Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1002/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 861
Ședința publică din 11 iunie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 37/A/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător din oficiu, av.; lipsă fiind intimatul - parte vătămată și intimații - părți civile și Spitalul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea procedează la legitimarea recurentului - inculpat, pe baza căr ții de identitate, seria -, CNP -.
Apărătorul din oficiu arată că recurentul solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii solicitate, învdereând că faptul că este cel de-al doilea termen de judecată la care recurentul - inculpat solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, prin urmare solicită respingerea cererii, considerând că acesta urmăre ște tergiversarea cauzei.
Recurentul - inculpat arată că nu a beneficiat de bani pentru a- și angaja avocat până în prezent.
Curtea, fa ț ă de împrejurarea că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată la solicitarea recurentului - inculpat pentru a- ș i angaja apărător, va respinge cererea formulată de acesta la termenul de azi, urmând ca asisten ța juridică obligatorie să fie asigurată de apărător din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. ș i casarea hotărârilor pronun ț ate în cauză, invocând disp. art. 3859pct. 10.pr.pen. sus ț inând faptul că instan ț a de fond nu s-a pronun ț at asupra unei cereri a inculpatului, reaspectiv aceea de reaudiere a păr ții - vătămate, prin care urma să dovesdească că avea acordul acesteia de a intra în C ș i în locuin ț
Un alt motiv de casare consideră că este art. 3859pct. 18.pr.pen. în sensul că prin aprecierea gre ș ită a probelor din dosar, instan ț a a pronun țat o hotărâre de condamnare pe care recurentul o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, impunându-se achitarea sa.
În consecin ț ă, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 18 lit. a pr.pen. apărarea solicită achitarea inculpatului în sensul că fapta nu există cu privire la infrac țiunea prev. de art. 192 alin. 2.pen.
În ceea ce prive ș te condamnarea la amendarea penală, prev. de art. 180.pen. solicită a se men ține.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că primul caz de casare invocat nu poate fi re ț inut, întrucât nu mai este posibilă ascultarea păr ț ii vătămate pentru că a decedat, prin urmare în mod corect această cerere a fost respinsă de instan ț
Cu privire la cazul de casare prev. 3859pct. 18.pr.pen. consideră că instan ț a a cenzurat corect probatoriul, coroborând actele administrate, din declara țiile martorilor (fila 102 dosarului), (fila 119) ș i (fila 121)care au arătat că inculpatul avea interdic ție de a pătrunde în imobil, pentru că anterior provocase scandaluri, fiind în stare de ebrietate, iar după ce a pătruns în acel imobil i s-a solicitat de către partea vătămată să-l părăsească și cu toate acestea a reintrat, agresând două persoane.
Reprezentantul Ministerului Public sus ț ine că singurul aspect re ț inut nelegal este starea de recidivă, însă nu poate fi schimbat pentru că se poate invoca din oficiu cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17.pr.pen.numai dacă influen ț ează solu ț ia în defavoarea inculpatului, or în cauza de fa ț ă, în raport de starea de recidivă, nu a fost influen ț ată solu ția în defavoarea acestuia, prin urmare consideră că nu este incident cazul de casare, nefiind invocat de către inculpat.
În concluzie, pentru motivele arătate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, în replică, arată că partea vătămată nu decedase la momentul când s-a solicitat reaudierea acesteia.
Recurentul - inculpat, în ultimul cuvânt, sus ț ine că nu avut interdic ț ie de a intra în curtea păr ț ii - vătămate, întrucât avea grijă de aceasta, procurându-i medicamente.Solicită admiterea recursului arătând că are trei copii, iar so ția sa a decedat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Videle în baza art. 192 a1.2 cu Cod Penal aplic. art. 74 alin.1 lit. c rap. la art. 76 lit. c și Cod Penal art. 37 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii acordat inculpatului prin sentința penală nr.1006/2003 a Judecătoriei Videle, județul T, cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.299/19.07.2002 a Judecătoriei Videle, definitivă prin decizia penală nr.323/25.02.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a dispus ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa de 4 luni închisoare - aplicată în speță - și pedeapsa de 10 luni închisoare mai sus menționată.
