Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.201/R/2009
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 4.12.1971, domiciliat în, nr.8, județul S M, împotriva deciziei penale nr.190/A din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar cu nr.unic, decizie care desființează în întregime sentința penală nr. 613/P din 10.04.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.193 Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal.
Se constată că dezbaterea judiciară asupra recursului a avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 16.04.2009 și 23.04.2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.613/10.04.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare; în baza art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, la pedeapsa de: 1 ( un ) an închisoare; în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat, rimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu ( pct.1 ) la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare; în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, fapta prev. și ped. de art.189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; n baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală a fost achitat același inculpat, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare in dosar nr.3866/P/2004 în urma plângerii părții vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, faptă prev. și ped. de art.180 alin.1 indic.1 Cod penal ( pct.2 ); în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare in dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, faptă prev. și ped.de art.321 alin.1 Cod penal ( pct.3 ); în baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat, rimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu ( pct.3 ) la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare; în baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat rimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu ( pct.4 ) la pedeapsa de 3 ( trei ) ani și 6 ( ș ase ) luni închisoare; în baza art.192 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat rimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu ( pct.5 ) la pedeapsa de 3 ( trei ) ani și 6 ( șase ) luni închisoare; în baza art.321 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice ( pct.6 ) la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare; în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. Cod penal a fost condamnat același inculpat trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 4 ( patru ) ani închisoare; în baza art.11 pct. 2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 - în urma plângerii prealabile a părții vătămate, privind săvârșirea infracțiunii de amenințare ( pct.1 ) faptă prev. și ped.de art.193 Cod penal, intervenind împăcarea părților; în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 - în urma plângerii părții vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare ( pct.3 ), fapta prev. și ped. de art.193 Cod penal; n baza art.11 pct. 2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare in dosar nr.3866/P/2004 - în urma plângerii prealabile a părții vătămate, privind săvârșirea infracțiunii de lovire ( pct.4 ) fapta prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal, intervenind împăcarea părților; în baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 în urma plângerii părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la pedeapsa de 3 ( trei ) luni închisoare; în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, trimis în judecată în urma plângerii părții vătămate (dosar nr.9900/2004), pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, faptă prev. și ped. de art.180 alin.1 indic.1 Cod penal; în baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat trimis în judecată în urma plângerii părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire ( dosar nr.9900/2005 ) la pedeapsa de 4 ( patru ) luni închisoare; în baza art.193 Cod penal a fost condamnat același inculpat trimis în judecată la plângerea părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. și ped.de art.193 Cod penal ( dosar nr.5789/2005 ) la pedeapsa de 4 ( patru ) luni închisoare; în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală cu aplicarea art.56 din Lg.278/2006 și cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost achitat același inculpat, trimis în judecată la plângerea părții vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă ( dosar nr.5789/2005 ); urmând ca în baza art.33,34 lit.b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ( patru ) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an în final inculpatul având de executat 5 ( cinci ) ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 28.09.2004 până la 02.10.2004, reținerea de 24 ore din data de 15.11.2004, arestarea preventivă din data de 07.12.2004 până la 16.12.2004, din data de 29.11.2005 până la 12.05.2006; din data de 15.08.2006 până la 16.03.2006.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a-c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.14,346 Cod procedură penală raportat la art.998- 999 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 10.000 lei RON, despăgubiri civile, iar în baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998- 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 2000 lei RON, despăgubiri civile.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.
În baza art.193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și Irma suma de 618 lei RON, cheltuieli judiciare făcute de acestea, respectiv onorar avocat, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada iulie - decembrie 2004 inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a exercitat acte de violență asupra părților vătămate încălcându-le inviolabilitatea locuințelor, libertatea fizică, adresând amenințări, distrugând bunuri, tulburând prin aceste manifestări ordinea și liniștea publică și provocând scandal public.
1. La finele lunii iulie 2004, inculpatul a pătruns în două rânduri, la interval de o zi - cu prima ocazie pe timp de noapte - în locuința părților vătămate și, situată în loc., și a refuzat să o părăsească la solicitarea acestora.
De asemenea, sub pretextul că partea vătămată ar fi influențat-o negativ pe soția sa, determinând-o să părăsească domiciliul conjugal, inculpatul a amenințat-o cu moartea. Partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului și pentru infracțiunea de amenințare.
2. La data de 02.08.2004 inculpatul deplasându-se la volanul unui autoturism din loc., a tăiat calea autoturismului condus de soția sa irma, care se apropia din contrasens, forând oprirea acesteia. Inculpatul a scos-o din autoturism pe soția sa și pe a dus-o cu forța în autoturismul său împreună cu fiica lor Irma, după care le-a dus pe ambele la fostul domiciliu conjugal - soții fiind despărțiți în fapt la acea dată, iar în prezent fiind divorțați. Inculpatul a încuiat ușa pe dinăuntru, după care a agresat-o pe soția sa și a scuipat-o în mod repetat.
După un anumit interval de timp inculpatul a lăsat-o pe fiica sa să plece, după care a încuiat din nou ușa, refuzând în continuare să o lase pe soția sa să părăsească locuința până la sosirea organelor de poliție, care au fost anunțate datorită împrejurării că în autoturismul blocat de inculpat se afla și martora.
În luna septembrie a aceluiași an, motivând faptul că dorește să clarifice problemele legate de presupusa infidelitate a soției sale, a dus-o cu forța pe aceasta la fostul domiciliu conjugal, a gresat-o trăgând-o de păr și lovind-o cu capul în arcadă și a refuzat să o lase să plece. La un moment dat partea vătămată a reușit să iasă din locuință și să fugă, însă inculpatul a ajuns-o din urmă și a tras-o înapoi.
După un interval de timp partea vătămată a ieșit din nou din imobil încercând de această dată să plece cu autoturismul, având asupra sa cheile strecurate de inculpatului, însă a fost din nou ajunsă în fața imobilului de către inculpat și dusă cu forța înapoi.
