Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- Art.192,193 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 34
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva deciziei penale nr. 122 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, în substituire pentru avocați și, apărători aleși pentru intimații inculpați și lipsă, lipsind și partea vătămată.
Procedura completă.
Constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpaților întrucât trebuie avute în vedere și probele administrate la urmărirea penală, unde inculpații nu și-au adus probe în apărare. A mai arătat că la instanță au fost audiate soțiile inculpaților, ale căror declarații sunt subiective, iar între declarațiile martorului au existat neconcordanțe.
Avocat pentru inculpați a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 156/ 23.05.2007 pronunțată de Judecătoria M, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.a au C.P.P. fost achitați inculpații și, pentru infracțiunile prev. de art. 192 alin.2 și art. 193.
Cod PenalÎn temeiul art. 346.Cod Penal s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit.a a C.P.P. fost obligată partea vătămată la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu de avocat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 11.09.2006, partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpaților și, acuzând că în noaptea de 10/ 11.09.2006 după ce au lovit tablele de la poartă, au intrat peste el în casă, înarmați cu un, un cuțit și o țeavă de fier, amenințându-l că îl omoară și au intrat în cameră peste soția sa și peste bunica sa.
Conform declarației luată în faza de urmărire penală (fila 8) rezultă că acesta a auzit strigăte și bătăi în poarta de intrare în curte, a ieșit în holul locuinței și, pe geam a văzut pe cei doi inculpați că strigau să iese la poartă, că îl omoară. A văzut cum au forțat ușa de la poartă, moment în care, partea vătămată s-a refugiat în podul casei, de unde a auzit cum cei doi au intrat în camera soției și a fiicei de 2 ani, a auzit când întrebau unde se află, ca să îl omoare și a auzit când a ieșit din cameră și bunica sa, în vârstă de 80 de ani.
Partea vătămată a declarat că s-a retras din pod în grădină, ca să evite scandalul, dar și de aici a auzit cum inculpații o întrebau pe soție și pe bunică unde este ca să îl omoare. Inculpații au stat în curte aproximativ 30 de minute.
Din declarația martorei, soția părții vătămate, rezulta o situație de fapt asemănătoare cu cea relatată de partea vătămată, în sensul că încă de la început, soții, aflați în cameră, au auzit zgomot afară, au văzut că dincolo de poartă erau cei doi inculpați aflați în stare de ebrietate și că aveau asupra lor un cuțit și o țeavă de fier( ) și un ( ). Camera este situată la o distanță de 2 față de poartă.
A considerat că de teamă, soțul său a mers în camera bunicii, apoi a ieșit pe fereastră, în spatele casei, pentru a se ascunde, lăsând-o fără ajutor în casă cu fetița de 2 ani și cu bunica, care ulterior s-a sculat și ea. După ce a spart ușa de la intrare, soția părții vătămate a declarat că inculpații au intrat peste ea, au început să caute prin casă, prin dulap după soțul ei și au început să-l amenințe, iar pe bunica au împins-o și a căzut jos.
Despre incident, soția părții vătămate a susținut că a vorbit cu martorul a doua zi și că acesta i-ar fi spus că a auzit înjurături și lovituri în poartă, dar nu a ieșit că vadă ce se întâmplă, el aflându-se cu casa vis-a-vis de casa părții vătămate.
Deși inițial a declarat că soțul ei nu vorbea cu intimații de ceva timp, fără a cunoaște motivul, ulterior a declarat că era în relații bune la data incidentului.
Declarația martorului dată în instanță ( fila 25 ) conține câteva contradicții și nu se coroborează cu celelalte probe.
Astfel, aceasta deși a auzit zgomotele de la poartă și pe cei doi când au spart ușa și au intrat în casă peste soția părții vătămate și fiica acestuia, totuși nu a auzit când partea vătămată a intrat în camera ei și a ieșit pe fereastră, pentru că era culcată.
Martorul, audiat în faza de urmărire penală și în faza de judecată a dat de asemenea două declarații care sunt contradictorii.
