Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 38/R/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.93/A din 02 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.2 pen. cu aplic.art.37 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bistrița -N, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial din pentru studiul dosarului și prezența sa la două termene de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar memoriul cu motivele de recurs și solicită amânarea cauzei pentru ca instanța și reprezentanta Parchetului să aibă posibilitatea să le studieze.
Reprezentanta Parchetului arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a studia motivele de recurs.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul inculpatului pentru motivul invocat și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen. achitarea inculpatului, constatând că fapta nu există. Prima instanță în mod greșit a înlăturat probele administrate la fondul cauzei, fără nicio justificare, probe care erau hotărâtoare la stabilirea adevărului. Din declarația inculpatului și martorilor propuși de acesta în apărare rezultă cu certitudine că starea de fapt reținută de instanța de fond este greșită. Inculpatul a arătat în mod constant că la ora 16 când s-a întors acasă, și-a găsit fetițele închise în casă, ușa fiind legată cu o sârmă. A mai preciza că nu a consumat băuturi alcoolice, pentru că este bolnav de inimă, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar. Toți martorii au arătat că inculpatul a mers la locuința părții vătămate în jurul orei 16 pentru a-i cere cuțitul de bucătărie, pe care partea vătămată l-a luat de la domiciliul inculpatului. Nimeni nu i-a cerut inculpatului să părăsească curtea părții vătămate, inculpatul a plecat de bună-voie și a mers la locuința sa, care este situată în imediata vecinătate. În ce privește ora desfășurării evenimentelor, aceasta este 16 și nu în jurul orelor 21-23, cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată. Depozițiile martorilor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Solicită a se înlătura declarațiile martorilor, concubina părții vătămate, a lui și, frații acesteia, ca fiind vădit subiective. Din toate probele administrate rezultă că inculpatul nu a săvârșit nicio faptă penală, astfel că se impune achitarea acestuia. În subsidiar, dacă se va aprecia că există o faptă penală, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art.192 alin.2 în art.192 alin.1 pen. și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante. Inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, este grav bolnav și mai are în întreținere și pe părinții săi care sunt grav bolnavi.
Reprezentanta Parchetului arată că ambele instanțe au reținut o stare de fapt corectă, astfel că în mod just s-a pronunțat față de inculpat o hotărâre de condamnare. Din probe rezultă că inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate după ce afară s-a înserat și nu la ora indicată de inculpat. Vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, astfel că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare. Referitor la individualizarea pedepsei, solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei. Instanța poate face aplicarea circumstanțelor atenuante raportat la împrejurările în care s-a comis fapta, dar și ținând cont că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată. Arată că este de acord cu aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, sens în care solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și să se dispună achitarea sa, deoarece nu este vinovat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.917 din 30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată, respectiv infracțiunea de violare de domiciliu, din art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, în art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la 11.08.1966, în comuna Bârgăului, județul B-N, CNP -, cetățean român, domiciliat în comuna Bârgăului, loc. Bârgăului, nr. 171, județul B-N, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în dauna părții vătămate, domiciliat în Mijlocenii Bârgăului, nr. 169, județul B-N, la 3 ani închisoare, făcându-se totodată aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a,b" Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului, 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, cu titlul de onorariu pentru avocatul din oficiu,.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 08.01.2007, în jurul orelor 21,00-23,00, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel că a pătruns fără drept în curtea comună a părții vătămate și.
Văzându-l pe în curte, inculpatul a început să-l înjure și a încercat să-l lovească, moment în care a intervenit partea vătămată, care i-a cerut să plece, însă inculpatul a refuzat, adresându-i cuvinte jignitoare și încercând să o lovească, timp în care membrii familiei celor doi au ieșit în curte.
Pentru că inculpatul nu a dat curs solicitării părții vătămate de a părăsi curtea, aceasta din urmă l-a împins înspre poartă, până când a reușit să-l scoată din curte, după care au intrat toți în locuința lor.
