Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 189, art. 192, art. 193 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 167
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
JUDECĂTOR 3: Onița
Judecător -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj și a sentinței penale nr. 87 din 19 iunie 2009 Judecătoriei Filiași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - inculpat.
La apelul nominal au răspuns: recurentul - inculpat asistat din oficiu de avocat - care substituie pe avocat - și intimatul - inculpat asistat din oficiu de avocat, lipsind intimata - parte civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de soluționare, deoarece nu s-au formulat excepții sau cereri de probatorii, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat pentru criticile referitoare la inculpatul, arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea acestuia printr-o eronată evaluare a pericolului social concret al infracțiunii, motivându-se că ambii inculpați au săvârșit faptele de pătrundere fără drept în domiciliul părții vătămate și de lipsire de libertate a acesteia, susținându-se moral reciproc și săvârșind acte concomitente de lipsire de libertate asupra părții vătămate; în consecință, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate individualizate în raport de prevederile art. 72, art. 74, 76 Cod penal și cu suspendarea condiționată a executării, față de conduita sinceră a inculpatului, vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale.
În privința criticii de nelegalitate referitoare la necompetența funcțională a instanței în raport de minoritatea părții vătămate, s-a precizat că nu se susține, deoarece aceasta nu are calitate de parte vătămată la nici una dintre infracțiuni.
Avocat, pentru recurentul - inculpat A, a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor și, pe fond, achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedură penală, motivând că sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu, inculpatul nu a acționat cu intenția specifică faptei, deoarece și anterior a vizitat pe partea vătămată în această locuință, iar sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate s-a arătat că nu a existat un interval de timp suficient pentru a se concluziona că partea vătămată nu avea libertate de mișcare.
Pentru recursul promovat de parchet, s-a lăsat la aprecierea instanței.
Avocat pentru intimatul - inculpat, a solicitat respingerea recursului parchetului, arătând că acest inculpat a aflat de la coinculpatul împrejurarea că este prieten cu partea vătămată și, în aceste condiții l-a însoțit în domiciliul acesteia, iar pentru infracțiunea prev de art. 189 Cod penal, s-a arătat că participația inculpatului a fost redusă, pericolul social concret al faptei fiind corect apreciat de instanțele de fond și de apel.
S-a solicitat extinderea efectelor recursului inculpatului și față de inculpatul, cu privire la soluția de achitare pentru ambele infracțiuni, în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul asupra recursului promovat de inculpatul A, a formulat concluzii de respingere, arătând că, în condițiile concrete de săvârșire a faptelor - pe timp de noapte, în participație, inculpatul având asupra sa un artizanal pe care l-a folosit pentru intimidarea părții vătămate - s-a realizat latura subiectivă și obiectivă a infracțiunilor deduse judecății.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurentul - inculpat A și intimatul - inculpat, au arătat că își însușesc concluziile formulate de apărătorii lor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 87 din 19 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 192 al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 al.2 și Cod Penal art. 76 lit. c Cod Penal, condamnarea inculpatului A - fiul lui și al a, născut la 28 iulie 1985, domiciliat în comuna nr. 323, județul D - la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 189 al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 al.2 și Cod Penal art. 76 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 193.Cod Penal cu aplicarea art. 74 al.2 și Cod Penal art. 76 lit. e Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 300 lei, iar conform art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod Penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 81, 82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicata inculpatului, pe o perioadă de 3 ani termen de încercare.
În baza art. 71 al.1,2 Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b
Cod PenalS-a făcut aplicare art. 71 al. 5.Cod Penal și s-au pus în vedere inculpatului A prevederile art. 83.Cod Penal, în condițiile art. 359.
C.P.P.În baza art. 88.Cod Penal, a fost computat din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive a acestuia respectiv de la 03.04.2008 la 07.04.2008.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.1C.P.P. a fost achitat inculpatul - fiul lui și al lui, născut la 25 mai 1988, domiciliat în comuna, nr.817, județul D - pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.2 și Cod Penal pentru infracțiunea prev. de art. 192 al.2
Cod PenalÎn baza art. 181.Cod Penal, rap. la art. 91 lit. c și Cod Penal art. 33 lit. a Cod Penal, art. 88.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative in cuantum de 400 lei.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998 și urm. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 1500 lei către partea civilă, reprezentând daune morale, iar în baza art. 191.C.P.P. inculpații au fost obligați la plata sumei de 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt, instanța de fond a constatat că inculpații, care locuiesc în C și părțile vătămate care locuiesc în F, s-au cunoscut la începutul lunii martie 2008 într-un bar din localitatea F, prin cunoștințe comune și s-au mai întâlnit de câteva ori pe parcursul lunii martie.
