Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 79/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 5 februarie 2010.
Curtea de Apel
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că,prin sentința penală nr. 82/2009, Judecătoria Zărnești,în baza art. 180 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c raportat la art. 74 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit a Cod penal, a condamnat pe inculpatul G - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe la 2 luni închisoare.
În baza 864Cod penal raportat la art. 83 alin 1 Cod penal, a revocat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 184/10.06.2007 a Judecătoriei Zărnești și a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c raportat la art. 74 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul G - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la 1 an închisoare.
În baza 864Cod penal raportat la art. 83 alin 1 Cod penal, a revocat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 184/10.06.2007 a Judecătoriei Zărnești și a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen.
În baza art. 180 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 76 alin 1 lit. c raportat la art. 74 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe la 2 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c raportat la art. 74 alin. 2 Cod penal și a art. 33 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 alin. 2 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, stabilind în baza art. 82 alin. 1 Cod penal un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 83 Cod penal a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal cu aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și 1003 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă domiciliată în nr 221 jud B, și pe cale de consecință a obligat inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 2000 lei daune.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1100 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, pe data de.07.01.2007 în jurul orei 22 în curtea părții vătămate au intrat cei doi inculpați, aflați în stare de ebrietate, care au tulburat liniștea familiei părții vătămate, familie ce cuprinde mai mulți copii de diverse vârste și care se pregăteau de repausul nocturn. La solicitarea părții vătămate de a părăsi curtea inculpații au devenit agresivi. Prezența ambilor inculpați în curtea părții vătămate și refuzul acestora de a părăsi curtea au fost confirmate de martorii,. Gaf ost văzut de martora luând un schi ce se afla rezemat de casă și lovind-o pe partea vătămatăDeclarația acestei martore confirmă atât declarația părții vătămate pe acest aspect cât și declarațiile martorilor, care relatează același fapt, fiind astfel înlăturată suspiciunea nesincerității acestor martori pe considerentul că sunt membri ai familiei părții vătămate. De asemenea violențe asupra victimei au fost exercitate și de inculpatul care a apucat-o pe aceasta de gât cu mîinile, și a lovit-o cu piciorul, fapt confirmat de martorii,.
Sursa leziunilor constatate de medicul legist pe corpul victimei în zona cotului și pieptului, în contextul acțiunilor violente concertate ale ambilor inculpați, nu poate fi determinată cu certitudine ca fiind rezultatul acțiunilor unuia dintre cei doi inculpați.
În acest sens instanța a reținut că susținerile inculpatului G potrivit cărora acesta nu a intrat în curtea părții vătămate și nici nu a lovit-o pe aceasta sunt contrazise atât de declarațiile martorilor membri ai familiei părții vătămate cât și de declarațiile martorilor, locuitori din zonă.
Susținerile inculpatului potrivit cărora a ajuns în curtea părții vătămate fiind dus cu forța din stradă după ce fusese lovit de și cu un hărleț în cap lovitură în urma căreia și-a pierdut cunoștința, sunt contrazise de declarațiile acelorași martori oculari audiați.
Inculpații au fost nesinceri și în ce privește contextul motivațional al întregului șir de evenimente, afirmând că nu-și explică agresivitatea taberei adverse, trecând sub tăcere faptul că între ei și familia părții vătămate preexista o stare conflictuală, această situație justificând rațional acțiunea inculpaților.
Prin decizia penală nr. 306/A/2009, Tribunalul Brașova admis apelurile declarate de inculpați și a desființat hotărârea judecătoriei sub aspectul soluției date pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, al cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu, reducând pedepsele la 3 ani și 4 luni închisoare pentru inculpatul G și la 3 luni închisoare pentru inculpatul.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul G care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de violare de domiciliu deoarece probele administrate nu dovedesc faptul că a intrat fără drept în curtea casei victimei (el sărind în ajutorul coinculpatului, fratele său) sau că a refuzat să iasă din curtea părții vătămate, invocând dispozițiile art. 3859pct. 12 teza I și pct. 18 Cod procedură penală, cu raportare la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Totodată, inculpatul a solicitat în subsidiar, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu reaudierea tuturor martorilor din dosar. De asemenea, ca ultimă cerere, inculpatul a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzută de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, curtea de apel constată că recursul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel este corectă, fiind dovedită de materialul probatoriu administrat. Vinovăția inculpatului recurent este probată cu certitudine și fără urmă de îndoială de probele administrate în cursul procesului, atât în faza de urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, rezultând faptul că, în data de 7 ianuarie 2007, inculpatul recurent a pătruns, împreună cu coinculpatul, prin înlăturarea porții de acces și pe timp de noapte în curtea imobilului unde locuia partea vătămată și a refuzat să plece, la cererea acesteia.
Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de martorii, -, și și se coroborează și cu declarațiile martorilor, copiii părții vătămate, cu datele ce rezultă din actele medicale și chiar cu declarațiile parțiale ale inculpaților. Astfel, rezultă cu certitudine faptul că ambii inculpați au pătruns împreună în curtea părții vătămate, smulgând poarta, după care partea vătămată a ieșit afară și a început conflictul. Prin urmare, apărarea inculpatului recurent în sensul că a intrat în curte doar pentru a-și salva fratele nu este reală, fiind corect înlăturată de instanțele de judecată. Martora, fiind însoțită de soțul ei, martorului -, a observat chiar începutul conflictului, văzând momentul în care cei doi inculpați au pătruns împreună în curte și au început violențele, copiii și concubinul sărind în ajutorul victimei și reușind în cele din urmă să îl imobilizeze pe inculpatul. Organele de poliție au fost anunțate de către martora, care a și venit la fața locului, încercând să ajute pe partea vătămată. Inculpatul recurent a refuzat să plece din curte la cererea victimei, însă după un timp a plecat și s-a reîntors cu un ferăstrău mecanic și însoțit de martorul, amenințând pe cei prezenți pentru a-l elibera pe fratele său. Martorul a fost urmărit de inculpatul recurent în momentul în care avea fierăstrăul asupra sa. Incidentul a fost curmat de intervenția organelor de poliție, care i-au preluat pe inculpați.
Având în vedere condițiile concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modul în care a acționat inculpatul recurent și mijloacele folosite, agresivitatea și violența de care a dat dovadă aceasta, atacând victima în propria ei casă, pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, pe fondul unei tensiuni anterioare între cele două familii, persoana inculpatului, care este recidivist, curtea de apel constată că fapta comisă de acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se aplicarea unei pedepse. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 181alin. 1 Cod penal, fapta comisă nefiind în mod vădit lipsită de importanță, ci dimpotrivă, prezentând o gravitate sporită. Trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care conturează o personalitate antisocială a inculpatului, pe fondul numeroaselor condamnări suferite de acesta.
Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului adoptată de instanțele anterioare este legală și temeinică, vinovăția sa fiind pe deplin dovedită, iar apărările sale infirmate de materialul probatoriu, inculpatul având o atitudine nesinceră.
În cauză nu se impune casarea hotărârilor și reținerea cauzei spre rejudecare deoarece materialul probatoriu a fost administrat de ambele instanțe în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire, cu respectarea tuturor prevederilor legale și este complet. Nu au fost invocate alte probe în apărare, iar reaudierea martorilor de către instanța de recurs nu este necesară, ascultarea acestora de către instanța de fond realizându-se potrivit normelor procedurale.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, în cauză au fost respectate prevederile art. 72 Cod penal, la stabilirea cuantumului acesteia fiind avute în vedere atât circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, gravitatea acesteia și pericolul social însemnat al faptei, precum și circumstanțele personale și starea de recidivă postcondamnatorie. Prin urmare, nu se impune reducerea pedepsei, neexistând alte împrejurări care să justifice o astfel de operațiune.
Așa fiind, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală - ca nefondat recursul inculpatului G împotriva deciziei penale nr. 306/A/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală raportat la art. 6 din Protocolul nr. -/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 75 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 306/A/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală raportat la art. 6 din Protocolul nr. -/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 75 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.LP/15.02.2010
Tehnoredact.DS/16.02.2010/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel./.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Nicoleta Țînț
