Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 135
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 503/07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect violarea de domiciliu (art.192 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a se depune concluzii scrise de către apărătorul inculpatului, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 25.02.2010, când:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 1676/06.05.2009, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul: fiul lui și, născut la data de 27.12.1982 în mun. I, domiciliat în sat și comuna,. 28, tr. 1,. 4, județul I, CNP -, cetățenie română, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor construcții, necăsătorit, cu antecedente penale, la pedepsele de:
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" prev și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal (faptă din 19/20.11.2006);
-1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice" prev și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal (faptă din 19/20.11.2006).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea rezultantă de3 (trei) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Anterior datei de 19.11.2006 inculpatul le-a cunoscut pe martorele și, ambele eleve la Grupul Școlar Agricol " " din mun. I, cazate la căminul internat al acestei unități.
În după amiaza zilei de 19.11.2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în cantități mari, ajungând în stare de ebrietate, apoi le-a sunat pe cele două martore, propunându-le să meargă cu el în oraș. Răspunsul acestora i s-a părut ironic.
În jurul orelor 23,50 inculpatul a mers la căminul sus-menționat și din curtea acestuia le-a contactat telefonic din nou pe cele două eleve, cu aceeași propunere. Fiind refuzat, inculpatul s-a enervat și pentru a pătrunde în interiorul, datorită faptului că ușa era încuiată, a spart patru geamuri. În continuare, a mers la etajul I pentru a le căuta pe și, pătrunzând consecutiv, fără drept, în camera 16, unde a perturbat liniștea martorelor, și --, în camera 15A, unde a perturbat liniștea martorei. Ajungând în fața ușii camerei 15 B, unde se aflau martorele --, și, inculpatul a găsit ușa încuiată, motiv pentru care a lovit cu picioarele și a dislocat ușa respectivă, după care a pătruns în interior.
Aici, inculpatul le-a propus din nou lui și să-l însoțească în oraș, însă acestea i-au cerut să părăsească camera. Enervat de acest fapt, inculpatul a lovit-o cu palma peste față pe.
În același timp, martora, de la camera 17, l-a sunat pe prietenul ei, care a venit însoțit de către martorul, și împreună l-au imobilizat pe inculpat până la venirea organelor de poliție.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, punând acest comportament pe seama stării de ebrietate.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din întreg probatoriul administrat în ambele faze procesuale, respectiv cu: sesizarea administrației Grupului Școlar Agricol " " I, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare, declarațiile părților vătămate, --, --, și, declarațiile martorilor, care, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului date în cursul urmăririi penale, acesta sustrăgându-se de la judecată, fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenției directe în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
În termenul prevăzut. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de inculpatul, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, solicitând redozarea pedepsei aplicate, cerând a se ține cont de faptul că este o persoană care a dat dovadă de o conduită procesuală corectă, recunoscând integral comiterea faptelor, astfel că sancțiunea penală apare ca fiind excesivă și nejustificată.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, fiind respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către recurent, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptei de tâlhărie, astfel cum este prevăzută de legea penală, precum și a vinovăției făptuitorului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpat.
Trecând la individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În mod deplin justificat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în căminul internat al Grupului școlar agricol I distrugând geamurile de la ușa de la intrare și o ușă de la camera 15 B, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunilor reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei și, în special, de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel fiind, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă evaluare cauzală a datelor reale reținute în cauză, pe care le-a valorificat distinct în procesul de alegere a modalității de executare a pedepsei, considerând că doar executarea efectivă în regim de detenție poate asigura realizarea scopului sancțiunilor penale, de prevenire a comiterii de noi fapte penale și de reeducare a făptuitorului.
Față de datele oferite de înscrisurile aflate la dosar care relevă împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru o fapte asemănătoare, tribunalul a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor stabilite de către prima instanță, întrucât ar lipsi total de eficiență pedeapsa aplicată în realizarea scopului educativ și de exemplaritate, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări pozitive a acestuia.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt justificate, nefiind susținute de datele dosarului, iar din actele și lucrările efectuate de prima instanță nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1676/06.05.2009, pronunțată de Judecătoria Iași.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că instanța de apel a procedat la o corectă individualizare și dozare a pedepselor stabilite ignorând disp. art. 72 Cod penal.
S-a precizat că pedepsele aplicate sunt prea severe față de circumstanțele personale ale inculpatului și de conduita sa procesuală corectă constând în recunoașterea faptelor săvârșite.
Nu s-a avut în vedere că la momentul săvârșirii faptelor inculpatul era în stare de ebrietate, pagubele materiale cauzate au fost reduse și au fost deja recuperate.
A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că deși acesta are antecedente penale nu este recidivist, situație față de care putea beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, ori de suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
S-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor recurate, reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special și aplicarea disp. art.81 Cod penal sau 861Cod penal.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în noaptea de 19/20.11.2006, inculpatul fiind în stare de ebrietate a mers la căminul internat al Grupului Școlar Agricol " " din municipiul I, a contactat telefonic pe martorele și -, ambele eleve la această instituție de învățământ, propunându-le să meargă împreună în oraș.
Întrucât era târziu, orele 23,50 și a fost refuzat, inculpatul s-a enervat și a încercat să intre în cămin și să meargă în cameră la martorele indicate mai sus.
Cum ușa de la intrarea în cămin era încuiată la acea oră, inculpatul a spart patru geamuri de la parter, a pătruns în cămin, urcând la etajul I și în căutarea celor două eleve a pătruns pe rând și fără drept în camerele 16, 15.A și 15.B tulburând liniștea martorelor:, --, -.
La camera 15.B, unde locuiau martorele --, și -, inculpatul a găsit ușa încuiată, motiv pentru care a lovit cu picioarele, dislocând ușa, după care a pătruns în interior.
Ajuns în cameră, le-a cerut celor două tinere pe care le cunoscuseră cu câteva zile în urmă, să-l însoțească în oraș. l-au refuzat și i-au cerut să părăsească camera, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma peste față pe martora.
Față de această situație de fapt, în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinei publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Prima instanță a înlăturat starea de recidivă care fusese reținută în mod greșit prin rechizitoriu în sarcina inculpatului și a motivat corect această soluție potrivit art. 38 alin.1 lit. a Cod penal.
Pedepsele aplicate au fost corect individualizate, instanțele având în vedere toate criteriile prev. de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauza de față prima instanță a aplicat inculpatului pentru infracțiunea cea mai gravă o pedeapsă dozată la nivelul minimului special iar pentru cea de-a II-a, o pedeapsă dozată ușor peste acest minim. În urma contopirii pedepselor de bază, în pedeapsa cea mai grea, nu s-a aplicat nici un spor de pedeapsă.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul are în antecedente o condamnare de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat pedeapsă ce a fost executată în parte, în regim de detenție și din a cărei executare a fost liberat condiționat, la data de 16.05.2003, cu un rest de 140 zile închisoare.
Deși această condamnare nu atrage starea de recidivă, întrucât este aplicată pentru săvârșirea unor fapte în timp ce era minor, totuși nu se poate trece cu vederea peste perseverența infracțională manifestată de inculpat în săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave și peste lipsa de receptivitate a acestuia la procesul de reeducare.
Așa fiind, Curtea constată că nu se justifică a fi reduse pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special și nici nu poate fi schimbată modalitatea de executare a pedepsei.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Tribunalul Iașia respins în mod corect apelul peste termen promovat de inculpatul, apreciind în mod just că acesta este nefondat și că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate, potrivit disp. art. 365 alin. 3 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 503 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.03.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă
