Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.69/A/2008

Ședința publică din 26 mai 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de inculpatul A și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 63/D din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, având ca obiect infracțiunile de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal și purtare abuzivă, prev. de art.250 alin.2 Cod penal, tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art.174, art.175 lit.e și i Cod penal.

La apelul nominal, lipsă părțil.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 mai 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr.63 din data de 12.02.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit.d,e i pen. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit.e,i pen. cu aplicarea art.13 pen. în conformitate cu dispozițiile art.334 pr.pen.

In temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. instanța l-a achitat pe inculpatul A de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de violare de domiciliu, incriminată de art.192 alin.2 pen.

De asemenea în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e pr.pen. și art.44 alin.3 pen. instanța l-a achitat pe inculpatul A de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit.e,i pen. cu aplicarea art.13 pen.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e pr.pen. și art.44 alin.3 pen. l-a achitat pe același inculpat A de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de purtare abuzivă, incriminată de art.250 alin.2 pen. cu aplicarea art.13 pen.

În temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit.b pr.pen. combinat cu art.998 civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și a fost obligat inculpatul A să achite părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale și a fost respinsă cererea privind obligarea aceluiași inculpat la plata sumei de 2300 dolari SUA și 1417,9507 lei cu titlu de daune materiale.

Totodată în temeiul art.14 alin.3 lit.b și art.346 pr.pen. raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 modificat prin nr.OUG72/2006 și art.998 civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate C în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale Spitalul Municipal T și l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Spitalul Municipal T suma de 1337,63 lei și dobânda legală începând cu data de 06.06.2006 care este ziua următoare datei externării și până la data achitării integrale a sumei acordate cu titlul de daune materiale.

În baza art.193 alin.1 și 2.pr.pen. l-a obligat pe inculpat să achite suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile reprezentând onorariu avocatia1.(194, 195, 196, 232,233).

În temeiul art.192 pct.1 lit.c pr.pen. instanța l-a obligat pe inculpat să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuielile judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin decizia penală nr.248/R din data de 19 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ - Secția penală și de minori în dosar nr-, a fost admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.730 din 20 decembrie 2005 Tribunalului Cluj - Secția penală, a fost casată în întregime sentința penală sus-menționată și a fost trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului Cluj, stabilindu-se ca în rejudecare, să se admită plângerea formulată de petent în baza art.278/1 alin.8 lit.c pr.pen. prin încheiere și să se administreze toate probele potrivit prevederilor art.319 - art.331 pr.pen. în sensul de a se asculta părțile și martorii, precum și orice alte probe noi care nu pricinuiesc o mare întârziere, deoarece potrivit art.278/1 alin.7 pr.pen. instanța verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului dosarului și a înscrisurilor noi, iar pe de altă parte alin.8 lit"c" al aceluiași articol prevede că dispozițiile privind judecarea în primă instanță se aplică în mod corespunzător, precizare făcută doar pentru acest caz.

De asemenea s-a statuat că instanța de fond după readministrarea tuturor probelor existente la dosarul de urmărire penală, precum și altor probe care vor fi necesare, urmează să pronunțe una dintre soluțiile pentru judecata în fond a cauzei, inclusiv achitarea inculpatului în condițiile legitimei apărări dacă această împrejurare va rezulta cu certitudine din administrarea probelor în faza de cercetare judecătorească în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate. ( 23 din dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ ).

În consecință, s-a format prezentul dosar înregistrat sub nr. unic - și respectiv nr. vechi 4112/2006 pe rolul Tribunalului Cluj.

În rejudecare, instanța a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr.6277/12 august 2005, partea vătămată a solicitat instanței în temeiul dispozițiilor art. 278 alin.8 lit.c pr.pen. desființarea rezoluției adoptată de către procuror în dosarul 417/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (modificată prin ordonanța 593/II/2/2005 a prim-procurorului acestei instituții), prin care s-a dispus în temeiul prev. art. 249 rap. la art. 11 pct.1 lit.a și art. 10 lit. d și e pr.pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului CĂ A de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin.2 pen. și tentativă de omor calificat, prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 lit.d, e și i pen.

În motivarea plângerii sale petentul a arătat că făptuitorul A se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor comisă în dauna sa în noaptea de 21/22.05.2005, sens în care a solicitat ca în urma admiterii plângerii să se dispună condamnarea acestuia pentru această infracțiune. S-a arătat că în noaptea respectivă petentul a ieșit în curte a imobilului în care locuiește, alertat fiind de faptul că cineva l-ar fi atacat cu un spray lacrimogen pe tatăl său, iar făptuitorul, fără nici un avertisment, a tras mai multe focuri de armă în direcția sa, unul dintre cartușe nimerindu-l în picior. În urma agresiunii, petentul a fost spitalizat, leziunile produse necesitând pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, viața victimei nefiind pusă în pericol. S-a mai subliniat în plângere că făptuitorul, agent de poliție în cadrul Postului de Poliție, jud. C, a mai agresat și alte persoane, comportamentul său violent fiind binecunoscut pe raza acestei localități.

În probațiune, instanța anexat dosarul 417/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și rezoluția nr.593/II/2/2005 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a modificat rezoluția procurorului.

Prin încheierea din ședința publică din data de 20 iunie 2006, în temeiul dispozițiilor art.278 alin.8 lit."c" pr.pen. a fost admisă plângerea petentului,. în com. sat. nr.7, jud. C, și a fost desființată Rezoluția nr.417/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj împreună cu Ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.593/II/2/2005 prin care s-a admis în parte plângerea petentului împotriva rezoluției amintite, reținând cauza spre judecare.

S-a efectuat adresă către partea vătămată CAS C pentru a se comunica dacă înțelege să formuleze pretenții civile având în vedere că partea vătămată a fost internată la Spitalul Municipal T unde i sau acordat primele îngrijiri iar ulterior la Clinica de Ortopedie C-N FO nr.605/I/2005.

În acest cadru procesual au fost audiați martorii (52), (77), (54-55), (192), (53), (183), (192) iar petentului ia fost luată declarație în calitate de parte vătămată și făptuitorului i-a fost luată declarație în calitate de inculpat fiind totodată sesizată Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C-N care a avizat conținutul și concluziile ambelor rapoarte apreciind că, concluziile raportului de expertiză medico-legală vin în completarea concluziilor raportului de constatare medico-legală în baza unor examinări ulterioare întocmirii raportului de constatare medico-legală.