3. La data de 27.09.2004, în cursul serii, inculpatul s-a deplasat în fața locuinței socrilor săi, și Irma, în localitatea și a provocat scandal adresând injurii și amenințări persoanelor aflate la fața locului în stradă.
La un moment dat inculpatul a pătruns în curtea locuinței socrilor săi și apoi în casă continuând scandalul, a smuls telefonul fix al acestora și l-a aruncat pe jos, distrugându-l și a refuzat să părăsească imobilul, cu toate că i s-a cerut în mod repetat acest lucru, până la sosirea organelor de poliție.
Și numita, prezentă în fața imobilului la acea dată, a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
4. În cursul zilei de 16.10.2004 inculpatul a intrat în casa părții vătămate, situată în localitatea, și l-a invitat să îl însoțească la un bar ca să consume băuturi alcoolice. Fiind refuzat, inculpatul s-a enervat lovind partea vătămată peste corp, incidentul desfășurându-se în toată locuința părții vătămate, aceasta din urmă încercând să scape de agresiune.
Ca urmare, zugrăveala proaspătă a fost distrusă pe suprafețe mari fiind stropită cu sângele părții vătămate.
Inculpatul a refuzat să părăsească imobilul și chiar a amenințat partea vătămată cu mașina de găurit.
Partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului și pentru infracțiunea de lovire, leziunile ce i-au fost cauzate necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
5. La data de 12.11.2004, pe timp de noapte, inculpatul, a intrat în curtea casei părților vătămate și Irma ca să își caute soția și fiica, având în mână un cuțit. Acesta a adresat injurii și amenințări soacrei sale, refuzând să părăsească imobilul la solicitarea acesteia, acceptând să iasă din curte abia după ce partea vătămată a fugit în stradă strigând după ajutor.
6. La data de 6.12.2004, în jurul orei 17,00 inculpatul s-a deplasat la locuința socrilor săi, fără a intra în curte a început o discuție în contradictoriu cu sa, timp în care partea vătămată a asigurat poarta de la intrare cu un. Inculpatul a scuturat poarta cu mâinile, după care a lovit-o cu piciorul, sistemul de închidere cedând.
În acest timp inculpatul îi adresa cuvinte și expresii jignitoare părții vătămate pe un ton ridicat, fapt pentru care sătenii s-au adunat la porțile curților.
Inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate și s-a îndreptat amenințător spre aceasta din urmă. Partea vătămată a ieșit din curte fiind urmată îndeaproape de inculpat, până în fața locuinței martorei, unde acesta a îmbrâncit-o, trântind-o la pământ și s-a așezat pe ea trăgând-o cu o mână de păr, iar cu cealaltă apăsându-i fața în noroi.
La intervenția vecinilor partea vătămată a fost lăsată să plece, inculpatul continuând însă să adreseze injurii martorilor prezenți.
Partea vătămată Irma a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului și pentru infracțiunea de lovire, leziunile necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
7. La data de 30.07.2004 inculpatul, motivând faptul că partea vătămată ar fi influențat-o negativ pe soția sa, i-a distrus portiera autoturismului.
În cursul urmăririi penale a intervenit împăcarea părților.
Prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din 01.07.2005 emis în dosar nr. 1336/P/2005 s-a reținut că în data de 6.12.2004, inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului nr. 57/2004 a Judecătoriei Satu Mare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.321 al.2 Cod penal și art. 192 al. 1 Cod penal, apoi a fost pus în libertate la data de 17.12.2004 prin încheierea nr. 2523 în dosar nr.9662/2004 și totodată i s-a interzis să i-a legătura cu fosta soție și cu familia acesteia ( partea vătămată Irma).
Pentru că inculpatul nu a respectat interdicțiile stabilite de instanță s-a înaintat propunere de revocare a libertății provizorii care formează obiectul dosarului sub nr. 3346/2005, acesta intrând fără drept în curtea părții vătămate, astfel:
1. ) În data de 13.04.2005 în jurul orei 18,00 inculpatul în stare de ebrietate s-a dus la poarta casei părții vătămate. Partea vătămată a legat poarta de la intrare în curte cu sârmă. Inculpatul a deschis porțile și a intrat în curte și a început să o înjure pe partea vătămată și să fugă după ea. Partea vătămată s-a refugiat într-o parte a curții ce era îngrădită și ține de ușă ca inculpatul să nu intre acolo. Inculpatul a forțat ușa, rupând balamalele, apoi ușa a căzând a lovit-o pe partea vătămată peste picior producându-i leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Soțul părții vătămate numitul a intervenit în ajutorul părții vătămate pentru a-l scoate pe inculpat din curte. Inculpatul a continuat să facă scandal în curtea părții vătămate aproximativ 20-30 de minute până la sosirea poliției care a fost sesizată telefonic de partea vătămată.
b) În aceeași seară în jurul orei 20,30 inculpatul a intrat din nou în curtea părții vătămate unde a făcut scandal și la cererea părții vătămate a refuzat să fie scos din curtea părții vătămate.
2. În data de 22.04.2005, în jurul orei 14,00 inculpatul a intrat în curtea părții vătămate fără drept, iar la cererea părții vătămate a refuzat să părăsească locuința și a început să o înjure, să o lovească pe partea vătămată. Inculpatul a lovit cu piciorul din plastic în care partea vătămată spăla haine. Inculpatul a mai distrus două găleți și un scaun. Apoi inculpatul spart ușa de la șură a intrat înăuntru a luat mașina de tocat coceni de porumb pe care a dus-o până la poartă.
Partea vătămată a sesizat poliția care l-a scos pe inculpat din curte.
Partea vătămată a cerut ca inculpatul să fie trimis în judecată pentru distrugerea bunurilor și se constituie parte civilă cu suma de 500.000 lei.
3) În după masa zilei de 23.05.2005 în jurul orei 18,00 inculpatul a intrat în curtea părții vătămate și a refuzat să iasă până ce a intervenit poliția.
