,54 lei și Spitalului Județean Clinic de Urgență C suma de 2.106,81 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Totodată a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei către partea vătămată și la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 8 iunie 2003, inculpatul i-a luat la ocazie pe martorii și, prietena acestuia și i-a dus până în comuna, județul

Pe 9 iunie 2003 seara, în jurul orelor 21,00, inculpatul cu autoturismul proprietate personală condus de martorul și în care se aflau martorul -, s-a îndreptat către domiciliul lui, pe care îl bănuia că în ziua de 8 iunie 2003 i-a luat un telefon mobil din mașină.

Ajunși acolo, care îi văzuse, a ieșit în stradă și între cei doi a apărut o discuție contradictorie legată de telefonul mobil ce-i dispăruse inculpatului și acesta din urmă a înjurat.

A mai reținut prima instanță că, în timpul acestei discuții, a intervenit partea vătămată (mama martorului ), care a sărit în ajutorul fiului său și au început să-și adreseze cuvinte jignitoare.

Pe acest fond, partea vătămată i-a aplicat o palmă peste față inculpatului, iar acesta a reacționat aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii, vizând zona feței.

Datorită loviturilor primite, partea vătămată a căzut inițial rezemată cu spatele de gardul curții, și pentru că inculpatul a continuat să-i aplice lovituri în cap, a căzut la pământ după care fost lăsată în.

Pentru că martora, care între timp a ieșit în stradă, a afirmat că este necesar să meargă la Poliție, cele două femei ( partea vătămată și ), au fost chiar de inculpat cu mașina la Postul de Poliție.

La Postul de Poliție nu era nici un lucrător de poliție și partea vătămată s-a așezat pe o bancă. Acolo a fost observată de martora care, afirmă că partea vătămată avea vinișoare de sânge în zona ochilor, pe partea dreaptă, și urme de lovituri și acuza dureri de cap.

Prin același loc a mai trecut și, asistentă medicală în comună, care afirmă că partea vătămată acuza dureri de cap și prezenta o hemoragie interoculară, era zgâriată pe față și tumefiată la.

Partea vătămată a fost dusă la dispensar și apoi cu salvare a fost dusă la spitalul Județean

Pentru tratarea leziunilor produse de către inculpat a fost necesară internarea părții vătămate la Spitalul Județean T - secția chirurgie, în perioada 10-12 iunie 2003, cu diagnostic "traumatism cranio-facial acut deschis prin agresiune".

După externarea din Spitalul Județean T, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală T, fiindu-i eliberat 341/123 iunie 2003, potrivit căruia necesită 8-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice produse de către inculpat.

A mai constatat judecătorul fondului că starea de sănătate a victimei s-a agravat, motiv pentru care a fost necesară internarea sa în perioada 19 iunie - 11 iulie 2003 la spitalul Clinic de Urgență C - secția neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru evacuarea unui hematom subdural fronto-parietal drept posttraumatic, și a fost reinternată în Spitalul Județean T în perioada 11 - 14 iulie 2003 - secția neurologie, cu diagnosticul "status post hematom subdural fronto-parietal drept posttraumatic operat".

Ca urmare a complicațiilor survenite, la data de 26 august 2003, fost emisă o completare a nr. 341/12 iunie 2003, din care rezultă faptul că, în urma traumatismului suferit la data de 9 iunie 2003 de către partea vătămată, au intervenit complicații neurologice datorită cărora zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acesteia au fost prelungite la circa 40, fiindu-i totodată viața pusă în primejdie, prezentând infirmitate permanentă.

În faza urmăririi penale, s-a solicitat Serviciului Medico Legal Județean T să se răspundă asupra unor obiective, stabilindu-se faptul că leziunile traumatice tegumentare menționate în nr. 341 au fost produse prin lovire cu corp dur, iar leziunea traumatică cranio - cerebrală (hematomul subdural) este posibil să fi fost produsă prin lovire de plan dur cu suprafața netedă (perete, poartă, etc.) concluzionându-se că între leziunile traumatice suferite la data de 9 iunie 2003 și complicațiile neurologice survenite în evoluție, pentru care s-a intervenit operator la data de 1 iulie 2003, există raport direct de cauzalitate.

Referitor la acțiunea civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată a solicitat să fie despăgubită cu suma de 10.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.

Referitor la despăgubirile materiale, judecătorul fondului a considera că martorele propuse de partea civilă nu au dovedit existența unui prejudiciu cert, lichid și exigibil, motiv pentru care acțiunea civilă a fost admisă în parte fiind obligat inculpatul doar la plata sumei de 11.000 lei cu titlu de daune morale.

Prima instanță a considerat că suma se justifică datorită suferinței fizice cauzate părții civile, ca urmare a operațiilor suferite și a stresului la care a fost supusă.

