Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 9/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIE Nr. 9

Ședința ne publică de la 22 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu

JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

Pe rol judecarea recursurilor penale având ca obiect art.182 Cod penal, declarate de partea civilă și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 365 din datat de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința ne publică, se prezintă: inculpatul asistat de avocat, apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, părțile responsabile civilmente și, partea civilă, asistată de domnul avocat. apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. I și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Doamna avocat, depune la dosar motivele de recurs și 2 acte - adeverință de student eliberată de Universitatea Gh. I și adeverință de salariat emisă de SC SRL I - privind pe inculpatul.

Domnul avocat, având cuvântul, precizează că partea civilă dorește să-șui retragă recursul declarat.

Fiind interpelată, partea civilă precizează că dorește să-și retragă recursul declarat.

Instanța verifică identitatea părții civile, fiul lui și, născut la data de 01.10.1984, după datele de stare civilă care corespund datelor din dosar, după care, procedează la audierea acestuia, cele declarate, respectiv faptul că își retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 365 din datat de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, fiind consemnate în proces verbal separat care, după semnarea de către partea civilă, grefierul de ședință și președintele completului de judecată s-a atașat la dosar.

Domnul avocat, având cuvântul, solicită instanței a lua act de declarația părții civile de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 365 din datat de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.

Doamna avocat, având cuvântul, solicită instanței a lua act de declarația părții civile de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 365 din datat de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței a lua act de declarația părții civile de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 365 din datat de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.

Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpatul.

Doamna avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea și rejudecarea cauzei, dispunându-se desființarea în parte a laturii penale dar și civile, atât a sentinței primei instanțe cât și a deciziei Tribunalului Iași, urmând a se menține restul dispozițiilor celor două hotărâri. Solicită și cheltuieli de judecată.

Apreciază doamna avocat că atât instanța de fond cât cea de apel au omis să facă aplicarea disp. art. 73 lit. b Cod penal, în sensul că nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării. Loviturile aplicate de partea vătămată inculpatului au fost de natură să-i producă acestuia o puternică tulburare, sub stăpânirea căreia acesta a acționat atât de violent.

De asemenea, doamna avocat consideră să de poate reduce termenul de încercare de 2 ani, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea inculpatului de dinaintea săvârșirii faptei cât și de după săvârșirea acestei infracțiuni.

Inculpatul a urmat o serie de ședințe de psihoterapie, a urmat tratament de specialitate la Spitalul Sf. I alături de părinții săi, în prezent este student, este angajat, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

De altfel, deși din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a fost lovit de către partea vătămată și are două certificate medico-legale care au fost depuse la dosar, acesta nu a promovat o acțiune împotriva părții vătămate tocmai pentru a-și recunoaște vina.

În latură civilă, se poate observa că încă de la instanța de fond părinții au fost de acord să acorde părții vătămate o sumă de bani - 80- 100 milioane lei - însă aceasta a solicitat suma de 175 milioane lei, deși inițial se constituise parte civilă cu suma de 100 milioane lei.

În aceste condiții, inculpatul a fost pus în imposibilitate de a se împăca cu partea vătămată, în latura civilă.

Și cu privire la daunele morale acordate, soluțiile celor două instanțe sunt nelegale și netemeinice, deoarece inculpatul a fost lovit de partea vătămată, aspect care nu a fost avut în vedere.

Partea vătămată a stat în spital în perioada 18.09.2005-23.09.2005, iar după ce a ieșit din spital, după o lună de zile a plecat într-o excursie. Prin urmare, cuantumul daunelor morale este mult prea mare, față de trauma psihică suferită de către partea vătămată care nici nu a făcut dovada că a urmat un tratament de recuperare, nu a amânat anul școlar, nu a depus adeverințe medicale sau o expertiză medicală că ar fi suferit un șoc.

În concluzie, doamna avocat apreciază că atât cuantumul daunelor materiale cât și daunelor morale este prea mare, având în vedere că partea vătămată nu a depus acte medicale în susținerea solicitărilor sale.

Instanța de fond putea de asemenea să cenzureze cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, având în vedere că părții vătămate nu i-au fost acordate daunele materiale acordate.

În concluzie, doamna avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat. Depune concluzii scrise.

Domnul avocat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța cu privire la recursul declarat de inculpatul.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prin probatoriul administrat s-a demonstrat că inculpatul a înjunghiat pe partea vătămată, aceasta necesitând, urmare leziunilor produse 35-40 zile de îngrijiri medicale, printre altele fiindu-i secționată și artera femurală, așa fiind de altfel motivată și încadrarea juridică a faptei.

Apreciază procurorul că latura penală a cauzei este corect rezolvată în condițiile în care i-au fost recunoscute inculpatului circumstanțele prev. de disp. art. 74-76 Cod penal, beneficiind la momentul săvârșirii infracțiunii și de aplic disp. art. 99 Cod penal, iar raportat la consecințele atrase urmare acțiunii sale și în măsura în care a fost lezată partea civilă, și latura civilă este corect rezolvată.

În concluzie, procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași.

Partea responsabilă civilmente, având cuvântul, susține că a fost o întâmplare nefericită în urma căreia au rămas două familii distruse. Precizează că a fost la spital s-a interesat de situația părții vătămate, a încercat să îi ofere acesteia o sumă de bani însă a refuzat.

De asemenea susține că a făcut psihoterapie de familie pentru a putea trece peste această situație

Inculpatul este student și mâine are primul său examen. sâmbăta și duminica câte 12 ore. său este obstrucționat de această faptă având în vedere că pe cazierul lui va apărea înscrisă această infracțiune.

Apreciază că inculpatul deja și-a executat pedeapsa având în vedere că se judecă de 3 ani și

Solicită instanței aprecia asupra soluției ce va pronunța.

Partea responsabilă civilmente, având cuvântul achiesează la concluziile formulate de soția sa, partea responsabilă civilmente.

Inculpatul recurent, personal, având cuvântul, susține că regretă săvârșirea faptei însă apreciază că a fost pedepsit prea, termenul de încercare de 2 ani fiind prea mare, având în vedere perioada lungă de timp de când se judecă.

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

INSTANȚA

Deliberând asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr. 152/23.01.2008 Judecătoria Iașia dispus următoarele:

"Condamnă pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 20.03.1989 în I, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.

În baza disp. art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a teza a II-a, Cod penal.

În baza disp.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior arătată, pe o perioadă de 2 (doi) ani care, conform disp. art. 110 Cod penal constituie termen de încercare pentru acesta.

În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare anterior menționat dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a teza a II-a, Cod penal.

În baza disp. art. 1101alin. 1 Cod penal raportat la disp. art. 863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare anterior menționat, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte lunar, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să urmeze programul stabilit de către această instituție;

b)- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;

c)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza disp. art. 1101alin.1 Cod penal raportat la disp.art.863alin.3 Cod penal, pe durata termenului de încercare anterior menționat, impune inculpatului obligația de a nu frecventa baruri, discoteci, săli de jocuri mecanice și de internet sau alte asemenea locații, precum și obligația de a nu consuma băuturi alcoolice.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.1101alin.3 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin prezenta sentință penală.

În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "

În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 998 cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiul lui și, născut la data de 01.10.1984 în I, cu în cadrul procesului penal. Obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească acestei părți civile suma de 1309,5 lei cu titlu de daune materiale și suma de 6000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă.

În baza disp. art. 349 și art. 191 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza disp. art. 349 și art. 193 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească părții civile suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta în cadrul procesului penal."

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoriei Iași emis în dosarul penal nr.7281/P/2007 la data de 02.07.2007 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului minor -, fiul lui și, născut la data de 20.03.1989 în I, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. 3 Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că, în noaptea de 17/18.09.2005, inculpatul a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată, secționându-i artera femurală și cauzându-i leziuni fizice, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața acesteia.

Prin același rechizitoriu, anterior menționat, s-au dispus următoarele măsuri:

1.Neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitorii și pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal (în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală).

2.Neînceperea urmăririi în cauza privind pe făptuitorii și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal (în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală).

3.Neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal (în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală).

4.Neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal (în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală).

În plângerea și în declarațiile date în ambele faze procesuale, partea vătămată a precizat că inculpatul a scos dintr-un buzunar al pantalonilor cuțitul pe care l-a folosit la agresarea sa, iar momentul înjunghierii a fost perceput în mod direct de către numiții I - și -. Partea vătămată a afirmat că, anterior agresării sale, nu a făcut decât să-l împingă pe inculpat pe holul locuinței, întrucât acesta amenințase că "îi va tăia pe toți dacă nu își găsește telefonul".

În declarația dată în fața instanței de judecată, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10000 lei din care, suma de 5000 lei reprezentând daune materiale și suma de 5000 lei reprezentând daune morale (fila 31 dosar instanță).

Ulterior, partea vătămată a precizat că pretențiile civile pe care înțelege să le formuleze în cadrul procesului penal sunt în cuantum total de 17500 lei, din care, suma de 7500 lei reprezentând daune materiale și suma de 10000 lei reprezentând daune morale (fila 53 dosar instanță).

În declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul recunoscut că în seara zilei de 17/18.09.2005, aflându-se la o petrecere organizată în locuința unui coleg de-al său ( ) a fost implicat într-un conflict cu partea vătămată și cu un prieten al acesteia, -, întrucât îi acuzase pe aceștia din urmă de sustragerea telefonului său mobil. Inculpatul a precizat că era în stare de ebrietate, întrucât consumase o doză de bere și 250 ml de Ť. nu-și amintește să o fi lovit pe partea vătămată și nu știe de unde a apărut cuțitul, întrucât nu-l avea inițial asupra sa; "s-a trezit în baie, murdar de sânge și cu un cuțit plin de sânge în chiuvetă".

În fața instanței de judecată, inculpatul a precizat că a afirmat în cursul urmăririi penale "cred că l-am lovit cu cuțitul" deoarece în holul locuinței - locul unde a avut loc incidentul - nu se aflau decât el, partea vătămată și numitul.

În susținerea pretențiilor civile partea vătămată a solicitat proba testimonială (indicând în calitate de martori pe numiții și ) și proba cu înscrisuri.

Inculpatul a solicitat proba testimonială (indicând în calitate de martori pe numiții și I - și proba cu înscrisuri pentru a dovedi conduita adoptată de către inculpat anterior trimiterii sale în judecată, corespunzătoare normelor de conviețuire socială.

Probele au fost admise de către instanța de judecată ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.

În faza de judecată a procesului penal, conform dispozițiilor art. 482 Cod procedură penală, a fost întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași referatul de evaluare nr. 369/08.06.2007 în cuprinsul căruia se menționează următoarele:

Din relația legalizată a soților a rezultat, tânărul în cauză, născut la data de 20.03.1989, în I, fiind unicul copil al familiei.

Tatăl, în vârstă de 47 de ani, predă discipline tehnice la Liceul. I, având un venit mediu lunar de aproximativ 1200 RON.

Mama, în vârstă de 44 de ani, este profesor de matematică la Școala nr. 3 " " I, realizând un venit lunar de aproximativ 1700 RON.

Familia locuiește în I, într-un apartament proprietate personală cu 3 camere, corespunzător întreținut.

Relațiile la nivelul familiei sunt descrise de către membrii acesteia ca fiind bune, bazate pe înțelegere și sprijin reciproc. Familia este echilibrată, unită atât în depășirea eventualelor dificultăți intervenite, cât și în împărtășirea bucuriilor și succeselor oricărui membru al familiei.

Părinții au manifestat interes și preocupare pentru creșterea și educarea optimă a fiului lor. Din discuțiile purtate cu aceștia, precum și din informațiile obținute de la celelalte surse, reiese că în familie a existat un climat adecvat dezvoltării corespunzătoare atât fizice, cât și moral-intelectuale a tânărului.

Părinții au ținut o strânsă legătură cu școala, interesându-se de situația copilului lor; soții monitorizează cu atenție anturajul lui, precum și preocupările sale și prietenii cu care își petrece timpul liber.

Între cunoscuți familia este văzută ca o familie liniștită, serioasă, având un comportament bun în societate și în relațiile cu vecinii.

În legătură cu fapta comisă de, părinții declară că nu se așteptau la așa ceva, fiul lor fiind o persoană care nu a avut manifestări agresive înainte de comiterea faptei. Soții sunt profund afectați de situația în care se află întreaga familie și fac eforturi deosebite pentru a trece peste situația provocată de implicarea penală a lui prin săvârșirea prezentei fapte.

