Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 575/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 575/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173/20.03.2008 a Tribunalului Galați (sentință fond nr.377/10.10.2007 a Judecătoriei Tg.B).
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat lipsă, apărătorul ales, av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 12 dosar, lipsă fiind intimata -parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
procesuali precizează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Av. arată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de artr.192 alin.2 Cod penal (fapta din 11.11.2006), reținându-se că pătruns în locuința părții vătămate. La acel moment inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie.
Nu s-a reținut de către prima instanță circumstanța scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Situația a fost descrisă într-un anumit fel, diferit de cea relatată de inculpat. Astfel, inculpatul a arătat că, într-adevăr în ziua respectivă a fost la locuința fiului părții vătămate, pentru a- solicita acestuia remiterea unei datorii. Fiul părții vătămate a refuzat să-i dea banii și, mai mult decât atât, a început să-l lovească pe inculpat cu pumnii și picioarele (aspect neverificat de nimeni).Inculpatul a plecat, lovit fiind, la locuința surorii sale și s-a înarmat cu un cuțit și un topor; a trecut și pe la bar dar starea sa a rămas aceeași, de iritare, supărare.
Martora a arătat că inculpatul prezenta urme de lovituri în zona feței.
Ajuns la locuința părții vătămate, inculpatul a intrat în curte, a ieșit fiul părții vătămate care aruncat spre inculpat cu un, context în care acesta din urmă, la rândul său a aruncat cu toporul spre un geam de la casa părții vătămate.
Instanța de apel a respins reținerea scuzei provocării dar nu pe elementul-timp- ci prin aceea că inculpatul nu a fost lovit de partea vătămată ci de către un martor, fără a se arăta că este vorba chiar de fiul părții vătămate.
S-a făcut dovada cu actul medico-legal că, de fapt. inculpatul a fost persoana cea mai agresată în ziua respectivă, fapt confirmat și de declarațiile martorilor și. Astfel, martorul l-a sesizat pe inculpat, jos, la pământ, acesta se certa cu fiul părții vătămate iar de față se afla și martorul care l-a lovit pe inculpat cu o ghioagă pentru ca ulterior să fie mușcat de câinele asmuțit asupra sa (de altfel și prin actul medico-legal se atestă existența unor mușcături).
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul s-a întors la locuința părții vătămate sub imperiul stării create de primele lovituri; acesta a fost bătut înainte de intra în imobilul părții vătămate; ar fi putut fi reținută premeditarea dacă inculpatul ar fi intrat fără drept ori prima dată a intrat în imobil cu voie și lovit. Consideră că ar trebuie analizate atât conduita inculpatului cât și părții vătămate în întreg contextul pentru a se constata că, într-adevăr s-a aflat sub imperiul unei stări speciale.
Solicită a fi avut în vedere și faptul că inculpatul a avut o conduită bună după comiterea faptei, a despăgubit partea vătămată pentru infracțiunea de distrugere așa încât apreciază că nu există nici un impediment în reținerea dispozițiilor art.73 lit. Cod penal chiar dacă infracțiunea este aceea de violare de domiciliu.
Solicită admiterea recursului, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod penal precum și circumstanța prevăzută de art.74 lit.b Cod penal astfel încât să poată fi coborâtă pedeapsa sub 3 ani.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul. Consideră că nu se impune reținerea circumstanței prev. de art.73 lit.b Cod penal motivat de faptul că din probatoriul administrat nu se impune reținerea acestei circumstanțe. Astfel, inculpatul a declarat că în jurul orei 12.00 venit în curtea părții vătămate unde se mai aflau două persoane: fiul acesteia și martorul.În faza urmăririi penale acești doi martori au arătat că inculpatul i-a solicitat fiului părții vătămate un împrumut pe care acesta din urmă trebuia să i-l restituie, s-a comportat urât fiind în stare de ebrietate motiv pentru care i s-a cerut să plece din curte. Inculpatul a părăsit imobilul părții vătămate dar s-a reîntors după 2 ore. Este adevărat că martora l-ar fi văzut pe acesta prezentând urme de violență în zona feței dar nu și-a amintit ora la care l-a văzut pe inculpat.
Într-adevăr inculpatul a fost lovit, dar, deasemeni la ora 14.30 așa cum rezultă din declarațiile martorilor, și.
