Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 849/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 849
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - JUDECĂTOR 3: Aurel Ilie
- - - președinte Secție
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 159 din 11 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat -, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, constatându-se că dosarul se află în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică sentința pentru netemeinicie, susținând motivele scrise de recurs depuse la dosar.
În acest sens, susține că pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.72 Cod penal, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia.
În consecință, susținând că recurentul nu posedă antecedente penale, că a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, recunoscând și regretând faptele comise, că este încadrat în muncă și a săvârșit faptele sub influența băuturilor alcoolice, pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei, redozarea pedepselor aplicate, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.c Cod penal și art.76 Cod penal.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, solicită înlăturarea dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal și aplicarea unei pedepse fără privarea de libertate, în condițiile art.861Cod penal sau art.867Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susținând că decizia este legală și temeinică, pedepsele aplicate au fost just individualizate, raportat la pericolul social ridicat dezvoltat îndeosebi de infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.197 alin.1 Cod penal, instanțele având în vedere modul concret de a acționa al inculpatului și cu deosebire vârsta părții vătămate.
În consecință, susține că modalitatea de executare a pedepsei este temeinică, iar criticile formulate de recurent sunt nefondate atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante, dar și a modalității de executare a acesteia.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt își însușește concluziile apărătorului, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, redozarea pedepselor aplicate și executarea pedepsei rezultante fără privare de libertate, fie la locul de muncă, fie suspendată sub supraveghere.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 638 din 6 martie 2008 Judecătoriei Craiova (pentru care s-a dispus îndreptarea erorii materiale, prin încheierea aceleiași instanțe din Camera de Consiliu din 19 martie 2008), s-a dispus, în baza art. 20.Cod Penal raportat la art. 197 alin. 1.Cod Penal, art. 65 alin. 2.Cod Penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani.
În baza art. 192 alin. 2.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.09.1979 în mun. C, jud. D, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în com. sat, jud. D, - - la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul - să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b cuCod Penal pe durata executării pedepsei.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă -, domiciliată în com. sat, jud. D și a obligat inculpatul - la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă.
S-a respins cererea părți civile - privind acordarea sumei de 51 lei despăgubiri materiale.
S-a dispus aplicarea art. 64 lit. Teza II și lit.b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani,
În baza art. 193 alin. 6.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată reprezentând onorariu avocat, iar conform art. 191.C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 270 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 2211/P/2007 din 22.03.2007, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s- dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săv. infr.de tentativă de viol, faptă prev. și ped. de art.20 rap. la art. 197 alin.1 și Cod Penal violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod Penal, în final cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalIn fapt, s-a reținut că, în noaptea de 31.01/01.02.2007, inculpatul - plecat de la locuința martorului, spre locuința sa.
Ajungând în dreptul locuinței părții vătămate - din com., sat, jud.D, inculpatul pătruns în curtea acesteia pe poarta găsită neasigurată și apoi pe un geam, în casă. Inculpatul a încercat prin folosirea violenței fizice (prin constrângere fizică) să întrețină raport sexual cu partea vătămată, contrar voinței acesteia. Prin riposta părții vătămate, aceasta reușit să împiedice finalizarea acțiunii infracționale inculpatului, infracțiunea de viol rămânând în fază de tentativă.
Prin certificatul medico-legal nr. 198/A2/02.02.2007 s-a stabilit că partea vătămată - a prezentat leziuni de violență ce pot data din 31.01.2007, ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, zgâriere, mușcare (de către om) și compresiune cu degetele, necesitând 10-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. leziunilor de violență pledează pentru o tentativă de raport sexual prin constrângere fizică.
Instanța de fond a apreciat că săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol de către inculpat, a fost dovedită fără dubiu cu de declarația părții vătămate, coroborată cu constatările certificatului medico-legal care, în funcție de natura leziunilor de violență specifice infracțiunii de tentativă de viol, concluzionat că partea vătămată a fost victima acestei infracțiuni, precum și cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei, inclusiv poziția procesuală a inculpatului care nu negat în mod clar săvârșirea faptei, toate acestea probează comiterea de către inculpat a acestei fapte penale și a vinovăției acestuia.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu, a fost probată cu declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, certificatul medico-legal, coroborate cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei, declarațiile martorilor.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că starea de fapt și de drept a fost corect prezentată în rechizitoriu și dovedită cu probele administrate în cauză, motiv pentru care o va reține ca atare.
În drept, fapta inculpatului - de a încerca să acționeze asupra sexului părții vătămate - printr-o modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale, prin constrângerea fizică a acesteia și contrar voinței sale, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1.Cod Penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani.
În drept, fapta inculpatului de a pătrunde în curtea părții vătămate pe poarta neasigurată și apoi pe geam, în casă, noaptea, fără consimțământul părții vătămate, s-a apreciat de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2.p, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, de modalitatea și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de urmările acesteia, de pericolul social grav al faptei, de persoana inculpatului.
Cum cele două infracțiuni se aflau în concurs prev. de art. 33 lit. a, instanța de fond a contopit pedepsele aplicate conform art. 34 lit. b și Cod Penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani, interzicându-i-se totodată inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b Cod Penal, pe durata executări pedepsei.
În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64.Cod Penal, pe durata prevăzută de art. 71.Cod Penal, instanța de fond, având în vedere jurisprudența și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunii, modul și împrejurările de comitere, dar și persoana inculpatului, a apreciat că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b p, respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a constatat că partea civilă - a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța de fond a respins cererea părții civile privind acordarea despăgubirilor materiale în cuantum de 51 lei.