În ceea ce-i privește pe martorii și, martori esențiali în soluționarea cauzei, instanța a fost în imposibilitate obiectivă de a-i audia pe aceștia deși s-au emis nenumărate mandate de aducere în acest sens, întrucât s-a stabilit de că sunt plecați în Spania într-o locație necunoscută iar când totuși s-au prezentat înaintea sărbătorilor de iarnă a anului 2006, acesta fiind și motivul pentru care instanța a insistat în prezentarea acestor martori ceea ce implicit a condus la prelungirea cercetării judecătorești, avocatul ales al părții vătămate nu s-a prezentat în instanță și a solicitat amânarea judecării cauzei invocând în motivare faptul că se află în concediu de odihnă iar avocatul care s-a prezentat în substituirea sa nu a fost acceptat de către partea vătămată deoarece dorea ca depozițiile martorilor respectivi să fie luate numai în prezența avocatului ales. (90)

Examinând învinuirea adusă petentului-inculpat, în baza actelor si lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului (14-15), proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (16) și plângerea penală formulată de partea vătămată (38-39), proces verbal încheiat de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (18-19), planșe foto (21-33), dovada predării unui proiectiI extras cu ocazia intervenției chirurgicale asupra părții vătămate (34), declarația părții vătămate (4548 p și 26), certificatul medico legal nr.3168/I/a/753 din 02 iunie 2006 emis de LM. C-N (68), raport de constatare medico-legală cu nr.2900/II/a/92 întocmit la data de 08 iunie 2005 de către Institutul de Medicină Legală C-N (72-73, ), declarațiile martorilor: (7475), (f76 și 52), (77), (78-81,100-101 și 54-55), (82 și ), (83, 91), (84 și 53), (f85,89-90), (86), (87), (88), (92), (93-94), (95), (96), declarația inculpatului A în faza de urmărire penală (98-99) și în faza de cercetare judecătorească (2728), buletin analiză toxicologică-alcoolemie nr.643/26.05.2005 privind pe inculpat (fi 07 ), raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/07 iunie 2005 întocmit de către LP. C - Serviciul criminalistic (111-120), bilet de ieșire emis la data de 05 iunie 2005 de Clinica de Ortopedie Cluj-N pentru partea vătămată (128 și 31), declarația numitului privind împrumutul sumei de 2300 dolari părții vătămate (32 și 183), bilet ieșire din spital emis la data de 15 august 2005 de către Spitalul Municipal T (33), extrase de cont (34-36), constituire parte civilă de către C (40-42, 48-50), certificate concediu medical (94, 109-115), raport de expertiză medico-legală cu nr.5424/II/a/208 întocmit la data de 20 decembrie 2006 de către Institutul de Medicină Legală C-N (95-97), adresa nr.2626/XI/31 din data de 04 mai 2007 emisă de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML Cluj-N care a stabilit care din cele două rapoarte medico legale le avizează, respectiv s-a avizat conținutul și concluziile ambelor rapoarte apreciind că, concluziile raportului de expertiză medico-legală vin în completarea concluziilor raportului de constatare medico-legală în baza unor examinări ulterioare întocmirii raportului de constatare medico-legală (13 7), fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția adoptată de către procuror în dosarul nr.417/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (modificată prin ordonanța 593/II/2/2005 a prim-procurorului acestui parchet) s-a dispus în temeiul prev. art. 249 rap. la art. 11 pct.1 lit.a și art. 10 lit. d și e pr.pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului CĂ A de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin.2 pen. și tentativă de omor calificat, prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 lit.d, e și i pen.

S-a reținut în esență de către procuror în motivarea soluției că, în seara zilei de 21 mai 2005, pe raza comunei, jud. C, a avut loc un incident în care a fost implicat martorul, care a condus pe raza acestei comune un autoturism, aflându-se sub influenta băuturilor alcoolice. A în exercițiul funcțiunii, în calitate de agent de poliție la Postul de Poliție, jud. C, făptuitorul A i-a solicitat martorului să-l însoțească la Postul de Poliție, acesta refuzând. Martorii care îl însoțeau pe numitul au intervenit în favoarea acestuia într-o modalitate agresivă, sens în care agentul de poliție Aaf ost nevoit să folosească sprayul lacrimogen din dotare pentru a calma spiritele. în acest context, persoanele care îl însoțeau pe martorul au devenit și mai recalcitrante, în vacarmul creat acesta reușind să se refugieze în curtea părții vătămate. Făptuitorul era însoțit de gardianul, care a încercat să imobilizeze una dintre persoanele violente aflate în anturajul conducătorului auto, pe numitul, confundându-l în întunericul nopții, cu numitul.

În acel moment, din locuința părții vătămate a ieșit inițial tatăl acestuia, care a întrebat ce se întâmplă, făptuitorul recomandându-se cine este, însă proprietarul a primit cu rezerve susținerile acestuia, l-a prins de haină și i-a cerut să plece. de tatăl petentului, Aaf olosit și împotriva acestuia sprayul lacrimogen din dotare, astfel că la solicitarea tatălui său, petentul a ieșit din casă, încercând să aplaneze conflictul, spunându-i tatălui său (care între timp se înarmase cu un măturoi) să nu intervină întrucât este poliția (de menționat că petentul și făptuitorul se cunoșteau anterior). În acest timp, agentul de poliție Aai eșit în stradă pentru a vedea dacă nu sosesc în ajutor colegii săi, pe care îi alertase între timp, moment în care a fost strigat de martorul să îi vină în ajutor întrucât martorul și partea vătămată ar fi vrut să îl bată. În aceste condiții, fiind depășit de amploarea pe care o luaseră evenimentele, făptuitorul A, a scos ul din dotare, a somat și a tras doua focuri în aer, după care a tras în prima persoană care se îndrepta înspre el, acesta fiind petentul. a străpuns coapsa părții vătămate, după care făptuitorul a raportat superiorilor săi incidentul și a permis transportarea victimei la spital.