Primii doi martori, și l-au dezarmat pe inculpat și l-au lovit, astfel, bătaia a avut loc pentru anihilarea inculpatului care venise înarmat și amenința cu moartea
Arată că martorul nu a fost un martor direct.
Solicită respingerea recursului promovat de inculpat cu atât mai mult cu cât acesta este recidivist și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice.
Avocat arată că după ce inculpatul a fost lovit a doua oară nu a mai fost văzut de martori, fiind urcat direct în Salvare, iar primele lovituri ce -au fost aplicate înainte de a se duce în bar întrucât martora a arătat că acesta nu avea nimic în mâini ( cuțit sau topor).Starea de provocare a fost pricinuită de loviturile aplicate și starea de beție.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 377/10.10.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. B - jud. Gaf ost condamnat inculpatul la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2. penal cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71. pen. - a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.
Conform disp. art. 346. pr. pen. s-a constatat faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În conformitate cu disp. art. 189 și art. 191 al. 1. pr. pen. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a avut în vedere următoarele:
În ziua de 18.11.2006 inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate pentru a-i cerere fiului acesteia, martorul, să-i restituie o sumă de bani împrumutată anterior.
La refuzul acestuia între cei doi a avut loc o altercație la care a asistat și martorul.
Într-o vădită stare de nervozitate inculpatul a părăsit domiciliul părții vătămate însă, în jurul orelor 14.30 - 15.00 revenit înarmat cu un topor și un cuțit, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, a amenințat-o pe aceasta cu moartea și a lovit cu toporul în peretele bucătăriei spărgând unui din geamuri. Inculpatul s-a liniștit la intervenția martorilor și care au și anunțat organele de poliție.
S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus expusă implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat cauzei (plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, și - toate acestea coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei dată în prima fază a procesului penal).
La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prev. de disp. art. 72. pen.
Împotriva hotărârii penale mai sus detaliate în termen legal a formulat apel inculpatul apreciind soluția instanței de fond ca netemeinică.
Astfel s-a arătat în detalierea motivației căii de atac faptul că infracțiunea a fost săvârșită în stare de ebrietate dar și sub imperiul unei stări de provocare din partea fiului părții vătămate care, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele dar și cu un.
S-a arătat că în faza urmăririi penale nu au fost adminJ. integral probatoriile spre a fi dovedită această stare de provocare.
În apel, în conformitate cu disp. art. 378 al. 1 și 2. pr. pen. au fost admise și adminJ. la propunerea inculpatului noi probatorii (înscrisuri și proba testimonială).
Astfel, au fost anexate dosarului foaia de observație clinică generală și raportul de constatare medico-legală nr. 158/E din 20.02.2008 evidențiind faptul că inculpatul a prezentat la data reținută ca fiind cea a infracțiunii (18.11.2006) leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și care au necesitat 13-14- zile de îngrijiri medicale.
Martorii și au evidențiat prin declarațiile date în fața instanței de apel faptul că inculpatul a fost lovit - ultimul martor - arătând chiar că a perceput vizual momentul la care fiul părții civile și martorul l-au lovit pe inculpat.
Este de menționat faptul că martorul - prezentat ca fiind martor direct nu este menționat ca fiind prezent în apropierea locului faptei de către nici unul dintre părțile și martorii audiați în cauză.
Prin decizia penală nr. 173/20.03.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivului de apel invocat dar și, din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin. 2. pr. pen. - s-a apreciat acveastă cale de atac nefondată pentru următoarele considerente:
Starea de provocare există când infractorul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o acțiune provocatoare din partea persoanei vătămate (nu și a unui martor) produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei ori printr-o altă acțiune ilicită gravă (art. 73 lit. b penal).
În cazul inculpatului, din moment ce a fost luată o hotărâre premeditată și aceasta a fost pusă în executare (hotărârea de a pătrunde în domiciliul părții vătămate) nu se poate reține că în urma violențelor, inculpatul a ajuns în stare de puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia a luat o nouă hotărâre (de a comite aceeași infracțiune); Acesta a schimbat doar momentul săvârșirii faptei, precum și mijloacele și modalitatea de comitere (înarmat cu un topor și un cuțit) însă a săvârșit aceeași acțiune și s-au produs urmările pe care le-a prevăzut și le-a urmărit înainte de a fi avut loc acțiunea "provocatoare".
În consecință a fost respins apelul inculpatului iar în conformitate cu disp. art. 192 alin. 2. pr. pen. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, susținând că a comis fapta pe fondul agresiunii anterioare exercitate asupra sa de fiul părții vătămate. În subsidiar a solicitat ca împrejurările speciale în care a comis fapta să fie avute în vedere ca și circumstanțe atenuante judiciare.
Recursul declarat inculpat este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Tg. B și prin decizia Tribunalului Galați, s-a reținut corect situația de fapt și s-a dat faptelor comise de inculpatul recurent încadrarea juridică corespunzătoare.
Critica inculpatului referitoare nereținerea de către instanțe a circumstanței atenuante a legale prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal este nefondată.
Astfel din probele dosarului rezultă că într-adevăr în ziua comiterii infracțiunii inculpatul a avut o altercație în jurul orelor 12.30 cu fiul părții vătămate, martorul, după care inculpatul a mers acasă la sora lui de unde a revenit abia în jurul orelor 14.30 la locuința părții vătămate, înarmat cu un topor și un cuțit.
Aspectele mai sus arătate nu justifică însă reținerea stării de provocare. Este de principiu că cel care a fost provocat reacționează prin săvârșirea unei infracțiuni împotriva provocatorului, care se manifestă, în general, sub forma infracțiunilor îndreptate împotriva vieții sau a integrității corporale, mai rar a proprietății. De asemenea este de principiu că infracțiunea trebuie să se îndrepte împotriva celui care a săvârșit actul provocator sau, cel mult, atunci când provocarea provine din partea unui grup, riposta se poate îndrepta împotriva oricărei persoane din grupul provocator.
În sfârșit este necesar, pentru reținerea provocării, ca de la momentul comiterii actului provocator și până la ripostă să treacă un timp cât mai scurt, fiind de notorietate că starea de tulburare se diminuează odată cu trecerea timpului astfel încât nu se mai poate vorbi despre o tulburare sau emoție puternică sub imperiul căreia să se afle cel provocat cu mult timp înainte.
Raportat la criteriile expuse Curtea reține că inculpatul a fost provocat de o altă persoană decât cea față de care a comis infracțiunea de "violare de domiciliu", că această infracțiune nu face parte dintre cele care îndeobște se comit în stare de provocare și, mai mult, apreciază că de la momentul comiterii agresiunii asupra inculpatului și până la săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat a trecut o durată lungă de timp ( inculpatul mergând întâi la un bar și abia apoi la casa surorii unde s-a înarmat) ceea ce denotă o premeditare a acțiunilor sale și nu o tulburare puternică, specifică stării de provocare, care să îl determine să reacționeze necontrolat.
În consecință Curtea constată că în mod justificat, atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar, au respins cererea inculpatului de reținere ca și circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii în stare de provocare.
Cât privește însă cel de-al doilea motive de recurs invocat de inculpat Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul și partea vătămată erau în relații bune și că fapta a fost comisă de inculpat pe fondul stării de ebrietate. În plus rezultă că în urma comiterii infracțiunii inculpatul a suferit vătămări corporale serioase fiind lovit de martorii și și mușcat de câinele părții vătămate. Așa cum s-a arătat mai sus aceste împrejurări nu pot determina reținerea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal însă ele pot fi avute în vedere ca circumstanțe atenuante în conformitate cu art. 74 al. 2 Cod penal.
Așa fiind urmează a se admite recursul inculpatului, cu consecința casării în întregime a deciziei Tribunalului și în parte a sentinței Judecătoriei, iar în rejudecare se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 lit. c Cod penal, până la un cuantum care să asigure atingerea scopului preventiv al pedepsei statuat de dispozițiile art. 52 Cod penal.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 14 Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui și C,născut la data de 04.10.1973 în municipiul G, județul G,CNP -, domiciliat în G,-, -scara 1,etaj 9,.140, județ G).
Casează în totalitate decizia penală nr. 173/A/20.03.2008 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr.377/10.10.2007 a Judecătoriei Tg.B și, în rejudecare:
Reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 alin. 2, cu referire la art.76 alin. 1 lit.c Cod penal și reduce pedeapsa aplicată acestuia, de la 3 ani închisoare la1(un) an închisoare.
Modifică dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii, în sensul că, în baza art.71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/30.10.2008
Jud.apel-.
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
