Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 9/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 9/2008
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul
- și partea civilă
împotriva deciziei penale nr.228 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
Cauza s-a dezbătut la data de 22 Ianuarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin sentința penală nr. 87 din 13 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Avrig, s-a dispus în baza art. 182 alin.1 și 2 teza 6 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. Cod penal, condamnarea inculpaților - și - la câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 99, 100, 104 Cod penal, s-a dispus față de inculpatul minor -, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 14, 346 cod pr. penală, coroborat cu art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar, inculpatul minor - în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile -, suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și la plata către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Sibiu a sumei de 3.128,36 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii datoriei, cu titlu de cheltuieli servicii medicale.
S-au respins restul pretențiilor civile, precum și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul -.
În baza art. 191 cod procedură penală, s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat și de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 14/15 ianuarie 2005, în jurul orelor 24,00, în com. jud. Sibiu, în stradă, pe fondul consumului de alcool și a unor relații anterioare tensionate între partea vătămată - și inculpați, s-a produs o altercație, inculpații agresând partea vătămată, producându-i leziuni grave, care au impus internarea acestuia în spital.
Inițial, partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, după ce i-a întâlnit pe inculpați, i-a reproșat inculpatului -, un conflict mai vechi, motiv pentru care s-a îmbrâncit cu el căzând, iar când inculpatul - a încercat să o ajute să se ridice din zăpadă, partea vătămată l-a lovit cu pumnul în față.
părții vătămate a declanșat acțiuni violente din partea celor trei inculpați, care i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele, în zona toracelui și abdomenului, partea vătămată rămânând în stare de inconștiență. După ce au adus partea vătămată în stare de inconștiență, de teamă de a nu deceda din cauza frigului, inculpații s-au deplasat de domiciliul acesteia, unde i-au anunțat pe părinți și concubină despre faptul că partea vătămată este băut, fără să-i spună că a fost agresat. Împreună cu tatăl părții vătămate, martorul - senior și concubina părții vătămate și martora, s-au deplasat la locul unde a avut loc incidentul și au transportat partea vătămată la domiciliu. Ulterior, partea vătămată a fost spitalizat, actele de violență exercitate de inculpați asupra părții vătămate - având ca urmare producerea unui traumatism abdominal cu hemoperitoneu masiv, ruptură de mezenter, ruptură de ramuri ileale ale arterei mezenterice superioare și ruptură de vene mezenterice, leziuni traumatice grave, care au impus supunerea victimei la o intervenție chirurgicală.
Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr. 19/2 februarie 2007, respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații - și - din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1. și 2 teza a 6 - cod penal, în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.1. cod penal.
S-a admis apelul formulat de partea civilă - și s-au majorat daunele morale stabilite în solidar în sarcina inculpaților - și - de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.
S-a admis și apelul formulat de inculpatul - și în temeiul disp. art. 998 cod civil, art. 14, 346 cod pr. penală, au fost obligați inculpații - și marin -, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă -, din care suma de 7.000 lei în solidar cu inculpatul - și cu părțile responsabile civilmente și.
Au fost obligați inculpații - și -, în temeiul art. 14, 346 cod pr. penală, art. 998 cod civil, OUG. 72/2006, art. 313 din Legea 95/2006, la plata sumei de 3.128,36 lei plus dobânzi și penalități de întârziere cu titlu de cheltuieli servicii medicale către Spitalul Clinic Județean Sibiu, din care suma de 2.085,57 lei, în solidar cu inculpatul - și cu părțile responsabile civilmente și.
S-au micșorat cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul - în solidar cu părțile responsabile civilmente.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a respins apelul formulat de inculpatul - ca nefondat.
Curtea de Apel Alba -I, prin decizia penală nr.79/2007, a admis recursurile declarate de inculpații - și - și părțile responsabile civilmente și, a casat decizia nr. 19 din 2 februarie 2007 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel Tribunalul Sibiu.
În considerentele deciziei de casare, Curtea de Apel Alba -I, a reținut că instanța de apel a încălcat disp. art. 378 alin.3 Cod procedură penală, întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel.
Se motivează în continuare că deși inculpatul - a invocat că în dosarul nr. 36/P/2005, nu au fost îndeplinite obligațiile prev. de art. 6 alin.5. Cod procedură penală cu ocazia audierii sale din 25 ianuarie 2006, iar la audierea din 22 august 2005 nu a beneficiat de o apărare efectivă și reală, instanța de apel nu a analizat aceste motive de apel. De asemenea s-a apreciat că deși inculpații au invocat și nerespectarea disp. art. 3 și art. 4 Cod procedură penală cu privire la aflarea adevărului și la rolul activ de către instanța de fond, nici acest motiv de apel nu a fost analizat.
Raportat la inculpatul -, care a invocat neîndeplinirea cerințelor legale la audierea acestuia, întrucât nu știe să scrie și să citească, de asemenea s-a apreciat că acest motive de apel nu a fost analizat.
