Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 - 197 Cod Penal-
(Număr în format vechi 269/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANTA DE RECURS
DECIZIE Nr. 14
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - Președinte secție
- - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, împotriva deciziei penale nr. 142 din 02 mai 2007, pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind părțile responsabile civilmente, partea vătămată, autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE L ÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că mandatul de aducere cu privire la inculpatul a fost executat, după care;
Interpelat de instanță inculpatul arată că lucrează fără contract de muncă în T, cart., str. -.
În raport de dispozițiile art. 38514(11) Cod procedură penală, art. 6 Cod procedură penală, art. 6 paragraf 1,3 din CEDO, în vederea garantării dreptului la apărare, instanța învederează inculpatului dreptul de a fi audiat în această fază procesuală, și întrucât inculpatul a înțeles să-și exercite acest drept, acesta a fost audiat, declarația sa fiind atașată la dosar.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, apreciind condițiile prevăzute de art. 340 Cod procedură penală, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului și casarea deciziei penale recurată arătând că față de natura infracțiunilor săvărșite, modalitatea de săvârșire a acestora, condițiile concrete și scopul pentru care le- săvârșit ( în scop de răzbunare), instanța i-a aplicat o pedeapsă mult prea blândă sub aspectul cuantumului, orientată la limita minimă prevăzută de lege;
Mai arată că deși din declarațiile inculpatului și celelalte probe administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit faptele din ură și răzbunare, instanța de judecată nu a reținut în sarcina dispozițiile art. 75 lit. d Cod penal, împrejurări ce urmau să se reflecte în pedeapsa aplicată.
Mai susține că pedeapsa aplicată inculpatului este în alte limite decât cele legale.
De asemenea, susține că prin derogare de la disp. art. 862,termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță, de la 6 luni la 2 ani, conform art. 110 cod penal.
Mai arată că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 din Codul penal, pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda, iar limitele pedepselor se reduc la J, nesusținând critica din motivele de recurs, potrivit căreia și intervalul de timp prevăzut de art 86 ind. 2 cod penal, de la 2 la 5 ani, s-ar reduce la
Avocat, pentru inculpatul, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat
Arată că inculpatul a recunoscut și a regretat fapta, acesta fiind în stare de ebrietate.
Mai arată că pedeapsa este bine individualizată iar privarea de libertate ar fi o sancțiune prea aspră.
Mai susține și arată că inculpatul nu a știut de modificarea deciziei, motiv pentru care nu s-a prezentat la judecătorul delegat.
Inculpatul, având ultimul cuvântul, arată că regretă faptele săvârșite și își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului declarat.
Prin sentința penală nr. 355 din 12.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- (Număr format vechi 18829/2006), inculpatul, fiul lui și, născut la 30.10.1988 în T, CNP -, a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 192 alin. 2 cu aplic. art. 99 și următoarele și art. 74-76.pen. și la 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 cu aplic. art. 99 și urm. și art. 74-76.pen. contopindu-se pedepsele și aplicându-se pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de un an.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83.pen. și a fost obligat în solidar cu părțile responsabil civilmente la 1000 lei daune morale față de partea vătămată și la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr.3612/P/2006 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Tg-J a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin 2 și art.20 rap. la art.197 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și urm. și Cod Penal art. 33 lit. a
Cod PenalS-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în noaptea de 15 - 16.07.2006, inculpatul împreună cu fratele său și alți prieteni s-au deplasat la discoteca din satul, orașul, județul G, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 4.
Că, inculpatul a plecat spre casă fără a fi însoțit de alte persoane și, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, și-a amintit că partea vătămată a făcut afirmații în fața mai multor persoane cu privire la faptul că el ar fi tatăl copilului căruia i-a dat naștere numita, lucru care nu este adevărat.
S-a mai reținut că, pe fondul acestor amintiri, inculpatul a hotărât să se răzbune pe numita și s-a îndreptat către locuința acesteia.
Pentru a pune în aplicare hotărârea de a se răzbuna pe partea vătămată, inculpatul a trecut mai întâi pe la domiciliul său, de unde a luat un cuțit de bucătărie, iar apoi și-a continuat drumul spre locuința părții vătămate.