De asemenea, părinții sunt foarte implicați în sprijinirea fiului lor. Astfel, familia a urmat un program de consiliere familială prin intermediul unui proiect derulat în anul 2006 de către Centrul de și Securitate Comunitară Prin intermediul aceluiași program, familia a beneficiat și de consiliere juridică, evaluare și asistență psiho-socială.

Minorul a fost implicat în cadrul proiectului "Justiție restaurativă" derulat în anul 2006 de către aceeași instituție, participând la activități de asistență psihologică și psihoterapie individuală și de familie.

Minorul și părinții au urmat ședințe de psihoterapie și au colaborat cu psihologi și medici psihiatri de la Spitalul Sf. pentru a reuși să depășească situația inedită în care se află cu toții, pentru suport și eficientizarea relațiilor familiale în această situație de criză.

Minorul a absolvit ciclul gimnazial la Școala " " I, pentru ca în prezent să fie elev în clasa a XI-a la Liceul Economic nr. 1 de Drept Administrativ și Servicii

Situația școlară a acestuia dovedește o creștere a rezultatelor școlare din clasa a IX-a și până în semestrul I al anului școlar în curs. Caracterizarea doamnei diriginte îi prezintă pe tânăr ca fiind un elev integrat în colectivul clasei, ce nu creează probleme de disciplină în școală.

Minorul intenționează să urmeze o facultate, însă nu s-a decis încă asupra unui domeniu anume, unul dintre motive fiind și acela că trebuie să aștepte soluționarea cauzei în care este implicat pentru a putea să-și facă planuri de viitor în acest sens.

Inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană liniștită și decentă, fără să fi fost implicat în situații conflictuale. Din afirmațiile părinților și ale tânărului inculpat, acesta își petrecea timpul liber la calculator, jucând baschet ori ieșind cu prietenii în oraș. Nu a avut un anturaj cu influență socială negativă.

Pe perioada vacanțelor de vară, minorul a lucrat în amenajări interioare pentru a avea propriile resurse financiare, ceea ce intenționează și în vara acestui an.

După săvârșirea faptei, acesta a devenit mai interiorizat, mai retras și mai calculat în interrelaționarea cu cei din jur, starea emoțională fiindu-i perturbată. După implicarea penală, tânărul a manifestat prudență, uneori exagerată, în frecventarea anumitor locuri. Minorul evită discuțiile ce presupun un anturaj mare, eliminând pe cât posibil orice situație de risc. Nu consumă alcool, nu fumează.

Familia a fost dispusă să despăgubească victima, aceasta din urmă a solicitat importante compensații bănești pe care părinții lui nu le-au putut acoperi; din acel moment, s-a întrerupt legătura între familia inculpatului și partea vătămată, între și neexistând după faptă nici o întrevedere, respectându-se, după spusele soților, dorința acestuia din urmă.

Prin sprijinul părinților, inculpatul a participat la conciliere și suport psihologic specializat imediat după comiterea faptei în cauză.

Minorul suferă mult văzându-și părinții atât de afectați de situația creată și încearcă pe cât posibil să-i protejeze de efectele cercetărilor penale.

Cu privire la factorii favorizanți ai comportamentului infracțional, se menționează că, tânărul se consideră victima unui concurs de împrejurări pe care nu l-a provocat în nici un mod, fapta fiind un rezultat al încercării sale de a se apăra față de agresorul său - parte vătămată în prezenta cauză, mai în vârstă și mai puternic din punct de vedere fizic decât el.

Minorul regretă cele întâmplate și, deși nu își amintește momentul cel mai important, afirmă că este posibil ca el să fi comis fapta.

Tânărul a fost foarte afectat de procedurile cercetării penale și suferă în special din cauza faptului că alături de dânsul și părinții săi sunt implicați în aceste demersuri de clarificare a situației sale juridice.

Cu privire la factorii care influențează sau pot influența conduita generală a inculpatului,se evidențiază existența unor factori psihologici negativi și a unor factori psihosociali negativi. Astfel:

pozitivi:

- atitudinea sinceră și cooperantă în timpul cercetării penale și a intervievării în vederea întocmirii referatului de evaluare;

- conștientizarea gravității situației în care se află, regretarea faptei și a consecințelor sale;

- disponibilitatea sa și a familiei de a face tot posibilul pentru despăgubirea părții vătămate;

- implicarea în programe specializate în vederea restabilirii echilibrului emoțional propriu și al părinților, pentru a facilita depășirea situației de criză din familie determinată de consecințele faptei;

- atitudinea tânărului față de muncă și câștigul licit de bani;

- prezența unor relații intrafamiliale pozitive;

- suportul emoțional și material oferit de către părinți;

- absența unor comportamente deviante în cadrul istoricului personal;

- exprimarea intenției de a nu mai fi angajat în fapte reprobabile/antisociale.

negativi:

- ușoară iritabilitate în situații în care se impune abordarea evenimentelor ce au condus la implicarea sa penală în prezenta cauză;

- frustrare generată de nemulțumirea față de situația în care se află, agitație determinată în special de perceperea suferinței cauzată părinților prin multiplele demersuri realizate pentru reabilitarea sa psihoemoțională și pentru edificarea situației sale socio-juridice;

- implicarea inculpatului în programe psihoterapeutice în lipsa unei convingeri proprii interioare, îndeosebi pentru a menține încercările părinților de a susține științific convingerea bazată pe criterii afective că fiul lor a fost victima unor circumstanțe nefavorabile.

Cu privire la perspectivele de reintegrare în societate pe care le prezintă inculpatul, s-a apreciat că acesta este integrat în familie și în comunitate. Argumentăm opinia prin comportamentul pozitiv al tânărului în familie, comunitate, relațiile sale în mediul școlar, atitudinea acestuia față de normele sociale.

S-a considerat ca fiind benefică implicarea tânărului în programe specializate care să-l sprijine în continuare în reabilitarea echilibrului psihoemoțional propriu în vederea reinserției sociale adecvate vârstei sale. Este benefică implicarea în activități prosociale preferate, în special de grup, în vederea valorificării potențialului său, a diminuării neîncrederii în ceilalți, precum și în vederea susținerii tânărului în eforturile sale de a se centra pe planurile de viitor.

De asemenea, este binevenită susținerea tânărului în vederea finalizării studiilor liceale și în planificarea celor universitare prin orientare profesională.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform dispozițiilor art. 339 alin. 2 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, probele administrate în cauză nerelevând o situație de fapt diferită de aceasta.