Deoarece părțile vătămate au aflat de la alte cunoștințe că inculpatul A, împreună cu numitul, nu sunt persoane serioase, au refuzat să se mai întâlnească cu aceștia, iar pentru faptul că cei doi erau în continuare insistenți, au sesizat Poliția F nu în mod oficial, ci doar printr-o prietenă care avea cunoștințe doi polițiști de la Poliția
Datorită acestui fapt, în datele de 26.03.2008, 29.03.2008 și 30.03.2008, inculpatul A împreună cu numitul, au trimis prin intermediul telefonului mobil mesaje de amenințare cu acte de violență, părții vătămate.
În seara zilei de 02.04.2008, inculpații A și împreună cu numitul și cu martorii și au venit din localitatea de domiciliu - C, în orașul F pentru ca inculpatul A să se întâlnească cu partea vătămată cu care purtase o corespondență telefonică în acea zi și inculpatul îi ceruse să se întâlnească, dar partea vătămată refuza să se întâlnească cu inculpatul. Inculpații, împreună cu cei trei băieți cu care veniseră în F s-au oprit la intrarea in F, la poarta locuinței părților vătămate situată la strada principală, inculpatul A strigând la poartă, dar fără nici un rezultat, după care s-au deplasat la mai multe baruri din F unde au consumat băuturi alcoolice.
La ora 21,30, inculpații și ceilalți trei băieți s-au urcat în mașină cu intenția de apleca spre C, iar la ieșire din F, pe B-dul -, în dreptul porții locuinței părților vătămate au văzut-o pe partea vătămată care stătea de vorbă cu doi băieți. Numitul, care era la volan, a oprit mașina la câțiva zeci de metri de poarta părților vătămate, iar din mașină au coborât cei doi inculpați care au intrat în curtea părților vătămate.
Inculpatul Aab ătut de mai multe ori în geamul de la casă, moment în care din casă a ieșit partea vătămată crezând că sora ei în geam, inculpatul Aap rins-o în brațe, iar partea vătămată s-a lăsat în jos și a început să țipe. Inculpatul Aat ras-o de mână pe partea vătămată până la colțul casei, întrebând-o de ce țipă, iar partea vătămată răspunzându-i că ii este teamă de el.
In acel moment a intervenit și inculpatul, care a început și el să o tragă de mână pe partea vătămată, iar inculpatul i-a spus că poate să o ia el singur și a continuat să o tragă de mână pe partea vătămată până la poartă, cerându-i acesteia să vină cu el.
La poartă, deoarece partea vătămată refuza să vină cu inculpații, inculpatul Aas cos o brichetă sub formă de, cu o dimensiune de circa 15 care avea aparența de și cu acest a amenințat-o pe partea vătămată.
Când inculpații au ajuns cu partea vătămată la poartă, partea vătămată plângea, iar la poartă au întâlnit pe și martorii și; între inculpați și acești martori a izbucnit un conflict în timpul căruia s-au lovit reciproc, iar în ajutorul celor doi inculpați a venit și numitul. După ce inculpații și numitul, pe de o parte și ceilalți doi martori, pe de altă parte, s-au bătut, inculpații împreună cu au revenit la mașină, inculpatul A având în mână ul- brichetă care era rupt în două și au demarat în direcția
Inculpații au susținut că au intrat în curtea părților vătămate, cu acordul părții vătămate, care le-a spus să intre în curte să o caute pe sora ei, dar această susținere a inculpaților a fost infirmată în cursul judecății, la instanța de fond, de declarațiile tuturor celorlalți martori care au fost la locul faptei și au fost audiați în cauză. De asemenea, inculpații au arătat că, după ce au tras-o de mână pe partea vătămată în curte, fiindcă aceasta a refuzat să meargă la poartă, au lăsat-o în curte, la 2- 3 metri de casă, susținere de asemenea infirmată de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, care au confirmat susținerile părții vătămate, în sensul că inculpații au tras-o pe aceasta de mână până la poartă, în ciuda țipetelor ei.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului A, de a amenința pe partea vătămată cu acte de violență, prin mesajele transmise pe telefonul mobil - cu acte care au fost de natură să o sperie pe partea vătămată și să-i producă acesteia o temere gravă și temeinică - dovadă fiind în acest sens faptul că aceasta a anunțat poliția și că s-a speriat și a țipat atunci când i-a văzut pe inculpați în fața casei ei - constituie infracțiunea de amenințare prev. de art. 193.Cod Penal; fapta inculpatului A - de a pătrunde fără drept în curtea părților vătămate, fără consimțământul acestora, împreună cu inculpatul, în timpul nopții - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod Penal; fapta inculpatului A - de aol ipsi de libertate în mod ilegal (în sensul ca aceasta nu a avut posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință) pe partea vătămată - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 189 alin.2 Cod Penal, având în vedere că inculpatul a comis această faptă împreună cu celălalt inculpat.
În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului A pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, iar la individualizarea pedepselor aplicate s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 cp, de împrejurările săvârșirii faptei - respectiv de faptul că inculpatul le cunoștea pe părțile vătămate și știa că acestea sunt singure acasă -, de persoana inculpatului - care nu are antecedente penale și este tânăr, de limitele de pedeapsă prevăzute de normele incriminatoare, precum și de pericolul social concret; de asemenea, prima instanță a făcut aplicarea art. 74 alin. 2.Cod Penal și în final a art. 76 Cod penal, reținând ca împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante pentru inculpat, faptul că părțile vătămate obișnuiau să se vadă și să asculte muzică cu diverși băieți care stăteau la poarta casei lor, în mod frecvent, precum și faptul că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale și a fost derutat de atitudinea oscilantă a părților vătămate, cu consecința scăderii pedepselor sub minimul special prevăzut de normele incriminatoare.
Deoarece faptele pentru care a fost trimis in judecată inculpatul A au fost săvârșite in concurs, instanța de fond a făcut aplicația art. 33 lit. și art. 34 lit. d și Cod Penal a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
Apreciind că pedeapsa rezultantă ce a fost aplicată inculpatului își va atinge scopul preventiv educativ și fără privarea de libertate a acestuia, deoarece inculpatul este foarte tânăr, nu are antecedente penale, are studii, este integrat social și lucrează în străinătate, a constatat incidente condițiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. a, b Cod penal, precum și art. 81 alin.2 Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța de fond a ținut seama de faptul că inculpatul a intrat în curtea părților vătămate ca însoțitor al inculpatului A, având reprezentarea că acesta este prieten cu părțile vătămate și că își poate permite cumva acest lucru, precum și faptul că discuțiile telefonice dintre inculpatul A și partea vătămată îl îndreptățeau să creadă că între aceștia este o anumită relație, având în vedere și scopul urmărit de inculpat și împrejurările în care a comis faptele, precum și persoana și conduita acestui inculpat (care este foarte tânăr, nu are antecedente penale și nu știa despre ce se întâmplase anterior între inculpatul A și partea vătămată ), apreciind că aceste fapte, prin atingerea minimă adusă valorii sociale apărată de lege și prin conținutul lor concret, sunt lipsite de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
În consecință, în temeiul art. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.1C.P.P. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 189 al.2 și Cod Penal art. 192 al.2 Cod Penal, aplicându-i sancțiunea administrativă a amenzii in cuantum de 400 lei.
Pe latură civilă, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998 și următoarele Cod civil, instanța de fond admițând în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligându-i pe cei doi inculpați, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1500 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale, sens în care s-a avut în vedere, pe de o parte, că inculpații i-au creat un prejudiciu moral părții vătămate prin producerea unei temeri și, totodată, au adus atingere persoanei și demnității acesteia prin lipsirea ei de libertate, iar pe de altă parte, atitudinea părții vătămate - care a acceptat să se întâlnească cu persoane pe care le întâlnise în bar, fără să-i cunoască, precum și percepția comportamentului acesteia în societate, așa cum a fost ilustrată prin declarația martorului.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și culpa părților vătămate care, așa cum a rezultat din declarația reprezentantului legal al părții vătămate minore și tatăl părților vătămate, părinții nu le supravegheau pe părțile vătămate, tatăl acestora necunoscând nici în timpul judecății unde se află partea vătămată, iar despre partea vătămată afirmând că s-a căsătorit dar fără să știe exact unde locuiește aceasta după căsătorie, iar mama este plecată în străinătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, criticând soluția de achitare a inculpatului, în sensul că participația penală a celor doi inculpați este similară și necesită același tratament sancționator, cât și inculpatul A, care a criticat soluția de condamnare, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit.1Cod Procedură penală.
Prin decizia penală nr. 239 de la 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul A, cu obligarea apelantului - inculpat la plata sumei de 310 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariu apărător oficiu.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu în sumă de 300 lei alocat inculpatului intimat, au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că stabilind un regim sancționator diferit pentru cei doi inculpați, prima instanță a dat eficiență maximă dar și obiectivă împrejurărilor concrete în care faptele au fost săvârșite, dar și persoanei fiecărui inculpat; s-a reținut astfel că inculpatul a intrat în curtea părților vătămate mai mult ca însoțitor al inculpatului A, având reprezentarea că acesta din urmă este prieten cu părțile vătămate și, în acest mod, își poate permite acest lucru, precum și faptul că discuțiile telefonice dintre inculpatul A și partea vătămată îl îndreptățeau să creadă că între aceștia este o anumită relație.
S-a concluzionat astfel că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, prin conținutul lor concret și raportat la împrejurările personale favorabile determinând incidența art. 181Cod penal privind lipsa pericolului social specific infracțiunii.
În privința apelului declarat de inculpatul s-a reținut că vinovăția acestuia a fost corect stabilită, iar pedepsele au fost just individualizate atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare, raportat la activitatea infracțională desfășurată de acesta și gradul mai mare de implicare.
Împotriva hotărârilor din speță, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul A, invocând critici de netemeinicie, după cum urmează:
În recursul parchetului s-a invocat netemeinicia soluției de achitare a inculpatului, arătându-se că participația penală a coinculpaților este similară, în sensul că ambii au pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate în domiciliul acesteia și au lipsit-o de libertate în mod ilegal, astfel că se impune același tratament sancționator.
În recursul inculpatului s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedură penală pentru infracțiunile prev de art. 189 și art. 192 Cod penal, arătându-se că nu s-a realizat latura subiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu, inculpatul având convingerea că poate intra în domiciliul părții vătămate întrucât a vizitat-o și anterior și, pe de altă parte, latura obiectivă a infracțiunii de lipsire de libertate, datorită intervalului scurt în care s-a realizat deplasarea părții vătămate de la casă la poartă.
Curtea, analizând recursurile din speță, reține:
Inculpații și A au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că, în noaptea de 02/03 aprilie 2008, cei doi inculpați au pătruns în curtea locuinței părții vătămate fără drept și fără a avea încuviințarea acesteia, iar la apariția părții vătămate în ușa de acces a imobilului, inculpatul Aap rins-o de mână și a târât-o spre poartă, fiind ajutat și de inculpatul, în acest mod partea vătămată fiind silită să se deplaseze, împotriva voinței sale, în afara domiciliului, inculpatul sporind starea de temere și de dependență a părții vătămate prin amenințarea acesteia cu o brichetă care avea aparența unui.
Ori, în cauză s-a probat cu depozițiile martorilor, că partea vătămată era ținută de ambii inculpați de mâini, că se afla într-o situație evidentă de intimidare, întrucât părea speriată și plângea, manoperele efectuate de inculpați având drept scop aducerea părții vătămate la autoturismul condus de învinuitul, pentru ca, ulterior, partea vătămată să fie adusă din F în C, la dispoziția inculpaților și învinuitului.
Această situație de fapt este pe deplin dovedită în cauză atât cu probatoriul testimonial, care se coroborează cu plângerea și declarațiile părților vătămate, cât și cu declarațiile inculpaților, care recunosc fapta de a intra în domiciliul părții vătămate fără consimțământul acesteia, precum și fapta de a conduce pe partea vătămată de la locuință până în afara curții,
Se reține însă că inculpații au formulat apărări în sensul că, între partea vătămată și inculpatul A exista o relație de amiciție, în baza căreia inculpatul vizitase anterior pe partea vătămată și deplasarea părților până la ieșirea din curte s-a realizat în virtutea acestor relații, inculpații având reprezentarea că partea vătămată este de acord, deoarece era cunoscută drept o persoană libertină (invocându-se depoziția martorului ), apărări reiterate în motivarea criticilor din recursul inculpatului A, care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedură penală, pentru lipsa intenției specifică infracțiunilor prev de art. 192 Cod penal și art. 189 Cod penal.
Analizând aceste motive, se constată însă că apărările inculpatului sunt nefondate, întrucât relația de amiciție cu partea vătămată era alterată la data comiterii faptelor judecate în prezenta cauză, partea vătămată formulând plângere anterior pentru infracțiunile de amenințare săvârșite la 26 martie, 29 martie și 30 martie 2008, constând în mesaje de amenințare transmise pe telefonul mobil de către inculpat, datorită poziției părții vătămate, care a transmis inculpatului că refuză să îl mai întâlnească.