În faza de urmărire penală ( fila 15) acesta a declarat că a auzit strigăte și bătăi în poarta părții vătămate. Nu a ieșit din casă pentru că îi era teamă. A doua zi a fost chemat de organele de poliție ca martor și a văzut că tabla de la poartă în partea de sus avea lovituri și că pe ușa de la intrare în locuință erau urme de noroi. Atunci numitul i-ar fi zis că noaptea au venit peste el în curte cei doi inculpați care au vrut să-l omoare.
În faza de judecată acest martor a declarat ( fila 37) că a fost chemat a doua zi de organele de poliție și a observat cele două urme de lovituri pe poartă și puțin pământ la ușa de la intrare în casă, însă nu cunoaște cine le-a făcut.
A mai precizat că în cursul nopții nu a auzit nici un zgomot la locuința părții vătămate, nu a ieșit afară și nu a văzut că inculpații să fi venit la domiciliul părții vătămate.
Nici ulterior nu a auzit despre scandalul dintre părți. Mai târziu a auzit de la partea vătămată că inculpații ar fi intrat peste el în casă, l-au căutat, însă nu l-a găsit pentru ca s-a ascuns. Și martorul i-a relatat acestui martor că ar fi fost luată de gât de către cei doi inculpați, dar nu i-a spus nimic despre inculpați.
acestui martor rezultă din faptul că inițial a declarat că a auzit strigăte și bătăi în poarta părții vătămate, ulterior, în faza de judecată a declarat că nu a auzit nimic noaptea.
Această declarație a martorului nu se coroborează cu declarația martorei ( fila 23 ).
Astfel, aceasta a declarat că a vorbit a doua zi cu martorul, care i-a zis că a auzit și înjurături, bătăi în poartă,că ar fi recunoscut chiar vocile inculpaților și că i-ar fi întrebat direct de ce au venit noaptea cei doi inculpați la ei acasă și ce s-a întâmplat, în schimb martorul a declarat că nu s-a întâlnit cu.
În faza de urmărire penală, inculpații nu și-au formulat probe în apărare.
În faza de judecată aceștia au solicitat audierea martorilor soția inculpatului și și, soția, respectiv mama inculpatului.
( fila 31)a declarat că soțul său a fost acasă după orele 22,00-22,30 până dimineața și nu a plecat deloc de acasă, nu fost amețit și nu-și explică de ce partea vătămată ar fi făcut această plângere, având în vedere faptul că soțul său se înțelegea bine cu partea vătămată, deși ea personal se certase cu soția părții vătămate.
( fila 24), mama inculpatului a declarat că fiul său a fost acasă, împreună cu soția și că partea vătămată a înscenat acuzațiile făcute împotriva fiului său.
, ( fila 37) a declarat că soțul său împreună cu inculpatul au lucrat în curtea lor până la orele 20,00 în data de 10.09.2006, ulterior inculpații s-au dus să bea o bere la barul din sat și în jurul orelor 22,00 soțul său s-a întors acasă singur și a rămas până dimineața. Și aceasta considera că plângerea părții vătămate este o înscenare, cu atât mai mult cu cât au fost prieteni. Se vizitau. că partea vătămată s-ar fi supărat cu inculpatul pentru niște porumbei, dar cu soțul său nu s-a certat niciodată.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, prima instanță a concluzionat că, faptele de care sunt acuzați cei doi inculpați nu există.
Astfel, instanța de fond a ținut cont de împrejurările în care în care se presupune că s-au săvârșit acestea, respectiv noaptea, în jurul orelor 4,30 când cei doi inculpați aflați sub influența băuturilor alcoolice, ar fi intrat împotriva voinței lor în curte, apoi în casă, având asupra lor cuțit, ragă de fier, țipând și amenințând cu moartea pe partea vătămată, care pentru a nu provoca scandal (așa cum a declarat, fila 8 up.) sau de frică, ( cum a precizat soția părții vătămate, fila 23 ), s-a refugiat în podul casei și apoi în grădină, lăsând fără apărare pe soția sa, fiica de 2 ani și o bătrână de 80 de ani. Mai mult a rămas acolo timp de 30 de minute cât a durat tot scandalul.
Deși în mod direct soția părții vătămate și bunica s-au confruntat cu acțiunile violente ale inculpaților, acestea nu au depus plângere penală.
S-a reținut de asemenea că, atât contradicțiile dintre declarațiile soției părții vătămate, a bunicii și a martorului, cât și faptul că nimeni nu a auzit conflictul iscat și nu a văzut pe cei doi inculpați la fața locului, în dimineața zilei de 11.03.2006 între orele 4,30 - 5,00 întăresc convingerea că acuzațiile părții vătămate nu sunt reale și că urmează să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art.11,pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a
C.P.P.Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria V M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, în mod greșit instanța de fond a absolutizat probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, fără a corobora acest probatoriu cu cel administrat în cursul urmării penale, că deși instanța de fond își motivează soluția de achitare pe contradicțiile existente între declarațiile martorilor și, cele două declarații se coroborează, iar neconcordanțele, minore de altfel se explică prin sentimentul de teamă provocat de prezența inculpaților aflați în stare de ebrietate și violenți în comportament, că față de martorul, în prezent, se efectuează cercetări pentru infr. prev. de art.260 alin. 1.Cod Penal, că deși inculpații au fost întrebați în cursul urmăririi penale dacă înțeleg să-și formuleze probe în apărare, au declarat că nu înțeleg să facă acest lucru, iar în cursul cercetării judecătorești au propus audierea unor martori ale căror depoziții au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției și că partea vătămată nu avea nici un motiv pentru a-i acuza pe nedrept pe cei doi inculpați,cu atât mai mult cu cât se afla în relații bune cu aceștia.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.122/A din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinți.
Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit o stare de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză dispunând în mod corect achitarea inculpaților pentru infr. prev. de art.192 al.2 și Cod Penal art.193 Cod Penal, întrucât declarația părții vătămate potrivit căreia în noaptea de 10/ 11.02.2006 inculpații i-au violat domiciliul și au amenințat-o nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, în cauză existând contradicții între acestea.
Chiar dacă soția părții vătămate, martora, a relatat o situație asemănătoare cu cea arătată de partea vătămată, declarația ei nu se coroborează cu celelalte probe. Astfel, această martoră a declarat că, a doua zi după incident vorbit cu martorul și i-ar fi spus că, a auzit înjurături și lovituri în poartă, însă fiind audiat, acest martor a dat 2 declarații contradictorii.
În declarația dată în timpul urmăririi penale a declarat că, în noaptea de 10/ 11.09.2006 a auzit bătăi în poarta lui și de asemenea a auzit strigând la poartă dar nu a ieșit din casă să vadă ce se întâmplă. În declarația dată în timpul cercetării judecătorești, același martor a declarat că, în cursul nopții de 10/ 11.09.2006 el nu a auzit nici un zgomot la locuința părții vătămate, nu a ieșit afară și nu a văzut ca inculpații să fi venit la domiciliul părții vătămate.
În aceeași declarație, martorul a susținut că, ulterior partea vătămată i-ar fi zis că inculpații ar fi intrat peste el în casă, dar nu l-au găsit, de asemenea numita i- spus că în noaptea respectivă ar fi fost luată de gât de către inculpați, însă nu i-a spus nimic despre inculpați.
O altă contradicție există între ceea ce a declarat martora soția părții vătămate la instanță și ceea ce a declarat martora, bunica părții vătămate. Astfel, deși a susținut că, soțul său s-a dus în camera bunicii pentru că a auzit înjurături și amenințări și a ieșit pe fereastră în spatele casei, bunica părții vătămate, martora a declarat că, ea nu știe pe unde a ieșit partea vătămată din casă pentru că, a fost culcată și că nu l-a văzut pe să treacă prin camera ei pentru că dormea.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a ținut seama de împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit faptele, în sensul că, deși așa cum a declarat martora, partea vătămată nu avea nici o motivație să se ascundă de inculpați, totuși, așa după cum declară aceeași martoră, imediat după ce ea i-a văzut pe cei doi inculpați intrând în curte prin forțarea ușii, partea vătămată s-a sculat și trecând prin camera bunicii a ieșit pe fereastră în spatele casei, lăsându-și astfel soția, fiica în vârstă de 2 ani și bunica fără nici un fel de apărare.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut în apelul parchetului că, instanța de fond a absolutizat probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești și de asemenea, în mod greșit se susține că, prezența inculpaților la locuința părții vătămate este dovedită și de conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului, deoarece în acel proces-verbal s-a consemnat doar ceea ce s-a constatat cu ocazia cercetării la fața locului și nicidecum faptul că inculpații au fost prezenți la locuința părții vătămate.
