Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 904/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.904
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.161 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurentul inculpat și avocat pentru intimatul parte vătămată G, apărători desemnați din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, susține motivele scrise depuse la dosar, critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv vizează nelegalitatea deciziei, în sensul că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 Cod penal, concluzionându-se în sensul casării deciziei și achitării inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
În acest sens, se susține că numai inculpatul a lovit violent victima cu un corp contondent, provocându-i leziuni grave, în vreme ce recurentul inculpat, aflat în aceeași incintă, nu a participat la agresiune, aflându-se într-o altă zonă, respectiv în pat, unde dormea.
Într-o teză subsidiară, vizându-se, de asemenea, nelegalitatea deciziei, se susține că expertiza medicală ordonată în cauză atât în anul 2001, când recurentul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență, dar și în cauza de față, s-a stabilit că faptele au fost comise fără discernământ, pe fondul unor afecțiuni psihice cronice, pentru care recurentul ar fi fost internat în numeroase rânduri la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola
În aceste condiții, pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod pr.penală.
Ultimul motiv de recurs vizează netemeinicia sentinței, apărătorul susținând că raportat la antecedentele penale ale inculpatului, evidențiate de fișa de cazier judiciar depusă la dosar, dar mai ales de foaia de observație clinică din care rezultă starea de sănătate precară, se impunea ca instanțele să rețină circumstanțe atenuante și să coboare pedeapsa sub minimul special.
În cadrul acestei teze, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și reindividualizarea pedepsei aplicate.
Avocat pentru intimata parte vătămată, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că probele administrate în cauză fac dovada deplină a vinovăției inculpatului, care a agresat victima, în sensul că i-a aplicat lovituri repetate cu cuțitul în zona feței, provocându-i un prejudiciu estetic permanent, iar ulterior a lovit-o violent cu o bară metalică în zona omoplatului și peste picioare, provocându-i leziunile constatate în certificatul medico-legal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivând că s-a făcut dovada faptului că inculpatul a acționat cu intenție, lovind grav victima, inițial cu cuțitul, iar ulterior cu o bară metalică, după care, a solicitat altor deținuți aflați în aceeași locație să declare că ei sunt autorii agresiunii, amenințându-i că în situația în care vor declara date reale cu privire la incidentul produs, va exercita și împotriva acestora acte de violență.
Concluzionează în sensul că inculpatul avea discernământ la data săvârșirii agresiunii, cele două rapoarte de constatare a stării de sănătate fiind anterioară incidentului produs, astfel că decizia recurată este legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 3027 din 09.10.2007, Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a dispus în baza art. 182 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.b, d și c Cod penal, art.37 lit a Cod penal și art.13 Cod penal, condamnarea inculpatului - fiul lui si, născut la 14 09 1973 în I, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art.39 alin 2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin Sp 435/11 11 1999 Tribunalului Iași, rest pentru care s-a revocat liberarea condiționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-au aplicat art.71, 64 lit a, c Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa perioada executata de la 07 04 2000 pana la 06 02 2002 dată la care inculpatul a fost liberat condiționat.
In baza art. 182 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art 75 lit b Cod penal, art 37 lit a Cod penal si art 113 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la 19 07 1979 in orașul P, recidivist la 4 ani închisoare
S-au aplicat art.7, 64 lit a, c Cod penal,
In baza art. 264 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin 2 si 37 lit a Cod penal si art 10 Cod penal, fost condamnat inculpatul G - fiul lui G și, născut la 13 06 1975 in I, jud I la 2 ani închisoare
S-au aplicat art 71, 64 lit a, c Cod penal.
Au fost obligați inculpații si la 1.306.576 lei vechi despăgubiri către partea civila Spitalul de Urgenta si la 404.750 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Județean de Urgenta S I, fiecare dintre aceste sume cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe si pana la achitarea integrală.
S-a luat act ca partea vătămata G nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
În baza art. 192 alin 2 Cod penal, a obligat pe inculpat si la cate 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A obligat inculpatul G la 500 lei noi cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr.4338/07 10 2003 pronunțata de Judecătoria Craiova în dosar nr 34891/2002 in baza art 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art 75 lit d si e Cod penal, cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și art.13 Cod penal a condamnat inculpatul, la 7 ani închisoare
In baza art.39 alin 2 Cod penal, s- contopit aceasta pedeapsa cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin Sp 435/11 11 1999 Tribunalului Iași de 1 626 zile închisoare, in pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-au aplicat dispoz. art 64 si 71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicata de 7 ani închisoare perioada executată de la 7 aprilie 2000 la 6 februarie 2002 când inculpatul a fost liberat condiționat din pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare
S-a constatat ca inculpatul este arestat in alta cauză.