Ajuns în jurul orelor 5.30 - 6.00, a observat-o pe partea vătămată în curte și, asigurându-se că nu este observat de vreo persoană și profitând de faptul că încă nu se luminase, a intrat în curtea părții vătămate pe poarta care nu era asigurată și a amenințat-o cu cuțitul, cerându-i acesteia să intre în casă și să-i dea explicații cu privire la afirmațiile făcute la adresa sa.
Prin același act s-a mai reținut că partea vătămată a refuzat să intre în casă, moment în care inculpatul a lovit-o și a încercat să întrețină raport sexual oral cu aceasta.
Că, partea vătămată a opus rezistență în continuare și nu a intrat în casă, astfel că inculpatul i-a smuls hainele și a început să o lovească cu cureaua de la pantaloni, pe care între timp o desfăcuse, până când partea vătămată a căzut la pământ.
În aceste condiții inculpatul a încercat să întrețină, prin constrângere, raport sexual cu aceasta, partea vătămată opunând și de această dată rezistență, țipând în că o va auzi cineva și cerându-i inculpatului să părăsească gospodăria.
Văzând că partea vătămată țipă după ajutor, inculpatului i s-a făcut teamă de faptul că ar putea fi auzită de vecini și el ar putea fi surprins de un trecător, astfel că a părăsit în cele din urmă domiciliul părții vătămate.
Pentru a nu fi depistat, inculpatul nu a mers pe drumul public ci a ieșit în ulița satului trecând peste un deal, de unde a fost transportat de un mijloc de transport la restaurantul "" din orașul -J, iar de acolo a plecat spre orașul P și
Luând legătura cu fratele său, care locuiește în orașul H, inculpatul a fost determinat de acesta să se întoarcă la domiciliul din orașul, acolo unde a fost prins de organele de poliție.
S-a reținut că partea vătămată, în urma agresiunilor suferite, a obținut certificat medico-legal din care rezultă că leziunile constatate necesită pentru vindecare un număr de 7 - 8 zile îngrijiri medicale, iar în urma cercetării efectuate la fața locului, sau găsit obiecte de îmbrăcăminte alte părții vătămate, rupte și tăiate cu cuțitul pe care inculpatul l-a avut asupra sa.
S-a stabilit că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea descrisă mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 192 alin 2 și art.20 rap. la art.197 alin.1
Cod PenalStarea de fapt expusă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarația inculpatului, certificat medico-legal aparținând părții vătămate, anchetă socială, fișă de cazier judiciar.
În cursul procesului penal inculpatul, ascultat în ședința nepublică din 12.02.2007, a declarat că, amintindu-și de afirmațiile părții vătămate, a hotărât să o agreseze pe aceasta fizic.
Că, a surprins-o pe partea vătămată în curtea casei, în jurul orelor 6 dimineața, a intrat pe poarta deschisă și a început să tragă de partea vătămată cu intenția de aod ezbrăca și aol ovi, în prealabil încercând să o determine să intre în casă.
Că, întrucât partea vătămată a opus rezistență, a trântit-o pe aceasta la pământ, a lovit-o cu cureaua când aceasta a încercat să se ridice și a intenționat să o violeze.
A mai susținut inculpatul că, în cele din urmă, a părăsit gospodăria părții vătămate, fiind transportat de numitul, căruia nu i-a relatat nimic din cele întâmplate.
La termenul din 15.01.2007 partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale.
În cauză au fost citați părinții inculpatului minor, autoritatea tutelară Consiliul Local și Serviciul de Probațiunea de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, potrivit art. 484.
C.P.P.I s-a asigurat inculpatului asistență juridică gratuită potrivit art.171 și C.P.P. s-a întocmit referat de evaluare a inculpatului.
Pentru a verifica starea de fapt expusă prin actul de sesizare a instanței, s-a procedat la audierea martorilor, și.
A fost solicitată fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea stare de fapt:
În noaptea de 15 - 16.07.2006 partea vătămată s-a aflat la domiciliul martorei, de unde a plecat la primele ore ale dimineții, spre locuința sa situată în orașul, sat, județul G, urmând ca la scurt timp să fie urmată de sora sa, respectiv martora.