Totodată, s-a mai susținut în apelul declarat că, în mod greșit instanța de fond își motivează soluția pe contradicțiile existente între declarațiile martorelor și și că între acestea sunt neconcordanțe minore, însă analizând aceste declarații se constată că, într-adevăr există contradicții, iar instanța de fond nu putea să nu le aibă în vedere, mai ales că susținerea uneia dintre aceste martore în declarația pe care a dat-o nu este confirmată de martorul la care aceasta face referire în respectiva declarație.
Faptul că, așa cum s-a arătat în motivele de apel inculpații nu au înțeles să-și formuleze probe în cursul urmăririi penale, iar la instanță au solicitat audierea unor martori, nu poate fi interpretat în nici un fel, deoarece este dreptul acestora de ași propune,probe în cursul cercetării judecătorești, iar instanța poate să analizeze aceste probe și să le coroboreze cu toate celelalte care au fost administrate atât în timpul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, solicitând casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpaților, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât în cauză s-au încălcat disp.art.63 p, potrivit cărora probele nu au valoare dinainte stabilită, în condițiile în care ambele instanțe și-au bazat hotărârile numai pe probele administrate în faza de judecată, cu ignorarea totală a celor administrate la urmărirea penală și dându-se eficiență absolută declarațiilor soțiilor inculpaților, care sunt subiective.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel a reținut o stare de fapt corectă, aceasta reieșind din coroborarea probatoriului administrat în cauză, chiar dacă probele administrate în faza de judecată au condus la o concluzie diferită față de cele administrate la urmărirea penală.
Astfel, corect s-a reținut că martorul, martor care nu se află în relații de rudenie sau de dușmănie cu nici una dintre părți, a luat în cauză mai multe declarații contradictorii, în cursul cercetării judecătorești arătând că în noaptea de 10/11.09.2006 nu a auzit zgomote la locuința părții vătămate și nu a văzut ca inculpații să fi venit la domiciliul acesteia.
Totodată, corect s-a constatat că există neconcordanțe chiar și între declarațiile martorelor și, soția și respectiv bunica părții vătămate, aceasta din urmă relatând că în noaptea respectivă dormea, și nu l-a văzut pe partea vătămată trecând prin camera sa.
Deși în motivele de recurs se apreciază că s-a absolutizat probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, și că între declarațiile martorelor și sunt neconcordanțe minore, se constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate, starea de fapt fiind stabilită prin aprecierea coroborată a întregului probatoriu administrat în cauză, iar contradicțiile dintre declarațiile celor două martore nu ar fi putut fi ignorate, atâta vreme cât susținerea uneia dintre acestea nu este confirmată de martorul la care aceasta face referire în declarația sa.
Pe de altă parte, susținerea din cadrul motivelor de recurs, în sensul că au fost avute în vedere la pronunțarea soluțiilor numai declarațiile soțiilor inculpaților și că în faza de urmărire penală aceștia nu au propus probe în apărare, este apreciată ca fiind neîntemeiată, instanțele de fond și cea de apel întemeindu-și soluția pe interpretarea coroborată a declarațiilor tuturor martorilor audiați în cauză, inculpații având dreptul de a-și propune probe în apărare nu numai în cursul urmăririi penale, ci și în fața instanței de judecată, suverană în aprecierea acestora.
Pentru aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b p, va fi respins ca nefondat recursul.
Văzând și disp.art.192 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva deciziei penale nr. 122 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.3 cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 ianuarie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
B/31.01.2008
18 ianuarie 2008,
M va urmări și încasa de la văt.p. suma de 240 RON cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Membri Liana Balaci