S-a mai reținut și că, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.03.2008, instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței arătate mai sus, în sensul că s-a trecut corect "condamnă inculpatul - la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani", în loc de "condamnă inculpatul - la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani."
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat - în termen legal - apel inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că instanța de fond nu a individualizat corespunzător pedeapsa rezultantă aplicată, stabilind astfel pedepse într-un cuantum prea mare, fără a ține seama de circumstanțele persoanele, dar și de împrejurările în care infracțiunile au fost comise.
S-a mai invocat de către apelant că nici modalitatea de executare a pedepsei, astfel cum a fost ea stabilită de către prima instanță, nu este justă, în sensul că s-ar fi impus suspendarea condiționată a executării pedepsei ori sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 159 din 11 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolja dispus admiterea apelului formulat de inculpatul -; desființarea în parte, sub aspect civil, a sentinței penale nr.638 din 6 martie 2008 Judecătoriei Craiova, în sensul constatării ca achitat parțial prejudiciul în cuantum de 500 lei către partea civilă -, din suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare avansate în apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că soluția instanței de fond, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, în planul cuantumului acestuia, dar și a modalității de executare, este legală și temeinică.
Din această perspectivă, s-a apreciat că prima instanță a procedat la individualizarea judiciară a pedepselor ținând cont de criteriile generale prev. în art.72 Cod Penal, de modalitatea și împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, de urmărire acestora,de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Tribunalul a constatat că fapta inculpatului - de a încerca să obțină satisfacții sexuale, prin constrângerea fizică a părții vătămate (aflată la o vârstă înaintată) și contrar voinței acesteia, generează și dezvoltă un pericol social concret, extrem de ridicat.
Aceeași constatare s-a impus și în cazul celeilalte infracțiuni ce a făcut obiectul judecății, respectiv fapta inculpatului de a pătrunde în curtea părții vătămate pe timp de noapte, fără consimțământul acesteia.
Toate aceste elemente impuneau primei instanțe sancționarea penală a inculpatului, în condițiile îndeplinirii răspunderii penale, la pedepse care să se situeze între limitele prevăzute de textele incriminatoare și fără a identifica în cauză existența vreunor stări, împrejurări ori situații care să determine o atenuare a răspunderii penale.
S-a apreciat de către tribunal că sentința apelată este temeinică și legală și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, a pedepselor complementare și a soluționării acțiunii civile.
Apelul formulat a fost admis însă în temeiul unui alt considerent, respectiv sub aspect civil, motivat de faptul că, de la data pronunțării sentinței apelate și până la judecata în apel, inculpatul a făcut dovada achitării unei sume de bani din cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune morale la care a fost obligat către partea civilă -, în urma admiterii cererii acesteia de către prima instanță.
Astfel, instanța de apel a constatat că, în ședința publică din 11 iunie 2008, la dosarul cauzei a fost depusă chitanța seria - 17 din care reiese că inculpatul - a depus în contul părții civile suma de 500 lei, aspect ce a fost confirmat de către apărătorul ce a reprezentat pe intimata-parte vătămată în fața instanței de prim control judiciar.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, inculpatul -, criticând- pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, dar și a modalității de executare.
În acest sens, se susține că faptele au fost săvârșite de către inculpat aflat în stare avansată de ebrietate, astfel că nu a realizat pericolul social concret al actelor comise în noaptea de 31 ianuarie /1 februarie 2007.
Mai mult, recurentul susține că este infractor primar, că a manifestat sinceritate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare este deosebit de mare, mai ales că s-a dispus executarea acesteia în regim de detenție, fără privare de libertate.
Implicit, se solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei, fie prin suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art.861Cod penal, fie la locul de muncă, conform art.867Cod penal.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că instanțele au reținut în mod corespunzător situația de fapt, constând în aceea că pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept inițial în curtea părții vătămate și apoi pe geam în locuința acesteia, unde a încercat prin exercitarea de acte de violență fizică, să întrețină raporturi intime cu partea vătămată, în vârstă de 67 ani.
Numai ca urmare a unei riposte eficiente din partea părții vătămate, acțiunea inculpatului nu s-a concretizat, recurentul părăsind incinta în același mod cu intenția vădită de a se sustrage de la răspundere.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile constante ale părții vătămate, proba testimonială, proba științifică (certificatul medico-legal emis de IML C), dar și recunoașterile inculpatului, fac dovada deplină a vinovăției acestuia.
Împrejurările invocate în recurs, respectiv starea de ebrietate și lipsa antecedentelor penale, nu pot conduce la casarea deciziei, având în vedere pedeapsa aplicată care este orientată spre minimul special, raportat la gradul de pericol social al faptelor comise, instanțele stabilind în mod temeinic că rolul sancționa tor și educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia într-un loc de detenție prin privare de libertate.
Nu se pot reține circumstanțe legale atenuante, raportat la circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele, Curtea apreciind că pedepsele aplicate au fost just individualizate, în ceea ce privește cuantumul, iar modalitatea de executare este legală și temeinică.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va dispune respingerea recursului ca nefondat și se va menține decizia recurată ca legală și temeinică.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 159 din 11 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
Obligă pe inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului, suma de 100 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
Red. jud.: C-tin
Jud. apel
Dact. 2 ex./ 15 2008
-02.12.2008 -
- Emis extras penal;
- Administrația Finanțelor Publice nr. 5, va urmări și încasa de la recurentul-inculpat suma de 320 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Aurel Ilie