În fapt:în noaptea de 17718.09.2005, inculpatul se afla la o petrecere, la locuința numiților I și (situată la parterul unui bloc), petrecere la care a venit și partea vătămată și martorul. Cei din urmă au intrat în apartament cu acordul tacit al sărbătoritului și au rămas aici aproximativ două ore, fără a intra, însă, în încăperea unde se aflau ceilalți invitați.

La un moment dat, inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, a mers la partea vătămată și la martorul, care se aflau în bucătăria locuinței, spunându-le celor doi că nu-și găsește telefonul mobil și acuzându-i că i l-ar fi sustras. Partea vătămată a respins acuzația, oferindu-se să sune pe telefonul inculpatului pentru a-i demonstra că nu-l luaseră ei.

Pe acest fond, între cei trei a izbucnit un incident la care a participat, în primă fază și martorul, care, însă, a părăsit holul după ce a fost lovit cu pumnul de către.

În holul locuinței au rămas inculpatul, partea vătămată și martorul, cum astfel arată și aceștia în declarațiile lor. Între inculpat, pe de o parte, și partea vătămată și martor, pe de altă parte, a continuat conflictul, aceștia lovindu-se reciproc. În altercație, inculpatul a luat un cuțit din bucătărie și a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona inghinală, secționându-i vena femurală. Martorul a arătat că și el a fost puțin tăiat de către inculpat, la călcâiul stâng.

Ca urmare a incidentului în care au fost implicați, anterior descris, partea vătămată a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol (leziuni fizice ce au necesitat internarea acesteia la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, în perioada: 18.09.2005-23.09.2005), iar inculpatul a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu poate fi reținută varianta susținută de către partea vătămată și de către martorul, în sensul premeditării de către inculpat a agresiunii pe care acesta a săvârșit-o în seara de 17/18.09.2005. Pe de o parte - există contradicții atât între declarațiile date de către fiecare dintre cei doi în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, precum și între variantele susținute de către fiecare dintre ei, iar pe de altă - afirmațiile lor nu sunt confirmate de celelalte elemente de dovadă existente în cauză.

Astfel, partea vătămată "și-a amintit" în cursul cercetării judecătorești că, anterior incidentului, inculpatul "umbla cu cuțite prin casă și l-a atenționat că va face o prostie", iar martorul - "și-a amintit " că inculpatul a luat un cuțit dintr-un sertar al unui dulap din bucătărie și l-a îndreptat spre ei, spunându-le "ia să vedem ce șmecheri sunteți voi, ăștia din."

Este facil de remarcat că variantele mai sus prezentate, susținute de către partea vătămată și martorul sunt total diferite și nu se regăsesc în declarațiile pe care aceștia le-au dat în fața organelor de cercetare penală.

În ceea ce privește declarațiile date de către martora I-, instanța a reținut că solicitarea părții vătămate, în sensul de a nu fi avute în vedere, întrucât există o relație de dușmănie care a influențat susținerile acesteia - dată fiind plângerea pe care aceasta a formulat-o împotriva sa în anul 2005, ulterior incidentului - este neîntemeiată. Pe de altă parte - soluția pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dat-o după efectuarea cercetărilor în cauza respectivă este favorabilă părții vătămate, în sensul că, așa cum s-a menționat și în actul de sesizare a instanței în prezenta cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de "violare de domiciliu" prevăzută și pedepsită de art. 192 al. 2 Cod penal (constatându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală), pe de altă parte - declarațiile martorei I- date în ambele faze procesuale relevă aceleași elemente de fapt și se coroborează cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal.

Instanța a reținut că acțiunea agresivă săvârșită de către inculpat și îndreptată împotriva părții vătămate a fost spontană. S-a datorat consumului ocazional de alcool și influenței pe care starea de ebrietate a avut-o asupra comportamentului ulterior al acestuia, iar rezultatul produs - respectiv secționarea venei femurale - este expresia depășirii sferei de reprezentare a consecințelor, pe care inculpatul a avut-o la momentul comiterii faptei.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută de către instanța de judecată, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 16-18, 21-23 dosar urmărire penală și fila 31 dosar instanță);

- xerocopia certificatului medico-legal nr. 2592/26.09.2005, eliberat de Institutul de Medicină Legală I (fila 24 dosar urmărire penală);

- procesul-verbal de consemnare a declarației martorei I (filele 31-32 dosar urmărire penală și declarațiile date de către aceasta în ambele faze procesuale (filele 38-39 dosar urmărire penală și 55 dosar instanță;

- procesul-verbal de confruntare între inculpat și martorul (filele 48-52 dosar urmărire penală);

- declarațiile martorilor și - în ambele faze procesuale ( filele 36-37, filele 44-47 dosar urmărire penală, fila 69 și fila 72 dosar instanță);

- bilet de ieșire din Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "I emis pe numele părții vătămate (fila 25 dosar urmărire penală)

- certificatul medico - legal nr.2495/19.09.2005 emis de Institutul de Medicină Legală pe numele inculpatului (fila 60 dosar urmărire penală);

- declarațiile date de către inculpat în ambele faze procesuale și care

se coroborează cu toate mijloacele de probă mai sus menționate, făcându-se astfel, pe deplin, dovada vinovăției acestuia.

În drept: fapta inculpatului minor - care, în noaptea de 17/18.09.2005, inculpatul a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată, secționându-i vena femurală și cauzându-i leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. Cod penal.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii anterior menționată, instanța a reținut că aceasta a fost săvârșită de către inculpat cu praeterintenție ca formă de vinovăție. Probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești dovedesc că intenția inculpatului de a lovi partea vătămată cu cuțitul a fost urmată de producerea unor leziuni fizice care au pus în pericol viața acesteia datorită împrejurărilor în care a avut loc altercația și a locului în care a fost creată plaga tăiată, consecință care însă a depășit intenția inculpatului.

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată acestuia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, scopul pedepsei prevăzute de dispozițiile art.52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.