Față de această stare de fapt, procurorul a apreciat că făptuitorul a acționat în limitele legitimei apărări, în condițiile art. 44 alin.3 pen. depășind limitele unei apărări proporționale cu atacul. Astfel, s-a considerat că în situația în care acesta a urmărit doar să își exercite în mod corect atribuțiile de serviciu și să conducă la sediul poliției o persoană care a condus un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice și care a refuzat categoric să se supună controlului autorităților, fiind în același timp vorba de o persoană care s-a dovedit a fi apărată de un grup turbulent, care a pus în pericol imediat integritatea corporală atât a sa cât și a gardianului public care îl însoțea, ținând seama și de vârsta agentului de poliție (23 de ani) și de relativa sa lipsă de experiență, s-a apreciat că acesta a depășit limitele unei apărări proporționale cu atacul, din cauza temerii că ar fi fost pusă în pericol atât viața sa, cât și a gardianului public care îl însoțea.

Examinând actele dosarului de urmărire penală, și prin prisma îndrumărilor date de Curtea de APEL CLUJ prin decizia penală nr.248/2006, tribunalul a apreciat că plângerea formulată de către petent este întemeiată și urmează să fie admisă. Astfel, din declarațiile petentului, ale martorilor, rezultă contradicții evidente între starea de fapt conturată de procuror în rezoluția conținând soluția de netrimitere în judecată, doar pe fundamentul declarațiilor făptuitorului și ale martorului, contradicții care pot fi lămurite numai prin readministrarea probelor de către o instanță, în condițiile respectării prevederilor art.66 al.1 Cod Procedură Penală, referitoare la prezumția de nevinovăție.

În aceste condiții, în baza art.278 alin.8 lit.c pr.pen. tribunalul a admis plângerea petentului și a desființat rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj emisă sub nr.417/2005 împreună cu ordonanța de admitere în parte a plângerii petentului împotriva rezoluției 417/P/2005, ordonanță emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj sub nr.593/II/2/2005, reținând cauza spre judecare, urmând să fie aplicate dispozițiile procedurale privind judecata cauzei în fond.

Astfel făptuitorul a dobândit calitatea de inculpat, iar petentul pe cea de parte vătămată, actul de sesizare a instanței constituindu-l plângerea petentului parte vătămată.

Ca urmare rezultă fără dubiu că în seara zilei de 21 mai 2005, pe raza comunei, jud. C, a avut loc un incident în care a fost implicat martorul, care a condus pe raza acestei comune un autoturism, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. A în exercițiul funcțiunii, în calitate de agent de poliție la Postul de Poliție, jud. C, făptuitorul A i-a solicitat martorului să-l însoțească la Postul de Poliție, acesta refuzând. Martorii care îl însoțeau pe numitul au intervenit în favoarea acestuia într-o modalitate agresivă, sens în care agentul de poliție Aaf ost nevoit să folosească sprayul lacrimogen din dotare pentru a calma spiritele. În acest context, persoanele care îl însoțeau pe martorul au devenit și mai recalcitrante, în vacarmul creat acesta reușind să se refugieze în curte a părții vătămate. Făptuitorul era însoțit de gardianul, care a încercat să imobilizeze una dintre persoanele violente aflate în anturajul conducătorului auto, pe numitul, confundându-l în întunericul nopții, cu numitul.

În acel moment, din locuința părții vătămate a ieșit inițial tatăl acestuia, care a întrebat ce se întâmplă, făptuitorul recomandându-se cine este, însă proprietarul a primit cu rezerve susținerile acestuia, l-a prins de haină și i-a cerut să plece. de tatăl petentului, Aaf olosit și împotriva acestuia sprayul lacrimogen din dotare, astfel că la solicitarea tatălui său, petentul a ieșit din casă, încercând să aplaneze conflictul, spunându-i tatălui său (care între timp se înarmase cu un măturoi) să nu intervină întrucât este poliția (de menționat că petentul și făptuitorul se cunoșteau anterior). În acest timp, agentul de poliție Aai eșit în stradă pentru a vedea dacă nu sosesc în ajutor colegii săi, pe care îi alertase între timp, momentul în care a fost strigat de martorul să îi vină în ajutor întrucât martorul și partea vătămată ar fi vrut să îl bată. În aceste condiții, depășit de amploarea pe care o luaseră evenimentele, făptuitorul A, a scos ul din dotare, a somat și a tras doua focuri în aer, după care a tras în prima persoană care se îndrepta înspre el, acesta fiind petentul. a străpuns coapsa părții vătămate, după care făptuitorul a raportat superiorilor săi incidentul și a permis transportarea victimei la spital.

Din punct de vedere al situațiilor și condițiilor în care, în caz de necesitate și pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul poate folosi forța armelor de foc din dotare sunt cele din Legea privind regimul armelor și munițiilor la care fac trimiteri prevederile art.35 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, art.10 din Codul d e etică și deontologie al polițistului (a se vedea Monitorul Oficial nr.319/2004), art.10 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare (a se vedea Monitorul Oficial nr.869/23.09.2004), art.14 din Legea nr.371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (a se vedea Monitorul Oficial nr.878/27.09.2004).

Aceste reglementări fac de asemenea distincția între cazurile de legitimă apărare, când folosirea armei de foc este permisă fără somație, și celelalte situații enumerate limitativ în art.47 din legea cadru, când uzul de armă se face după somația menționată expres de lege (art.35 alin.1 și 2). Poliția poate interveni în forță și împotriva celor care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum și pentru asigurarea măsurilor de ordine publică.

Deși Legea Poliției Române nu prevede utilizarea prealabilă a focului de armă în plan vertical, considerăm că Principiile de bază asupra recurgerii la forță și folosirea armelor de foc de către persoanele responsabile de aplicarea legilor trebuie aplicate. (a se vedea În acest sens Document /ACONF.144/27, 06 septembrie 1990).

Folosirea diferențiată a forței și a armelor de foc trebuie să ducă la imobilizarea persoanei de o manieră care să protejeze sănătatea sau viața, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, mijloacele de împiedicare și constrângere încetând de îndată ce s-a restabilit ordinea publică (a se vedea în acest sens art.35 alin. final și art.40).

Legea prevede și o procedură adecvată de raport și anchetă atunci când folosirea forței sau a armelor de foc antrenează o rănire sau deces. (a se vedea în acest sens art.38)

Potrivit dispozițiilor art.47 lit."d" din Legea nr.17/1996 utilizarea legală a focului de armă se realizează pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârșirea unor infracțiuni, încearcă să fugă dar numai după ce s-a făcut somația menționată în art.49 alin.2.

Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată l-a împiedicat pe inculpat să acționeze conform dispozițiilor legale în sensul reținerii unei persoane ce a comis o faptă prevăzută de legea penală respectiv o infracțiune de pericol si nicidecum de rezultat și care s-a refugiat în curtea imobilului părții vătămate pentru a-și asigura scăparea, aspect care de altfel s-a și întâmplat.

Suspiciunea inculpatului a fost întărită de conduita numitului care aflându-se în incinta discotecii organizată la Căminul Cultural din comuna a consumat băuturi alcoolice în cantități destul de mari după care s-a urcat la volanul autoturismului său și l-a condus pe drumurile publice mai exact pe drumul județean spre localitatea cu viteză excesiv de mare iar când și-a dat seama că este urmărit de organele de poliție (inculpat) și i s-a solicitat în mod regulamentar de către inculpat care era îmbrăcat în uniformă să prezinte actele la control și să se prezinte la postul de poliție din localitate pentru a fi supus unui test cu fiola alcooltest a refuzat devenind recalcitrant și provocând scandal, angrenându-i totodată și pe ceilalți tineri care-l însoțeau în disputa respectivă după care văzând că nu mai are nici o șansă de a scăpa de tragerea la răspundere penală fiind conștient că a comis o faptă penală acesta s-a refugiat în curtea imobilului părții vătămate apelând la "clasicul ajutor ce trebuie acordat unei persoane nevinovate abuzate de către organele de poliție". Așadar rezultă fără dubiu că principalul vinovat de incidentul ce a fost anterior detaliat este numitul, care a angrenat-o și pe partea vătămată și, care deși a fost legal citat nu s-a prezentat niciodată în fața instanței de judecată pentru a fi audiat.

Ba mai mult, deși inculpatul i-a explicat părții vătămate cât și tatălui acestuia motivul prezenței sale, aceștia au devenit agresivi și nu numai că nu sau supus somațiilor verbale ale inculpatului, dar au luat asupra lor obiecte contondente pentru a-l ataca pe inculpat neoprindu-se nici după focul de avertisment tras de inculpat.

Așadar, motivele invocate de către partea vătămată în sensul că uzul de armă s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale deoarece În momentul deschiderii focului inculpatul nu cunoștea activitatea infracțională a numitului este lipsită de orice temei, deoarece inculpatul, ca polițist, nu putea ignora conduita suspectă specifică unor persoane care ascundeau o infracțiune comisă recent, cu atât mai mult cu cât în speță era presupunerea rezonabilă a comiterii unei infracțiuni de pericol și nicidecum de rezultat.

Ca urmare, activitatea inculpatului a avut drept motiv și finalitate imobilizarea numitului autor al conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita admisă de lege.

În consecință, întrucât inculpatul a respectat regulile prevăzute de art.21 din Legea nr.26/1994, executând, înaintea tragerii asupra părții vătămate, somația verbală și un foc de avertisment, nu se poate vorbi de comiterea infracțiunii de purtare abuziva.

Ca urmare, este dincolo de orice îndoială că inculpatul a acționat în limitele atribuțiilor sale de serviciu. Martorii audiați în cauză au arătat că acesta era îmbrăcat în uniformă, a încercat să-I conducă la Postul de Poliție pe martorul și că acesta a fost foarte recalcitrant, refuzând controlul și susținând că acceptă doar o amendă pentru că a consumat maximum (!) trei beri. Același comportament total disprețuitor față de organele chemate să aplice legea i se poate reproșa și martorului, care singur recunoaște că s-a agățat de parbrizul autoturismului și a încercat să împiedice acțiune a forțelor de poliție. La acestea s-a adăugat și sprijinul necondiționat pe care familia petentului l-a asigurat acestor persoane, care încercau prin orice mijloace să împiedice o acțiune legitimă a forțelor de ordine, inclusiv prin înarmarea cu furci și alte obiecte contondente de natură a intimida și a suprima orice reacție justificată a organelor abilitate.

Or, în contextul în care făptuitorul A, proaspăt angajat în rândul forțelor de poliție, s-a văzut înconjurat de persoane ostile și violente, care îl amenințau în mod evident atât pe el, cât și pe gardianul public care îl însoțea, reacția sa de a face uz de armă a fost justificată, prin prisma dispozițiilor Codului Penal și se circumscrie exact prevederilor art. 44 alin.3 pen. acesta reacționând în fața unui atac imediat, considerat injust din punct de vedere subiectiv, material și direct, îndreptat atât împotriva sa, cât și a martorului, gardianul public care îl însoțea. Nu este de neglijat, din punct de vedere subiectiv, nici faptul că făptuitorul o cunoștea pe victimă anterior și nici împrejurarea că acesta a raportat imediat incidentul superiorilor, lucruri care conduc la concluzia fermă că reacția sa, pe fondul unei stări evidente de tulburare și temere, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului, în sensul dispozițiilor art. 44 alin.3 pen.

Instanța din oficiu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit."d","e" "i" pen. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit."e","i" pen. cu aplicarea art.13 pen. aceasta urmând ca în conformitate cu dispozițiile art.334 pr.pen. să se admită ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, așa cum a fost pusă în discuție de către instanță este imperios necesară având în vedere că nu reiese din niciuna din probele administrate in cauză că partea vătămată era în stare de neputință de a se apăra, stare de care inculpatul să profite.

Astfel, în cazul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit.e,i pen. cu aplicarea art.13 pen. inculpatul acționează cu intenție.

Or, acționând în modul descris anterior, depășit de situația de criză iminentă, în condițiile în care nu vedea nimic, era atacat chiar dacă spusese că este polițist, iar partea vătămată îl cunoștea, inculpatul a reacționat în fața unui atac imediat, considerat injust din punct de vedere subiectiv, material și direct, îndreptat atât împotriva sa, cât și a martorului, gardianul public care îl însoțea.

Față de cele mai sus expuse, rezultă fără dubiu că, aceste împrejurări întrunesc condițiile expres prevăzute de art.44 alin.3 din Codul penal cu privire la legitima apărare, motiv pentru care instanța le-a luat în considerare și, pe cale de consecință, le-a dat aplicare în speța de față dedusă judecății.

În consecință, în speță sunt incidente fără echivoc dispozițiile art.l0 lit.e pr.pen. fată de activitățile inculpatului anterior descrise.

Cu privire la presupusa comitere a infracțiunii de violare de domiciliu incriminată de art.192 pen. urmează ca instanța să rețină incidența dispozițiilor art.10 lit.d pr.pen. față de același inculpat având în vedere că pătrunderea în curtea locuinței părții vătămate nu a fost făcută pe nedrept, ci în calitatea inculpatului de agent de poliție, acesta acționând în scopul prinderii unor potențiali infractori, față de care existau indicii de comitere de fapte penale de pericol și nicidecum de rezultat, acesta neurmărind nici un moment lezarea dreptului la viață privată al părții vătămate. Astfel, inculpatul în calitatea sa de agent de poliție s-a A într-una din situațiile prevăzute de lege, care derogă de la reglementarea conform căreia fiecare persoană se bucură de inviolabilitatea domiciliului, conform dispozițiilor art.27 din Constituția României.

Cu privire la cererile în probațiune solicitate de partea vătămată acestea au fost considerate de instanță ca nefiind utile, concludente sau inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Astfel, având în vedere vastul material probator rezultat în urma administrării de probe s-a lămurit situația de fapt în mod clar și fără dubiu, probele fiind corect administrate conform prevederilor art.63 pr.pen. respectiv atât din punct de vedere al conținutului acestora cât și a valorii probante.

De asemenea în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.e pr.pen. și art.44 alin.3 pen. instanța l-a achitat pe inculpatul A de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, incriminată de art.20 pen. raportat la art.l74 alin.1, art.175 lit.e,i pen. cu aplicarea art.13 pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de - lei RON cu titlu de daune morale și cu sumele de 2100 dolari SUA și 1417,9507 lei RON cu titlu de daune materiale (29, 37) iar partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate C în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale Spitalul Municipal T s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1337,63 lei și dobânda legală începând cu data de 06.06.2006 care este ziua următoare datei externării și până la data achitării integrale a sumei acordate cu titlul de daune materiale.(40).

Potrivit, dispozițiilor art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face in modalitățile prevăzute de lit. a și b "potrivit legii civile", ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 998 -1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările in materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.

Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 Cod civil, care prevede că " orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara" și în art. 999 din același cod care prevede că " omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa".

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 998 din Codul civil, care folosește termenul general de "prejudiciu", fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestui a, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.

Astfel, latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 civ. respectiv cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat aod ovedi.

Partea civilă în susținerea pretențiilor civile formulate sub aspectul daunelor materiale a depus la dosar în copii xerox "contractul de împrumut" intitulat "declarație" încheiat cu numitul (32), trei adrese de transfer bancar cu numerele: -, - și - (34-36) precum și situația financiară a contului soției părții civile. Aceste sume ar constitui în opina sa cheltuieli de spitalizare, medicație și recuperare în urma traumatismului suferit. Fără a contesta existența acestor acte precum și a ridicării de sume din cont nu s-a făcut dovada faptului că aceste sume ar fi fost întrebuințate pentru cheltuielile de spitalizare, medicație și recuperare pentru a putea fi acordate ca și daune materiale.

Astfel, deși au fost cauzate suferințe fizice și psihice în privința tratamentelor medicale nu s-au depus acte medicale doveditoare cum că aceste sume ar fi fost utilizate pentru cumpărarea de medicamente, plata personalului medical și a tratamentelor medicale și pentru o alimentație necesară recuperării sănătății părții civile.

Declarația martorului (183) a fost luată în considerare în privința faptului că împrumutul a fost acordat părții civile însă chiar dacă intenția martorului a fost de a se împrumuta banii pentru a fi utilizați în scopuri medicale de către partea civilă în speță, nu s-a arătat că acești bani ar fi fost în scopul pentru care ei au fost împrumutați. Pe de altă parte, deși acest martor specifică faptul că ar fi dat medicului de la ortopedie suma de 100 lei, această sumă în condițiile în care spitalizarea a fost suportată de C are caracterul unei gratificări care a fost făcută în nume personal și care nu poate fi imputată în mod direct către inculpat.

În consecință, actele depuse nefiind coroborate cu alte declarații testimoniale care să ateste că partea civilă ar fi cheltuit acești bani ca urmare a faptelor prevăzute de legea penală comise asupra sa, instanța urmează să respingă constituirea de parte civilă privitoare la daunele materiale solicitate.

Sub aspectul daunelor morale, existența acestora este evidentă și de necontestat, însă acordarea lor nu se poate face după criterii obiective, întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale:

În urma faptelor inculpatului este indubitabil că partea civilă a suferit atât din punct de vedere psihic ca urmare a plăgii dobândite prin împușcare care a cauzat o fractură ce a necesitat o intervenție chirurgicală și tratament medicamentos pentru vindecarea traumatismului care a cauzat acesteia dureri și impotentă funcțională cât și din punct de vedere fizic ca urmare acestor suferințe respectiv a recuperării fizice și emoționale. În ceea ce privește prejudiciul de agrement invocat de partea civilă acesta se acordă în condițiile în care se dovedește că în urma faptei prevăzute de legea penală victima infracțiunii nu poate să-și exercite activitățile pe care înainte de comiterea faptei le îndeplinea în mod curent, însă din vastul probatoriu administrat în speță, nu s-a dovedit sub nici un aspect acest prejudiciu invocat.

Ca urmare, instanța a apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii civile exercitată de către partea civilă chiar dacă soluția adoptată în cauză sub aspectul laturii penale a fost cea de achitare a inculpatului A având în vedere că sunt întrunite condițiile răspunderii civile și nu există vreo cauză în care acțiunea civilă este stinsă sau este lăsată nesoluționată.

Astfel, având în vedere faptele comise de inculpat s-a impus obligarea acestuia la reparații civile atât timp cât părții civile i s-a cauzat o pagubă, constând în suferințele fizice și psihice suferite de aceasta raportat la numărul de îngrijiri medicale și pentru recuperarea sa integrală fiind necesară acordarea unor daune morale în cuantum de 20.000 lei. Această sumă a fost socotită având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele în care conduita victimei a avut un rol determinant și care a condus la comiterea acestor fapte prin depășirea legitimei apărări.

În consecință, partea civilă nu poate pretinde aceleași daune pe care le-ar pretinde o persoană care nu ar fi avut un rol semnificativ în comiterea unor astfel de fapte, însă ca urmare a suferințelor fizice și psihice trebuie să i se acorde daunele morale mai sus specificate.

Față de cele mai sus expuse, instanța în temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit.b pr.pen. combinat cu art.998 civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și, pe cale de consecință îl va obliga pe inculpatul A să achite părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale urmând a respinge cererea privind obligarea aceluiași inculpat la plata sumei de 2300 dolari SUA și 1417,9507 lei cu titlu de daune materiale.

Totodată în temeiul art.14 alin.3 lit.b și art.346 pr.pen. raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 modificat prin nr.OUG72/2006 și art.998 civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate C în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale Spitalul Municipal T și pe cale de consecință îl va obliga pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Spitalul Municipal T suma de 1337,63 lei și dobânda legală începând cu data de 06.06.2006 care este ziua următoare datei externării și până la data achitării integrale a sumei acordate cu titlul de daune materiale.

Având în vedere soluția adoptată de către instanță sub aspectul soluționării laturii civile, instanța în conformitate cu dispozițiile art.193 alin.1 și 2.pr.pen. l-a obligat pe inculpat să achite suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile reprezentând onorariu avocatia1.(194, 195, 196, 232,233).

În temeiul art.192 pct.1 lit.c pr.pen. instanța l-a obligat pe inculpat să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuielile judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal inculpatul A și partea civilă.

Inculpatul nu a depus în scris motive de apel, iar în susținerea orală a acestuia a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Partea civilă a arătat în motivele scrise de apel că înțelege să critice atât latura penală a cauzei cât și latura civilă, solicitând condamnarea inculpatului pentru faptele prev.și ped.de art.174 alin.2 coroborat cu art.175 lit.d, e și i pen, cu aplicarea art.75 alin.2 pen. reținerea ca și circumstanță agravantă a împrejurării că inculpatul este agent de poliție și eliberarea din funcție a inculpatului, trecerea acestuia în viața civilă, interzicerea de a mai exercita vreo funcție militară și de a mai avea în dotare arma, cu acordarea către partea civilă și a despăgubirilor materiale neacordate de instanța de fond, în cuantum de 2.300 USD și 1.417,9507 lei, cu cheltuieli de judecată integrale în fond și în apel.

În motivarea apelului partea civilă a arătat că instanța de fond nu a dispus efectuarea expertizei balistice solicitate, că nu a ținut cont de numărul total de zile de îngrijiri medicale care este de 124 și de faptul că a rămas cu o invaliditate permanentă, reiterând cererile în probațiune vizând efectuarea cercetării la fața locului, a expertizei balistice, a reconstituirii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarul, conform prevederilor art.378 pr.pen. ținând seama că potrivit prevederilor art.371 alin.2 pr.pen. instanța de apel este obligată ca în afara de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că atât apelul inculpatului cât și al părții civile sunt întemeiate doar în latura civilă a cauzei și vor fi admise, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, referitor la latura penală, curtea reține că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de ansamblul probator administrat în cauză.

A rezultat din probele administrate că la data de în noaptea de 21/22 mai 2005 inculpatul A, împreună cu gardianul au intrat în curtea casei părții vătămate, în urmărirea unui suspect în persoana martorului, că martorul și partea vătămată au încercat să îl agreseze pe gardianul, care l-a strigat în ajutor pe inculpatul

Auzind strigătul de ajutor al gardianului, inculpatul Aat ras două focuri de avertisment, moment în care i-a observat pe partea vătămată și pe martorul, îndreptându-se spre el, fiind înarmați și considerându-și viața în pericol a somat și a tras două focuri în aer, după care a tras cu arma înspre primul, care s-a dovedit a fi partea vătămată, glonțul atingând-o pe partea vătămată în picior, în zona coapsei.

Leziunile cauzate părții vătămate au necesitat în total 40-45 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au dus la instalarea unei invalidități sau infirmități fizice permanente și care nu au pus în pericol viața părții vătămate, astfel cum reiese din raportul de expertiză medico-legală nr.5424/II/a/208 din data de 20.12.2006 - 95-97 și raportul de constatare medico-legală nr.2900/II/a/92 din 8.06.2005 -72-73 dosar

Martorul a arătat în declarația dată că în noaptea de 21/22 mai 2005 consumat băuturi alcoolice, a condus apoi pe drum public autoturismul, fiind solicitat de inculpatul A să se prezinte la Postul de poliție C, pentru testarea cu alcooltestul, dar a refuzat și s-a refugiat în curtea casei părții vătămate. Când a încercat să treacă prin spatele casei martorul s-a întâlnit cu, care l-a întrebat cine-i acolo și i-a răspuns că este el, a lui, apoi partea vătămată l-a întrebat ce e cu gălăgia aia și martorul i-a răspuns că este un polițist și un gardian care l-au dat cu spray lacrimogen.

Rezultă din depoziția acestui martor că partea vătămată a fost avertizat că în evenimente este implicat un polițist.

Martorul, gardian public, a declarat că la data de 21.05.2005 în jurul orei 22 s-a deplasat împreună cu agentul A la discoteca de la Căminul Cultural din satul C pentru a asigura ordinea și liniștea publică, iar în jurul orei 2, când se afla în incinta Primăriei C, situată peste drum de discotecă, a fost chemat de agentul să îl însoțească în urmărirea unei persoane suspectate că ar fi consumat băuturi alcoolice și se afla ala volanul autoturismului cu nr.de înmatriculare -. Au ajuns autoturismul în localitatea, unde șoferul, în persoana martorului, a încercat să realizeze o înțelegere cu agentul de poliție, care a refuzat categoric și i-a spus să îl însoțească la postul de poliție, moment în care șoferul a încercat să fugă. În sprijinul lui au intervenit și celelalte persoane din autoturism, care au încercat să-i intimideze pe gardian și pe agent, iar inculpatul a scos ul din dotare din, fără să îl dezasigure și fără să îl armeze, l-a ținut în poziție verticală și le-a cerut acelor persoane să se îndepărteze. Șoferul a fugit în curtea casei unde era oprit autoturismul, fiind urmărit de inculpatul A, în ajutorul căruia a mers și martorul, reușind să îl prindă lângă poartă, dar s-a smucit reușind să ajungă în capătul curții, unde a fost reținut din nou.

Inculpatul s-a deplasat în drum pentru a suna la Poliția

Din casă a ieșit o persoană mai tânără de sex masculin, urmat de un care avea în mână o furcă și s-a îndreptat spre. Tânărul a întrebat ce se întâmplă în curtea lui și a încercat să îl scape pe șofer, l-a prins cu mâinile de piept pe gardian, iar ul a ridicat furca pentru a-l lovi pe gardian.