În baza art.113 Cod penal, a fost obligat inculpatului la tratament medical în regim ambulatoriu prin rețeaua sanitara a DGP pana la însănătoșire.
S-a luat act ca partea vătămată G nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
In baza art.182 alin 2 Cod penal, cu aplic art.75 lit b Cp si art. 37 lit a Cod penal și art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 5 ani închisoare
In baza art.39 alin 2 Cod penal, s- contopit pedeapsa de 5 ani aplicata in cauza de față, cu restul de pedeapsa de 439 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin Sp 100/07 03 2000 Tribunalului Iași, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare
S-au aplicat art. 64 si 71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada efectiv executata de la 7 aprilie 2000 la 17 octombrie 2001 când inculpatul a fost liberat condiționat.
S-a luat act că partea vătămata G nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
In baza art 264 alin 1 Cp cu aplic art.41 alin 2 Cp si cu art. 37 lit a Cp a fost condamnat inculpatul G, la 5 ani închisoare
In baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei pentru restul ramas neexecutat din pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare aplicata prin Sp 169/31 10 1996 Tribunalului Iași, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicata in cauza de față, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 5 ani închisoare
S-au aplicat art 64 si 71 Cod penal.
S-a constatat ca inculpatul este arestat in alta cauză.
Au fost obligați inculpații si in solidar la 1.306.576 despăgubiri către partea civila Spitalul Clinic nr 3 I, la 155. 784 lei despăgubiri civile către partea civila Spitalul de Urgenta I și la 404.750 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Județean de Urgenta S I, sume cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive si pana la achitarea debitului
A fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei c/val expertizei medico legale
A fost obligat inculpatul G la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 750.000 lei onorarii avocați din oficiu
A fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 650.000 lei onorarii avocați din oficiu
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul provine dintr-o familie organizată, a absolvit 9 clase, nu are ocupație si se afla in evidenta Spitalului Socola din I din anul 1993 cu un număr de 18 internări. Ultima a fost in 1997 cu diagnosticul "tulburare organica a personalității comportamentului datorita unei disfuncții si tulburări cerebrale de tip impulsiv cu manifestări antisociale si periculozitate sociala". A mai fost internat si la Jilava, ultima in 1999 cu diagnosticul epilepsie secundara cu tulburări psihice intercritice. sau este bogat in palmares infracțional datorita faptului ca masurile de siguranța dispuse au rămas inoperante.
Astfel, la 21 aprilie 1998 fost arestat preventiv pentru ultraj cu violenta, lipsire de libertate etc si depus la Penitenciarul din I pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani si 6 luni închisoare aplicate prin Sp 435/11 11 1999 Tribunalului
Părinții săi s-au interesat in permanență de soarta sa, fiind deținut i-au trimis numeroase ajutoare materiale cu care inculpatul a cumpărat bunăvoința gardienilor si complicitatea altor deținuți. In sfera sa de influenta a intrat si inculpatul - labil psihic - de vârsta apropiata cu inculpatul fiind si el in penitenciar din iulie 1998 pentru a executa o pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare pentru furt.
Ajuns in acest mediu, inculpatul s-a ca a întreținut relații sexuale cu soția inculpatului, in timp ce se aflau in libertate si prin intermediul inc a ajuns la urechea inculpatului care a hotărât să se răzbune.
Astfel, inculpatul bazându-se pe prietenia lor anterioara si pe promisiunea unor ajutoare materiale, a început sa-l determine pe inc G să ceară mutarea în camera sa pentru a sta împreună, inculpatul procurând din timp fraudulos a metalica si un cuțit improvizat pe care l-a ascuns sub saltea precum si multe somnifere
In ziua de 07 aprilie 2000 inculpatul G s-a mutat in camera cu inculpatul, intre cei doi iscându-se o discuție aprinsă legată de cele afirmate de referitor la soția sa. Spre seară, inculpatul l-a întrebat pe deținutul dacă s-a la alți deținuți ca a avut relații sexuale cu soția sa, aspect confirmat de acesta.
In seara aceleiași zile, înainte de apelul de seară, inculpatul s-a decis să-si pună planul in aplicare, împreuna cu inc a găurit cu un cuțit învelișul metalic la mai multe deodorante si a amestecat conținutul acestora cu somniferele, a băut o parte din acest amestec după care, i-a cerut lui sa facă același lucru si l-a obligat si pe sa facă același lucru pentru a-i anihila orice posibilitate de rezistență.
