Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.162/
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate JUDECĂTOR 2: Mița Mârza Mariana
JUDECĂTORI - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR: -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursuluideclarat de revizuientul, domiciliat în B,-,.13 A,.2,.43, sector 4, împotriva Deciziei penale nr.445/2.11.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.412/17.07.2007 a Judecătoriei Tecuci, pronunțată în dosarul nr-), în cerere pentru revizuire sentință penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 martie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 17 martie 2008 și 20 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 142/17.07.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci, în dosar -, conform art.403 alin.1, 3.pr.pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr.405 /25.07.1985 a Judecătoriei Tecuci formulată de către revizuientul condamnat, conform art.394 alin.1 lit.a pr.pen.
A fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărare, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr- la data de 28.05.2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucia sesizat instanța pentru se revizui sentința penală nr.405/25 iulie 1985 Judecătoriei Tecuci cu privire la condamnatul cu propunerea de admitere în principiu cererii de revizuire.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
In fapt, se arată în cuprinsul cererii că inculpatul fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și violare de domiciliu prev. de art.89 alin.2 și art.192 alin.2, reținându-se că în noaptea de 15/16.10.1984, împreună cu altă persoană, au pătruns în locuința părții vătămate și au determinat-o pe partea vătămată să- însoțească, împotriva voinței acesteia.
Se susține că la data săvârșirii faptelor, revizuientul avea calitatea de locotenent la UM 0527
În perioada 17.10. - 22.10.1986 s- desfășurat o anchetă administrativă cu privire la aceste fapte, procedându-se atât la audierea părții vătămate, cât și la audierea martorilor, și .
Cercetările administrative efectuate la acel moment au dus la concluzia că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care fost sesizată instanța, astfel încât în hotărârea prin care s- dispus trecerea în rezervă lui nu se regăsește și acest motiv.
Se motivează că rezultatul unei anchete administrative și probele adminJ. în acest sens pot constitui împrejurări noi care nu au fost cunoscute de către instanță, motiv pentru care se solicită admiterea în principiu cererii de revizuire conform art.403 C.P.P. rap. la art.394 lit.
C.P.P.S-au atașat cererii de revizuire următoarele acte depuse de către revizuient: cererea de revizuire formulată de către, curiculum vitae pentru, declarația martorului din 17.10.1984, declarația martorului din 17.10.1984, declarația inculpatului, declarația inculpatului, declarația martorei, adresa nr.15/26.02.2007 emisă de către Judecătoria Tecuci, sentința penală nr.405/25 iulie 1985 Judecătoriei Tecuci, declarația martorului, cerere de strămutare formulată de către în dosarul nr.55/1985 al Judecătoriei Tecuci, Hotărârea nr.1 din 22.10.1984 UM 0527 T, declarațiile martorilor, și declarația părții vătămate.
Dosarul nr.55/1985 al Judecătoriei Tecuci în care s- pronunțat sentința penală nr.405/4.07.1985 rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/1985 tribunalului Județean G, nu se mai afla în Arhiva Judecătoriei Tecuci, fiind dat la topit, astfel încât acest dosar nu putut fi atașat cererii de revizuire.
Partea vătămată decedat, așa după cum rezultă din adresa de la fila 13 dosar emisă de SPCLEP
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.405/25 iulie 1985 Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/1985 Tribunalului Galația fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare cu executare prin privare de libertate pentru săvârșirea două infracțiuni: violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.2
S- reținut în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
In seara zilei de 15.10.1984, inculpatul s-a întâlnit cu inc. și împreună au consumat băuturi alcoolice până la ora închiderii localului. Au mers apoi împreună la locuința inc. unde au mai consumat 2 litri de vin, timp în care inc. s- destăinuit că soția sa l- părăsit plecând cu un alt și că nu știe unde se află în prezent.
La propunerea inc. inculpatul s-a hotărât să meargă împreună cu acesta la locuința părții vătămate - verișoara soției inc. pentru se interesa unde se află soția acestuia.
In acest scop cei doi inculpați au luat un taxi și s-au deplasat în comuna, la locuința părții vătămate unde se afla și partea vătămată.
Ajunși la locuința acestora, în jurul orelor 4,00, inculpații au pătruns fără veste în locuință pe ușa care era închisă, dar neasigurată, aprinzând lumina.
Văzând că partea vătămată nu se afla în prima cameră, au pătruns în cea de- doua, unde au găsit- pe pe care au trezit- din somn, după care inc. s- prezentat acesteia ca fiind ofițer de miliție cerându- să se îmbrace și să meargă cu ei la miliție pentru da relații în legătură cu verișoara ei,.
