Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1015
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - judecător
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.131 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat -, apărător oficiu, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat - pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pe latură penală și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, ca urmare a analizării împrejurărilor personale favorabile - sinceritatea și cooperarea inculpatului,valoarea mică a prejudiciului și natura bunurilor sustrase -.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pedepsele au fost just individualizate în cauză față de perseverența infracțională manifestată de inculpat, acesta fiind cunoscut cu multiple condamnări anterioare pentru infracțiuni similare; s-a concluzionat că statutul de recidivist exclude reținerea circumstanțelor personale atenuante și reducerea pedepsei conform art.74,76
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 56 din 25.03.2009, Judecătoria Corabia, în dosarul nr-, a condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la data de 23.01.1982 în C, domiciliat în C,-,.19,.1,.2, jud.O, cu reședința în comuna, jud.O, în prezent fiind arestat preventiv în altă cauză, în Penitenciarul d Maximă Siguranță C, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 al.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.217 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În conformitate cu disp.art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 48,20 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, dintre care 200 lei,reprezentând onorariu asistență juridică obligatorie din oficiu în faza de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 26/27 aprilie 2008. în jurul orelor 3,30, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a mers la domiciliul părții vătămate, pe care a chemat-o la poartă pentru a cere unele explicații fiului acesteia, în legătură cu un incident pe care acesta îl avusese cu concubina inculpatului. Deoarece partea vătămată nu a acceptat dialogul, inculpatul a pătruns fără drept în domiciliul acesteia și cu ciomag pe care îl avea asupra sa, a spart mai multe geamuri de la locuința părții vătămate, după care a părăsit domiciliul acesteia.
În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele comise, dar a arătat că a mers la domiciliul părții vătămate pentru a avea o discuție cu fiul acesteia, care o lovise pe concubina sa.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.192 al.2 Cod penal și art.217 al.1 Cod penal.
Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și distrugere,prev. și ped. de art.192 al.2 și art.217 al.1 Cod penal, iar la alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate. Au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta a comis faptele aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie și că inculpatul are un comportament antisocial și violent în societate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev și ped. de art.192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art.217 al.1 Cp, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege prev. de art.52 Cod penal.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cp.
În ceea ce privește prejudiciul creat patrimoniului părții vătămate prin infracțiune, instanța de fond în baza art.14 Cpp și art.998 Cod civil,a obligat inculpatul la 48,20 lei,despăgubiri materiale, către partea vătămată.
Având în vedere dispozițiile art.191 Cpp, inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabiaa criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru faptul că deși inculpatul era recidivist în forma prev.de art. 37 lit. a Cod penal, instanța reținând starea de recidivă a omis să se pronunțe asupra menținerii ori revocării liberării condiționate a restului de pedeapsă din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3422/12 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Inculpatul a criticat sentința ca netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată de 3 ani este destul de mare, solicitând aplicarea de circumstanțe atenuante și redozarea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.131 din 26 mai 2009, Tribunalul Olta admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința sub aspect penal și în baza art.61 alin.1 Cod penal, a menținut liberarea condiționată a restului de pedeapsă neexecutat de 1 an și 8 luni închisoare din pedeapsa de 5 ani aplicată prin nr.3422/2005 a Judecătoriei Craiova.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a fost obligat acesta la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Din examinarea sentinței instanței de fond a rezultat că inculpatului i s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev.de art. 37 lit. a Cod penal, însă instanța a omis să se pronunțe asupra liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3422/12.iuulie.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Potrivit dispoz. art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal, se prevede în mod expres că "dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia poate dispune fie menținerea liberării condiționate fie revocarea".
In cauza de față, instanța a constatat că apelantul inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3422/12 iulie 2005 Judecătoriei Craiova, acesta fiind liberat condiționat având un rest de pedeapsă neexecutat de 1 an și 8 luni închisoare.
Având în vedere temeiul legal mai sus enunțat, instanța aapreciat că în raport de poziția procesuală a inculpatului în sensul că a recunoscut și regretat fapta, prejudiciul fiind recuperat, că în cauză nu se impune revocarea liberări condiționate a restului de pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare din pedeapsa aplicată de 5 ani, menținând această liberare condiționată.