Apoi, inculpatul si l-au legat pe G cu bandă adeziva de mâini si de picioare, l-au așezat pe pat, după care, inculpatul a început sa-l amenințe, trecându-i cuțitul peste fata pentru a-l determina sa recunoască realitatea relației cu soția sa. Întrucât G nega acest lucru si a început sa plângă cei doi l-au tarat in baie. Inculpatul premeditând slutirea si pasarea responsabilității ei către, inculpatul i-a dat acestuia cuțitul cu un gest ce voia remarcat de ceilalți deținuți din cameră.
Ulterior, i-a cerut lui să se așeze in genunchi, a luat cuțitul din mâna lui si i-a despicat obrazul pe o lungime de aprox 10 cm. În același mod, i-a despicat si obrazul stâng, după care a ieșit din baie, restituind cuțitul lui F, spunând acestuia sa recunoască ca el l-a tăiat de față fiind si C-tin.
După plecarea inculpatului i-a spălat rănile si i-a pus un prosop si l-a dus in camera si l-a întins pe pat, dezlegându-l de scoți pe care l-a aruncat in wc pentru a nu fi găsit de gardieni.
Inculpatul s-a apropiat de patul unde era întins si i-a reproșat lui ca nu l-a tăiat suficient si l-a lovit pe acesta cu piciorul in cap după care i-a despicat obrajii lui in totalitate.
I-a cerut apoi lui F sa-i coase rănile cu un ac, iar acesta i-a cusut obrajii cu ață de papiotă, apoi i-a masat rănile cu prosopul.
La apelul de seară, inculpatul a mimat starea de somnolentă, rămânând în pat, iar G întrebat cu privire la prosopul de pe față a acuzat dureri de masele.
Inculpatul a dormit pana in jurul orelor 3,00 când s-a apropiat de G care nega in continuare ca a avut vreo relație cu soția inculpatului, inculpatul s-a apropiat de orificiul comun din perete al camerelor 74 si 75 si l-a întrebat din nou pe deținutul daca este adevărat ca s-a ca s-a culcat cu soția sa.
După ce a primit confirmarea de la acesta, inculpatul s-a culcat din nou așteptând apelul de dimineața. Apelul a avut loc la orele 5 si după plecarea gardienilor, inculpatul a pus in funcțiune casetofonul si televizorul cu sonor maxim si cu țeava metalica in lungime de 50 cm si 2,5 cm in diametru a început sa-l lovească cu bestialitate pe, care loviturile cu brațul, fără a opune rezistență, in zona maxilarului rupându-i cusătura de la obraz. L-a întins apoi pe doua paturi alăturate si i-a dat lui spunându-i sa-l lovească pana ce simte ca osul este rupt. Astfel, i-a aplicat numeroase lovituri in regiunea picioarelor după care l-a întins pe podea, iar i-a mai aplicat o lovitura in zona umărului drept, inculpatul intervenind si spunându-i sa-i rupă si umărul stâng iar a spus ca nu este nevoie întrucât este nevoit sa mănânce.
Atunci iou i-a cerut sa-i rupă coloana vertebrală, moment în care au intervenit cei doi din camera si i-au luat inculpatului din mână si au aruncat-o sub pat si l-au tarat pe in apropierea ușii lăsându-l întins pe podea.
La țipetele acestuia au venit in zona gardienii si, moment in care i-a solicitat lui sa-l lovească pe cu o șipcă din lemn pentru a fi văzut de gardieni când vor deschide vizorul, lucru făcut de acesta timp in care inculpatul stătea întins in pat dând impresia ca doarme si nu a participat la incident.
Urmare agresiunii, inculpatul a suferit leziuni ce au necesitatat 70-75 zile îngrijire si a fost internat la Spitalul Clinic nr 3 I, la Spitalul S si la Spitalul Clinic de Urgență.
După ce gardienii l-au scos pe din camera inculpatului i-a spus lui sa aibă grija ce declarații dă sa iasă el nevinovat, cerându-le celorlalți deținuți sa se automutileze pentru a fi duși la spital si sa-si anunțe familia prin intermediul personalului medical.
Aflând pe diferite căi despre cele întâmplate, familia inculpatului - părinții, fratele si soția acestuia - au conceput un plan pentru scoaterea acestuia din cauza centrat pe următoarele direcții - pentru ca G sa declare ca a fost lovit numai de, scop in care i-au scris cu regularitate si i-au promis ajutor material in timpul detenției, lucru însușit de acesta, fapt care a îngreunat urmărirea penala reținându-se in sarcina sa săvârșirea infr. prev de art 264 Cod penal.