La refuzul părții vătămate de a- însoți, inc. amenințat- și chiar lovit- pe partea vătămată pentru a- înfrânge voința și în cele din urmă partea vătămată acceptat să se îmbrace și să- urmeze.
Fiind amenințată de cei doi inculpați, partea vătămată mers cu aceștia până la halta CFR și apoi s- urcat în trenul personal care circula spre
Înainte de ajunge în stația T, inculpații au amenințat- pe partea vătămată că aruncă din tren, iar acesteia s- făcut rău, pierzându-și cunoștința (așa după cum declară înșiși inculpații, filele 22 și 31).
Inculpatul ajutat de alți doi cetățeni a coborât- pe partea vătămată din tren, iar inc. căutat un taxi cu care transportat- pe partea vătămată la domiciliul inc. unde partea vătămată și-a revenit.
Inculpatul a plecat apoi la serviciu.
Inculpatul, rămânând singur cu partea vătămată obligat- pe aceasta să aibă raport sexual cu el. - și amenințând-o, dezbrăcat- forțat și avut raport sexual cu aceasta.
Instanța de fond mai reținut că inc. nu recunoscut săvârșirea faptelor motivând că mers cu inc. în comuna pentru ca acesta să-i indice locuințele unor persoane care dețin metale prețioase, în vederea depistării acestora, că negat că intrat pe nedrept în locuința părții vătămate și simulat calitatea de ofițer de miliție.
motivat instanța de fond că susținerile inculpatului sunt nejustificate întrucât nu au nicio legătură cu atribuțiile de serviciu pe care le avea și mai ales la acea oră din noapte și fiind în stare de ebrietate.
S- mai reținut că vinovăția inculpatului fost dovedită prin declarațiile martorilor și, -, zis, coroborate cu plângerea părții vătămate.
Revizuientul invocat în cererea de revizuire motivul prev. de art.394 lit. C.P.P. - "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".
Conform art.394 alin.2 C.P.P. "Cazul de la litera a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare procesului penal ori de condamnare ".
Faptele sau împrejurările noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, invocate de către revizuient au constat în ancheta administrativă efectuată împotriva lui și care s- soluționat prin Hotărârea nr.1/22.10.1984 (aflată la dosarul cauzei).
Prin această hotărâre Consiliului de onoare al ofițerilor inferiori din UM 0527 T, s- stabilit ca locotenentul - comandant de pluton din UM 0527 se face vinovat de:
- absențe nemotivate de la program;
- părăsirea garnizoanei fără aprobare;
-- neprezentare la alarmă;
- frecventarea localurilor și al unor medii necorespunzătoare;
- compromis onoarea de militar și este caracterizat de incorectitudine și necinste.
Judecând în ședință publică, Consiliul de onoare constatat că locotenentul se face vinovat de compromiterea onoarei de militar printr- comportare nedemnă în societate, frecventarea localurilor și mediilor necorespunzătoare și atitudine nedemnă și incorectitudine, fapte prev. de art.78 alin. " și d" din Regulamentul Disciplinei Militare.
Tribunalul a observat că această hotărâre UM nr.0527 s- pronunțat la data de 22.10.1984, deci înainte de se finaliza dosarul penal nr.55/1985, deoarece sentința penală nr.405 s- pronunțat la data de 25 iulie 1985, ulterior fiind și recurată, deci inculpatul ar fi avut posibilitatea să o prezinte instanței ca pe probă, dar care i-ar fi fost defavorabilă ( lucru ce nu se mai poate verifica în prezent, deoarece dosarul cauzei nu se mai păstrează în arhive).
Inculpatul săvârșit faptele pentru care fost condamnat penal la data de 15.10.1984, iar hotărârea cercetării administrative s- pronunțat doar la câteva zile după săvârșirea acestor fapte, deci este posibil ca cercetarea administrativă să nu fi vizat faptele din 15.10.1984.
De altfel, nu rezultă din nici probă că s-ar fi analizat și aceste fapte săvârșite de inculpat și s-ar fi ajuns la concluzia că locotenentul nu se face vinovat de săvârșirea acestora.
De altfel, Consiliul de nici n-ar fi avut competența să judece astfel de fapte de natură penală, iar pe de altă parte rezultatul acestei anchete administrative nu ar fi putut sigur să influențeze hotărârea instanței.
Printre mijloacele de probă penală în reglementarea Codului d e procedură penală din 1985, nu se afla și cercetarea administrativă efectuată la locul de muncă.
Hotărârea nr.1 ar fi putut constitui probă extrajudiciară de care instanța ar fi putut sau nu ține cont.
Pe de altă parte, tribunalul a observat că în faza cercetării cererii de revizuire de către procuror nu s- administrat nici probă.
Conform art.403 alin.1 C.P.P. la momentul admiterii în principiu, instanța trebuie să verifice dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Ori din Hotărârea Consiliului de al ofițerilor inferiori de pe lângă UM nr.0527 nu rezultă fapte sau împrejurări noi care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel revizuientul, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.în considerentele sentinței penale, instanța a copiat în totalitate vechea sentință penală nr.405/25.07.1985, aprecierile instanței de fond fiind subiective și nefundamentate;
2.în mod arbitrar, instanța de fond a apreciat că depoziția părții vătămate nu are legătură cu faptele din data de 17.10.1984, instanța nu a lecurat în totalitate declarația acesteia;
3.instanța de fond nu a verificat probele ce fundamentează cererea de revizuire ci s-a limitat a susține că lipsa dosarului de fond o împiedică a face o analiză mai amănunțită a întreg materialului probator;
4.instanța de fond nu a avut în vedere înscrisul depus la dosar de revizuient, înscris intitulat "" întocmit de către președintele Asociației de război prin care acesta relatează amănunțit "faptele petrecute" la data de 17.10.1984, în sensul că "procesul și condamnarea nu au avut nici un temei, fiind o înscenare a organelor de informații".
Prin decizia penală nr. 445/02.11.2007 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-revizuent și cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.371 alin.2 pr.pen. Tribunalul a constatat că prima instanță pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pe baza analizei tuturor actelor aflate la dosar, prima instanță a reținut în mod judicios că aspectele invocate de revizuient în susținerea cererii nu pot constitui temei pentru revizuirea sentinței penale nr.405/25.07.1985 a Judecătoriei Tecuci.
Conform disp.art.394 alin.1 lit.a și alin.2 pr.pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Hotărârea Consiliului de de pe lângă 0527 T din 22.10.1984, la care se face referire în cererea de revizuire nu poate fi reținută ca o "probă nouă", chiar dacă nu a fost cunoscută la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, întrucât aceasta are caracter extrajudiciar. Mai mult decât atât, această hotărâre constată și sancționează abateri disciplinare reținute în sarcina revizuentului din prezenta cauză, fără a face referire la fapte sau împrejurări care să aibă legătură cu cele care au format obiectul judecății în dosarul penal nr.55/1985 al Judecătoriei Tecuci.
De altfel, Consiliul de (organ administrativ) nici n-ar fi avut competența să constate ori să judece fapte de natură penală, iar rezultatul anchetei administrative n-ar fi putut influența hotărârea instanței.
Referitor la declarația pe care partea vătămată a dat- în fața organelor de miliție, aceasta s-a aflat la dosarul de urmărire penală și a fost cunoscută de instanța care a soluționat cauza în fond, astfel încât aspectele relatate nu pot avea caracterul unor împrejurări noi în sensul art.394 alin.1 lit.a pr.pen.; cele susținute de revizuient constituie critici asupra modalității în care instanța care a judecat cauza a analizat și apreciat probele adminJ.
În fine, înscrisul intitulat "" nu poate fi reținut ca având caracterul de "probă nouă", întrucât acesta nu cuprinde fapte sau împrejurări în legătură cu situația de fapt reținută în dosarul nr.55/1985 al Judecătoriei Tecuci, fiind vorba despre aprecieri ale autorului acestui înscris referitoare la modul în care a fost judecată cauza și la soluția adoptată.
Concluzionând, s-a apreciat ca și prima instanță că, pe baza înscrisurilor depuse în susținerea cererii de revizuire, nu se poate dovedi netemeinicia sentinței penale nr.405/25.07.1985 a Judecătoriei Tecuci, astfel că cererea a fost considerată ca nefondată.
Pentru considerentele expuse, conform art.379 pct.1 lit.b pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul.
Potrivit art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat apelantul-revizuent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs revizuientul. În dezvoltarea motivelor de recurs revizuientul a susținut că:
- instanța de fond a fost nelegal sesizată întrucât procurorul nu a făcut o cercetare preliminară a cererii de revizuire
- instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe și asupra unor cereri esențiale pentru revizuient de natură să îi garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului apreciind nejustificat că actele depuse la dosar nu constituie fapte sau împrejurări noi care să conducă la revizuirea sentinței de condamnare
- instanțele au comis o gravă eroare de fapt apreciind că actele depuse constituie o cercetare administrativă și nu acte de cercetare penală efectuate de ofițerul delegat cu cercetarea penală din unitatea în care revizuientul era militar la data faptelor.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Înainte de a analiza motivele de recurs formulate de revizuient Curtea consideră util a reaminti că revizuirea este o cale de atac extraordinară care provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unei hotărâri penale definitive astfel că folosirea ei este limitată la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.