Tribunalul Tulcea pronunțând decizia penală nr. 67/ 26.05.2009 a decis următoarele;

" Admite ca fondat apelul declarat de inculpatul - -, fiul lui G și, născut la data de 19 ianuarie 1973 în comuna, județul T, domiciliat în comuna, județul T, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale.

Desființează în parte sentința penală nr. 228 din 27.11.2006 a Judecătoriei M numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii, individualizarea pedepsei principale, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate părții civile și rejudecând.

În baza art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal.

Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Menține dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2046 din 26.09.2001 a Judecătoriei Tulcea, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, rezultând o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.

Reduce despăgubirile acordate pentru daune morale părții civile de la 11.000 lei la 10.000 lei.

Menține ca temeinice și legale celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților."

Tribunalul, ca instanță de apel, a reținut în fapt că;

"Din examinarea probelor administrate în cauză, se constată că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării întregului material probator administrat pe parcursul procesului penal. Elementele de fapt dovedesc fără dubiu atât existența infracțiunii, legătura de cauzalitate dintre aceasta și urmările produse, cât și vinovăția inculpatului. În cauză, Minovici a efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală, concluzionându-se prin raportul A- din 13.09.2006 că victima prezintă infirmitate fizică permanentă, prin lipsa de substanță osoasă craniană, iar între hematomul subdural care a necesitat intervenție chirurgicală și leziunile traumatice suferite în data de 9 iunie 2003 există raport de cauzalitate directă.

Raportul de nouă expertiză medico-legală a fost întocmit de o comisei formată din 3 medici care fac parte din cea mai înaltă autoritate a medicinii legale, care au avut în vedere toate înscrisurile medicale.

Raportul de nouă expertiză a fost avizat de o comisie formată din 5 medici conform dispozițiilor legii privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală, motiv pentru care criticile formulate nu sunt întemeiate.

Cât privește critica referitoare la neacordarea ultimului cuvânt inculpatului,

în primul rând, o asemenea situație nu poate fi constatată deoarece, din examinarea încheierii din 22.11.2006, rezultă că inculpatului i s-a acordat ultimul cuvânt. Pe de altă parte, dacă această situație ar corespunde realității, sancțiunea încălcării prevederilor art. 341 Cod pr. penală nu poate atrage decât nulitatea relativă a hotărârii atacate, în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procedural.

Or inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de apel, plecând în străinătate.

De asemenea este neîntemeiată și critica potrivit căreia Spitalul Clinic Județean C s-a constituit parte civilă cu suma de 2.106, 72 lei abia la data de 24 noiembrie 2006 în situația în care acest lucru s-a întâmplat la data de 17 mai 2004 ( fila 6 dosar 351/2004), cu ocazia primei judecăți realizată de Judecătoria M, când Cas olicitat suma indicată mai sus.

Potrivit modificărilor intervenite prin nr.OUG 150/2002, a survenit o subrogație legală în drepturi, cheltuielile de spitalizare urmând să fie recuperate de către spitale în locul caselor de asigurări de sănătate.

Pentru considerentele arătate, urmează a fi admis ca fondat apelul declarat de inculpatul."

Împotriva deciziei penale nr. 67/26.05.2009 a Tribunalului Tulceaa declarat recurs, în termen legal, prin avocat, inculpatul - -, fiul lui G și, născut la data de 19 ianuarie 1973 în comuna, județul T, domiciliat în comuna, județul T, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale, criticând-o pentru nelegalitate.

În esență, recurentul inculpat a susținut că, apelul a fost soluționat cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește, în condițiile în care la data judecării apelului era deținut în penitenciarul din - Ungaria.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei la Tribunalul Tulcea pentru rejudecarea apelului.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 67/2009 a Tribunalului Tulcea și, urmare rejudecării, să se reindividualizeze pedeapsa pedeapsa ce i-a fost aplicată în sensul reducerii cuantumului prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Examinând legalitatea cererii declarative de recurs, curtea constată că, aceasta a fost formulată de avocatul fără a avea mandat în acest sens din partea inculpatului. Drept urmare, și în condițiile în care inculpatul nu și-a însușit recursul până la expirarea termenului de declarare a respectivei căi de atac, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de avocatul, fără împuternicire legală, în numele inculpatului, împotriva deciziei penale nr. 67/26.05.2009 a Tribunalului Tulcea.

Văzând și dispozițiile art. 189 cod pr. penală, curtea va dispune ca plata onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, să se facă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului C, pentru avocat.

În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul, avocat să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 38515pct.1 lit. Cod procedură penală.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de avocat fără delegație/mandat, în numele inculpatului, împotriva deciziei penale nr.67 din data de 26.05.2009 a Tribunalului Tulcea.

Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului apărător oficiu avocat în sumă de 200 lei.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2010.

PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

GREFIER,

I

Red.jud.- / 29.04.2010

Jud.apel.-

Dact.IC.

Președinte:Zoița Frangu
Judecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Marius Cristian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 88/2010. Curtea de Apel Constanta