In ceea ce privește apelul declarat de inculpat, instanța a constatat că față de acesta s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, de altfel primind o pedeapsă de 3 ani închisoare ca urmare a concursului de infracțiuni, pedepse ce au fost orientate spre minimul textelor incriminatorii, respectiv 3 ani închisoare pentru fapta de violare de domiciliu și 1 an închisoare pentru fapta de distrugere, care corespund criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, urmând a fi înlăturate criticile invocate de apelantul inculpat în sensul că pedeapsa aplicată este mare și de a i se reține largi circumstanțe atenuante în vederea aplicării unor pedepse sub minimul textelor incriminatorii pentru considerentele expuse mai sus.
În acest context instanța a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a desființat în parte sentința instanței de fond sub aspect penal și în baza art. 61 al. 1 Cod penal a menținut liberarea condiționată restului de pedeapsă neexecutat de 1 an și 8 luni închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sent. pen.nr. 3422/12 iulie 2005 Judecătoriei Craiova.
De asemenea, instanța a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat și a menținut restul dispozițiilor sentinței instanței de fond ca legale și temeinice.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a formulat recurs inculpatul, invocând motivul de casare prev.de art.3859pct.14 p, și solicitând reducerea pedepsei în raport de conduita sinceră din cursul procesului, de condițiile concrete de săvârșire și de natura bunurilor distruse.
Analizând recursul din speță, se reține:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de pericol- violare de domiciliu în forma agravată(pe timp de noapte și înarmat cu un ciomag) - și a unei infracțiuni de prejudiciu - distrugerea unor geamuri de la locuința părții vătămate -, la data săvârșirii infracțiunilor inculpatul având statut de recidivist postcondamnator, până la împlinirea termenului liberării condiționate pentru restul de un an și 8 luni închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin nr.3422/2005 a Judecătoriei Craiova.
Totodată, se reține că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni în stare de ebrietate, având antecedente de infracțiuni de violență și pentru infracțiuni similare, după cum rezultă din certificatul de cazier judiciar: o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin 529/2000 a Judecătoriei Corabia pentru infracțiuni prev.de art.208,209 p, 217 p, 192 p; 4,6 ani închisoare aplicată prin 189/2003 a Tribunalului O l t, pentru infracțiuni prev.de art.208,209 p, 20 rap.la art.211 p, 192 p, 217
Față de aceste împrejurări se constată că instanțele de fond și de apel au realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate în cauză, orientându-se la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de violare de domiciliu în formă calificată prev.de art.192 alin.2 p și spre mediu pentru infracțiunea de distrugere prev.de art.217 alin.1 p, stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, de natură a conduce la realizarea scopului preventivo-educativ al sancțiunii penale.
În acest ultim sens, se reține că inculpatul a executat în regim privativ de libertate și pedepsele la care a fost condamnat anterior, și care atrag starea de recidivă, situație în care nu se poate stabili altă modalitate de executare a pedepsei în prezenta cauză, față de dispoz.art.81 alin.1 lit.b, respectiv art.861alin.1 lit.b p, respectiv art.867alin.1 lit.b p; în ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii, se constată că în cauză sunt incidente prev.art.80 p, referitoare la concursul între cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei, aplicarea unei pedepse sub minimul special fiind facultativă, iar nu obligatorie.
Ori, împrejurările reale de comitere a infracțiunilor din prezenta cauză indică o periculozitate sporită a inculpatului, necesitând un tratament sancționator adecvat, în scopul reparației valorii sociale ocrotite prin norma penală încălcată.
Față de acestea, se reține că în cauză s-a realizat o justă apreciere a criteriilor de realizare prev.de art.72 p, pedepsele aplicate fiind de natură a conduce la realizarea scopului prev.de art.52 p, astfel că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și dispozițiile art.-192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.131 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpatul la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 octombrie 2009.
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
PS/IS/25.11.2009
22 octombrie 2009.
- Emis extras penal.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la inc. suma de 1140 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Tamara Carmen Bunoiu