Astfel, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - gradul concret de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea gravă care s-a produs, constând în punerea în primejdie a vieții părții vătămate, forma de vinovăție cu care inculpatul a comis fapta, starea de minoritate a inculpatului de la momentul săvârșirii acesteia și care implică o imaturitate psihică a acestuia, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, iar - pe de altă parte - va avea în vedere persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, care a adoptat în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale,o atitudine de asumare a faptei comise, mediul familial organizat din care provine inculpatul, caracterizat de preocuparea părinților de a cultiva minorului valori prosociale, precum și de preocuparea manifestată de către acesta din urmă față procesul de educație (elemente evidențiate în cuprinsul referatului de evaluare. 369/08.06.2007 întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași ), conduita corespunzătoare normelor de conviețuire socială adoptată de către inculpat anterior comiterii faptei, precum și conduita adoptată de către inculpat ulterior comiterii acesteia, în sensul apelării la serviciile unui psiholog, ceea ce dovedește o conștientizare a consecințelor negative ale adoptării unui comportament ilicit (așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către inculpat la dosarul cauzei); funcție deci de toate aceste criterii, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, orientată sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal în acord cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, ținând cont, în același timp, de dispozițiile art.109 Cod penal privind reducerea la a limitelor de pedeapsă (dată fiind starea de minoritate a inculpatului de la momentul săvârșirii faptei), pedeapsă al cărei cuantum urmează a fi dozat corespunzător.

Constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile stabilite de dispozițiile art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei, implicit reeducarea inculpatului se pot realiza fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea ce i- fost aplicată prin sentință penală, pe o durată ce a fost stabilită conform dispozițiilor art. 110 Cod penal și care a constituit termen de încercare pentru acesta.

Potrivit art. 71 alin 2 Cod penal, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pedeapsă accesorie a cărei executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare anterior menționat.

În baza dispozițiilor art. 1101alin.1 Cod penal raportat la dispozițiile art. 863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare anterior menționat, instanța a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte lunar, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să urmeze programul stabilit de către această instituție;

b)- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;

c)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 1101alin.1 Cod penal raportat la dispozițiile art.863alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare anterior menționat, instanța impus inculpatului obligația de a nu frecventa baruri, discoteci, săli de jocuri mecanice și de internet sau alte asemenea locații, precum și obligația de a nu consuma băuturi alcoolice.

Totodată, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1101alin. 3 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii ce va fi aplicată prin prezenta sentință penală.

În ceea ce privește solicitarea reprezentantului Ministerului Public privind obligarea inculpatului la urmarea unor ședințe de psihoterapie în vederea controlării stărilor de agresivitate, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză a fost un eveniment izolat în viața inculpatului, probele administrate în cauză nerelevând o stare de agresivitate permanentă a acestuia, inculpatul a urmat ședințe de psihoterapie imediat după comiterea faptei, în perioada dintre data faptei și data pronunțării prezentei sentințe penale inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală, iar distanța în timp dintre cele două momente anterior menționate determină lipsa de eficiență a impunerii unei asemenea obligații.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:

În declarația dată în fața instanței de judecată, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10000 lei din care, suma de 5000 lei reprezentând daune materiale și suma de 5000 lei reprezentând daune morale (fila 31 dosar instanță).

Ulterior,în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a precizat că pretențiile civile pe care înțelege să le formuleze în cadrul procesului penal sunt în cuantum total de 17500 lei, din care, suma de 7500 lei reprezentând daune materiale și suma de 10000 lei reprezentând daune morale( fila 53 dosar instanță). Aceasta a precizat că daunele materiale constau în următoarele cheltuieli pe care le-a suportat ca urmare a faptei săvârșită de către inculpat:

- medicamente, asistență medicală, alimentația specială, cheltuieli cu

transportul membrilor familiei la și de la spital cu taxi - în timpul spitalizării;

- medicamente și asistență medicală de specialitate post-spitalizare;

- cheltuieli generate de diminuarea randamentului școlar ca efect al traumei

suferite (taxe suplimentare de re-examinare etc.);

- cheltuieli suplimentare cu transportul la școală (taxi - dat fiind faptul că

piciorul operat trebuia ținut într-o anumită poziție pentru a nu periclita vindecarea zonei operate);

- cheltuieli cu analize sangvine periodice, costisitoare - impuse de riscul

aferent transfuziei unei cantități de sânge ce a depășit J din volumul total al sângelui.

Totodată, partea civilă a precizat că daunele morale pe care le solicită sunt generate de suferința fizică și suferința psihică generată de aceeași faptă a inculpatului, astfel:

- suferința fizicădeosebită generată de rana ce i-a periclitat viața, șocul hemoragic (ce a necesitat transfuzii sangvine de cca. 75% din volumul total al sângelui din organism), hipotensiunea (80/60 mmHg), tahicardie și afectarea temporară a mobilității locomotorii, anemie, etc.;

- suferința psihicăgenerată de pierderea cunoștinței, spaima provocată de evocarea posibilității de a-și pierde viața, incertitudinea privind reușita completă a operației, posibilitatea unei incomplete recuperări locomotorii precum și o labilitate emoțională generată de agresiune, de posibila infirmitate precum și de eventualitatea de a nu-și putea definitiva studiile și imposibilitatea de a putea presta - în viitor - o muncă în acord cu gradul de educație și pregătire profesională.

În susținerea pretențiilor civile partea civilă a solicitat proba testimonială (indicând în calitate de martori pe numiții și ) și proba cu înscrisuri, probe ce au fost admise de către instanța de judecată ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.

În cursul urmăririi penale, Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 270 lei, actualizată la data executării obligației de plată, reprezentând cheltuielile aferente perioadei în care partea vătămată a fost internată în această unitate medicală în perioada 18.09.2005 - 23.09.2005( fila 26 dosar urmărire penală).

Deși legal citată, partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I nu a propus probe în susținerea pretențiilor civile anterior menționate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că daunele materiale solicitate de către partea civilă au fost dovedite parțial. Astfel, înscrisurile aflate la filele 73 -74 dovedesc efectuarea de către aceasta unor cheltuieli în cuantum de 109,5 lei reprezentând taxe de reexaminare (pentru examenele nesusținute de către partea civilă la momentul programării lor, datorită leziunilor fizice suferite) și taxă pentru eliberarea certificatului medico - legal nr. 2592/26.09.2005 eliberat de către Institutul de Medicină Legală Totodată, instanța reține ca fiind dovedite cheltuielile în cuantum de 1200 lei la care a făcut referire martorul (fila 70 dosar instanță) -reprezentând cheltuielile necesare asigurării unei alimentații speciale părții civile - și care, în contextul pierderii masive de sânge și a intervenției chirurgicale la care a fost supusă aceasta, apar ca fiind justificate, fiind un aspect notoriu faptul că în asemenea situații, refacerea fizică a organismului uman este condiționată de asigurarea unei alimentații adecvate.