În ceea ce privește motivul de revizuire invocat de revizuientul, respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (art. 394 al. 1 lit. a Cod pr. penală), trebuie arătat că prin "fapte sau împrejurări" se înțelege orice întâmplare, situație ori stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare.
Așa fiind rezultă că în speță, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare, dovedirea netemeiniciei hotărârii pe baza faptelor sau împrejurărilor noi invocate de revizuient trebuie să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opuse, adică a unei soluții de achitare.
În cauză revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 405/25.07.1985 a Judecătoriei Tecuci prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de "violare de domiciliu" și "lipsire de libertate în mod ilegal" comise împreună cu inculpatul în dauna părții vătămate. În susținerea cererii sale revizuientul a invocat declarațiile numitului și ale părții vătămate date în dosarul în care a fost cercetat de ofițeri ai UM 0527 T și Hotărârea nr. 1 a Consiliului de al ofițerilor inferiori de pe lângă UM 0527 T prin care se propunea trecerea sa în rezervă dar pentru alte fapte decât cele pentru care a fost condamnat.
Examinând actele depuse de revizuient Curtea costată că în mod corect s-a apreciat de instanțele care au pronunțat hotărârile supuse controlului judiciar că acestea nu conțin fapte sau împrejurări noi în măsură să conducă la revizuirea sentinței de condamnare și implicit la pronunțarea unei soluții de achitare față de revizuient.
În concret declarația numitului prezintă aspecte anterioare comiterii faptelor, respectiv unele discuții purtate în seara zilei de 16.10.1984 de acesta cu și revizuientul cu privire la un cetățean care deține ilegal aur și la faptul că soția lui îl părăsise pe acesta fugind în Focșani. Această declarație se coroborează cu cele reținute de instanța de fond, conform căreia la propunerea inculpatului revizuientul s-a hotărât să meargă împreună cu acesta la locuința părții vătămate, verișoara soției inculpatului, pentru a se interesa unde se află soția acestuia.
În ceea ce privește declarația părții vătămate aceasta corespunde cu declarația dată în fața instanței, în sensul că revizuientul a fost prezentat de inculpatul drept milițian și că i s-a solicitat de aceștia să meargă cu ei, partea vătămată precizând apoi că fără voia ei cei doi au dus-o în apartamentul lui.
Cât privește faptul că în finalul declarației invocate de revizuient partea vătămată precizează că nu are nimic de reclamat împotriva revizuentului ( "necunoscutul care îl însoțea pe ") Curtea costată că aceasta nu poate constitui o împrejurare nouă care să conducă la revizuirea hotărârii echivalând doar cu o apreciere a persoanei vătămate la momentul luării respectivei declarații.
În consecință Curtea constată ca fiind nefondată critica revizuientului referitoare la faptul că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe și asupra unor cereri esențiale pentru revizuient de natură să îi garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului atunci când au apreciat că actele depuse la dosar nu constituie fapte sau împrejurări noi care să conducă la revizuirea sentinței de condamnare.
Și celelalte două motive de recurs formulate de revizuient sunt nefondate.
Astfel, în cauză nu se poate reține că instanța de fond a fost nelegal sesizată pe motiv că procurorul nu a făcut o cercetare preliminară a cererii de revizuire, întrucât potrivit art. 399 Cod pr. penală efectuarea actelor de cercetare de către procuror după introducerea cererii de revizuire este facultativă și nu obligatorie.
În ceea ce privește natura actelor depuse la dosarul cauzei Curtea reține că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea Hotărârii nr. 1 a Consiliului de al ofițerilor inferiori de pe lângă UM 0527 T, fiind efectuate în baza ordinului nr. 243/17.10.1984 al comandantului UM 0527 T, și că din nici un act nu rezultă împrejurarea invocată de revizuientul cum că acestea ar fi acte de cercetare penală efectuate de ofițerul delegat cu cercetarea penală din unitatea în care revizuientul era militar la data faptelor.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de revizuientul, fiul lui și, născut la 12.01.1956 în orașul Dr., jud.B, domiciliat în B,-,.13 A,.2,.43, sector 4, împotriva Deciziei penale nr.445/2.11.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.412/17.07.2007 a Judecătoriei Tecuci, pronunțată în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă per recurentul - revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 11.04.2007
Tehnored.IR - 11.04.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Mița Mârza Mariana