Aceasta din urmă, ajunsă la scurt timp la domiciliul părții vătămate, a observat că porțile și ușile de la casă erau deschise, iar în curte a găsit obiecte de îmbrăcăminte ce aparțineau părții vătămate.
cu numita, vecina părții vătămate, aceasta a precizat că partea vătămată a fost bătută de inculpat și a fost victima unei tentative de viol, iar când a reușit să scape a venit la domiciliul său dezbrăcată, numita împrumutându-i câteva haine, de unde a plecat la domiciliul fiului.
.-o pe partea vătămată, martora a precizat că aceasta prezenta urme de lovituri pe corp, iar în prezent a rămas cu o stare de temere determinată de cele întâmplate.
Martorul, respectiv fiul părții vătămate, a confirmat susținerile martorei, arătând că mama sa a plecat din domiciliul surorii în data de 16 iulie 2006, în jurul orelor 5 dimineața.
Că, de la partea vătămată a aflat că inculpatul a intrat în curtea casei, a amenințat-o cu un cuțit să intre în casă, iar atunci când s-a împotrivit a trântit-o la pământ, a lovit-o, i-a tăiat hainele cu cuțitul și a încercat să o violeze.
A mai susținut martorul că partea vătămată, după ce inculpatul a părăsit gospodăria sa, a alegat la vecina sa, căreia i-a povestit cele întâmplate, aceasta fiind cea care i-a împrumutat părții vătămate obiecte de îmbrăcăminte.
A mai precizat martorul că, după cele întâmplate, mama sa a rămas cu o stare de temere, evitând să rămână singură în domiciliul său.
În drept, față de cele reținute mai sus instanța a constatat că inculpatul, acționând în modalitatea descrisă mai sus, a săvârșit infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2.Cod Penal în sensul că a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, fără consimțământul acesteia și pe timpul nopții și infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art.197 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că a pus în executare hotărârea de a întreține act sexual de orice natură cu partea vătămată prin constrângere, executare care a fost întreruptă.
Cele două fapte reținute în sarcina inculpatului sunt săvârșite în condițiile art.33 lit.a Cod Penal, astfel că instanța va da eficiență disp. art. prevăzute de art.34
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite de art. 72.Cod Penal, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, urmările acestora, persoana făptuitorului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, disp. art.99 și urm. și Cod Penal disp. art. 74 lit. a Cod Penal, urmând a se da eficiență și disp. art. 76.
Cod PenalAșa fiind instanța va aplica inculpatului pentru fiecare dintre cele două fapte pedeapsa închisorii, iar în baza art. 33 - 34.Cod Penal pedepsele vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea.
Ca modalitate de executare a pedepsei instanța va aplica disp. art. 110.Cod Penal, cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se că și în această modalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei va fi atins.
În baza art. 110.Cod Penal se va stabili termen de încercare, ca fiind compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval fix stabilit de instanță.
Se va pune în vedere inculpatului disp. art. 83.
Cod PenalÎn ceea ce privește constituirea ca parte civilă, instanța reține că cererea părții vătămate privind acordarea daunelor morale este în parte întemeiată.
Se apreciază că partea vătămată, fiind o persoană în vârstă și care locuiește singură, fiind victima infracțiunilor săvârșite de inculpat, a suferit un prejudiciu moral, care se impune a fi reparat.
Prejudiciul constă în starea de temere cu care partea vătămată a rămas și în prezent, stare care este cunoscută de fiul și de sora acesteia, partea vătămată evitând să rămână singură în locuința sa de teama că inculpatul va încerca din nou să se răzbune pe aceasta.
Așa fiind, instanța în baza art. 346.p Cod Penal rap la art 998-999 Cod. civ. va obliga inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 1.000 RON, despăgubiri civile către partea vătămată, constând în daune morale.