Martorul l-a strigat pe inculpat, care a apărut în poartă strigând "Poliția" de mai multe ori, cei doi l-au lăsat pe gardian și au fugit spre polițist. Martorul l-a avertizat pe inculpat că au furcă în mâini, astfel că acesta a strigat de mai multe ori "stai că trag", a tras două focuri de armă în plan vertical, dar cei doi nu s-au oprit, polițistul s-a retras spre marginea drumului, dar tânărul nu s-a oprit, ci s-a îndreptat spre polițist având ceva în mâini, moment în care inculpatul a tras un foc de armă spre picioarele tânărului, care a fost ulterior transportat la spital.

Martorul a arătat că l-a însoțit pe la discotecă, apoi cu mașina până în, unde a fost oprit de poliție, dar nu a vrut să prezinte actele solicitate și a refuzat să îl însoțească pe polițist la postul de poliție. În ajutorul lui a intervenit martorul, care i-a îmbrâncit pe polițist și pe gardian. Martorul s-a îndepărtat din acel loc împreună cu și când au ajuns în centrul satului au auzit mai multe împușcături de.

Martora în declarația dată la poliție confirmat că la 5-10 minute după ce a plecat spre casă de la locul unde a fost oprit, a auzit circa 5-7 împușcături, iar în declarația dată în fața procurorului a arătat că a auzit 4 focuri de armă, că este sigură că nu erau mai puține, dar că puteau fi mai multe.

Martora, care locuiește în apropiere de partea vătămată a declarat că în noaptea respectivă a auzit strigându-se "Poliția, stai că trag" de mai multe ori, a auzit că s-au tras două focuri de armă apoi l-a văzut pe geam pe cu o furcă mergând de la poartă spre interiorul curții.

Martora a confirmat că inculpatul era îmbrăcat în uniforma de polițist și că a refuzat să îl însoțească la postul de poliție. Martora a plecat și ea din acel loc, iar când a ajuns la magazinul din satul a auzit un număr de 4 împușcături.

Martorul a arătat că în momentul în care a auzit prima împușcătură partea vătămată se afla lângă el, iar după aceasta a plecat spre drum. Martorul s-a retras în holul dintre casele familiei, a ieșit prin altă curte și a plecat spre casă, timp în care a mai auzit două împușcături.

Martorul care a asistat la oprirea lui, dar apoi a plecat din acel lo, a arătat că în timp ce se deplasa spre casă a auzit 4 împușcături.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr.560.372 din 7.06.2005 concluzionează, printre altele, raportat la data examinării armei, că s-au efectuat trageri recente cu ul marca model 1974.7,65 mm seria N-1721-1994, A în dotarea inculpatului.

Coroborând probele mai sus prezentate rezultă că susținerea părții vătămate că inculpatul a tras direct în el, fără avertisment, cu intenția de a-i suprima viața, nu se confirmă, inculpatul trăgând mai multe focuri de armă, după prealabila avertizare.

În mod corect a reținut instanța de fond că inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat și infracțiunea de purtare abuzivă în stare de legitimă apărare, prev.de art.44 alin.3 pen. iar în cazul infracțiunii de violare de domiciliu lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv cerința ca pătrunderea în curtea casei părții vătămate să fi avut loc fără drept, inculpatul pătrunzând acolo în condițiile în care își exercita atribuțiile de serviciu, urmărind un suspect.

Nu pot fi primite apărările părții vătămate în sensul că nu a realizat că în curtea casei lui a intrat un polițist, câtă vreme chiar tatăl lui, martorul a declarat că li s-a spus că este poliția, dar că nu a crezut că ul care s-a prezentat a fi polițist era într-adevăr polițist -fila 44 dosar

De asemenea în declarația dată inițial partea vătămată a arătat că îl cunoaște pe polițistul A de mai mult timp, este în relații bune cu acesta și crede că a tras asupra lui deoarece el s-a îndreptat spre inculpat cu intenții agresive sau inculpatul a crezut că partea vătămată este cel pe care îl urmărea, confuzia fiind posibilă datorită faptului că era întuneric. Amai arătat cu acea ocazie partea vătămată că nu știe dacă să depună sau nu plângere împotriva polițistului, urmând a se hotărî după ce va ieși din spital -fila 48 dosar

Ori, această declarație, dată imediat după petrecerea evenimentelor, arată că partea vătămată era conștientă de contribuția pe care ea însăși a avut-o la producerea deznodământului arătat.

În ședința publică din data de 14.04.2008 partea civilă, prin apărător a reiterat cererile în probațiune privind efectuarea cercetării la fața locului, a reconstituirii, a expertizei balistice, efectuarea unei adrese la Primăria pentru a comunica dacă exista sistem de iluminat public în apropierea casei părții vătămate și audierea unor martori în latura civilă a cauzei.

Instanța a respins cererile de efectuare a cercetării la fața locului, a reconstituirii, a expertizei balistice, raportat și la tezele probatorii ale cererilor formulate, cu motivarea că cercetarea la fața locului pentru a se stabili dacă era sau nu luminat locul faptei este neconcludentă la momentul actual, deoarece chiar dacă în prezent ar exista un sistem de iluminat la casa părții vătămate, nu înseamnă că acesta a existat și a funcționat ca și în prezent și în urmă cu trei ani, fiind de notorietate faptul că în timp becurile se deteriorează și trebuie înlocuite, fiind greu de crezut că becul ce putea fi amplasat în urmă cu trei ani este același cu cel de acum. Apoi, reconstituirea este inutilă, având în vedere că starea de fapt nu este contestată, existența sau nu a legitimei apărări neputând fi stabilită prin reconstituire. Expertiza balistică pentru stabilirea numărului de cartușe trase și care dintre ele l-a lovit pe partea vătămată este imposibil de efectuat în momentul de față, având în vedere că pentru a se stabili dacă primul cartuș a fost tras în plin în partea vătămată ar fi fost necesară prelevarea unor urme ale materialelor cu care se curăță arma de pe pielea părții vătămate, urme care nu există și nu se pot evidenția în prezent, iar celelalte aspecte privind utilizarea armei din dotarea inculpatului și faptul că rana părții vătămate a fost provocată cu această armă au fost deja stabilite prin raportul de constatare tehnico științifică și de altfel nu se contestă acest fapt. În plus arma a rămas în dotarea inculpatului, care a mai efectuat trageri cu ea. De asemenea au fost efectuate trageri experimentale cu arma și pentru verificarea stării ei de funcționare, cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică.