4) În seara zilei de 14.06.2005 în jurul orei 20,00 inculpatul a intrat fără drept în curtea casei părții vătămate, unde a provocat scandal și a refuzat să iasă din curtea casei părții vătămate la cererea acesteia. Inculpatul a stat în curtea părții vătămate aproximativ 15 minute.
Partea vătămată a înaintat plângere directă împotriva inculpatului la Judecătoria Satu Mare pentru comiterea infracțiunii de lovire.
Instanța de fond analizând actele si lucrările dosarului a confirmat în parte faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin cele două rechizitorii date în dosar 1336/P/2005 și dosar nr.3866/P/2004 și prin plângerile prealabile ale părților vătămate înregistrate la instanță sub dosar nr.9900/2005 și dosar nr.5789/2005 - dosare ce au fost conexate în cursul cercetării judecătorești la prezentul dosar întrucât îl privește pe același inculpat.
În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal fapta prevăzută și ped. de art.189 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare dat în dosar nr.3866/P/2004 instanța de fond a apreciat că faptei săvârșita de inculpat îi lipsește latura subiectivă pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal are ca obiect juridic relațiile sociale a căror desfășurare normală nu ar fi posibilă fără apărarea libertății persoanei, lipsirea de libertate este fapta persoanei care lipsește de libertatea fizică o altă persoană fără să existe un temei legal pentru aceasta.
Chiar dacă prin fapta inculpatului săvârșită la data de 03.08.2004 când cu forța a scos-o din autoturism pe șotia sa și a dus-o cu forța în autoturismul său împreună cu fiica lor Irma, nu s-a putut reține în sarcina inculpatului că a săvârșit fapta cu intenție forma a vinovăției cu care trebuie să se săvârșească această faptă pentru a exista latura subiectivă.
Instanța de fond a mai arătat faptul că se poate reține în sarcina inculpatului o eventuală culpă în abordarea fostei soții în încercarea de a soluționa problemele familiale dar nici de cum inculpatul nu a dorit nici o clipă să o lipsească de libertate pe soția și fiica lui, fiică ce deși era crescută de mama sa la data săvârșirii faptei soții încă nu erau divorțați, inculpatul nu era decăzut din drepturile părintești astfel că în final nu i se poate nega că a avut chiar și dreptul de a-și căuta fiica și a încercat să ia legătura cu el raportat la problemele avute cu soția sa ce au dus în final la divorț aceste probleme fiind de fapt "cauza" săvârșirii tuturor faptelor de către inculpat.
Astfel, se mai arată de instanța de fond, că inculpatului i se poate reproșa o abordare oarecum neortodoxa a soției și fiicei lui în data de 02.08.2004 dar nici de cum intenția de a săvârși fapta de lipsire de libertate în ilegal a soției și propriei lui fiice.
Pentru considerentele arate instanța de fond în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la 10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe inculpat trimis in judecată pentru infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal fapta prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire faptă prev. și ped. de art.180 al.1 ind.1 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 în urma plângerii părții vătămate Irma întrucât aceasta parte vătămată nu a dovedit cu nici o probă care să se coroboreze cu plângerea sa formulată împotriva inculpatului pentru lovire că ar fi fost lovită de acesta.
Aceeași este situația și în privința infracțiunii de amenințare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare dat în dosar nr.3866/P/2004 în urma plângerii părții vătămate care, deși prin declarația dată în cursul urmării penale, solicită condamnarea inculpatului pentru amenințare nu a dovedit cu nimic săvârșirea acestei fapte.
Nu a fost de asemenea dovedit cu nici o probă existența faptei de ultraj contra bunelor moravuri reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare dată în dosar nr.3866/P/2004, respectiv instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că prin faptele săvârșite de inculpat la data de 27.09.2004 inculpatul ar fi adus atingere bunelor moravuri și că ar fi tulburat liniștea și ordinea publică întrucât deși au fost audiați martori nu s-a dovedit existența acestei indignări a persoanelor raportat la fapte săvârșite de inculpat la acea zi.
Cu privire la fapta de amenințare, respectiv lovire pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3866/P/2004 în urma plângerilor părților vătămate ( pentru amenințare ) și ( pentru lovire ) instanța de fond a reținut că aceste părți vătămate prin declarațiile date în fata instanței au învederat că nu mai au pretenții de la inculpat că s-au împăcat cu acesta și în consecință instanța de fond reținând că împăcarea părților în cazul acestor infracțiuni înlătură răspunderea penală în baza art.11 pct. 2 lit.b rap.la art.10 lit.h Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal.
Prin plângerea prealabilă adresată instanței de fond și înregistrată sub dosar nr.9900/2004 dosar ce a fost conexat la prezentul dosar părțile vătămate și Irma au solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei de lovire săvârșite de inculpat în data de 15.11.2004, 04.12.2004, și 06.12.2004 dar martorii audiați cu privire la aceste fapte au venit doar în sprijinul declarației părții vătămate Irma, dovedindu-se într-adevăr că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în repetate rânduri astfel că instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire a părții vătămate Irma dar întrucât partea vătămată nu si-a dovedit plângerea instanța de fond a apreciat că fapta imputată inculpatului de acesta nu există și a dispus achitarea conform dispozitivului hotărârii.
Referitor la fapta de insultă ( dosar 5789 /2005 ) instanța de fond a constatat că de la data săvârșirii faptei și până în prezent au intervenit mai multe legi favorabile din care cea mai favorabilă inculpatului fiind Legea 278/2006 care la art. 56 dezincriminează fapta de insultă, și în baza textelor legale amintite a dispus achitarea inculpatului trimis în judecată la plângerea părții vătămate Irma ( dosar, nr.5789/2005 ).
Cu privire la celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului prin cele două rechizitorii și prin plângerile prealabile ale părților vătămate adresate direct instanței de judecată și înregistrate la instanță sub dosarele ce au fost conexate prezentului, instanța de fond a apreciat pe baza vastului probatoriu administrat în cauză că s-a dovedit existența acestora și săvârșirea faptelor de către inculpatul drept pentru care a fost condamnat pentru fiecare cu pedeapsa legală conform dispozitivului sentinței atacate.
La dozarea și individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptelor, care este de gravitate raportat la numărul M de fapte săvârșite împotriva acelorași părți vătămate.
modul și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile și în concurs, unele și în forma continuată, fiind incidente atât dispozițiile art.33 lit.a Cod penal cât și dispozițiile art.41 alin.2 Cod.
limitele speciale ale pedepsei, conform prev. Codului penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii instanța de fond a considerat că deși inculpatul este la prim contact cu legea penală, singura modalitate de executare a pedepsei rămâne totuși prin privare de libertate și numai în acest mod pedeapsa își va realiza scopul educativ în condițiile în care inculpatului i s-au dat mai multe șanse de către instanță pe parcursul cercetării judecătorești respectiv i s-a admis o cerere de liberare provizorie sub control judiciar dar nu și-a respectat obligațiile impuse de instanță și chiar a săvârșit și alte fapte penale împotriva acelorași persoane vătămate ducând la arestarea lui iar apoi deși a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nici de această dată nu a respectat obligațiile faptele lui determinând rearestarea lui, de câte ori a fost în liberate a șicanat aceleași persoane vătămate și chiar reprezintă în continuare un pericol pentru acestea.
Reținând că prin faptele sale repetate îndreptate împotriva părților civile și Irma le-a cauzat acestora o suferință morală instanța de fond în baza 14, 346 Cod procedură penală raportat la 998, 999 Cod civil, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Irma suma de 10000 lei RON despăgubiri civile iar părții civile suma de 2000 lei RON despăgubiri civile, cu titlu de daune morale și s-au respins restul pretențiilor civile.
Instanța de fond a apreciat că au fost respectate dispozițiile procesuale care garantează drepturile inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal și cu privire la aflarea adevărului, fiind respectat și dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art.6 alin.1 din Convenție, conform căruia "orice persoană are dreptul la judecarea .într-un termen rezonabil.de către o instanță .care va hotărî.asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa", întrucât hotărârea a fost pronunțată de instanța independentă din punct de vedere al Curții și în termen rezonabil ( deși mai mult de un 1 an ) dar având în vedere complexitatea relativ Mac auzei, respectiv, obiectul cauzei -19 fapte ( 2 rechizitorii și 2 dosare atașate la prezentul dosar ) în cauză nu au existat perioade semnificative de inactivitate și chiar și raportat la momentul de la care se socotește "termenul rezonabil" în jurisprudența constantă a Curții Europene a Dreptului Omului - fiind momentul la care o persoană este pusă sub acuzare, acest moment fiind evident și în prezenta speță anterior sesizării instanței, dar chiar și în aceste condiții cauza a fost soluționată în termen apreciat rezonabil în jurisprudența curții, având în vedere că a fost îngreunată soluționarea cauzei și prin atitudinea inculpatului de nerecunoaștere în fața instanței a săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa prin cele două rechizitorii ale Parchetului și în aceste condiții instanța a fost nevoită cu atât mai mult să administreze probe care dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului și pentru a fi înlăturată prezumția de nevinovăție a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza a dispune condamnarea inculpatului și pentru infracțiunile cu privire la care instanța de fond a dispus achitarea.
În motivare se invocă faptul că deși împotriva inculpatului existau probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către acesta instanța de fond în achitarea inculpatului a ținut cont doar de declarațiile și probele administrate în faza de judecată, fără ca să le coroboreze cu probele administrate în faza de urmărire penală, motiv pentru care se apreciază că sentința este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și rejudecând cauza a se dispune condamnarea și pentru infracțiunile deduse judecății.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și inculpatul, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată iar în ceea ce privește apelul parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat.
În subsidiar, se solicită ca, în cazul în care se va constata vinovăția inculpatului apelant în săvârșirea unor infracțiuni dintre cele pentru care a fost trimis în judecată, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Se motivează că instanța de fond nu a ținut cont de împrejurările în care au fost comise faptele, că aceste fapte au fost stabilite doar pe declarațiile părților vătămate, nu s-a avut în vedere că declarațiile martorilor nu au fost suficient de pertinente pentru a se stabili vinovăția sa în săvârșirea faptelor și de fapt toată activitatea a fost urmare a faptului că a fost împiedicat să-și viziteze fiica, atât de către fosta soție cât și de către părinții acesteia.
Cu privire la apelurile declarate părțile vătămate și solicită respingerea apelului formulat de către inculpat și admiterea apelului formulat de parchet iar în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cu obligarea la despăgubiri.
Din comportamentul inculpatului, se arată de către părțile vătămate, nu rezultă că acesta a înțeles gravitatea faptelor comise și că în continuare are un comportament agresiv și continuă activitatea infracțională tulburându-i în activitatea lor de zi cu zi.
Prin decizia penală nr.190/A din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar cu nr.unic, n baza art.379 pct.2 lit.a, art.382 alin.1 Cod procedur penal, a admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE NGĂ JUDECĂTORIA SATU MARE i inculpatul, fiul lui i, scut 04.12.1971 n S M, CNP -, domiciliat n com. nr.8, jud.S M, mpotriva sentin ei penale nr.613/10.04.2007 pronun at de Judecătoria Satu Mare, pe care o desfiin at-o n ntregime i n rejudecare:
n baza art.334 Cod procedur penală, schimb at ncadrarea juridică dat faptelor prin rechizitoriu din dosarul de urm rire penal nr. 3866/P/2004 pct.1-3-4-5-6, din 5 infrac iuni de violare de domiciliu prev. i ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 Cod penal ntr-o infrac iune unic continuat prev. i ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal.
n baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpat pentru irea infrac iunii de violare de domiciliu la o pedeaps de 3 ( trei ) ani nchisoare.
n baza art.334 Cod procedur penală, schimb at ncadrarea juridică dat faptelor prin rechizitoriu din dosarul de urm rire penal nr. 3866/P/2004 pct.3 i 6 din 2 infrac iuni de ultraj contra bunelor moravuri i tulburarea ordinei publice, prev. i ped. de art. 321 alin.1 Cod penal i respectiv art. 321 alin.2 Cod penal, ntr-o infrac iune unic continuată prev. i ped. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal.
n baza art.321 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe acela i inculpat, pentru irea infrac iunii de ultraj contra bunelor moravuri i tulburarea ordinei publice, la o pedeaps de 1 ( un ) an i 6 ( ase ) luni nchisoare.
n baza art.180 alin.2 Cod penal, a condamnat pe acela i inculpat pentru irea infrac iunii de lovire asupra ii mate Irma ( pct.6 din rechizitoriu dosar urmărire penală nr.3866/P/2004), la o pedeaps de 3 ( trei ) luni nchisoare.
n baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe acela i inculpat pentru irea infrac iunii de lovire asupra ii mate Irma ( dos.9900/2005 - conexat ) la o pedeaps de 4 ( patru ) luni nchisoare.
În baza art.193 Cod penal, a condamnat pe acela i inculpat pentru irea infrac iunii de amenin are asupra ii mate Irma ( dosar nr.8789/2005 - conexat ) la o pedeaps de 4 ( patru ) luni nchisoare.
n baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe acela i inculpat pentru irea infrac iunii de violare de domiciliu ( rechizitoriu dosar urmărire penal nr.1336/P/2005 ) la o pedeaps de 3 ( trei ) ani nchisoare.
n baza art. 217 alin.1 Cod penal, a condamnat pe acela i inculpat pentru irea infrac iunii de distrugere ( rechizitoriu dosar urmărire penal ă nr. 1336/P/2005) la o pedeaps de 1 ( un ) an nchisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a dispus ca inculpatul ă execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani nchisoare.
n baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeaps durata re inerii de 24 ore din 15.11.2004 i arestul preventiv, din perioadele: 28.09.2004 -02.10.2004; 07.12.2004 - 16.12.2004; 29.11.2005 - 12.05.2006; 15.08.2006 - 16.03.2007 inclusiv.
n baza art.86 ind.1 Cod penal, a dispus suspendarea execut rii pedepsei sub supraveghere, fix nd termen de ncercare 6 ani, compus dintr-un termen de 3 ani la care se adaug durata pedepsei de 3 ani, conform art.86 ind.2 Cod penal.
n baza art.86 ind.3 Cod penal, a oblig at pe inculpat ca pe durata termenului de ncercare se supun urm toarelor suri de supraveghere:
se prezinte la Serviciul de Proba iune de pe ngă Tribunalul Satu Mare la datele stabilite de acest serviciu;
anun e n prealabil Poli ia de la domiciliu i Serviciu de Proba iune, orice schimbare de domiciliu, re edin ță sau locuin ță i orice deplasare care dep ăș te 8 zile precum i ntoarcerea;
comunice i justifice schimbarea locului de munc;
comunice informa ii de natur a putea fi controlate mijloacele lui de existen ță;
nu intre n leg tur cu ile mate Irma i.
n baza art.359 Cod procedur penală, atras aten ia inculpatului asupra consecin elor nerespect rii dispozițiilor art.86 ind.4 Cod penal, respectiv asupra consecin elor ne ndeplinirii cu rea credin ță a obliga iilor stabilite sau ncalc dispozi iile art.83, 84 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata execut rii pedepsei, drepturile prev zute de art.64 lit.a teza II, b i e Cod penal.
n baza art.71 alin.5 Cod penal, a dispus ca pe durata suspend rii sub supraveghere a execut rii pedepsei nchisorii, suspendarea execut rii i a pedepselor accesorii.
n baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penal ă, a achitat pe inculpat de sub nvinuirea irii infrac iunii de lipsire de libertate, prev. i ped. de art.189 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( pct.2 din rechizitoriu dosar urmărire penal nr. 3866/P/2004 ).
n baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe inculpat de sub nvinuirea irii infrac iunii de lovire asupra ii mate Irma, prev. i ped. de art. 180 alin.1 ind.1 Cod penal ( pct.2 din rechizitoriu dosar urmărire penal nr. 3866/P/2004 ).
n baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penal ă, a achitat pe inculpat de sub nvinuirea irii infrac iunii de amenin are asupra ii mate Irma, prev. i ped. de art. 193 Cod penal ( pct.3 din rechizitoriu dosar urmărire penal nr. 3866/P/2004).
n baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. h Cod procedură penal ă, a dispus ncetarea procesului penal pornit mpotriva inculpatului apelant la pl ngerea prealabil a ii mate pentru irea infrac iunii de amenin are, prev. i ped. de art. 193 Cod penal i respectiv a ii mate pentru irea infrac iunii de lovire, prev. i ped. de art. 180 alin.2 Cod penal ( pct.1 i respectiv 2 din rechizitoriu dosar urmărire penal 3866/P/2004), ntre i intervenind mp carea.
n baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penal ă, a achitat pe inculpat de sub nvinuirea irii infrac iunii de lovire asupra ii mate, prev. i ped.de art.180 alin.1 ind.1 Cod penal ( dosar urmărire penal nr. 9900/P/2005 ).
n baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penal ă, cu aplicarea art. 56 din Legea nr.278/2006, art. 13 Cod penal, a achitat pe inculpat de sub nvinuirea irii infrac iunii de insult, prev. i ped. de art. 205 Cod penal anterior modific rii, fapt ită asupra ii mate Irma.
n baza art.14, 346 Cod procedur penal, art. 998 Cod procedură civilă, a obligat pe inculpat pl teasc suma de 10.000 lei ii civile Irma i suma de 2.000 lei ii civile, domicilia i n localitatea, nr.13, jud.S M, cu titlu de desp gubiri civile, resping nd restul preten iilor.
n baza art.193 Cod procedur penală, obligat pe inculpat ă pl teasc rților civile 618 lei cheltuieli judiciare, reprezent nd onorariu avocat ocazionate cu judecarea cauzei n fond, compens nd celelalte cheltuieli efectuate de
n baza art.191 alin.1 Cod procedur penală, obligat pe inculpat ă pl teasc statului 1.000 lei cheltuieli judiciare.
n baza art.192 alin.3 Cod procedur penal cheltuielile judiciare din apel n n sarcina statului.
Tribunalul examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a apreciat că apelurile declarate sunt fondate și în baza art.379 pct.2 lit.a, art.382 alin.1 Cod de procedură penală, le-a admis, a desființat în întregime sentința atacată procedând la rejudecarea cauzei.
Din examinarea sentinței atacate, s-a constatat că inculpatul în perioada iulie - decembrie 2004, în 5 rânduri a pătruns în locuința părților vătămate și a refuzat să părăsească imobilul la solicitarea acestora. În motivarea acțiunii sale inculpatul a arătat că doar a vrut să-și viziteze fosta soție și fetița și nu a fost în intenția lui să săvârșească infracțiunea de violare de domiciliu.
Având în vedere că activitatea lui infracțională s-a produs în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal în sensul că chiar dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea la intervale diferite de timp, le-a săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții fiind vorba deci de o infracțiune continuată și nu de infracțiuni distincte, chiar dacă fiecare acțiune a acestuia prezintă conținutul aceleiași infracțiuni.
În consecință, instanța în baza art.334 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr.3866/P/2004 pct.1, 3, 4,5, 6, din 5 infracțiuni de violare de domiciliu într-o infracțiune unică continuată, prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni, având în vedere atitudinea inculpatului, cât și consecințele faptelor sale asupra părții vătămate instanța l-a condamnat pe inculpat în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Același inculpat în aceeași perioadă de timp iulie - decembrie 2004, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, a provocat tulburări a ordinii publice respectiv la 27.09.2004 și 06.12.2004, provocând scandal, adresând injurii și amenințări în prezența cetățenilor, însă în realizarea aceleași rezoluții, având divergență cu socrii acestuia respectiv și Irma, inculpatul intenționând să ia legătura cu fosta sa soție și cu fiica sa, astfel că tribunalul a apreciat că și sub acest aspect este întrunită condiția prev. de art.41 alin.2 Cod penal, în sensul că, chiar dacă s-a desfășurat la 2 date diferite, această activitate infracțională intră în conținutul unei singure infracțiuni sub forma continuată.
Sub alt aspect, din probele administrate nu rezultă că tulburarea liniștii publice a avut consecințe grave, nefiind întrunite condiția prev. de art.321 alin.2 Cod penal ci fapta încadrându-se doar în dispozițiile art.321 alin.1 Cod penal.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.334 Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din dosarul de urmărire penală nr.386/P/2004 pct.3 și 6 din 2 infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, într-o infracțiune unică continuată, prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, ținând cont de dispozițiile art.72 Cod penal, instanța în baza art.321 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Același inculpat la data de 06.12.2004 în jurul orelor 17,00, a agresat-o pe partea vătămată Irma cauzându-i leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale, fapta lui încadrându-se în dispozițiile art.180 alin.2 Cod penal, motiv pentru care instanța în baza acestui text de lege l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire asupra părții vătămate Irma ( faptă menționată în pct.6 din rechizitoriul dosarului de urmărire penale nr.386/P/2004 ) la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Împotriva aceluiași inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală la plângerea prealabilă a părții vătămate Irma în dosarul nr.9900/2005 conexat sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire prev. și ped.de art.180 alin.2 Cod penal, faptă care este dovedită prin actele aflate la dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv martora și care personal au văzut când a prins-o pe partea vătămată, a îmbrâncit-o și a trântit-o la pământ, fiind necesară intervenția acestora.
Fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal întrucât așa cum s-a arătat prin plângere inculpatul a agresat-o în 2 rânduri pe partea vătămată.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire asupra părții vătămate Irma la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
Același inculpat, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului de urmărire penală nr.8789/2005, a adresat amenințări împotriva părții vătămate Irma, făcându-se astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.193 Cod penal, motiv pentru care instanța reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Același inculpat a mai fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev.și ped.de at.192 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se că în cursul lunii aprilie 2005 s-a dus la locuința foștilor socri unde a intrat cu toată opoziția acestora în curte, prin forțarea ușii rupând balamalele după care a lovit-o pe partea vătămată cauzându-i leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale. Aceste fapte s-au întâmplat la data de 13 aprilie și respectiv 22 aprilie 2005.
Faptele inculpatului au fost dovedite prin probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței și constatate și de organele poliției locale.
Faptele inculpatului astfel cum au fost descrise și săvârșite de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciindu-se atât asupra consecințelor faptelor sale cât și asupra faptului că a săvârșit în mod repetat activitatea infracțională. S-a mai avut în vedere și aspectul că împotriva inculpatului s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru alte fapte anterioare, și cu toate acestea inculpatul nu a înțeles să înceteze activitatea infracțională în dauna fostei sale familii.
Motivația inculpatului că nu a dorit săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu ci doar a dorit să-și viziteze fiica și în repetate rânduri a fost refuzat de către socrii săi, nu sunt în măsură să justifice pe deplin comportamentul său infracțional.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că împotriva inculpatului se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
Cu aceeași ocazie a săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, inculpatul a distrus o serie de bunuri aparținând părților vătămate, faptă săvârșită cu intenție, astfel că sunt incidente dispozițiile art.217 alin.1 Cod penal, motiv pentru care urmează ca instanța să-l condamne pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
La dozarea pedepsei s-a avut în vedere potrivit art.82 Cod penal atât împrejurările în care a fost comisă fapta, precum și faptul că prejudiciul nu a fost recuperat.