În ceea ce privește celelalte cheltuieli invocate de către partea civilă și enumerate în înscrisul aflat la fila 53 din dosarul cauzei, instanța a reținut că declarațiile martorilor și - (filele 70-71 dosar instanță) nu au o forță probantă suficientă pentru a le dovedi. De altfel, este necesar a se remarca că însăși partea civilă nu a putut preciza cuantumul total al cheltuielilor efectuate pentru fiecare dintre categoriile enumerate în înscrisul aflat la fila 53 din dosarul cauzei.

În plus, partea civilă ar fi trebuit să dețină înscrisuri, facil de procurat și eliberate în mod obișnuit pentru categoriile de cheltuieli reținute de către instanță ca fiind nedovedite (respectiv medicamente și analize care i-au fost recomandate, transport cu taxiul, consultații efectuate de către medici de specialitate).

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, având în vedere leziunile fizice suferite de către aceasta, numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora, impunerea mediului spitalicesc și necesitatea suportării unei intervenții chirurgicale, urmată de manevrele medicale pe care partea civilă a fost nevoită să le suporte, trauma psihică produsă părții civile prin aceea că leziunile fizice suferite i-au pus în primejdie viața și au privat-o temporar de o viață socială normală și corespunzătoare vârstei pe care o avea la momentul săvârșirii faptei de către inculpat, având în vedere, în același timp, că recuperarea fizică părții civile este totală, iar aceasta nu prezintă în prezent sechele ca urmare traumatismului suferit, funcție deci de toate aceste criterii, instanța apreciază că suma de 6000 lei este suficientă și de natură a realiza o justă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile.

Cu privire la cererea de pretenții civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, instanța a constatat că este neîntemeiată; simpla indicare sumei de 270 lei (actualizată la data executării obligației de plată), reprezentând cheltuielile aferente perioadei în care partea vătămată a fost internată în această unitate medicală în perioada 18.09.2005 - 23.09.2005( fila 26 dosar urmărire penală), în lipsa unor elemente de dovadă care să justifice manevrele medicale efectuate, nu este suficientă pentru obligarea inculpatului la plata sumei de bani anterior indicată.

Față de toate considerentele anterior expuse, constatând îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale atât în persoana inculpatului, cât și în persoana părților responsabile civilmente și (acestea din urmă nefăcând dovada existenței unor împrejurări obiective, exoneratore de răspunderea civilă delictuală instituită de dispozițiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, cu titlu de prezumție relativă, în sarcina părinților pentru faptele comise de copiii lor minori) numai cu privire la sumele de bani anterior menționate, în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 998 Cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în cadrul procesului penal și l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata către aceasta a sumei de 1309,5 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru aceleași considerente, anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, precum și restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă.

În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, partea vătămată și de către inculpatul .

Prin motivele de apel, depuse în scris la dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia criticat sentința apelată sub aspectul temeiniciei, invocând faptul că pedeapsa a fost individualizată într-un cuantum redus, iar în ceea ce privește obligațiile impuse cu prilejul suspendării sub supraveghere a pedepsei trebuia a fi inclusă și cea a urmării de către inculpat a unui curs sau terapii de autocontrol a agresivității.

Partea vătămată a invocat ca motive de apel faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de blândă în raport de gravitatea faptei, daunele morale și materiale nu au fost acordate în cuantumul dovedit, precum și faptul că nu au fost acordate cheltuielile de judecată deși acestea au fost dovedite.

Inculpatul, a criticat sentința apelată atât sub aspectul legalității cât și a temeiniciei, invocând următoarele:

- în latură penală, instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp. art. 73 lit. b pen. respectiv să rețină circumstanța atenuantă a provocării (loviturile aplicate de către partea vătămată și martorul poreclit, au fost de natură să producă o puternică tulburare, sub stăpânirea căreia a acționat); termenul de încercare a fost stabilit pe durată prea mare, având în vedere circumstanțele atenuante și personale, împrejurările săvârșirii faptei, precum și conduita sa de după comiterea faptei.

- în latură civilă, daunele materiale acordate părții civile nu reflectă realitatea, partea civilă pe parcursul judecății neproducând un minim de argumente și indicii de natură a fi avute în vedere de instanță la o evaluare reală a despăgubirilor; daunele morale au fost acordate într-un cuantum prea mare, impunându-se a fi reduse proporțional cu culpa părții vătămate, și în raport de consecința negativă suferită de partea vătămată e plan fizic și psihic, importanța valorii morale lezate, măsura în care a fost afectată situația de familie, socială și profesională.

- referitor la cheltuielile de judecată, prima instanță a acordat mai mult decât a cerut partea vătămată, respectiv a acordat suma de 2000 de lei deși partea vătămată a solicitat 1000 lei.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de către apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că doar apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași este fondat, pentru următoarele considerente:

Latura penală. În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de nici unul dintre apelanți, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpatului.

Astfel, s-a reținut că, în noaptea de 17/18.09.2005, inculpatul -, cu prilejul unei altercații cu partea vătămată, declanșată de acuzațiile aceluiași inculpat că partea vătămată i-ar fi sustras un telefon mobil, a înjunghiat partea vătămată cu un cuțit secționându-i vena femurală, cauzându-i astfel leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în pericol viața acesteia.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului inculpatul - se încadrează în infracțiunea de "vătămare corporală gravă", prev. de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, având în vedere starea de minorat a inculpatului.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, tribunalul a constatat că aceasta a fost dozată în mod corespunzător.

Potrivit disp. art. 72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persona infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei a avut în vedere, în mod corect, dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite conturat de modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (într-o locuință, pe fondului consumului ocazional de alcool, ca urmare a unei decizii spontane, prin folosirea unui obiect tăietor-înțepător), de urmarea importantă produsă respectiv tăierea venei femurale, ce a fost de natură a pune în primejdie viața, precum și persoana inculpatului -, minor la data comiterii faptei, infractor primar, integrat familial și social, cu un randament școlar ridicat, și care a avut o conduită pro socială înainte de comiterea faptei (în mod fondat prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, cu efectul prevăzut de art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal), precum și o preocupare activă pentru creșterea autocontrolului și dezvoltarea echilibrului emoțional.

Inculpatul a solicitat instanței de apel să constate că sunt întrunite în cauză condițiile circumstanței legale atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod penal, având în vedere că a acționat sub stăpânirea unei stări de puternică tulburare, determinată de actul provocator al părții vătămate, act concretizat prin lovirea sa cu pumnii.