Instanța de apel a încuviințat efectuarea unei adrese către Primăria C, care a comunicat că în satul există sistem de iluminat public funcțional, aspect care de altfel nu este favorabil părții civile, ci subliniază faptul că aceasta a avut posibilitatea de a vedea că în curtea casei sale intrase un polițist, pe care îl cunoștea.

Datoria oricărui cetățean este aceea ca dacă nu înțelege să sprijine organele abilitate în menținerea ordinii, atunci măcar să nu le împiedice pe acestea să își facă datoria și cu atât mai mult să nu acorde sprijin persoanelor suspectate de comiterea unei fapte antisociale, indiferent care ar fi acea faptă.

Referitor la latura civilă a cauzei instanța reține că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata unor despăgubiri, având în vedere că potrivit prevederilor art.346 alin.2 pr.pen. instanța poate obliga la repararea pagubei când achitarea s-a pronunțat pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Instanța de fond nu avut însă în vedere faptul că raportat la temeiul achitării - cel prev.de art.10 lit.e, rap.la art.44 alin.3 pr.pen. exces justificat, era necesar a stabili și culpa părții vătămate în producerea prejudiciului și a acorda daunele în consecință.

Instanța de apel apreciază că și partea vătămată are o culpă de 50% în producerea prejudiciului, având o contribuție însemnată la cauzarea tulburării și temerii datorită cărora inculpatul Aad epășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Astfel, deși știa că este polițist, cunoscându-l de mai mult timp, iar inculpatul fiind în uniformă, partea vătămată, în loc să aibă o atitudine de sprijinire a autorității reprezentate de inculpat, a acționat pentru a facilita scăparea suspectului, alăturându-se tatălui său care, cu o furcă în mână, intenționa să îi lovească pe martorul și pe inculpat.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză - fila 29 dosar fond - cu suma de 2.300 USD și 1.418 lei reprezentând despăgubiri materiale și cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale.

Partea vătămată a făcut dovada că pe perioada spitalizării a cheltuit suma de 20 milioane lei vechi și că după externare a împrumutat suma de 2000 USD, bani care au fost cheltuiți pentru medicamente, întreținerea inculpatului, prezentarea acestuia la controale medicale, astfel cum reiese din declarațiile martorilor și, audiați în apel.

Partea vătămată a fost internată la Spitalul Municipal T o zi, în data de 22.05.2005 între orele 3 și 8, și timp de 14 zile la Spitalul Clinic de Adulți C-N, secția de Ortopedie în perioada 22.05.2005-5.06.2005- fila 48-50, având practic în total 15 zile de internare, restul de 30 de zile până la totalul de 45 de zile necesare pentru vindecarea leziunilor fiind îngrijit la domiciliu.

Martorii au învederat și alte sume de bani care au fost cheltuite de inculpat după ieșirea din spital însă având în vedere că din expertiza medico-legală a reieși că leziunile cauzate au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale și că nu s-a instalat o invaliditate sau infirmitate fizică, instanța constată că aceste sume nu se cuvin a fi acordate, împrejurarea că inculpatul după cele 45 de zile nu a avut un loc de muncă neputând fi imputată inculpatului.

De altfel chiar martorii au arătat că inculpatul nu și-a reluat activitatea datorită faptului că locurile de muncă în zona în care locuiește se obțin cu dificultate.

În plus, chiar dacă a dovedit cheltuieli mai mari, partea civilă nu depus în scris și nu a formulat nici oral o cerere de majorare a cuantumului daunelor materiale.

Ca urmare, din totalul daunelor materiale pretinse, curtea constată dovedite sumele de 1.418 lei și 2000 USD, urmând ca în baza art.14 346.pr.pen, art.998 civ să oblige inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumelor de 709 lei și 1000 USD, proporțional cu culpa acestuia, sume la care se va adauga dobânda legală începând cu data de 22.05.2005.

Cuantumul daunele morale va fi menținut la suma de 20.000 lei, proporțional cu culpa inculpatului, practic pentru compensarea suferinței îndurate de partea vătămată curtea apreciind că se cuvine suma de 40.000 lei. Pentru suma reprezentând daune morale, al căror cuantum este stabilit de instanță, inculpatul este în întârziere numai de la data rămânerii definitive a hotărârii, dată de la care se poate cere dobânda legală.

Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocațial se ridică la suma de 2.150 lei, conform chitanțelor de la filele 194, 195,196,232, chitanța de la fila 233 fiind un alt exemplar al chitanței de la fila196, fiind luată în considerare o singură dată.

Ca urmare în baza art.193 inculpatul va fi obligat să plătească părții civile suma de 1.075 lei cheltuieli judiciare la fond, conform culpei.

Cheltuielile de spitalizarea la Spitalul Municipal T sunt în sumă de 562 lei, iar la Spitalul Clinic de Adulți C-N de 776 lei.

Având în vedere culpa inculpatului și prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, potrivit cărora unitățile spitalicești se în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, urmează a-l obliga pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Municipal T suma de 281 lei cu dobânda legală începând cu data de 23.05.2005 și până la achitarea debitului, iar părții civile Spitalul Clinic de Adulți C suma de 388 lei cu dobânda legală începând cu data de 6.06.2005 și până la achitarea integrală a sumei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art.193 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial parțial în apel.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. admite apelurile declarate de către inculpatul A, domiciliat în T,-,.49 și de către partea civilă, domiciliat în com.C, sat. nr.7, jud. C, împotriva sentinței penale nr.63 din data de 12.02.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează parțial, sub aspectul laturii civile a cauzei și a cuantumului cheltuielilor judiciare acordate părții civile.

Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în baza art.14, 346.pr.pen. obligă pe inculpatul A să plătească părții civile suma de 709 lei noi și 1.000 USD sau echivalentul în lei la data plății, sume la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 22.05.2005, cu titlu de daune materiale, corespunzătoare procentului de culpă al inculpatului de 50%.

Obligă pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Municipal T suma de 281 lei cu dobânda legală începând cu data de 23.05.2005 și până la achitarea debitului, iar părții civile Spitalul Clinic de Adulți C suma de 388 lei cu dobânda legală începând cu data de 6.06.2005 și până la achitarea integrală a sumei.

În baza art.193 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 1.075 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial la fond.

Menține cuantumul daunelor morale precum și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art.193 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial în apel.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu partea civilă și de la comunicare cu inculpatul.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

A în CO, semnează președinte complet

Red./

12.06.2008 - 3 ex.

Jud.fond.

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Săndel Macavei

#Judecator Livia Mango

Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Cluj