La Judecătoria Iașis -a luat interogatoriu inc la 28 05 2002 care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis in judecata
S-au mai luat declarații martorilor, deținuții din camera inculpatului, si care au menținut declarațiile de la urmărirea penală.
S-a luat declarație si inc care a arătat ca își menține declarația dată la urmărirea penală, mai puțin faptul ca inc a participat alături de el la agresarea parții vătămate G, deoarece declarația a fost data sub presiune exercitata de procuror.
Din declarația martorului rezultat ca in noaptea de 07 04 2000 inculpații C si s-au bătut.
După administrarea acestor probe, prin încheierea de ședința Judecătoria Iașia strămutat cauza la Judecătoria Craiova ca urmare a adresei Curții Supreme de Justiție care a admis cererea de strămutare formulata de.
La Judecătoria Craiova au fost menținute actele îndeplinite de Judecătoria Iași, dispunând transferarea inc C si si citarea inc prin afișare si a dispus citarea martorilor lipsa din rechizitoriu si cei propuși de inculpat în apărarea sa. Ulterior, inc in ședința publica de la 18 03 2003 renunțat la audierea martorilor Patru si.
Din întregul material administrat in cauză, instanța a confirmat starea de fapt reținută in rechizitoriul parchetului, partea vătămata G suferind leziuni care au necesitata pentru vindecare 110 zile de îngrijiri medicale si care i-au produs un prejudiciu estetic.
Cuțitul folosit de inculpat la despicarea obrazului nu a mai fost găsit fiind pierdut in împrejurări necunoscute
Astfel, s-a reținut in sarcina inc. săvârșirea infracțiunii prev de art.182 alin.2 Cod penal, cu aplic art 75 lit b, d, e Cod penal si art 37 lit b Cod penal. S-a reținut agravanta prev de art 75 lit b Cod penal, deoarece s-a acționat de cei doi inculpați in mod inuman, agravanta reținută si in sarcina inc F care a săvârșit aceeași infr. prev de art 182 alin 2 Cod penal.
S-a reținut din cazierul judiciar al inculpaților ca ambii erau recidiviști si sunt arestați in alta cauză.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale inc C la IML Minovici B în care se opinează pentru aplicarea măsurii de siguranța prev de art. 113 Cod penal, in condiții de ambulatoriu rețeaua sanitara DGP pana la însănătoșire.
In sarcina inc G s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev de art. 264 alin 1 Cod penal, cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal, cu art. 37 lit.a Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepselor, instanța a avut in vedere gradul de pericol social concret al faptelor in scop de răzbunare, poziția avuta de inculpați, starea de recidiva a inculpaților, orientându-se la pedepse cu privare de libertate intr-un cuantum ridicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitându-se in principal achitarea sa in temeiul art. 10 lit. c Cod penal si in subsidiar, reținerea in favoarea inculpatului a circumstanțelor prev de art. 74, 76 Cod penal si reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Prin decizia penala nr. 78/28 01 2004 Tribunalului Dolj, admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța a judecat cauza cu procedura nelegal îndeplinită cu inculpatul care era arestat.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 5176/2004, nr. unic -.
Instanța procedând la rejudecarea cauzei și având în vedere probatoriul administrat in cauza atât la urmărirea penală, cât si la judecata instanța a constatat ca cele reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria I corespund stării de fapt reținute mai sus.
S-a mai arătat că în drept fapta inc întrunește elementele constitutive ale infr. prev de art. 182 alin 2 Cp, iar față de condițiile expuse in care a fost săvârșita fapta, respectiv din răzbunare, prin cruzime si în stare de beție, anume provocată, s-a făcut aplicarea art. 75 lit b, d, e Cp
Față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta in stare de recidiva postcondamnatorie s-a făcut aplic art. 34 lit. a Cod penal, precum si art. 13 Cod penal, respectiv s- aplicat legea mai favorabilă.
In baza art.39 alin 2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare aplicată prin 435/11 12 1999 Tribunalului Iași, rest pentru care s-a revocat liberarea condiționată.
S-a dedus din pedeapsa perioada executată de la 07 04 2000 până la 0 6 02 2002 data la care inculpatul a fost liberat condiționat.
Fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infr prev de art. 182 alin 2 Cp
Pentru aceleași motive ca si in cazul inc s-a făcut aplicarea art. 75 lit. b, art. 37 lit. a art. 13 Cod penal.
S-a arătat că în drept fapta inc G întrunește elementele constitutive ale infracțiunea prev de art.264 alin 1 Cod penal, cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit. a si art. 13 Cod penal.
