Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 239
Ședința publică de la 10 Martie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 207 de la 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit inculpatul, care a fost reprezentat de avocat apărător desemnat din oficiu, lipsind și partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului și în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală casarea hotărârilor și reducerea pedepselor aplicare acestuia.
A arătat că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și în raport cu faptele săvârșite pedeapsa este prea mare.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului formulat și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Inculpatul este recidivist astfel că nu se justifică aplicarea dispozițiile art. 74, 76 Cod penal.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 476 din 05.06.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g) pen. cu aplicarea art. 37 b) pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 06.01.1971, in localitatea, jud O, domiciliat in localitatea, jud O CNP -, fara ocupație, necăsătorit, recidivist, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșita în noaptea de08.01.2008in dauna partii vătămate .
In baza art. 192 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 37 lit b) pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu săvârșită în noaptea de08.01.2008in dauna parții vătămate .
In baza art. 33 lit. a ) pen. si 34 lit. b) pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentința, urmând ca inculpatul sa execute in final pedeapsa cea mai grea, respectiv3 ani închisoarein condițiile art 57.pen.
In baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finala si lit b) pen.
S-a respins acțiunea civila ca neîntemeiata
In baza art. 191 alin 1.p Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu urmează sa fie avansata din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr- din 24.03.2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, fapte prevăzute și pedepsite de dispoz art. 192 alin 2 și art. 208,209 lit g cod penal.
În fapt, în noaptea de 03.01.2008 inculpatul a pătruns în domiciliul părții vătămate profitând de faptul că poarta de acces în curte nu era asigurată, sustrăgând din dependințele casei o găleată de cupru, din cupru și țeavă de răcire, un sac cu boabe de porumb, o damigeană cu Ť. trei sticle de doi litri cu Ť. și trei sticle de doi litri cu vin.
Folosind un cărucior pe care îl adusese de acasă inculpatul a transportat bunurile sustrase la domiciliul său, îngropându-le într-o dependință unde au fost găsite cu ocazia cercetărilor de organele de poliție fiind restituite părții vătămate.
Starea de fapt de mai sus și rezolvările juridice adoptate de prima instanță s-au întemeiat pe următoarele probatorii: plângerea și declarația parte vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, dovezi de predare și primire a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor, G și și declarația inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptelor.
Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere faptul că declarația inculpatului s-a coroborat integral cu declarațiile martorilor și mențiunile din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut fapta în modalitatea expusă anterior, dând detalii atât cu privire la momentul săvârșirii faptei (în timpul nopții) cât și cu privire la modul în care a reușit să pătrundă în curtea părții vătămate, locul de unde a sustras bunurile și modalitatea în care a reușit să le transporte.
De altfel în faza actelor premergătoare inculpatul a indicat agenților de poliție locul în care îngropase bunurile, acestea fiind inventariate și predate părții vătămate, fiind implicit recunoscute de aceasta ca aparținându- La această operațiune au asistat și martorii și, în declarațiile lor, aceștia precizând că au fost prezenți personal la domiciliul inculpatului observând când acesta a indicat locul unde ascunsese bunurile sustrase.
Locul de unde au fost sustrase bunurile și faptul că la săvârșirea infracțiunii inculpatul nu a fost nevoit să forțeze sistemele de închidere de la dependințe sau curte rezultă și din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile părții vătămate din care rezultă că poarta de acces nu era asigurată, că nu au fost găsite urme specifice efracției și că cel mai probabil fapta a fost săvârșită în timpul nopții.
În drept faptele inculpatului care în timpul nopții a pătruns în curtea părții vătămate, fără drept și fără acordul acesteia, de unde a sustras mai multe bunuri cu scopul evident de și le însuși întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în formă calificată (faptă săvârșită în timpul nopții ) prevăzută și pedepsită de art. 192 alin 2.p și furt calificat (furt săvârșit în timpul nopții ) prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g) pen.
Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că în cazul ambelor infracțiuni inculpatul a acționat cu intenție directă, aspect dedus din faptul că acesta și-a premeditat fapta, aducându-și de acasă mijloace de transport pentru bunurile pe care le va sustrage, a ascuns bunurile astfel obținute pentru a evita găsirea lor și astfel pentru a reuși să le valorifice sau să le consume, prevăzând rezultatul periculos al faptelor sale și urmărind producerea sa.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului instanța a reținut că acesta a fost condamnat ultima dată la o pedeapsă de 4 ani și 1515 zile prin p nr. 129/1999 a Tribunalului Gorj, fiind arestat la 22.07.1997 și liberat condiționat la 10.08.2005 cu un rest de pedeapsă de 710 zile.