Deși partea vătămată a depus la dosar, la termenul din 12.02.2007, două bonuri fiscale care atestă achiziționarea de produse farmaceutice, instanța constată că, pe de o parte acestea pot fi luate în considerare numai la acordarea daunelor materiale, lucru pe care partea vătămată nu l-a solicitat și, pe de altă parte, ar putea fi avute în vedere numai dacă partea vătămată ar prezenta și un act medical eliberat de un cadru de specialitate, neavând certitudinea că produsele achiziționate au fost folosite pentru tratarea părții vătămate, cu atât mai mult cu cât acestea sunt eliberate în datele de 22.01.2007 și respectiv 27.12.2006.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J invocând neaplicarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d pen. și greșita individualizare a pedepselor.
Prin decizia penală nr. 142 din 02 mai 2007, pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr- privind pe inculpatul, s-a dmis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J, împotriva sentinței penale nr. 355 din 12.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- (Număr format vechi 18829/2006).
S-a desființat sentința în sensul că s-au înlăturat dispozițiile art.74 și 76.pen și s-a descontopit pedeapsa aplicată.
S-au majorat pedepsele stabilite la câte 1 an și 6 luni. S-au contopit pedepsele stabilite în cea mai grea de 1 și 6 luni închisoare la care s-a adaugat 2 luni spor, aplicându-se pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În temeiul art.86 ind.1 pen s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
S-a pus inculpatului în vedere obligația respectării măsurii lor prev. de art.86 ind.3 pen. pe durata termenului de încercare care se stabilește la 6 ani și 8 luni din care 1 an și 8 luni reprezentând durata pedepsei aplicate.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86 ind.4 pen. cu privire la revocarea pedepsei. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere următoarele considerente:
În raport de condițiile concrete ale săvârșirii faptelor nu era justificată reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d pen. elementele de fapt nefiind caracteristice motivelor josnice.
S-a stabilit că este greșită însă individualizarea pedepselor stabilite cât și a pedepsei aplicate, fiind recunoscute în mod nejustificat circumstanțe atenuante personale în favoarea inculpatului în raport de conținutul concret al infracțiunilor și în același timp suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În raport de pericolul social concret al faptelor, instanța de fond trebuia să aibă în vedere cel puțin sancționarea concursului de infracțiuni și ca inculpatul să fie în viitor supravegheat cu privire la comportarea sa în scopul determinării de a nu mai săvârși fapte antisociale.
În aceste condiții în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. apelul s-a admis și desființându-se sentința s-au înlăturat dispozițiile art. 74-76.pen. și s-au majorat pedepsele pentru fiecare faptă în raport de limitele speciale prevăzute de lege în condițiile art. 109.pen. și s-a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 861.pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ în termen și motivat, criticând decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: Pedeapsa aplicată este mult prea blândă în raport cu natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cu modalitatea de săvârșire, condițiile concrete și scopul pentru care le-a săvârșit, respectiv scop de răzbunare; în mod greșit nu s-a reținut în sarcina inculpatului circumstanța legală agravantă prev. de art. 75 lit. d cod penal, deși din probele dosarului rezultă cu certitudine că fapta a fost săvârșită din răzbunare; de asemenea, pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele legale, întrucât termenul de încercare în cazul inculpaților minori este cel prevăzut de art. 86 ind. 2 cod penal de la 2 la 5 ani, care se reduce la J, iar prin fixarea unui interval la limita maximă de 5 ani, rezultând un termen de încercare de 6 ani și 8 luni, pedeapsa aplicată este nelegală.
În limitele prev. de art. 385 ind. 6 și în baza art. 385 ind. 14 cod procedură penală, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate, Curtea va admite recursul ca fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, numai cu privire la individualizarea pedepselor principale și accesorii, astfel:
În mod judicios instanța de apel nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară stabilită în primă instanță, dispunând înlăturarea prev. art. 74 și 76 cod penal, având în vedere că lipsa antecedentelor penale, în condițiile în care inculpatul a mai fost cercetat în anterior în două dosare penale, de furt calificat și de distrugere, nu îl caracterizează în așa măsură pe inculpat încât, numai o reducere a pedepselor sub minimul special, să satisfacă imperativul unei juste individualizări a pedepsei în sensul disp. art. 72 cod penal raportat la art. 52 cod penal, privind scopul pedepsei.
Această împrejurare se impune a fi luată în seamă la dozarea pedepsei, în sensul orientării acesteia spre minimul special, precum și la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei.