Prin decizia penală nr. 228/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și părțile civilmente și. În baza art. 192 Cod procedură penală au fost obligați inculpații apelanți să plătească fiecare câte 250 lei Statului cu titlu de cheltuieli judiciare, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
În cererea de apel, inculpatul, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 cod penal în temeiul art. 11 pct.2. lit. raportat la art. 10 lit. cod procedură penală, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că acest inculpat i-a aplicat lovituri părții vătămate cu intenția de a-i produce acesteia vătămări corporale. În apărare, inculpatul apelant învederează că a intervenit în timpul agresiunii numai ca ceilalți inculpați să nu- mai lovească pe partea vătămată, căreia inculpatul i-a aplicat câteva palme peste față pentru a se trezi.
Tribunalul, analizând motivul de apel invocat, sub aspectul laturii penale, a constatat că susținerile inculpatului sunt infirmate de depozițiile martorilor audiați în cauză. Astfel, participarea inculpatului la săvârșirea faptei este confirmată de martora -, care a arătat că a asistat la incident și a văzut trei tineri care loveau victima căzută la pământ cu pumnii și picioarele în zona spatelui și abdomenului.
De asemenea, martorele și -, aceasta din urmă arătând că i-a văzut pe cei patru bărbați în timp ce se împingeau în zăpadă. Apropiindu-se de locul incidentului, martora a constatat că cel căzut la pământ este numitul și crezând că acesta este în stare de ebrietate și-a continuat drumul. La scurt timp i-a întâlnit pe inculpații și, care au întrebat-o dacă l-a văzut pe partea vătămată și la răspunsul afirmativ al acesteia, inculpații i-au cerut să nu spună nimic despre ce a văzut.
Ori o astfel de atitudine a inculpatului nu s-ar fi justificat dacă acesta nu ar fi avut nici o contribuție la săvârșirea faptei. De asemenea, săvârșirea faptei de către inculpatul este confirmată și de declarațiile coinculpatului, care arată " că și l-a lovit pe cu picioarele" (fila 59 dosar 36/P/2005), precum și a inculpatului - care arată că " s-a prăbușit la pământ în stare de inconștiență și atunci l-au lovit toți trei cu picioarele " ( fila 68 dosar nr. 36/P/2003).
Starea de fapt dovedită în cauză, a justificat reținerea în sarcina inculpatului a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă și respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
Analizând în continuare, motivele de apel susținute de inculpatul, tribunalul, cu privire la încălcarea dreptului la apărare a reținut următoarele:
Astfel, inculpatul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, cu motivarea că, nu a fost asistat de apărător, atunci când a dat declarația din 25 ianuarie 2005, tribunalul a constatat că inculpatul nu a fost asistat de un avocat la acea dată.
Ulterior, cu ocazia unor declarații date în fața organelor de urmărire penală, la 28 martie 2005 și 22 august 2005, inculpatul minor a fost asistat de un avocat, conținutul acestor declarații fiind identic cu cea dată în lipsa unui apărător, astfel că, chiar dacă s-ar înlătura prima declarație, nefiind dată în conformitate cu dispozițiile legale, ulterior, inculpatul atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății a beneficiat de apărare calificată, fiindu-i respectat astfel dreptul la apărare.
În motivele de apel, inculpatul a invocat și aspecte formale privind lipsa datei pe delegație a apărătorului inculpatului, aspect ce nu poate determina nulitatea actelor procedurale efectuate în privința inculpatului pe care îl reprezenta ( luarea declarațiilor și prezentarea materialului de urmărire penală); întrucât prezența apărătorului este confirmată de faptul cert că acesta a semnat alături de inculpat declarațiile și procesul verbal prin care i s-au adus la cunoștință învinuirile.
Al treilea motiv de apel învederat de inculpatul, privește, lipsa rolului activ a organelor judiciare în aflarea adevărului.
Tribunalul, a constatat neîntemeiat și acest motiv, întrucât în cadrul urmăririi penale, organele judiciare au luat declarații tuturor inculpaților precum și părții vătămate, au audiat toți martorii oculari, s-au efectuat expertize medico legale, toate aceste probe coroborate confirmând săvârșirea faptelor de către inculpați.
În ce privește critica privind lipsa unei expertize psihiatrice a inculpatului minor, tribunalul constată că în cursul urmăririi penale s- efectuat expertiza psihiatrică, care concluzionează că inculpatul minor a acționat cu discernământ.
În ce privește lipsa referatului de evaluare a inculpatului minor, la data soluționării cauzei pe fond, efectuarea acestui referat nu era obligatorie și de altfel lipsa acestuia a fost suplinită în cadrul soluționării apelului, când s-a dispus efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul, prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului constatând că nu a participat la săvârșirea faptei ce i se impută iar în subsidiar să i se aplice o pedeapsă cu suspendare condiționată.
În motivarea recursului se invocă: disp. art. 385/9 pct. 6 Cod procedură penală arătându-se că urmărire penală nu s-a consemnat într-un proces verbal separat că nu știe să citească; disp. art. 385/9 pct. 8 Cod procedură penală deoarece nu i s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică iar el suferă de o deficiență mintală; disp. art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală deoarece instanța de apel a răspuns motivelor de apel invocate în mod deziderativ și sumar; disp. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, instanța de apel nepronunțându-se cu privire la unele probe administrate, ori a unor cereri esențiale; disp. art. 385/9 pct. 14 deoarece i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în speță putându-i-se aplica și o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.
Partea civilă, prin apărătorul ales solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate în partea privitoare la despăgubirile materiale și daunele morale acordate, majorarea acestora și obligarea inculpaților alături de părțile responsabile civilmente la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului partea civilă invocă disp. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, neevaluându-se corect de către instanța de apel cuantumul despăgubirilor civile și daunele morale la care avea dreptul, și disp. art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală- instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei decizii greșite, cu referire tot la cuantumul despăgubirilor civile și a daunelor morale ce i-au fost acordate.
Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este fondat numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, extinzând aceste efecte și asupra inculpatului intimat.
Astfel, Curtea de Apel având în vedere împrejurările săvârșirii faptei de către inculpați, vârsta acestora precum și scopul pedepselor astfel cum este acesta prevăzut la art. 52 Cod penal apreciază că în ce-i privește pe inculpații și, pedepsele aplicate își vor atinge scopul reeducării lor prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, având în acest fel o garanție că inculpații nu vor mai repeta o comportare antisocială.
În ce privește celelalte motive invocate de către inculpatul recurent, acestea nu sunt întemeiate.
Se constată că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, el fiind asistat de către un apărător. Împrejurarea că inculpatul nu știe să citească nu este de natură, singură, să ducă la concluzia că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât a fost asistat de către un apărător.
În speță, în ce-l privește pe inculpatul recurent, nu era obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice deoarece acesta nu a fost învinuit de săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav iar organele judiciare nu au avut îndoieli asupra stării psihice a inculpatului. Împrejurarea că inculpatul recurent ar suferi de o deficiență mintală pe care o invocă deoarece nu a fost recrutat nu duce la concluzia că nu a realizat consecințele faptei sale iar organele de urmărire penală și instanțele de judecată de fond și apel nu au avut îndoieli asupra stării sale psihice.
În ce privește faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate și nu a analizat aceste probe atunci când a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului recurent, se constată că ni acest motiv nu este întemeiat. Din examinarea deciziei și sentinței pronunțate se constată că instanțele, la pronunțarea hotărârilor, au avut în vedere toate probele administrate iar conținutul acestora a fost coroborat și au fost analizate, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului.
În ce privește recursul părții civile, Curtea de Apel constată că acesta nu este fondat.
Se apreciază că sumele la care au fost obligați inculpații drept despăgubiri civile și daunele morale în favoarea părții civile acoperă prejudiciul suferit de aceasta, atât sub aspect material cât și moral. Împrejurarea că s-a prelungit numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții civile, singură, nu este de natură a majora cuantumul daunelor morale acordate iar Curtea de Apel constată, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, persoanele inculpaților și suferința morală a părții civile, că daunele morale - sub aspectul cuantumului lor sunt corect stabilite și nu se impune a fi majorate.
Față de acestea, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și având în vedere și disp. art. 385/7 Cod procedură penală va admite recursul inculpatului.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală partea civilă va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 228/A din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală și extinde efectele recursului și asupra inculpatului și în consecință:
Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 87 din 13 aprilie
2006 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr.988/2005 numai sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților și și,rejudecând cauza în aceste limite,
În baza disp. art. 86/1 și 86/2 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților și, pe durata unui termen de încercare de 5 ani,compus din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat la care s-a adăugat un interval de timp de câte 3 ani.
Pune în vedere inculpaților și disp. art. 86/3 Cod penal,respectiv că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza disp. art. 86/3 alin.3 Cod penal impune inculpaților și respectarea următoarelor obligații:
a)să nu intre în legătură cu unul cu celălalt,precum și fiecare să nu intre în legătură cu inculpatul și cu partea civilă.
Dispune ca supravegherea executării obligațiilor și măsurilor stabilite prin prezenta decizie să se facă de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu,căreia i se va comunica prezenta hotărâre.
Pune în vedere inculpaților și disp. art. 86/4 comb. cu art. 83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pune în vedere Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu disp. art. 86/3 alin. final Cod penal privind obligația de a sesiza instanța în caz de neîndeplinire a obligațiilor și măsurilor stabilite în sarcina celor doi sus-numiți inculpați.
În baza disp. art. 71 alin. final Cod penal dispune ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților și să se suspende și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe recurentul parte civilă la plata sumei de 200 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului de semnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
3ex/20.03.2008
și
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