Analizând întregul material probator administrat în cauză (declarațiile martorilor oculari și în special ale inculpatului), tribunalul a constatat că nu sunt întrunite în cauză condițiile stării de provocării pentru următoarele considerente:

- inculpatul este cel care a generat conflictul, prin faptul că a acuzat partea vătămată și prietenul acesteia, martorul că i-ar fi sustras telefonul, după care i-a somat să arate ce au în buzunare, inculpatul fiind într-o stare avansată de ebrietate și

- inculpatul, deși nu a urmărit să producă vătămări părții vătămate, s-a înarmat cu un cuțit, prevăzând astfel rezultatul folosirii unui astfel de obiect și acceptând posibilitatea producerii acestuia, (deși nu a recunoscut că a avut asupra sa un cuțit înainte de declanșarea incidentului, nu a putut explica cum a ajuns în posesia unui astfel de obiect, iar martorii oculari au declarat că pe parcursul agresiunilor reciproce, inculpatul nu s-a deplasat în bucătărie sau în alt loc pentru a se înarma), premeditare care nu poate coexista cu starea de provocare.

Și critica privind cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului formulată atât de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași cât și de partea vătămată, este nefondată.

Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere la individualizarea cuantumului pedepsei circumstanțele care califică fapta săvârșită ca fiind una deosebit de gravă, circumstanțe referitoare la obiectul folosit, zona ce a fost vătămată, consecințele vătămării, respectiv punerea în pericol a vieții victimei.

Dar, tribunalul a constatat că, din formularea dată de art. 72. pen. acestor criterii de individualizarea a pedepsei, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Or, solicitarea apelanților mai sus menționați de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează fapta săvârșită, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.

În consecință, tribunalul a constatat că pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare este concordantă cu pericolul social al faptei, ține seama de împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului acesteia.

Referitor la individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a constatat că în mod fondat prima instanță a considerat că reeducarea și reinserția socială a inculpatului poate avea loc și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani închisoare, termen de încercare care este de natură a asigura un control eficient în vederea diminuării și în cele din urmă a înlăturării pericolului săvârșirii de noi infracțiuni.

Dar, având în vedere că inculpatul a dat dovadă de o agresivitate exagerată, fapt ce denotă o capacitate redusă de autocontrol, tribunalul a apreciat că se impune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte și obligația de a participa la un program de terapie cognitiv-comportamentală derulat de organul de supraveghere in vederea creșterii capacității de autocontrol.

Latura civilă. Referitor la daunele materiale acordate de către prima instanță s-a constatat că deși atât partea civilă cât și inculpatul au criticat cuantumul acestora, nu au precizat în concret ce daune au fost dovedite și nu au fost acordate de către prima instanță sau nu au fost dovedite dar au fost acordate.

Analizând materialul probator administrat în latură civilă de către prima instanță tribunalul a constatat că în mod fondat prima instanță a apreciat că sunt dovedite cu înscrisuri daune materiale doar în cuantum de 109,5 lei (a se vedea chitanțele de la filele 73-74 dosar fond), iar cu martori în cuantum de 1200 lei (a se vedea declarația martorului de la fila 70 dosar fond referitoare la cheltuielile necesare asigurării unei alimentații speciale).

În ceea ce privește celelalte cheltuieli pe care partea civilă le-ar fi făcut, cheltuieli care se regăsesc detaliate în cererea de la fila 53 dosar fond, tribunalul a constatat că, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt nedovedite, având în vedere că nu fost depus la dosar vreun înscris care să facă dovada plății sumelor invocate, iar declarația martorului nu este relevantă sub acest aspect, având în vedere că nu a fost martor ocular la plata efectivă a sumelor, având doar cunoștință de cheltuielile necesare spitalizării, medicației, de transport, taxe școlare asistență medicală post externare de la mama părții civile.

Și daunele morale au fost cuantificate într-un cuantum rezonabil de către prima instanță. Astfel, trebuie precizat faptul că aceasta cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părții civile.

În cauză, prima instanță a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin vătămarea corporală gravă, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, dată fiind numărul important de îngrijiri medicale, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, traumele psihice suferite, având în vedere că viața i-a fost pusă în primejdie, și care au afectat negativ participarea părții civile la viața socială și de familie. Cât privește importanța valorilor lezate prin fapta inculpatului, relațiile sociale referitoare la vătămarea integrității corporale sau a sănătății se distanțează sub raportul gravității încălcării lor de toate celelalte infracțiuni.

Față de cele arătate tribunalul a apreciat că suma de 6000 de lei este suficientă și echitabilă, raportat, așa cum s-a arătat, la prejudiciul moral suferit de către această parte civilă și nu se impune reducerea sau majorarea acesteia.

Cheltuielile de judecată. Având în vedere că la dosar partea vătămată, prin avocat a depus în original o chitanță cu nr. 39/30.11.2007 eliberată de Cabinet Individual Avocat " ", care atestă plata sumei de 2000 de lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 108 ds. urm. pen.), tribunalul a constatat ca fiind nefondate criticile inculpatului cât și ale părții vătămate cu privire la cuantumul acestor cheltuieli, prima instanță obligând în mod fondat inculpatul la plata sumei ce rezultă din chitanța amintită.

Doar sub aspectul insuficienței măsurilor de supraveghere impuse inculpatului, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, și desființarea sentinței penale nr. 152/23.012.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, în parte, în latura penală.

Rejudecând cauza, în limitele menționate, s-a dispus în baza disp. art. 110 ind.1 al.1 Cod penal raportat la disp.art.86 ind.3 al.1 Cod penal ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, și să se supună obligației de a participa la un program de terapie cognitiv-comportamentală derulat de organul de supraveghere in vederea creșterii capacității de autocontrol.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Întrucât criticile formulate în apel atât de către inculpatul, cât și de partea vătămată nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie ce pot fi constatate din oficiu, tribunalul a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, ca nefondate, apelurile formulate de către aceste părți.

In baza disp. art.192 al.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului si a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

In baza disp.art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași au rămas în sarcina acestuia.

In baza disp.art.193 al.6 Cod procedură penală s-a dispus respingerea cererii inculpatului privind obligarea părții vătămate la plata de cheltuieli judiciare, având în vedere că s-a dispus respingerea apelului inculpatului.

În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de partea civilă și de inculpatul și criticate ca nelegale și netemeinice.

La termenul de judecată din 22 ianuarie 2009, partea civilă prezentă în fața instanței a declarat că retrage recursul promovat și a solicitat a se lua act de declarația de retragere a recursului.

Motivându-și recursul promovat, inculpatul - a invocat următoarele critici:

- omisiunea instanțelor de fond și de apel dea reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal întrucât loviturile aplicate de partea vătămată și de martorul poreclit "" au fost de natură să-i producă o puternică tulburare sub stăpânirea căreia a acționat violent;

- circumstanțele atenuante și personale, împrejurările săvârșirii faptei, precum și conduita sa anterioară și ulterioară comiterii faptei constituie elemente ce justifică reducerea duratei termenului de încercare stabilit;

- greșita instituire de către instanța de apel a obligației sale de a participa la un program de terapie cognitiv -comportamentală, fiind suficiente măsurile de supraveghere stabilite de prima instanță;

- greșita soluționare a laturii civile prin acordarea de către instanțe a unor daune materiale și morale ce nu reflectă realitatea, solicitând reducerea acestor categorii de despăgubiri în raport de culpa părții vătămate ce a avut un comportament violent și nu a dovedit consecințele negative suferite în plan fizic și psihic;

- acordarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat sunt în cuantum mai mare decât cel solicitat de partea vătămată, iar, în condițiile acordării parțiale a despăgubirilor civile pretinse de partea vătămată și a respingerii solicitărilor sale în latura penală, instanța avea posibilitatea de a reduce la cheltuielile judiciare solicitate.

Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpat ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală și art. 3859pct. 14 Cod procedură penală raportat la art. 3859alin. 2 Cod procedură penală constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.

În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului - în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată - infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în raport cu situația de fapt reținută.

Prin recursul declarat, inculpatul a criticat soluțiile pronunțate, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. "b" Cod penal privind scuza provocării întrucât a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate de victimă ce i-a adresat injurii și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.

Critica formulată nu este întemeiată.

Circumstanța atenuantă a provocării poate fi reținută numai atunci când victima a săvârșit în mod real unul din actele cărora, conform art. 73 lit. "b" Cod penal li se poate recunoaște acest caracter, prin urmare săvârșirea infracțiunii să fie o ripostă la fapta victimei.

Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă această împrejurare, din situația de fapt expusă, corect reținută în raport de probatoriul administrat rezultând că inculpatul aflat în stare de ebrietate a declanșat conflictul, acuzându-i pe partea vătămată și pe martorul - de sustragerea telefonului mobil și, în altercația cu cei doi a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuțit, secționându-i vena femurală.

Prin urmare, nu se constată starea psihică, în raport cu elemente de ordin obiectiv și subiectiv ce rezultă din probe, ca element determinant pentru circumstanța atenuantă a provocării.

În aceste condiții, în mod legal instanțele au apreciat asupra existenței acțiunii ilicite a victimei ca și cauză a infracțiunii săvârșite, în lipsa căreia inculpatul nu ar fi comis fapta, așa încât nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul reținerii dispozițiilor art. 73 lit. "b" Cod penal.

Sub aspectul duratei termenului de încercare stabilit, Curtea constată că perioada de 2 ani fixată de prima instanță și menținută de instanța de apel constituie durata de timp necesară în care inculpatul trebuie să probeze că s-a reeducat, reducerea acestui interval de timp nefiind de natură a oferi garanția reeducării sale.

Ținând seama de condițiile concrete de comitere a faptei și de conduita agresivă adoptată de inculpat, instanța de apel a considerat în mod corect că pentru asigurarea atingerii scopului pedepsei este necesară și instituirea în mod suplimentar a obligației inculpatului de a participa la un program de terapie cognitiv -comportamentală în vederea creșterii capacității de autocontrol.

Verificând și modul de soluționare a laturii civile - criticat de inculpatul recurent - Curtea constată că este corectă soluția dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel privind acordarea de daune materiale și morale părții civile, cuantumul stabilit pentru fiecare dintre aceste categorii de despăgubiri civile fiind de natură a asigura o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat conform art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 Cod civil.

În raport de gravitatea leziunilor produse părții vătămate - inculpatul a înjunghiat-o cu un cuțit secționându-i vena femurală, leziunile fizice au necesitat un număr de 35 -30 zile îngrijiri medicale și i-au pus în pericol viața - este pe deplin justificată acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

La aprecierea cuantumului acestor daune s-a ținut seama de consecințele negative suferite de partea civilă în plan fizic și psihic, importanța valorii lezate și măsura în care i s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care a fost afectată situația părții vătămate.

În raport de aceste criterii, prin cuantumul stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel s-a dat satisfacție întemeiată și suficientă pretențiilor părții civile, asigurându-se posibilitatea acesteia de a surmonta perioada ulterioară agresiunii suferite.

De asemenea, daunele materiale în cuantum de 1309,5 lei au fost stabilite după o corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză - înscrisurile prezentate și depoziția martorului ce au dovedit cheltuielile suportate de partea vătămată pentru asigurarea unei alimentații speciale și pentru plata taxelor de reexaminare și de eliberare a certificatului medico -legal.

Sub aspectul cheltuielilor judiciare suportate în cursul primei judecăți de partea vătămată, constând în contravaloarea onorariului de avocat, Curtea consideră că este corectă obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli.

Faptul că acțiunea civilă promovată de partea civilă a fost admisă în parte nu justifică reducerea cheltuielilor corespunzătoare onorariului de avocat plătit, cheltuieli necesare în susținerea acțiunii și la plata cărora trebuie obligat inculpatul întrucât prin săvârșirea infracțiunii acesta a provocat declanșarea procesului penal și efectuarea acestor cheltuieli.

În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpatul -recurent și cum în urma verificării hotărârilor atacate în raport și cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 365 din 18 sept.2008 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare suportate de stat.

Având în vedere manifestarea expresă de voință a părții civile în sensul retragerii recursului promovat împotriva aceleiași decizii penale, în temeiul art. 3854alin. 2 Cod procedură penală se va lua act de declarația de retragere a recursului, cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1.Ia act de declarația părții civile, de retragere a recursului promovat împotriva deciziei penale nr. 365 din 18.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

2.Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

04.02.2009

Tribunalul Iași:

- -

-

Președinte:Gabriela Scripcariu
Judecători:Gabriela Scripcariu, Anca Ghideanu, Claudia Susanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 9/2009. Curtea de Apel Iasi