Dar, Curtea reține că în mod greșit ambele instanțe nu au făcut aplicarea în cauză a disp. art. 75 lit. d cod penal, nereținând în sarcina inculpatului această circumstanța agravantă legală, respectiv săvârșirea faptelor din motive josnice.
Circumstanțele agravate reprezintă împrejurări, situații, stări, alte date ale realității exterioare conținutului infracțiunii, anterioare sau concomitente săvârșirii infracțiunii, care au legătură cu fapta sau cu infractorul și care reflectă astfel, un grad de pericol social mai ridicat al faptei sau o periculozitate sporită a infractorului.
Astfel, săvârșirea faptei din motive josnice, constituie circumstanță agravantă legală, potrivit art. 75 lit. d cod penal.
Sunt considerate motive josnice acele porniri interioare ale persoanei, care sunt contrare moralei, cum ar fi: răzbunarea, setea de îmbogățire,
În speță, sunt probe suficiente care să permită concluzia incidenței în cauză a acestor dispoziții legale, respectiv să se rețină împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele din răzbunare, nefiind relevantă împrejurarea că în același timp, acesta s-a aflat și sub influența băuturilor alcoolice, starea de beție fiind voluntară.
Din declarația inculpatului și asupra căreia nu se revine în cursul procesului penal, care afirmă că relațiile anterioare cu victima erau foarte bune, dar că s-a enervat foarte tare atunci când și-a adus aminte că aceasta ar fi afirmat în sat că inculpatul ar fi tatăl copilului numitei, rezultă limpede că, acesta s-a decis să-i aplice o corecție victimei, respectiv o "bătaie" și să o determine pe aceasta să-și ceară scuze.
Deși nu există martori oculari ai faptei, sau persoane cărora inculpatul să le fi spus motivul care l-a determinat să procedeze așa, există o serie de alte elemente indirecte, care prin coroborare cu cele susținute de inculpat, conduc la concluzia săvârșirii faptelor din răzbunare: inexistența unei situații tensionate anterioare între inculpat și victimă, faptul că rezoluția infracțională nu a fost luată spontan, ci în momentul în care inculpatul a trecut în drum spre casă pe lângă locuința numitei; faptul că s-a decis în acel moment să se înarmeze cu un cuțit, ceea ce a și făcut, dar și împrejurarea că, în ciuda rezistenței întâmpinate din partea victimei, inculpatul - fiind motivat puternic de dorința răzbunării, a continuat să pună în practică rezoluția sa infracțională și, chiar mai mult decât decizia sa inițială, aceea de a-i aplica doar o "bătaie".
Așadar, se va reține în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d cod penal, referitor la săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Față de această împrejurare și în condițiile nereținerii unor circumstanțe atenuante legale sau judiciare, se impune reindividualizarea dar numai a pedepsei aplicate în cauză inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, alin. 2 cod penal - de violare de domiciliu, la 2 ani închisoare.
Procedând în acest mod, se ține seama de faptul că inculpatul a sâvărșit infracțiunea de viol în forma tentativei, iar cea de violare de domiciliu in formă consumată, în așa fel încât să se dea eficiență egală circumstanței agravante legale în individualizarea fiecărei pedepse, prin fixarea unui cuantum puțin peste minimul special al pedepsei în fiecare caz în parte, menținându-se astfel pedeapsa aplicată inculpatului de tribunal, aceea de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de viol.
În baza art. 33 - 34 cod penal, se va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două fapte aflate în concurs real, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani, la care se va adăuga sporul de 2 luni închisoare aplicat de instanța de apel, urmând ca în final acesta să execute 2 ani și 2 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Curtea -constatând că nici una dintre instanțe nu a aplicat-o, o va aplica având în vedere că recursul este al parchetului și în defavoarea inculpatului, în sensul că se vor interzice inculpatului numai drepturile prev. de art. 74 alin. 1 lit. a teza II și b cod penal, pe perioada prev. de art. 71 cod penal, prin interpretarea și aplicarea disp. art. 71 alin. 2 cod penal, ținând seama de criteriile prev. de art. 71 alin. 3 cod penal și în raport cu exigențele jurisprudenței CEDO așa cum sunt cuprinse în Hotărârea pronunțată în cazul Hirst vs. Marea Britanie.
Față de natura infracțiunilor săvârșite și de persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se justifică în cauză o asemenea degradare civică și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul, devenit major.
În ceea ce privește executarea pedepsei, nu s-au formulat critici în legătură cu stabilirea și individualizarea acestei modalități, respectiv cu aplicarea în cauză a disp. art 86 ind. 1 cod penal cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Dar, s-au formulat critici de nelegalitate vizând modul de stabilire a termenului de încercare, în sensul că intervalul de 5 ani fixat de către tribunal în baza art. 86 ind. 2 cod penal, este nelegal.
Într-adevăr, în cazul inculpatului minor față de care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prin derogare de la disp. art. 86 ind. 2 alin. 1 cod penal intervalul fixat de instanță pentru compunerea termenului de încercare nu este cel de la 2 ani la 5 ani, ci cel prevăzut de disp. art. 110 cod penal, respectiv de la 6 luni la 2 ani.
Așadar, Curtea va stabili un termen de încercare pe durata căruia se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere de 4 ani și 2 luni, compus din pedeapsa aplicată în cauză și 2 ani, intervalul fixat de instanță, orientat la maximul acestuia.
În același timp, se va face aplicarea disp. art. 71 alin. 5 cod penal, dispunându-se și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
Având în vedere că instanța de apel nu a explicitat obligațiile și măsurile de supraveghere impuse inculpatului, ci s-a limitat la a face trimitere la disp. legale prev. de art. 86 ind. 3 cod penal, Curtea va stabili expres aceste obligații și măsuri de supraveghere, pentru ca inculpatul să le cunoască și să le respecte și pentru a nu exista nici un fel de nelămurire cu privire la existența și conținutul acestora sau vreun impediment la executare.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 385ind.15 pct. 2 cod procedură penală, subzistând motivul de recurs de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 cod procedură penală și neexistând un alt caz de recurs din cele prev. de art. 385 ind. 9 alin. 3 cod procedură penală, ce se analizează din oficiu, se va admite recursul parchetului ca fondat, se va casa decizia și rejudecând cauza pe latură penală, se va desființa sentința și cu privire la individualizarea pedepselor principale și a celor accesorii.
Se va reține în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d cod penal, referitor la săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 cod penal și de violare de domiciliu prev. art. 192 alin 1, alin. 2 cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. cod penal
Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin 1, alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 75 lit. d, art. 78 cod penal și art. 99 și urm. cod penal la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care adaugă sporul de 2 luni închisoare, aplicat inculpatului de instanța de apel, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b cod penal, pe perioada prev. de art. 71 cod penal.
Va pune în vedere inculpatului pe durata termenului de încercare, de 4 ani și 2 luni, compus din durata pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni și 2 ani, intervalul stabilit de instanță, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, la sediul acestuia;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
Va menține restul disp. deciziei.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, declarat împotriva deciziei penale nr. 142 din 02 mai 2007, pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr- privind pe inculpatul, ca fondat.
Casează decizia și rejudecând cauza pe latură penală, desființează sentința penală nr. 355 din 12.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- (Număr format vechi 18829/2006) și cu privire la individualizarea pedepselor principale și a celor accesorii.
Reține în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d cod penal, referitor la săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 cod penal și violare de domiciliu, prev. art. 192 alin 1, alin. 2 cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. cod penal
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev și ped. de art. 192 alin 1, alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 75 lit. d, art. 78 cod penal și art. 99 și urm. cod penal, la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 cod penal
Contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care adaugă sporul de 2 luni închisoare, aplicat inculpatului de instanța de apel, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b cod penal, pe perioada prev. de art. 71 cod penal.
Pune în vedere inculpatului pe durata termenului de încercare, de 4 ani și 2 luni, compus din durata pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni și 2 ani, intervalul stabilit de instanță, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, la sediul acestuia;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Cheltuielile judiciare în recurs, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2008
- - - - - -
Grefier,
05 Februarie 2008
Red. TR/4ex
2502.2008
Jud.apelR.
Gh.
Jud.fond OT
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