În aceste condiții, se constată că deplasarea inculpaților la locuința părții vătămate în noaptea de 02/03 aprilie 2008 s-a realizat în scop de răzbunare, inculpații având intenția de a lua pe partea vătămată și aot ransporta din localitatea de domiciliu - F - în C, tocmai pentru ca această parte vătămată să fie la dispoziția inculpatului A, situație în care nu se poate reține că inculpații au avut convingerea că intră în domiciliul părții vătămate în baza consimțământului acesteia, exprimat anterior, când partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul, la începutul lunii martie 2008.
În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate prev de art. 189 Cod penal, se constată că inculpații au atras pe partea vătămată în afara imobilului, ciocănind la geam pentru a nu-i permite acesteia să-i identifice prin intermediul vocii, iar la ieșirea părții vătămate din casă, inculpatul a prins-o în brațe și, față de riposta în apărare a părții vătămate, care s-a lăsat în jos și a început să țipe, a prins-o de mâini împreună cu inculpatul, ambii târând pe partea vătămată spre poartă, unde se afla autoturismul în care urma să urce toți trei.
Totodată, se reține că partea vătămată a fost amenințată cu un obiect care avea aparența unui, creându-i-se astfel impresia că, în situația în care va continua să se opună, îi este periclitată viața, împrejurare de care a luat act și inculpatul fără să intervină în apărarea părții vătămate, ci, dimpotrivă, continuând să o deplaseze pe partea vătămată contrar voinței acesteia, către poartă.
În aceste condiții, acțiunea incriminată în conținutul infracțiunii de lipsire de libertate prev de art. 189 Cod penal, a fost săvârșită de ambii inculpați, care au cooperat pentru anularea actelor de opoziție a părții vătămate, în scopul constrângerii acesteia la deplasare în direcția impusă de inculpați, fiind fără relevanță durata în timp a acestei acțiuni. De altfel, se reține că, în absența intervenției martorilor, și, deplasarea părții vătămate, contrar voinței acesteia, ar fi continuat, intenția inculpaților fiind de a constrânge pe partea vătămată la acțiuni contrare voinței acesteia.
În consecință, se reține că actele de participație penală săvârșite de ambii inculpați întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii de violare de domiciliu prev de art. 192 alin. 2 Cod penal, cât și ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 189 alin. 2 Cod penal, ceea ce diferențiază activitatea infracțională a fiecărui coinculpat, fiind împrejurarea că inițiativa infracțională și conceperea activității infracționale aparțin inculpatului A, iar inculpatul a acceptat și a concurat la realizarea planului infracțional.
Față de aceste considerente, recursul promovat de parchet este fondat, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, să fie admis, să fie casate în parte hotărârile recurate în privința inculpatului și să se procedeze la condamnarea acestuia pentru ambele infracțiuni, la pedepse privative de libertate individualizate în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal și cu reținerea circumstanțelor personale atenuante prev de art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal (circumstanțe reale evidențiate anterior, cât și împrejurări relative la lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără și conduita sinceră a inculpatului); astfel, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev de art. 189 alin. 2 Cod penal și de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev de art. 192 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 76 lit. b, respectiv 76 lit. c Cod penal, urmând să se stabilească pedeapsa rezultantă conform prevederilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata prev de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În raport de dispozițiile art. 88 Cod penal, se va lua act că inculpatul a fost reținut de la 03 aprilie 2008 la data de 04 aprilie 2008, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că scopul preventivo-educativ al sancțiunii penale se poate realiza și fără executarea efectivă, în condițiile art. 81 - 83 Cod penal, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, privitor la pedeapsa accesorie.
Pentru recursul declarat de inculpatul A, prin prisma considerentelor dezvoltate anterior, se reține incidența art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, urmând să fie respins ca nefondat.
Corespunzător soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art. 38517alin. 2 Cod Procedură penală, urmând să fie menținute dispozițiilor hotărârilor recurate, care nu contravin soluțiilor aplicate cu ocazia rejudecării de către instanța de recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj și a sentinței penale nr. 87 din 19 iunie 2009 Judecătoriei Filiași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - inculpat.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A împotriva acelorași hotărâri.
Casează în parte hotărârile recurate, în privința inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a, alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal;
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 189 alin. 2 Cod penal, 74 alin. 1 lit.a, alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal;
Contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (unu) an închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Constată că inculpatul a fost reținut de la data de 03 aprilie 2008 la data de 04 aprilie 2008.
În baza art. 81, 82 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal.
Aplică art. 71 alin. 5 Cod penal, pentru pedeapsa accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Obligă pe recurentul - inculpat A și pe intimatul - inculpat, la plata a câte 330 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: - -
Jud. fond:
Jud apel:
Dact. 3 ex / - 09 Martie 2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Onița