Pentru faptele săvârșite, fiecare dintre inculpați au fost condamnați la pedeapsa închisorii individualizată in funcție de criteriile prev de art 72 Cp respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textele de lege, persoana inculpaților care sunt recidiviști împrejurările expuse în care au fost săvârșite faptele, pericolul social ridicat al acestora
In baza art 14 pp rap la art 998 civ inculpatul si au fost obligați la despăgubiri civile către Spitalul de Urgenta I si Spitalul Clinic de Urgenta Sf
S-a luat act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul-parte vătămată G și inculpații și. Inculpații și G nu au expus motivele apelului.
În motivarea apelului a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat condamnarea sa în baza unui probatoriu insuficient arătând că se impunea reaudierea tuturor martorilor din rechizitoriu de către prima instanță, dat fiind faptul că dosarul a fost strămutat de la Judecătoria Iași,iar între declarațiile date de părțile vătămate inculpați și martori la urmărirea penală și Judecătoria Iași există contradicții.
A mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile părții vătămate G care la fila 45 din dosarul Parchetului a arătat că a fost lovit cu o de fier de inculpatul deși inculpatul îi spunea acestuia să nu îl lovească, declarații care au fost menținute și la Judecătoria Iași, filele 43- dosar urmărire penală și filele 107, 108 - dosar instanța de fond,declarații în care partea vătămată a arătat că singurul care l-a lovit a fost, în timp ce dormea.
De asemenea, a arătat că se impune reaudierea martorului întrucât acesta are declarații contradictorii,iar ultima declarație a acestui martor aflată la fila 53-55 nu este semnată pe toate exemplare,solicitând constatarea nulității acestei declarații.
Totodată, în motivarea apelului s-a mai arătat că raportul de expertiză medico-legală efectuat la. I( fila 131) concluzionează că inculpatul nu are discernământ, astfel că se impunea achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.e
C.P.P.Pentru motivele susmenționate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c sau e C.P.P. iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și obligarea inculpatului la tratament medical conform art.113
Cod PenalÎn ședința publică de la 12.03.2008 inculpatul parte vătămată G ( fila 26) a declarat că își retrage apelul formulat atât în calitate de partea vătămată, cât și de inculpat împotriva sentinței penale 3927/2007 pronunțată de Judecătoria Craiova și, de asemenea, inculpatul (25) a declarat că își retrage apelul formulat în calitate de inculpat împotriva aceleiași sentințe, motiv pentru care, având în vedere dispoz.art.369 alin.1 C.P.P. tribunalul prin încheierea de ședință din 12-03-2008 luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpatul parte vătămată G și inculpatul.
Prin decizia penală nr.161 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a fost admis apelul inculpatului și s-au extins efectele apelului cu privire la inculpații și G și a desființat sentința penală în parte, pe latură penală.
În baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.13 Cod penal, art.75 lit.b, d, e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare ( faptă din 07/08.04.2000).
În baza art.39 alin.2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu restul de pedeapsă de 1197 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sp.435/11.11.1999 a Tribunalului Iași, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata prev.de art.71 Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, art.88 Cod penal, art.350 Cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 07.04.2000 la 06.02.2002 (dată la care a fost liberat condiționat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 435/1999 a Tribunalului Iași ).
În baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.13 Cod penal, art.75 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă din 07/08.04.2000).
În baza art.39 alin.2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu restul de pedeapsă de 999 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală de contopire 100/07.03.2000 a Tribunalului Iași, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b pe durata prev.de art 71 Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, art.88 Cod penal, art.350 Cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 07.04.2000 la 17.10.2001, dată la care a fost liberat condiționat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 100/2000 a Tribunalului Iași.
În baza art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 2 ani închisoare ( faptă din 18.04.2000-06.03.2002).
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, pe durata prev.de art.71 Cod penal.
S-a constatat că inculpații și G sunt arestați în altă cauză.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, de inculpatul, dispozițiile legale conform nart.371 alin.2 C.P.P. art.373 C.P.P. tribunalul a constatat că apelul este fondat însă nu pentru motivele invocate de inculpat, ci pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoz. art.373 C.P.P. s-au extins efectele apelului și cu privire la inculpatul G și inculpatul, tribunalul examinând cauza din oficiu și cu privire la acești inculpați.
Analizând materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, încadrarea juridică a faptelor fiind de asemenea corectă, vinovăția inculpaților fiind just reținută de instanța de fond și dovedită cu declarațiile martorilor audiați, scrisorile adresate inculpatului parte vătămată G de către inculpatul de familia acestuia.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat eficiență dispozițiile art.63 alin.2 C.P.P. referitoare la aprecierea probelor.
Tribunalul nu poate reține criticile formulate de apelantul inculpat referitoare la nevinovăția sa, întrucât acestea sunt infirmate de întreg ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv declarațiile martorilor audiați, declarațiile date inițial de către partea vătămată G în fața factorilor de conducere din penitenciar( fila 41 dosar de urmărire penală vol.I) declarațiile inițiale ale inculpatului care se coroborează cu scrisorile adresate inculpatului și inculpatului de către familia acestuia, precum și de scrisorile adresate de inculpatul parte vătămată G familiei și familiei sale și de către familia inculpatului, acte care se regăsesc la dosarul de urmărire penală, revenirea ulterioară de către inculpatul asupra declarațiilor inițiale, neavând suport probator care să o justifice.
Critica formulată de inculpatul referitoare la nulitatea declarațiilor date de martorul la urmărirea penală, întrucât nu sunt semnate pe toate paginile ( filele 53-55 dosar urmărire penală) este de asemenea nefondată având în vedere faptul că martorul a fost ulterior audiat pe parcursul urmăririi penale la procuror arătând în mod detaliat modul de derulare a conflictului, declarația fiind semnată de martori și organul de urmărire penală pe fiecare pagină (filele 56-60 dosar urmărire penală vol. I), declarație care a fost menținută de martor la instanța de fond cu ocazia audierii sale la termenul de judecată din 28.02.2002 în mod nemijlocit în ședința publică în condiții de contradictorialitate ( filele 109 - 11 dosar nr.9880/2002 al Judecătoriei Iași ).
Critica referitoare la faptul că se impunea reaudierea tuturor martorilor din rechizitoriu întrucât cauza a fost strămutată de la Judecătoria Iași este de asemenea nefondată, având în vedere faptul că prin încheierea nr.4416/17.10.2002 a admis cererea de strămutare, dispunând totodată menținerea actelor îndeplinite la Judecătoria Iași până la data de 17.10.2002, deci inclusiv declarațiile martorilor care au fost deja audiați la Judecătoria Iași și de asemenea Tribunalul Dolj prin decizia nr.78/28.01.2004 care admițând apelul și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătoria Craiovaa menținut actele îndeplinite și nu a dispus readministrarea probei testimoniale.
Critica formulată de inculpatul referitoare la lipsa sa de discernământ este de asemenea nefondată având în vedere că raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/6686/27.06.2001 întocmit de Minovici B,avizat de Comisia Superioară medico-legală cu avizul nr.E- (filele 90-94 dosar urmărire penală vol.I) atestă că inculpatul a avut discernământul păstrat față de fapta pentru care este judecat.
Având în vedere că în același raport de expertiză astfel cum a fost avizat s-a opinat pentru luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical conform art.113 Cod Penal, critica formulată de inculpat în sensul că se impunea ca instanța de fond să ia această măsură este fondată însă, prin aplicarea dispoz.art.113 Cod Penal, în apelul inculpatului s-ar aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Împrejurarea că, prin obligarea la tratament medical se urmărește nu numai înlăturarea unei stări de pericol pentru societate,ci și ocrotirea sănătății inculpatului, nu infirmă această concluzie întrucât prin luarea acestei măsuri are loc o încălcare a libertății celui în cauză de a nu se supune unui tratament medical.
Chiar dacă inculpatul prin intermediul apărătorului a solicitat în propria cale de atac să fie supus unui tratament medical, tribunalul trebuia să aibă în vedere faptul că acceptarea inculpatului de a i se aplica o sancțiune de drept penal nu modifică natura acelei sancțiuni care își păstrează atât caracterul coercitiv, cât și efectul restrictiv de libertate.
Critica formulată de inculpatul referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate este nefondată, în cauză neputând fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului - recidivist, precum și existența în cauză a circumstanțelor agravante prev.de art.75 lit. b, d,e Cod Penal, inculpatul săvârșind fapta prin acte de cruzime ( părții vătămate fiindu-i despicați obraji în profunzime cu un cuțit), partea vătămată fiind totodată lovită cu o de fier și o pe întreaga suprafață a corpului o durată prelungită de timp,din motive josnice (pentru faptul că partea vătămată a declarat anterior că ar fi întreținut relații intime cu soția inculpatului) și în stare de beție, anume provocată în vederea săvârșirii faptei.