Ulterior, inculpatul a revenit în fața casei părții vătămate cu un topor, adresând amenințări cu acte de violență și cu moartea, dar nu a avut curajul să pătrundă din nou în curte. Văzând că nu este luat în seamă, inculpatul a renunțat în final și s-a retras.
Deși inculpatul nu a recunoscut faptul că a refuzat să iasă din curte la cererea expresă a părții vătămate, probatoriul testimonial administrat în cauză confirmă acest lucru.
Instanța de fond a apreciat că apta inculpatului, astfel cum a fost reținută mai sus, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.l92 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie (raportat la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. ll26/2004 a Judecătoriei Bistrița, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de l6.09.2005, cu un rest neexecutat de 78 zile închisoare), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în urma respingerii cererii acestuia, privind schimbarea încadrării juridice a faptei, ca neîntemeiată.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, respectiv: pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă și starea de recidivă postexecutorie în care a fost comisă.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal, inculpatul, solicitând în baza art. 379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, în principal, achitarea sa în baza disp.art. 11 pct.2 lit."a" rap.la art.10 lit."a" Cod procedură penală, iar în subsidiar, în cazul în care se va constata că fapta există să se dispună schimbarea încadrării juridice din art.192 alin.2 Cod penal în art.192 alin.1 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul general prevăzut de lege, în urma reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
A fost condamnat de Judecătoria Bistrița, în mod eronat pentru o faptă care nu există, nu este vinovat, nu a săvârșit nicio faptă penală.
Prima instanță în mod greșit a înlăturat probele administrate la fondul cauzei, fără nicio justificare, sa și a martorilor propuși de acesta în apărare, rezultă cu certitudine că starea de fapt reținută de către instanța de fond este greșită.
Audiat în instanță, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând în mod constant, că în ziua respectivă la orele 16, când s-a întors acasă și-a găsit fetițele închise în casă, ușa fiind legată cu o sârmă, a deschis-o, a intrat și fetița cea mare i-a spus că a fost la ei, beat, a luat cuțitul de pe masă și l-a băgat după giacă, astfel că inculpatul s-a dus să recupereze cuțitul direct la ușa lui, care era închisă. S-a deplasat în spatele casei, în curte fiind partea vătămată și. Când l-a văzut, partea vătămată i-a cerut inculpatului să iasă afară din curte și acesta a ieșit, astfel că nu este adevărat că ar fi revenit cu toporul și ar fi adresat amenințări. La orele 20,50, s-a dus să-și aștepte soția la autobuz și împreună cu aceasta au plecat la domiciliu, după care nu au mai ieșit din casă. A precizat că în ziua respectivă nu a consumat băuturi alcoolice și nici nu consumă, întrucât este bolnav de inimă, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.
În mod eronat s-a reținut că în cursul procesului penal a avut o poziție oscilantă, deoarece atât în faza cercetării penale cât și în fața instanței de judecată a spus același lucru, respectiv că nu a recunoscut comiterea faptei deoarece fapta nu există.
Toți martorii audiați la fondul cauzei, respectiv, și au declarat cu certitudine că inculpatul a mers la locuința lui, unde locuiesc trei familii, în jurul orelor 16, pentru a-i cere cuțitul de bucătărie pe care acesta l-a luat de la domiciliul inculpatului. Nimeni nu a cerut inculpatului să părăsească curtea părții vătămate, respectiv a lui, inculpatul a plecat de bună-voie și a mers la locuința sa, care este situată în imediata vecinătate. A fost obligat să meargă după cuțit deoarece era singurul pe care-l avea în casă.
Martorii și, care au fost de față la incidentul dintre părți, fiind în drum, în fața casei părții vătămate, au spus cu certitudine că în data de 8.01.2007, în jurul orelor 16, inculpatul nu a refuzat să iasă din curte la solicitarea părții vătămate și că nu ar fi revenit cu toporul și ar fi adresat amenințări. Depozițiile martorilor nu sunt "din auzite" și nici din spusele inculpatului, ei au fost de față la așa-zisul incident, fiind doar la câțiva metri, de unde au constatat personal, fiind martori oculari. Mai mult, acești martori au fost sinceri, au spus adevărul, nu sunt rude cu niciuna dintre părți, nu au niciun interes în cauză.
În ce privește ora desfășurării evenimentelor, aceasta este ora 16 și nu în jurul orelor 21-23, cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată. Din probele mai sus analizate, rezultă cu certitudine că era ora 16 și nu era mai târziu, era pe timp de zi, nu era noapte.
Depozițiile martorilor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Dacă ar fi săvârșit fapta, partea vătămată ar fi solicitat despăgubiri, dar ea nu s-a constituit parte civilă, ce echivalează cu faptul că fapta nu există, astfel că ea nu putea fi săvârșită de inculpat.
Solicită a fi înlăturate depozițiile martorilor, care este concubina părții vătămate, a lui și -, frații acesteia, ca fiind vădit subiective, toți au interes în cauză, toți locuiesc în același imobil, au același domiciliu, sunt rude între ei, fiind în dușmănie cu inculpatul.
Toate aceste probe duc la nevinovăția inculpatului, care nu a săvârșit nicio faptă penală, deoarece din toate probele administrate rezultă cu certitudine că fapta nu există, astfel că se impune achitarea acestuia.
În cazul în care soluția instanței nu va fi cea de achitare, solicită să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de violare de domiciliu din art.192 alin.2 Cod penal cu aplic.art.37 lit."b" în art.192 alin.1 Cod penal cu aplic.art. 37 lit."b" Cod penal deoarece fapta a fost săvârșită pe timp de zi, în jurul orelor 16 și nu noaptea în jurul orelor 21-23.
Însăși reținerea în jurul orelor 21-23, echivalează cu faptul că "fapta nu există", ea nu s-a comis pe parcursul a două ore, incidentul a durat câteva minute.
Faptul că s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în cazul în care inculpatul nu este achitat, nu poate fi reținută ca o recunoaștere parțială a faptei, deoarece inculpatul nu a recunoscut că a refuzat să părăsească curtea părții vătămate la cererea acestuia.
De asemenea, inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, este grav bolnav, fiind cardiac, internat de mai multe ori în spital, și îi are în întreținere și pe părinți, care sunt în vârstă și bolnavi, pericolul social fiind redus, iar în plus față de aceste motive pedeapsa aplicată este exagerat de mare, solicitându-se reducerea acesteia sub minimul general, în subsidiar.
Prin decizia penală nr.93 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul, acesta fiind obligat să plătească statului suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că părarea inculpatului, în sensul că fapta a fost comisă după-amiaza, în jurul orelor 16,00, și nu pe timp de noapte, impunându-se astfel schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 Cod penal în infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.191 Cod penal, este infirmată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, așa cum a reținut instanța de fond, martorii apărării au relevat fapte și împrejurări ce le-au fost relatate de alte persoane (chiar și martorii și au declarat că împrejurările despre care au declarat în fața instanței le cunosc din relatările inculpatului), martorii, și arătând că infracțiunea a fost comisă în intervalul orar 21,00-23,00, și nicidecum ca având loc pe parcursul a două ore.
De altminteri, însuși inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală, relatează-la 37, că incidentul a avut loc la orele 18,00 (în luna ianuarie chiar și la această oră fiind instalată noaptea), iar în declarația dată la 41, arată că s-a deplasat la domiciliul unor persoane cu care a povestit până s-a înserat, după care a plecat și s-a reîntors acasă, iar "copilele" i-au spus că a fost căutat de, care a luat un cuțit de bucătărie, motiv pentru care inculpatul a mers să-l caute pentru a-și recupera cuțitul.
Chiar dacă martora este concubina părții vătămate și martorii și sunt frații acesteia, nu a fost relevată vreo împrejurare care să determine înlăturarea depozițiilor acestora ca fiind subiective, acești martori fiind singurii care au perceput direct desfășurarea activității infracționale, respectiv momentele în care inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, după care a refuzat să iasă, deși partea vătămată i-a cerut acest lucru.
Cât privește cererea de reducere a pedepsei ca urmare a acordării de circumstanțe atenuante, dată fiind starea de sănătate a inculpatului și faptul că are doi copii, aceasta nu poate fi admisă, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, și este recidivist postexecutoriu, raportat la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1126/2004 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr.38/26.01.2005 a Curții de Apel Cluj.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate și examinând potrivit disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat că în baza materialului probator administrat, instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei deduse judecății, a aplicat o pedeapsă legală și just individualizată, în concordanță cu gradul de pericol social al faptei judecate dar și cu persoana inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să se dispună în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen. pe motiv că fapta penală nu există, iar în subsidiar să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din art.192 al.2 pen. în art.192 al.1 pen. reducând pedeapsa aplicată acestuia care este exagerată sub minimul general prev.de lege, cu reținerea de circumstanțe atenuante.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că toți martorii audiați la instanța de fond, respectiv, și, au arătat cu certitudine că inculpatul a mers la locuința părții vătămate unde locuiesc trei familii, în jurul orelor 16,00, pentru a-i solicita un cuțit de bucătărie pe care acesta l-a luat de la domiciliul inculpatului.
Nu s-a solicitat inculpatului să părăsească curtea locuinței părții vătămate, iar inculpatul a plecat de bună voie și s-a deplasat la locuința sa care este situată în imediata vecinătate.
Martorii și care au fost de față la incidentul dintre părți, au spus cu certitudine că în data de 8.01.2007 în jurul orelor 16,00 inculpatul nu a refuzat să iasă din curtea locuinței părții vătămate și nu a revenit cu amenințări la adresa acesteia.
Depozițiile martorilor nu sunt din auzite și nici din spusele inculpatului, întrucât aceștia au fost de față la incidentul dintre părți, fiind martori oculari.
În ceea ce privește ora desfășurării evenimentelor aceasta este ora 16,00 și nu în jurul orelor 21-23,00 cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată.
Din probele de la dosar rezultă cu certitudine că era ora 16,00 și nu mai târziu, că era pe timp de zi și nu pe timp de noapte.
Inculpatul a mai solicitat să fie înlăturate depozițiile martorilor care este concubina părții vătămate, precum și a martorilor și, frați ai acestuia, care sunt vădit subiective, întrucât toți au același interes și locuiesc în același imobil, fiind în dușmănie cu inculpatul.
În cazul în care inculpatul nu va fi achitat, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa din infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art.192 al.2 pen. în aceeași infracțiune însă prevăzută de art.192 al.1 pen, întrucât fapta s-a petrecut pe timp de zi în jurul orelor 16,00 și nu pe timp de noapte în jurul orelor 21 - 23,00.
Faptul că acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei nu înseamnă că a recunoscut nici parțial comiterea acesteia, deoarece inculpatul nu a recunoscut că ar fi refuzat să părăsească curtea locuinței părții vătămate la solicitarea acesteia.
Inculpatul a mai solicitat să se țină seama de faptul că este căsătorit, că are doi copii minori în întreținere, că este bolnav, că a fost internat de mai multe ori în spital și că are în întreținere și pe părinții săi care sunt în vârstă și bolnavi și că fapta comisă de acesta are un grad de pericol social redus.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 8.01.2007, în jurul orelor 21,00 - 23,00 inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns fără drept în curtea comună a părții vătămate și.
Văzându-l pe în curte, inculpatul a început să înjure și a încercat să-l lovească, moment în care a intervenit partea vătămată care i-a solicitat să plece, însă inculpatul a refuzat adresându-i cuvinte jignitoare și încercând să-l lovească pe acesta, timp în care membrii familiei celor doi au ieșit în curte.
Întrucât inculpatul nu a dat curs solicitării părții vătămate de a părăsi curtea locuinței sale, acesta din urmă l-a împins spre poartă până când a reușit să-l scoată din curte, după care au intrat toți în locuințele lor.
Ulterior, inculpatul a revenit în fața casei părții vătămate cu un topor adresând amenințări cu acte de violență și cu moartea, însă nu a avut curajul să pătrundă din nou în curtea locuinței părții vătămate și văzând că nu este luat în seamă acesta a renunțat în final și s-a retras.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev.de art.192 al.2 pen. cu aplic.art.37 lit.b pen. deoarece prezenta infracțiune a fost comisă în condițiile recidivei post executorii față de pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1126/2004 a Judecătoriei Bistrița, din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiționat la data de 16.09.2005, cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 78 zile care s-a împlinit până la data comiterii prezentei infracțiuni, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prev.de lege, aplicându-i o pedeapsă de 3 ani închisoare la limita minimă prev.de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat pe motiv că fapta nu există, în baza art.10 lit.a pr.pen. este neîntemeiată, întrucât martorii propuși în apărare și audiați la instanța de fond, respectiv, și au relatat doar cele aflate din spusele inculpatului sau a altor persoane.
Nici unul dintre martorii propuși în apărare de inculpat nu a participat în mod direct la desfășurarea evenimentelor cauzate de acesta, sens în care nu pot fi înlăturate declarațiile martorilor, și care deși sunt frați ai părții vătămate sau concubina acestuia din urmă, ( ), au participat și asistat în mod direct la evenimente, afirmând cu certitudine că inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, în jurul orelor 21,00, l-a strâns de gât pe partea vătămată și a refuzat să părăsească curtea locuinței acestuia, partea vătămată și martorii asistenți la scandal fiind nevoiți să îl scoată pe inculpat cu forța din curtea locuinței părții vătămate, iar la puțin timp inculpatul s-a întors înarmat cu un topor, însă de această dată nu a mai intrat în curtea imobilului.
Toți martorii care au perceput în mod direct desfășurarea evenimentelor, atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, au relatat că acestea s-au produs în jurul orelor 21 - 23,00, așa cum au apreciat martorii audiați în cauză.
Față de cele de mai sus, nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art.192 al.2 pen. în aceeași infracțiune însă prev.de art.192 al.1 pen. pe motiv că inculpatul s-ar fi deplasat la locuința părții vătămate în jurul orelor 16,00.
Nici solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante cu reducerea pedepsei aplicate nu este întemeiată, întrucât inculpatul este recidivist, cauză de agravare a pedepsei ce putea fi aplicată, iar în prezenta cauză acesta a negat comiterea infracțiunii și a încercat prin probele produse în apărare să denatureze adevărul, influențând martorii propuși de inculpat să declare că evenimentele s-au produs la o altă oră decât cea reală, încercând să-și creeze o situație mai favorabilă.
La fel nici situația familială a inculpatului sau starea sa de sănătate nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.
Având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, precum și ora de desfășurare a evenimentelor, respectiv 21,00 - 23,00 și că în favoarea acestuia nu se pot reține circumstanțe atenuante, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.285/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.93 din 2.12.2008 a Tribunalului Bistrița N, urmează să fie respins ca nefondat.
Conform art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu apărător oficiu care se va achita din, pentru studierea dosarului de către apărător desemnat din oficiu pe seama inculpatului.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în comuna Bârgăului, loc. Bârgăului, nr. 171, județul B- împotriva deciziei penale nr. 93 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Bistrița N.
Stabileste in favoarea Baroului de Avocati CNs uma de 25 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plati din
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
29.01.09/3 EX.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
