Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1142
Ședința publică de la 17 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la data de 09 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect recursul promovat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 189 de la 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr- și împotriva sentința penală nr. 224 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în același dosar.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, nu au răspuns părțile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 224 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul -, a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la 09 1938 în comuna, județ G, domiciliată în comuna, sat, județ G, fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru o infracțiune de violare de domiciliu prev de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic art. 74, 76 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 3 ani, fiind atenționată inculpata asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privitor la revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost obligată inculpata la plata a 960 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești nr. 3672/P/2007, prin care a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev de art. 192 alin. 2 Cod penal, constând în fapta de a fi pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate, în noaptea de 11/12 decembrie 2007.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, pentru infracțiunile prev de art. 189 alin. 2 Cod penal, art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 193 Cod penal, în temeiul art. 228 alin. 6 Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. a și d Cod Procedură penală, reținându-se că, în privința lipsirii de libertate, inculpata a fost imobilizată doar pentru a fi reținută până la sosirea organelor de poliție, iar în privința infracțiunilor de amenințare și lovire, s-a reținut că probele administrate nu au demonstrat săvârșirea acestor infracțiuni de către persoanele învinuite.
În raport de probele administrate în cauză (plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, confruntarea martorilor și, respectiv și, și, și, declarațiile inculpatei - care nu recunoaște comiterea faptei), prima instanță a reținut:
Inculpata și partea vătămată locuiesc în comuna, sat, județ G, în imobile învecinate, între cele două familii existând relații de dușmănie de mult timp, iar în dimineața zilei de 12 decembrie 2007, în jurul orei 0500, fiind întuneric, inculpata a fost găsită în curtea locuinței părții vătămate de către socrul acestuia, martorul. S-a reținut că martorul a prins pe inculpată de mână și, la riposta acesteia, care a încercat să fugă, martorul a strigat după ajutor, alertând în primă fază pe membrii familiei și apoi vecinii, fiind sesizate și organele de poliție.
Prima instanță a reținut că, la sosirea poliției, inculpata a fost găsită în curtea locuinței părții vătămate, fiind îmbrăcată sumar - fustă și bluză subțiri - și încălțată cu pantofi, dar fără șosete, aceasta declarând poliției că nu a fost lovită de partea vătămată sau de martorul, însă a avut o altercație cu martorul; totodată, în procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție, s-a menționat că inculpata nu prezenta leziuni pe corp.
Totodată, s-a menționat că, până la sosirea poliției la locul infracțiunii, la domiciliul părții vătămate au fost prezenți martorii, alertați de strigătele martorului.
În raport de probele testimoniale și procesul-verbal de cercetare locală, prima instanță a reținut că, în noaptea de 11/12 decembrie 2007, inculpata a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate, pe fondul relațiilor conflictuale vechi dintre acestea, fiind reținute ca elocvente depozițiile martorilor, și - care au relatat că, la strigătele lui s-au deplasat la domiciliul acesteia și au observat-o pe inculpată în curte, îmbrăcată sumar și având capul descoperit, deși afară era întuneric și era frig; depozițiile martorei - care a relatat că, în dimineața zilei de 12 decembrie 2007, în jurul orei 0500, auzit afară, s-a deplasat spre domiciliul părții vătămate, dar, datorită întunericului nu a putut să vadă pe inculpată, însă a auzit pe martorele și strigând că soții lor (partea vătămată și socrul său) au prins hoțul în curte.
Apărarea formulată de inculpată - care a relatat că se deplasa către domiciliul numitului, o rudă a sa care locuiește la circa 1 km. distanță de domiciliul părților, trecând prin fața domiciliului părții vătămate și, în aceste împrejurări, a fost trasă în curtea părții vătămate de către acesta și socrul său și agresată - a fost înlăturată de prima instanță ca nesinceră, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, s-a reținut că inculpata a invocat în susținerea acestei apărări declarația martorului, fratele său - care a relatat că, în dimineața zilei de 12 decembrie 2007 s-a deplasat cu martorul, în jurul orelor 0500- 0530, către localitatea și, trecând în vecinătatea locuinței părții vătămate, a auzit-o pe sora sa întrebând de ce este trasă în curtea părții vătămate - depoziție care s-a constatat a fi în totală contradicție cu depoziția martorului, acesta afirmând că nu s-a deplasat în dimineața respectivă cu martorul. Mai mult, martorul invocat în apărare de inculpată - fratele său - a arătat că, deși a auzit țipetele inculpatei și a recunoscut-o, nu a intervenit în apărarea acesteia, întrucât i-a fost teamă că va fi "complice".
Pe de altă parte, s-a reținut că martorii audiați în apărare, la cererea inculpatei - și -, care, inițial au susținut că au observat când inculpata a fost trasă în curte de două persoane, au dat declarații subiective, contradicțiile evidente între declarațiile acestora și martorii pe care ei înșiși i-au indicat ca având cunoștință despre faptă rezultând cu ocazia confruntărilor realizate în faza de cercetare judecătorească: între martora și (martora afirmând inițial că s-a deplasat singură la domiciliul părții vătămate și a văzut când inculpata a fost trasă în curte, povestind aceste împrejurări martorei, însă aceasta a negat și, fiind confruntate, martora a revenit asupra declarațiilor inițiale); între martorii și (martorul afirmând că aflat că inculpata a fost trasă în curtea părții vătămate, cu ocazia discuțiilor purtate cu martorii și, întâlniți în dimineața de 15 decembrie 2007, dar martorul oferind detalii eronate despre atelajul și animalele martorului, cu ocazia confruntării reținându-se contradicții evidente); de altfel, s-a reținut că martorul a fost condamnat în anul 2005 pentru instigare la mărturie mincinoasă prin sentința penală nr. 2213 din 03 2003 Judecătoriei Tg. Cărbunești, împrejurare reținută de prima instanță în analizarea sincerității martorului.
În același sens s-a reținut că martorul, invocat în apărare de inculpată, a dat o declarație extrajudiciară (autentificată la. ), prin care arăta că ar cunoaște de la martorul faptul că inculpata a fost trasă în curtea părții vătămate de către acesta și socrul său, iar martorul face declarații mincinoase, întrucât obișnuiește să achiziționeze pe datorie alimente și băutură de la familie, împrejurări care au fost negate de către martorul - care a afirmat și că se află în relații de dușmănie cu numitul - iar localul în care funcționează magazinul este folosit în baza contractului de închiriere încheiat de.
Față de aceste dovezi, prima instanță a reținut că este probată săvârșirea, cu vinovăție, de către inculpată a infracțiunii de violare de domiciliu prev de art. 192 alin. 2 Cod penal, astfel că s-a procedat la condamnarea acesteia la o pedeapsă privativă de libertate, individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal coroborat cu art. 74 Cod penal, față de vârsta inculpatei (71 ani) și lipsa antecedentelor penale, respectiv 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 3 ani.
Sub aspect civil, s-a luat act că partea vătămată nu a promovat acțiune civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpata, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie și solicitând achitarea sa, arătând că a fost târâtă în curtea părții vătămate, împotriva voinței sale și, astfel, nu a săvârșit infracțiunea prev de art. 192 Cod penal.
Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 189 din 08 iulie 2009, respins apelul, ca nefondat și a obligat apelanta - inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către intimatul - parte vătămată și a sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în raport de probatoriul testimonial administrat, care se coroborează cu declarația părții vătămate, în sensul că inculpata a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, pe fondul relațiilor conflictuale dintre aceștia.
Totodată, s-a reținut că probele invocate în apărare de inculpată sunt în vădită contradicție cu restul probatoriului testimonial administrat, martorii, și schimbându-și de mai multe ori declarațiile în cursul cercetării judecătorești și oferind versiuni neverosimile asupra prezenței inculpatei, pe timp de noapte, îmbrăcată sumar, în vecinătatea locuinței părții vătămate, cu motivația că urma să se deplaseze pe o distanță de 1 kilometru la o rudă a sa, pentru a-i solicita un împrumut bănesc.
În consecință, s-a reținut că apelul este nefondat, aplicându-se corespunzător prevederile art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală.
Împotriva acestor hotărâri, a formulat recurs - în termen legal - inculpata, invocând critici de netemeinicie, prin prisma motivului de casare prev de art. 3859pct. 18 Cod Procedură penală și arătând că probele au fost greșit apreciate, în realitate, inculpata fiind târâtă în curtea părții vătămate și agresată, fără a avea intenția de a leza dreptul de proprietate al acesteia prin săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
S-a solicitat să fie reținute depozițiile martorilor, precum și datele rezultate din certificatul medico-legal prezentat de inculpată, urmând a fi înlăturate declarațiile martorilor, ca nesincere.
Curtea, analizând recursul promovat, reține:
Urmărirea penală împotriva inculpatei a fost declanșată ca urmare a sesizării formulate de partea vătămată, prin apelul de urgență 112, fiind certă prezența inculpatei în curtea locuinței părții vătămate, la o distanță de circa 5 metri față de drumul comunal, în prezența martorilor și, în procesul - verbal întocmit în 12 decembrie 2007 (fila 12 - dosar urmărire penală) menționându-se și că inculpata este îmbrăcată într-o fustă de material textil și o bluză subțire, având în picioare o pereche de pantofi, fără șosete și că, în timpul altercației cu s-a lovit la piciorul drept, în zona genunchiului.
Cu aceeași ocazie, s-a consemnat și declarația inculpatei - care nu a recunoscut pătrunderea în curtea părții vătămate, ci a arătat că a fost târâtă în curte de către martorul, fără motiv; în cursul urmăririi penale, inculpata a dat patru declarații în care a afirmat că deși era îmbrăcată sumar, se deplasa spre locuința unui nepot pentru a împrumuta niște bani, locuința acestuia fiind la circa 1 kilometru distanță și în aceste împrejurări a fost târâtă în curtea părții vătămate - declarațiile din 12 decembrie 2007 și 30 ianuarie 2008 - pentru ca, ulterior - declarațiile din 08 aprilie 2008 - să relateze și că, în timp ce era trasă în curte, a trecut pe drum căruța în care se aflau fratele său și martorul.
Analizând aceste împrejurări, invocate în apărare, cu datele rezultate din declarațiile martorilor, contradictorii atât între ele cât și privitor la poziția martorului - deși frate al inculpatei, observând că aceasta se află într-o stare de pericol, nu intervine pentru a nu fi bănuit de complicitate cu aceasta (declarația din 26 septembrie 2008 - fila 25, dosar fond) - se constată că în mod justificat această apărare a fost înlăturată.
De altfel, însăși modalitatea în care inculpata a descris acțiunile sale din noaptea de 11/12 decembrie 2007 indică o desfășurare a evenimentelor greu de acceptat, în raport de situația părților și condițiile de spațiu și timp din speță: pe de o parte, inculpata pretinde că urma să se deplaseze pe o distanță mare, circa 1 km. aceasta fiind îmbrăcată în ținută sumară, de casă, deși era în timpul iernii și era frig, iar pe de altă parte, ora la care s-a realizat deplasarea - ora 0500, în luna decembrie, când ziua începe în jurul orei 0700- exclude realizarea scopului declarat de inculpată.
În aceleași condiții, declarațiile martorilor invocați în apărare (, și ), au indicat mai multe versiuni, în raport de apărările construite de inculpată, versiuni negate de restul martorilor audiați, care au afirmat că fie nu s-au aflat la locul incidentului (martorul, raportat la declarațiile martorilor și ), fie nu au purtat discuții privitoare la aducerea inculpatei în curtea părții vătămate, contrar voinței acesteia (martora, raportat la declarația martorei ).
În ceea ce privește leziunile invocate de inculpată a fi fost produse cu ocazia acestui incident, descrise în certificatul medico-legal nr. 1286 din 17.09.2007 emis de G (fila 28 - dosar fond), se constată că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev de art. 180 alin. 2 Cod penal, iar inculpata nu a atacat această soluție în procedura prev de art. 2781Cod Procedură penală, situați în care, criticile recurentei nu pot fi analizate în prezenta cale de atac.
În consecință, se reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanțele de fond și apel, în sensul că inculpata a pătruns fără drept, pe timp de noapte, în domiciliul părții vătămate, însă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 181alin. 1 Cod penal, întrucât fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
Astfel, se reține că fapta, prin conținutul ei concret - pătrunderea în curtea locuinței, pe o distanță de 5 metri, unde a fost surprinsă și imobilizată de martorul, fără a distruge bunuri sau a pune în pericol integritatea corporală a părții vătămate sau a membrilor săi de familie - a adus o atingere minimă valorii sociale apărate de lege, fiind astfel în mod vădit lipsită de importanță.
În același fel, se reține că inculpata este o persoană vârstnică (71 de ani), fără antecedente penale, cu nivel de instruire scăzut (4 clase), astfel încât, capacitatea de apreciere asupra caracterului penal al faptelor sale este deficitară.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatei este fondat, în condițiile art. 3859pct. 18 Cod Procedură penală, urmând ca, în conformitate cu art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, să fie admis, să fie casate în parte hotărârile recurate, pe latură penală și, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev de art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit.1Cod Procedură penală, cu aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 200 lei, conform art. 181alin. 3 Cod penal, rap la art. 91 lit. c Cod penal.
În ceea ce privește celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate, care nu contravin soluției adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art. 38517Cod Procedură penală și vor fi menținute.
În privința cheltuielilor judiciare solicitate atât de recurentă, cât și de intimat, se reține aplicarea art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală coroborat cu art. 194 Cod Procedură penală, urmând să fie respinse, iar cheltuielile judiciare din faza de recurs vor fi suportate de stat, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul penal declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 189 de la 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr- și împotriva sentința penală nr. 224 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în același dosar.
Casează hotărârile recurate în parte, pe latură penală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit.1Cod Procedură penală;
Achită pe inculpata pentru infracțiunea prev de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 181alin. 3 Cod penal rap la art. 91 lit. c Cod penal;
Aplică inculpatei sancțiunea de 200 lei, amendă cu caracter administrativ.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Respinge cererile inculpatei și părții vătămate, privind acordarea cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare din recurs, rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi virate din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud.: ---
Jud. fond:
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ - 12 Ianuarie 2010
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Mirela Ciurezu Gherghe