Având în vedere că în condițiile art. 61.p pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune instanța a reținut că faptele deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa anterioară considerându-se executată în luna iulie 2007 iar faptele din prezenta cauză fiind săvârșite în ianuarie 2008.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere pe de o parte gradul de pericol social al faptelor dedus din împrejurările comiterii acestora, respectiv săvârșirea lor în timpul nopții, după o prealabilă pregătire, în dauna unei părți vătămate care datorită vârstei și situației sale familiale avea posibilități reduse de a-și proteja patrimoniul, din limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, de datele despre persoana și conduita inculpatului acesta fiind cunoscut cu antecedente penale și condamnat de mai multe ori tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, pedepse pe care deși le-a executat nu au avut drept rezultat o îndreptare a comportamentului său, dar și de faptul că inculpatul a adoptat o conduită sinceră și că prejudiciul produs prin infracțiune a fost recuperat integral cu sprijinul său, și că a avut o valoare relativ scăzută.
Cu privire la latura civilă instanța a reținut că după descoperirea bunurilor la domiciliul inculpatului acestea au fost ridicate și predate părții vătămate pe bază de proces-verbal, în declarația dată ulterior, la 09.01.2008 partea vătămată învederând că și-a recuperat toate bunurile și nu se mai constituie parte civilă în proces.
În ceea ce privește restul bunurilor indicate în declarația dată în fața instanței la 24.04.2008, pentru care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 900 lei, acestea nu au putut face obiectul acțiunii civile în prezenta cauză, fiind sustrase la o dată ulterioară faptei reclamate și deduse judecății.
Chiar dacă inculpatul a arătat că este de acord să achite această sumă instanța, în virtutea principiului disponibilității, nu poate acorda această sumă atât timp cât nu există o legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu recunoscut de inculpat și infracțiunea judecată, mai mult, poziția inculpatului putând fi determinată și de dorința acestuia de a obține o pedeapsă mai ușoară sau o modalitate de executare neprivativă de libertate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul pe care nu l-a motivat în scris,iar oral, în ședință publică, prin apărătorul ales a criticat sentința pentru netemeinicie prin aceea că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu împrejurările comiterii faptei și cu atitudinea procesuală a inculpatului.
Totodată, s-a cerut ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se aibă în vedere că inculpatul este întreținător de familie, iar din concubinajul cu numita s-a născut un copil minor la 7 martie 2005, care se află sub întreținerea acestuia.
Prin decizia penală nr. 207 de la 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpatul și a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a statuat că, potrivit caracterizării depusă la dosar și întocmită de Primarul comunei, rezultă că inculpatul se află în relații bune cu locuitorii comunității și în ultima perioadă nu a mai săvârșit acte antisociale sau încălcări ale legii și a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală atât în ce privește încadrarea juridică dată faptelor deduse judecății cât și sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate.
Astfel, în mod corect, pe baza probelor administrate, instanța a reținut vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g, și întrucât inculpatul este recidivist în varianta prev.de art. 37 lit. b, în raport cu ultima condamnare de 4 ani și 1515 zile închisoare stabilită prin sent.pen.nr. 129 /1999 a Tribunalului Gorj, inculpatul fiind arestat la 22 iulie 1997 și liberat condiționat la 10 august 2005, cu un rest de pedeapsă de 710 zile închisoare, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare, ceea ce constituie minimul pedepsei prevăzut de textul de lege incriminator.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, așa cum prevăd disp.art.72 și 52, nefiind posibilă o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv cea a suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere a acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând că a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, are în întreținere un minor, astfel că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând aplic. dispoz. art. 74, 76 Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 Cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, împrejurările în care acestea au fost comise, persoana inculpatului, respectiv faptul că a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, conduita sinceră a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat, ia5r în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 240 lei cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 207 de la 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
-scu
IB/ 26.03.2009
11 martie 2009,
S va încasa de la rec.inc. suma de 540 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina
