Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.192-208 -
(Număr în format vechi 503/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 41
Ședința ne publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
**************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, internat în Centrul de Reeducare Găești, transferat ca urmare a dispoziției de transfer nr- din 11 martie 2008 în Penitenciarul d e Minori și C, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin 1 Cod penal și furt, prevăzut de art.208 alin.1 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.218 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsind părțile vătămate, partea responsabilă civilmente, autoritatea tutelară Consiliul Local și Serviciul de Probatiunea de pe lângă Tribunalul O l
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat solicită instanței a i se permite să ia legătura cu recurentul - inculpat.
Instanța permite apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la dezbaterea recursului potrivit art. 35813Cod procedură penală.
Avocat pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul O l t, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță. Consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată fiind în măsură să asigure îndeplinirea scopului legii penale prevăzut de art. 52.Cod Penal neimpunându-se internarea recurentului într-un centru de reeducare.
Consideră că, din punctul său de vedere, în ceea ce-l privește pe inculpat este mai favorabilă chiar și o pedeapsă penală pronunțată cu suspendarea executării acesteia, decât o măsură educativă privativă de libertate, respectiv internarea într-un centru de reeducare.
Față de împrejurarea că apărătorul inculpatului solicită menținerea sentinței primei instanțe, Curtea pune în discuție modul interpretare și aplicarea de către primă instanță a disp. art. 103 alin. 6 cod penal, cu privire la revocarea libertății supravegheate dispuse anterior față de inculpat, în raport cu faptul că judecătoria după revocare a dispus aplicarea unei pedepse inclusiv pentru fapta penală ce nu a făcut obiectul cauzei penale de față, cu aplicarea subsecventă a disp. art. 33 cod penal privind concursul de infracțiuni.
Avocat față de această împrejurare, revine și arată că din acest punct de vedere hotărârea tribunalului este legală și temeinică; prevederile art. 103 alin. 6 cod penal dispun că dacă instanța revocă libertatea supravegheată pentru săvârșirea unei noi infracțiuni, poate lua față de inculpatul minor măsura internării într-un centru sau poate aplica o pedeapsă, dar pentru fapta nouă, iar nu și pentru cea anterioară. Într-adevăr, din această perspectivă, problema de drept a modului de aplicare a disp. art. 103 alin. 6 cod penal a fost rezolvată judicios de tribunal, iar nu de prima instanță.
Într-un subsidiar solicită admiterea recursului, recurs care vizează reindividualizarea pedepsei de 1 an și 6 luni, întrucât din punctul său de vedere nu este corect individualizată, cu menținerea modalității de executare, aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei și arată că, deși în apel s-a aplicat o măsură educativă, iar nu o pedeapsă, consideră că nu se înrăutățește situația inculpatului în propria cale de atac, întrucât măsura educativă este privativă de libertate, pe când în ceea ce privește pedeapsa s-a făcut aplicarea disp. art. 81 și 110 cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, susține că minorul nu a declarat apel, a declarat apel doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina; minorul a fost prezent la dezbaterile din 26 septembrie 2007 și a declarat prezentul recurs la data de 29 octombrie 2007, ceea ce rezultă că recursul este tardiv; este adevărat că s-a comunicat hotărârea la 16 octombrie, dar fiind prezent nu trebuia să i se mai comunice în raport de dispozițiile art. 360 alin. 1 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
Pe fond, în ceea ce privește cererea apărătorului susține că în recursul inculpatului prin înlocuirea unei măsuri educative cu o pedeapsă, fie ea și cu executarea suspendată, să i se agraveze inculpatului situația în propria cale de atac.
În subsidiar consideră că recursul este nefundat și solicită respingerea ca atare, întrucât tribunalul a interpretat și aplicat corect disp. art. 103 alin. 6 și art. 100 alin. 2 cod penal și a stabilit în mod judicios că față de inculpat nu se impune aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea minorului, ci în continuare este suficientă o măsură educativă mai severă.
Avocat cu privire la tardivitatea declarării recursului lasă la aprecierea instanței.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală, la interpelarea instanței arată că nu poate preciza ziua în care a fost luat de acasă pentru a fi dus în Centru de Reeducare Găești; arată că ar vrea să se întoarcă acasă.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.268 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.192 alin.1 cu Cod Penal aplic.art.99 și următ. a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.208 alin.1 cu Cod Penal aplic.art.99 și următ. a Cod Penal fost condamnat inculpatul la 1 (un) an închisoare.
În baza art.208 alin.1 cu Cod Penal aplic.art. 99 și următ. a Cod Penal fost condamnat inculpatul la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.103 alin.6 s Cod Penal-a dispus revocarea măsurii educative a libertății supravegheate aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2067/11.11.2005 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă prin neapelare, pentru art.208 alin.1 cu Cod Penal aplic.art.99 și următ. și Cod Penal în baza art.208 alin.1.Cod Penal cu aplicarea art.99 și următ. a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru această infracțiune.
În baza art.33-34 lit.b s Cod Penal-au contopit aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.110 coroborat Cod Penal cu art.81 și următ. s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83
Cod PenalS-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă ca nedovedită.
În baza art.191 alin.1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 380 lei, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în ziua de 15 oct.2006, în jurul orelor 16,oo, pe timp de zi inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și din grajd a sustras calul părții vătămate cu care a părăsit locuința părții vătămate deplasându-se pe raza comunei unde a fost văzut de mai multe persoane în comuna, care au recunoscut cabalina ca aparținând părții vătămate și i-au solicitat inculpatului să restituie bunul sustras.
Văzând că a fost surprins, inculpatul a fugit iar calul sustras a fost restituit părții vătămate.
În aceeași modalitate inculpatul în ziua de 22.oct.2006 a pătruns în grădina locuinței părții vătămate de unde a sustras un, iar în momentul părăsirii locului faptei a fost urmărit de către partea vătămată, situație în care inculpatul a abandonat calul.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu declarațiile acestuia care în mod constant a recunoscut săvârșirea faptelor, cu declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în cauză.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere dispoz.art.52 și 72.Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a constatat că anterior inculpatul prin sentința penală nr.2067/2005 a Judecătoriei Slatinaa fost condamnat pentru același gen de infracțiuni în timpul minorității cu măsura educativă a libertății supravegheate pe termen de un an.
În raport de aceste date instanța în baza art.103 alin.6 a Cod Penal dispus revocarea măsurii educative a libertății supravegheate și a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă cu închisoarea iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.110 coroborat Cod Penal cu art.81 și următorii
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, criticând sentința ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de judecată în mod greșit a revocat măsura libertății supravegheate și a aplicat inculpatului minor o pedeapsă pentru aceeași faptă.
Prin Decizia penală nr. nr.218 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina împotriva sentinței penale nr.268/19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, desființează sentința sub aspect penal, în sensul că:
În baza art. 103 alin.6 revocă Cod Penal măsura educativă a libertății supravegheate luată prin sentința penala nr. 2067/11.11.2005 a Judecătoriei Slatina.
În baza art.101 lit. c rap.Cod Penal la art. 104.Cod Penal dispune internarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.02.1991 în S, județul O, cetățean român, studii 7 clase, agricultor, necăsătorit, domiciliat în comuna verguleasa, sat Cucuieți, județul O, CNP--, într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin.1, art. 208 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 99 și urm. și Cod Penal art. 33.
Cod PenalS-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Examinând cererea de apel prin prisma sentinței instanței de fond și în ansamblu, Tribunalul a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina este fondat urmând a fi admis în baza dispoz.art.379 pct.2 lit.a C.P.P. pentru următoarele considerente:
Într-adevăr potrivit dispoz.art.103 alin.6 dacă Cod Penal înlăuntrul termenului prevăzut la alineatul 1 minorul se sustrage de la supravegherea care se exercită asupra lui, ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea supravegheată și i-a față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
Instanța de fond în mod corect a revocat măsura educativă a libertății supravegheate aplicate inculpatului prin sentința penală nr.2067/11 nov.2005 întrucât faptele săvârșite de inculpat au fost comise înlăuntrul termenului de un an de la data punerii în executare a libertății supravegheate.
Totuși, instanța de fond în mod greșit, când a luat măsura revocării libertății supravegheate a aplicat inculpatului pentru aceeași faptă pedeapsa de un an închisoare pentru care inițial se aplicase măsura educativă a libertății supravegheate.
În cauză se impune ca împotriva inculpatului după ce se revocă măsura libertății supravegheate și fiind stabilită vinovăția pentru faptele săvârșite în cauza de față, să fie condamnat pentru fiecare din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și aplicarea un ei măsuri educative mai severe și anume cea prevăzută de art.101 lit.c Cod Penal, respectiv internarea într-un centru de reeducare.
Pentru considerentele expuse mai sus instanța de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, sub aspect penal, a desființat sentința instanței de fond în sensul că în baza dispoz.art.103 alin.6 revocă Cod Penal măsura educativă a libertății supravegheate luată față de inculpat prin sentința penală nr.2067/11 nov.2005 a Judecătoriei Slatina, și în baza art.101 lit. C rap.Cod Penal la art,104 să Cod Penal se dispună internarea inculpatului într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.-1.Cod Penal, art.208 alin.1 Cod Penal, art.208 alin.1 cu Cod Penal aplic art.99 și următorii și Cod Penal art.33
Cod PenalS-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei au rămas în sarcina statului, în baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: sentința instanței de fond este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată este în măsură să asigure îndeplinirea scopului legii penale prevăzut de art. 52.Cod Penal neimpunându-se internarea recurentului într-un centru de reeducare.
În ceea ce-l privește pe inculpat este mai favorabilă chiar și o pedeapsă penală pronunțată cu suspendarea executării acesteia, decât măsură educativă privativă de libertate, respectiv internarea într-un centru de reeducare.
Solicită admiterea recursului casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul O l t, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță.
Recursul de față nu este tardiv.
Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, potrivit art. 385 ind. 3 alin. 1 cod procedură penală, disp. art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac, aplicându-se corespunzător.
Potrivit art. 362 alin. 2 teza I cod procedură penală, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
În speță, decizia recurată a fost pronunțată la data de 10 octombrie 2007, inculpatul fiind prezent la dezbateri, iar recursul a fost declarat la data de 19 octombrie 2007, așa cum rezultă din data înregistrării cererii existentă la dosarul curții, fila 3.
Față de toate aceste elemente și în raport cu dispozițiile legale enunțate, Curtea reține că recursul de față satisface cerințele legale arătate, fiind declarat în termen, urmând a fi analizat din perspectiva celorlalte împrejurări invocate.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Într-adevăr, în cauză inculpatul nu a declarat apel.
Dar, potrivit disp. art. 385 ind. 1 alin. 4 cod procedură penală, persoanele prev. în art. 362 cod procedură penală pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Or, în cauza de față, prin admiterea apelului declarat de parchet s- modificat sentința primei instanțe sub aspect penal, dispunându-se odată cu revocarea măsurii educative a libertății supravegheate, tot o măsură educativă, dar mai severă, aceea a internării minorului într-un centru de reeducare în baza art. 104 cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 108 alin. 1 cod penal și art. 192 alin. 1 cod penal, pentru care inculpatul minor a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Pe de-o parte, tribunalul dat o interpretare corectă și a aplicat judicios disp. art. 103 alin. 6 cod penal, în sensul că a dispus revocarea măsurii educative a libertății supravegheate dispuse anterior față de minor, reținând că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite de minor înlăuntrul termenului prevăzut în art. 103 alin. 1 cod penal.
Pe de altă parte, pornind de la premisa corectă, respectiv aceea că în cazul revocării libertății supravegheate, noua sancțiune penală ce urmează a se aplica minorului se referă numai la fapta penală săvârșită ulterior, iar nu și la cea săvârșită anterior și care nu face obiectul cauzei penale aflată în curs, tribunalul a apreciat că pentru faptele din prezenta cauză, față de minor nu este necesară aplicarea unei pedepse în vederea reeducării sale, fiind suficientă în continuare aplicarea unei măsuri educative, potrivit art. 100 alin. 2 cod penal, respectiv una mai severă în raport cu cea dispusă anterior și revocată, aceea a internării într-un centru de reeducare, conform art. 103 alin. 6 cod penal rap. la art. 104 cod penal.
Așadar, față de dispozițiile legale enunțate și de împrejurarea că în apelul parchetului s-a dispus modificarea sentinței primei instanțe, apelul inculpatului apare admisibil cu privire la această modificare, deci în limita a ceea ce s-a modificat.
Dar, se ridică problema de a știi în raport cu disp. art. 385 ind. 8 cod procedură penală, în ce măsură în propria cale de atac a recursului, se creează situație mai grea inculpatului, având în vedere că prin cererea de recurs se solicită înlăturarea măsurii educative aplicată în apel și păstrarea soluției primei instanțe, în sensul stabilirii unei pedepse față de inculpat, precum și a dispozițiilor prev. de art. 81 și 110 cod penal, cu privire la suspendarea condiționată a executării.
Curtea apreciază că în cazul de față, în măsura în care se va da curs solicitărilor inculpatului, o astfel de soluție ar conduce fără îndoială la agravarea situației inculpatului în propriul recurs.
Pentru a ajunge la această concluzie, s-au avut în vedere următoarele considerente:
Părțile au deplină libertate în exercitarea căilor legale de atac, numai dacă un asemenea demers nu va atrage o modificare a hotărârii atacate în detrimentul intereselor lor legitime, fiind operant în această materie principiul neagravării situației părții în propriul său apel sau recurs.
În categoria schimbărilor unei hotărâri judecătorești operate în propria cale de atac a inculpatului, care este de natură să afecteze interesele sale legitime, este și cea solicitată în prezenta cauză, respectiv înlocuirea unei măsuri educative cu o pedeapsă.
Astfel, sancționarea minorilor infractori, corespunde potrivit legii penale, particularităților psiho-fizice ale acestora, asigurându-se educarea și reeducarea lor. prin regimul sancționator diferit de al majorilor, dar și mixt care cuprinde atât măsuri educative, cât și pedepse.
Scopul măsurilor educative este acela de a educa pe minorul care a săvârșit o infracțiune, de a asigura o schimbare în conștiința acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobândirea unei pregătiri școlare și profesionale care să asigure integrarea sa în societate.
De asemenea, spre deosebire de pedepse, care au un caracter coercitiv în primul rând, toate măsurile educative au un caracter educativ, inclusiv cea aplicată recurentului în cauza de față, neavând ca efect nicio consecință penală pentru persoana față de care s-au luat.
Elocventă în sensul celor de mai sus, este dispoziția legală cuprinsă în art. 100 alin. 2 cod penal, potrivit căreia "pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului".
Având în vedere aceste argumente, este pe deplin justificată concluzia în sensul că înlocuirea unei măsuri educative, fie ea și mai severă, cum este cazul în speță a internării într-un centru de reeducare, cu o pedeapsă chiar și în situația în care s-a stabilit ca modalitate de executare suspendarea condiționată a acesteia în baza art. 81 și 110 cod penal, ar conduce în mod categoric la o agravare a situației inculpatului în propria cale de atac și la o încălcare a disp. art. 385 ind. 8 cod procedură penală enunțate în precedent.
Față de această concluzie, ce a impus soluționarea recursului de față numai din această perspectivă, apare de prisos analizarea motivului de recurs privitor la individualizarea pedepsei aplicată în primă instanță, sub aspectul cuantumului acesteia.
Așadar, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod procedură și nesubzistând nici un alt caz de recurs de casare din cele prev. de art. 385 ind. 9 alin. 3 cod procedură penală ce se iau în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Având în vedere soluția pronunțată și disp. art. 192 alin. 2 cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat la 200 cheltuieli judiciare statului în recurs, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, ce se va vărsa din fondurile MJ către Baroul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, internat în Centrul de Reeducare Găești, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin 1 Cod penal și furt, prevăzut de art.208 alin.1 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.218 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului în recurs, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile către
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.TR/2ex
30.04.03
Jud. apel IS
MC
Jud. fond
31 martie 2008
Emis extras pedeapsă pentru inculpatul;
12 aprilie 2008
S: va urmări și încasa de la debitorul suma de 580 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru, Mariana Pascu