Constatând că faptele săvârșite de inculpat și pentru care i s-au aplicat acestuia pedepsele de mai sus, se află în concurs, tribunalul în baza art.33 lit.a și art.34, lit.b Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare, urmând ca din pedeapsă să se deducă durata reținerii de 24 ore din ziua de 15.11.2004 precum și arestul preventiv din perioadele 28.09.204 - 02.10.2004; 07.12.2004 - 16.12.2004; 29.11.2005 - 12.05.2006; 15.08.2006 - 16.03.2007 inclusiv.
Având în vedere determinările inculpatului în săvârșirea faptelor sale respectiv că a fost împiedicat constant să-și viziteze fiica după separarea în fapt de soție, ținând cont de pericolul social al faptelor, de consecințele acestora precum și de durata în care inculpatul a fost privat de libertate comportamentul din ultima perioadă a acestuia, instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate acestuia poate fi îndeplinit și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere astfel că, a făcut aplicarea dispozițiilor art.86 indice 1 Cod penal fixând termen de încercare 6 ani compus din 3 ani la care se adaugă durata pedepsei de 3 ani conform art.86 indice 2 Cod penal.
Făcând aplicarea art.86 indice 3 Cod penal, instanța l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare periodic la datele stabilite de acest serviciu; b) să anunțe în prealabil atât poliția de la domiciliu cât și serviciul de probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e) să nu intre în legătură cu părțile vătămate Irma și.
Potrivit art.359 Cod de procedură penală, a atras atenția inculpatului că în cazul nerespectării dispozițiilor art.86 indice 4 Cod penal se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b și e Cod penal, apreciind că în raport de faptele sale inculpatul nu mai este compatibil cu exercitarea acestor drepturi.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
Același inculpat a mai fost trimis în judecată conform pct.2 din rechizitoriu din dosarul de urmărire penală nr.3866/P/2004 sub acuzația săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate, faptă prev. și ped. de art.189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că, la data de 02.08.2004 și ulterior în cursul lunii septembrie a aceluiași an, a lipsit-o de libertate pe fosta sa soție Irma, blocând-o în autoturismul său, după care a dus-o la domiciliul conjugal unde a agresat-
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu nu s-a confirmat în cursul cercetării judecătorești, faptei lipsindu-i latura subiectivă, intenția inculpatului nu a fost aceea de aol ipsi de libertate pe fosta sa soție ci a fost doar aceea de a sta de vorbă cu fiica sa care era prezentă și a răspuns doar unei reacții a soției care introdusese acțiune de divorț astfel că lipsind intenția nu se poate reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, astfel că în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală, l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate, faptă prev. și ped. de art.189 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( faptă descrisă la pct.2 din rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr.3866/P/2004 ).
Prin același rechizitoriu inculpatul a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire asupra părții vătămate Irma faptă prev. și ped. de art.180 alin.1 indice 1 Cod penal, de amenințare, prev. și ped. de art.193 Cod penal, fapte însă pentru care în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală, instanța a dispus achitarea întrucât pentru aceleași considerente mai înainte arătate, se apreciază că inculpatul nu a acționat cu intenția săvârșirii faptelor de care a fost acuzat și toate se înscriu în aceeași activitate desfășurată cu o percepție greșită a acestuia de a uza de orice posibilitate în vederea vizitării fiicei sale cu toate piedicile puse de bunicii materni ai acesteia.
Instanța a considerat că pentru ambele fapte lipsește latura subiectivă pentru a le califica drept infracțiuni.
Prin același rechizitoriu din dosarul de urmărire penală nr.386/P/2004 inculpatul a fost acuzat de săvârșirea a 2 infracțiuni de amenințare și lovire, prev. și ped.de art.193 Cod penal, respectiv art.180 alin.2 Cod penal, fapte pentru care însă în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod de procedură penală, a dispus încetarea procesului penal întrucât între părți a intervenit împăcarea.
Inculpatul a mai fost trimis în judecată prin dosarul de urmărire penală nr.9900/P/2005 pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art.180 alin.1 indice 1 Cod penal asupra părții vătămate și de insultă prev. și ped. de art.205 Cod penal asupra părții vătămate Irma.
Cu privire la infracțiunea de lovire asupra părții vătămate instanța reține că și sub acest aspect lipsește latură subiectivă, între părți a avut loc o altercație însă fără consecințe care să necesite îngrijiri medicale, iar în ceea ce-l privește pe inculpat, rezultă din probele administrate fără echivoc că intenția lui nu a fost aceea de a-l agresa pe partea vătămată, astfel că în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală, a dispus achitarea inculpatului de sub această învinuire, faptei lipsindu-i unul din elementele subiective, intenția, ori infracțiunea prev. și ped. de art.180 alin.1 indice 1 Cod penal este pedepsită doar dacă este săvârșită cu intenție.
Instanța a reținut că prin art.56 din Legea nr.278/2006 s-a dezincriminat infracțiunea de insultă, astfel că fapta acestuia săvârșită asupra părții vătămate Irma nu mai constituie infracțiune, prin urmare instanța în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod de procedură penală cu aplicarea art.56 din Legea nr.278 /2006, art.13 Cod penal, l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.205 Cod penal conform redactării anterioare modificării aduse prin art.1 pct.56 din Legea nr.278/2006.
În ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de către părțile civile Irma și, instanța le-a apreciat ca fiind fondate până la concurența sumei de 10.000 lei pentru partea civilă Irma și 2.000 lei părții civile având în vedere prejudiciul moral cauzat acestora cât și cel material, disconfortul acestora pe o perioadă îndelungată de timp, dar se are în vedere și comportamentul acestora în raport cu inculpatul, respectiv contribuția efectivă a inculpatului în cauzarea prejudiciului. Prin urmare, în baza art.14, art.346 Cod de procedură penală, art.998 Cod civil instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Irma suma de 10.000 lei și părții civile suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art.193 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească părților civile suma de 618 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat ocazionate cu ocazia judecării cauzei în fond, compensând celelalte cheltuieli efectuate de părți.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului 1000 lei cheltuieli judiciare, urmând ca potrivit art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și, în principal, restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, dată fiind starea de incompatibilitate care există între inculpat și agentul care a efectuat o serie de acte de urmărire penală, în subsidiar, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei cu rejudecare la Tribunalul Satu -M întrucât instanța era obligată să analizeze și să expună toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării hotărârii de condamnare a inculpatului, iar pe fondul cauzei, a solicitat achitarea cu art.10 lit. a Cod procedură penală, pe motiv că faptele nu există, neexistând la dosar probe care să justifice condamnarea inculpatului. Pe fond, cu privire la infracțiunea prev. de art.321 Cod penal, solicită a se dispune achitarea cu art.10 lit. b/1 Cod procedură penală, întrucât îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu totul în subsidiar, solicită achitarea cu art.10 lit. e cod procedură penală, întrucât inculpatul se afla în eroare cu privire la existența sau nu a consimțământului, inculpatul neavând reprezentarea faptului că nu are voie să mai intre în locuința socrilor.
Împotriva aceleiași decizii, au declarat recurs și părțile civile Irma, și ( fostă Irma, solicitând casarea deciziei dată în apel și menținerea hotărârii primei instanțe, iar partea civilă ( fostă ) Irma a solicitat condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art.189 Cod penal.
Verificând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acestea sunt nefondate.
În mod legal și temeinic, Tribunalul Satu -M a admis apelurile declarate în cauză și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art.86/1 și totodată, prin aceeași decizie, l-a achitat pe inculpat în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.180 alin.1 Cod penal, art.193 Cod penal.
Văzând motivele de recurs invocate de inculpat, instanța apreciază că nu se impune restituirea cauzei la parchet, în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât între inculpat și polițistul care a efectuat acte de urmărire penală există o incompatibilitate, pe de o parte, pentru că nu s-a dovedit existența unuia din cazurile de incompatibilitate prev. de lege, iar, pe de altă parte, inculpatul avea posibilitatea să invoce acest aspect în fața organului de urmărire penală. Nu se impune nici trimiterea cauzei cu rejudecare la Tribunalul Satu -M întrucât instanța de apel nu a analizat toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării hotărârii de condamnare a inculpatului, întrucât acesta nu constituie un motiv pentru trimiterea cauzei cu rejudecare la instanța de apel. Pe fond, nu poate fi dispusă achitarea inculpatului cu art.10 lit. a Cod procedură penală pe motiv că fapta nu există, din probele de la dosar rezultând că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Astfel, martora, în declarația de la fila 153 dosar primă instanță arată că l-a văzut de mai multe ori pe inculpat spărgând ușa la intrare în curtea părților civile și în casa acestora, aspect confirmat și de martorul ( fila 233 ) care susține că, și după sosirea organelor de poliție inculpatul avea un comportament agresiv, spunând că nu-i este frică de ei. În legătură cu comportamentul violent al inculpatului relatează și martora la fila 212 dosaruI primei instanțe care arată că acesta a venit și la ei acasă și i-a amenințat că-i omoară pentru că sunt prieteni cu fosta soție a acestuia, iar la refuzul acestuia de a părăsi locuința, martora a chemat poliția, aceste aspecte fiind relatate și de martorul ( fila 213 ). De asemenea, și martora ( fila 290 ) vorbește despre faptul că, inculpatul a împins-o pe aceasta pentru că era supărat pe ea, arătând, de asemenea, că a aflat de la 5 martore că acesta a tras-o în casă pe fosta soție, prinzând-o de păr. Martorul ( fila 254 ) amintește despre starea tensionată care s-a creat prin sosirea inculpatului la domiciliul fostei soții, căreia i-a cerut să stea de vorbă cu el, prinzând-o de mână să nu plece, cu ocazia respectivă, socrii acestuia interzicându-i să intre în imobil, iar la un moment dat a fost chemată poliția. Declarația martorei, inculpatului ( fila 255 ) nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, fiind considerată a fi subiectivă, dat fiind gradul de rudenie cu acesta.
Probele administrate în cauză confirmă săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de violare de domiciliu, a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, dat fiind că scandalurile dintre părți erau provocate de prezența inculpatului la domiciliul socrilor, aceștia refuzând să-l lase să-și vadă fiica, precum și a infracțiunilor de lovire sau alte violențe săvârșite de inculpat asupra părții civile Irma și a infracțiunii de distrugere, iar pedeapsa de 3 ani închisoare este just individualizată, astfel că nu se impune executarea acesteia în regim de detenție.
Față de starea conflictuală acută care există între inculpat și socrii acestuia, concretizată în scandaluri frecvente și în convorbiri telefonice în care își adresau insulte unul altuia, nu se poate reține că inculpatul se afla în eroare cu privire la consimțământul acestora, neputându-se afirma că inculpatul nu avea reprezentarea faptului că nu are voie să mai intre în locuința socrilor.
De asemenea, față de amploarea pe care a luat-o atitudinea inculpatului care, cu intenția de a-și vedea fiica, provoca des scandaluri în fața locuinței foștilor socri, instanța nu apreciază că se impune achitarea inculpatului cu art.10 lit. b/1 Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În ceea ce privește recursul părții civile ( fostă ) Irma care solicită condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prev. de art.189 Cod penal, instanța urmează a-l respinge, în mod corect instanța de apel achitându-l pe inculpat pentru această faptă, întrucât lipsește latura subiectivă, atâta vreme cât intenția acestuia era doar aceea de a sta de vorbă cu fiica sa care era prezentă și ca răspuns a faptului că soția introdusese acțiune de divorț.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul recurent și de părțile civile Irma, și ( fostă ) Irma, împotriva deciziei penale nr.190/A/23.10.2008 a Tribunalului Satu -M pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 RON cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul recurent și de părțile civile Irma, și ( fostă ) Irma, împotriva deciziei penale nr.190/A/23.10.2008 a Tribunalului Satu -M pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 RON cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 13.05.2009
Judecători apel - G;
Judecător fond -
- - -
2 ex./13.05.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