Apelul inculpatului este fondat însă având în vedere faptul că instanța de fond nu a dispus contopirea pedepsei aplicate inculpatului cu rest de pedeapsă de 1197 zile inclus rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin 435/11.11.99 a Tribunalului Iași și totodată a interzis inculpatului exercițiul dreptului prev.de art.64 lit.c Cod Penal,pe durata prev. de art.71 Cod Penal,deși interzicerea acestui drept nu se impunea raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Față de cele de mai sus, constatând că apelul inculpatului este fondat pentru considerentele expuse anterior, s-a admis apelul, s-a desființat sentința penală în parte pe latură penală,în baza art.182 al.2 cu Cod Penal aplic.art.37 lit.a Cod Penal,art.13 Cod Penal,art.75 lit.b, d, Cod penal și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei va fi realizat prin aplicarea acestei pedepse.
Având în vedere că inculpatul se afla la data săvârșirii faptei în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 435/1999 a Tribunalului Iași, în baza art.39 alin.2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa din prezenta cauză, cu restul de pedeapsă de 1197 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin 435/11.11.1999 a Tribunalului Iași, restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind calculat având în vedere perioada executată în baza 435/1999 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin nr.515/15.10.2000 a Tribunalului Iași privind contestația la executare împotriva 435/1999 a Tribunalului Iași ( fila 107-108 dosar nr.34891/2002 al judecătoriei Craiova ) de la 11.01.1994 la20.03.1995, de la 05.09.1993 la 01.10.1993 și de la 21.04.1998 la07.04.2000 ( data săvârșirii faptei din prezenta cauză
În baza art.36 al.3 Cod Penal,art.88 Cod Penal,art.350 C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 07.04.2000 la 06.02.2002( dată la care a fost liberat condiționat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 435/1999 a Tribunalului Iași.
De asemenea, pentru considerentele expuse anterior, s-au interzis drepturile prev.de art.64 lit.a ași b Cod Penal, pe durata prev.de art.71 Cod Penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul dea ocupa o funcție,implicând exercițiul autorității de stat,interzicerea acestor drepturi fiind proporțională și justificată raportat la natura faptelor săvârșite de inculpat și circumstanțele personale ale acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a extins efectele apelului conform art.373 al.3C. și cu privire la inculpații și
HGAvând în vedere situația de fapt expusă mai sus, vinovăția inculpaților fiind dovedită cu probatoriul administrat, pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, însă în ce privește pedeapsa accesorie, tribunalul a constatat că nu se impunea interzicerea drepturilor prev.de ar. 64 lit.c Cod Penal, față de natura faptelor săvârșite de inculpați, motiv pentru care s-a desființat sentința penală cu privire la aceștia, în sensul de a se înlătura interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit. c Cod Penal, fiind interzise numai drepturile prev.de art.64 lit.a ași b Cod Penal, pe durata prev.de art.71 Cod Penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul dea ocupa o funcție,implicând exercițiul autorității de stat,interzicerea acestor drepturi fiind proporțională și justificată raportat la natura faptelor săvârșite de inculpați și circumstanțele personale ale acestora.
Având în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod Penal, circumstanțele personale ale inculpatului și HG va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infr. prev.de art.182 al.2 cu Cod Penal aplic.art.37 lit.a Cod Penal,art.13 Cod Penal,cu reținerea circumstanței agravante prev.de art.75 lit. b Cod Penal, fapta fiind săvârșită prin cruzime, așa cum s-a arătat mai sus, iar inculpatul G va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev.de art.264 alin.1 Cod Penal,cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.a
Cod PenalAvând în vedere că la data săvârșirii faptei inculpatul se afla în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 100/2000 a Tribunalului Iași,în baza art.39 al.2 Cod Penal, a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 999 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și6 luni închisoare aplicată prin 100/2000 a Tribunalului Iași, rest de pedeapsă care a fost calculat în funcție de perioada executată în baza 100/2000 a Tribunalului Iași de la30.06.1998 la data săvârșirii faptei din prezenta cauză 07.04.2000.
În baza art.36 al.3 Cod Penal, art.350 C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 07.04.2000 la 17.10.2001 ( dată la care a fost liberat condiționat din pedeapsa aplicată prin 100/2000 a Tribunalului Iași -conform fișei de cazier aflată la dosarul 34891/2002 al Judecătoriei Craiova ).
În ceea ce privește pe inculpatul G, acesta a săvârșit infr. prev.de art. 264 alin.1 în Cod Penal perioada 18.04.2000 - 06.03.2002, astfel că la data săvârșirii infracțiunii respectiv 06.03.2002, se afla în executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin 334/1999 a Tribunalului Iași, fiind arestat în executarea acestei pedepse la 24.01.1999( conform referatului telefonic efectuat la Penitenciarul Iași ) pedeapsă care a fost ulterior contopită prins.p. 212/2003 a Tribunalului Iași, în prezent inculpatul aflându-se în executarea pedepsei rezultante de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală de contopire nr.212/2003 a Tribunalului Iași mandat de executare nr.280/2003, fiind arestat la 24.01.1999.
Tribunalul a constatat că prima instanță a omis să contopească pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din cauza de față, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa pe care o executa la momentul săvârșirii faptei conform disp.art. 39 alin.2 Cod Penal( având în vedere și sentința penală de contopire) însă având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac,contopirea pedepsei cu restul rămas neexecutat nu poate fi efectuat de instanța de apel întrucât pedeapsa aplicată deprima instanță de 2 ani închisoare este mai mică decât restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare pe care o executa la data săvârșirii infracțiunii( 06.03.2002), pedeapsă contopită ulterior prin 212/2003 a Tribunalului Iași.
Pentru considerentele expuse anterior, s-a admis apelul inculpatului și s-au extins efectele apelului cu privire la inculpații G și, se va desființa sentința penală în sensul celor arătate mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primele două motive vizează nelegalitatea deciziei, susținându-se că, pe de o parte, probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu fac dovada săvârșirii infracțiunii de către recurent, solicitându-se achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, iar, pe de altă parte, că din actele medicale depuse la dosar rezultă cu prisosință faptul că inculpatul nu avea discernământ la data săvârșirii infracțiunii, situație confirmată de raportul medico-legal atașat cauzei, precum și de foaia de observație clinică care atestă că a suferit numeroase internări la o clinică de specialitate din municipiul I, susținându-se că sunt incidente dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod pr.penală.
C de-al treilea motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârilor, susținându-se că pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare este mare raportat la circumstanțele reale în care s-a săvârșit infracțiunea, respectiv într-un loc de detenție, între două persoane aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, pe fondul unor afirmații făcute de victimă la pretinse relații intime întreținute cu soția inculpatului, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care a suferit numeroase internări în unități sanitare specializate în tratarea afecțiunilor psihice, solicitându-se redozarea pedepsei în sensul orientării acesteia spre minimul special al dispozițiilor art.182 alin.2 Cod penal.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs este neîntemeiat, Curtea constatând că instanța de prim control judiciar a reținut situația de fapt raportat la materialul probator administrat în cauză.
Astfel, s-a reținut că inculpatul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, că a aflat afirmațiile lansate de victimă în sensul că a întreținut relații intime în timp ce se afla în libertate cu soția sa, motiv pentru care a hotărât să-i aplice o corecție.
Fiind cunoscut în locația respectivă ca o fire deosebit de violentă, situație confirmată și de fișa de cazier judiciar, care atestă că a suferit anterior numeroase condamnări pentru infracțiuni cu violență, inculpatul și-a pregătit cu minuțiozitate activitatea infracțională, a determinat victima să solicite transferul în camera în care era cazat, și-a procurat obiecte contondente și tăietoare-înțepătoare, dar și mai multe pastile cu efect tranchilizant, context în care a lovit violent victima inițial cu un cuțit improvizat peste față, în zona ambilor obraji, provocându-i acestuia tăieturi adânci, iar ulterior i-a aplicat multiple lovituri cu o bară metalică peste picioare și peste față, cauzându-i leziuni grave, așa cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar.
Ulterior, încercând să se sustragă de la răspundere penală, uzând de influența pe care o avea asupra altor persoane cazate în aceeași incintă, prin amenințări i-a determinat pe aceștia să susțină că nu el este agresorul, teză pe care ulterior a încercat să o acrediteze chiar partea vătămată.
Este adevărat că la dosarul cauzei s-au depus acte medicale din care rezultă că recurentul ar fi acționat fără discernământ, dar acestea au fost infirmate pe parcursul urmăririi penale, situație în care și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește critica vizând netemeinicia sentinței, Curtea constată că aceasta este nefondată, instanța de prim control judiciar procedând la reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, la numai 5 ani închisoare, deși faptele comise dezvoltă un grad deosebit de ridicat de pericol social și evidențiază violența deosebită manifestată de recurentul inculpat.
În concluzie, constatând că ceilalți inculpați nu au declarat recurs în cauză, invocând multitudinea de afaceri judiciare aflate pe rolul instanțelor din zona de competență a Curții de Apel Iași, se apreciază că decizia recurată este temeinică și legală, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.161 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocați din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 octombrie 2009.
- - - - G -
Grefier,
Red.jud.CM
PS/21.10.2009
1 octombrie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice I va încasa de la rec.inc. suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Ștefan Făurar, Gheorghe Vintilă