În baza art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.63 alin.3 partea a II-a Cod penal, art. 74 alin.1 lit. c raportat la art. 76 lit. e Cod Penal, art. 37 lit. b și Cod Penal al.2 a Cod Penal mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 700 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a și Cod Penal 34 lit. d Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii aplicate la care s-a adăugat amenda penală aplicată integral.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoare, în limitele prevăzute pentru infracțiunea respectivă, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.P.P. art.1 pct.56 din Legea 278/2006, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 Cod penal, proces penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, art. 998-999 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul V, județul T și a obligat pe inculpat la plata sumei de 1352, 98 lei către această parte, reprezentând cheltuieli materiale înregistrate prin acordarea de servicii medicale părții vătămate, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a luat act că partea vătămată a renunțat despăgubirile civile solicitate în faza de urmărire penală.
S-a luat act că nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În seara de 24 aprilie 2004, în jurul orei 2000, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate Lunga, din comuna, sat, județ T, a îmbrâncit-o pe aceasta și i-a adresat cuvinte jignitoare. Partea vătămată a intervenit în ajutorul bunicii sale, iar inculpatul a început să-i adreseze injurii și să-l lovească cu pumnii. La intervenția martorilor Lunga și, inculpatul a ieșit din C, dar a revenit imediat, având asupra sa o cheie metalică folosită pentru autoturism, a pătruns din nou în C și a lovit-o pe partea vătămată, cu cheia respectivă, în zona capului, amenințând-o cu moartea, partea vătămată căzând la pământ.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 14-15 zile îngrijiri medicale.
A concluzionat instanța de fond că faptele inculpatului întrunesc - în drept - elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 al.2 Cod penal și art. 192 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, apreciind că scopul legii penale poate fi atins prin executarea de către inculpat a pedepsei de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal și, respectiv 700 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr.543/2002, instanța de fond a revocat beneficiul grațierii acordat inculpatului prin sentința penală nr.106/2003 a Judecătoriei Videle, cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.323/25.02.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, urmând ca acesta să execute alături de pedeapsa închisorii de 4 luni și pe cea de 10 luni.
Totodată, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond, în temeiul art. 998-999 Cod civil și 14 și 346 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul V și a obligat inculpatul la plata sumei de 1352,98 lei către acesta.
Totodată a luat act că partea vătămată și, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a preciza motivele.
Prin decizia penalănr.37 A din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că, în seara zilei de 29.04.2004, în jurul orei 10,00, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate Lunga, a exercitat acte de violență asupra acesteia, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile îngrijiri medicale și i-a adresat cuvinte jignitoare.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a dat eficiența cuvenită disp. art. 52 și 72 și Cod Penal a ținut cont atât de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, așa încât nu se impune desființarea sentinței penale sub acest aspect.
S-a apreciat că și latura civilă a cauzei a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor incidente în cauză, așa încât sentința penală, se privește a fi legală și temeinică și sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând recursul inculpatului și verificând probele administrate în cauză, precum și decizia penală a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, Curtea constată și reține că recursul inculpatului este nefondat, fapt pentru care, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va fi respins.
Decizia penală nr.37/A din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția Penală,în dosarul nr- este legală și temeinică.
Criticile formulate de recurentul inculpat, în recursul său, sunt nefondate.
Considerentele de drept și de fapt, avute în vedere de C la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele:
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare, prin sentința penală nr.97 din 30 septembrie 2008 a Judecătoriei Videle, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal, fiindu-i reține circumstanțe atenuante.
Aceiași instanță de fond i-a revocat inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002, beneficiul grațierii reținut prin sentința penală nr.106/2003 a Judecătoriei Videle, județul T, cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr.299/19 iulie 2002 a Judecătoriei Videle, rămasă definitivă prin decizia penală nr.323/25 februarie 2003 a Curții d e APEL BUCUREȘTI, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare.
Același inculpat a fost condamnat la 700 lei amendă penală, pentru comiterea, în stare de recidivă, cu aplicarea însă a circumstanțelor atenuante prevăzute în dispozițiile art.74 alin.1, lit.c Cod penal pentru infracțiunea de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal.
Inculpatul a fost achitat, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, pentru infracțiunea de calomnie prevăzută de art.205 Cod penal, iar în temeiul dispozițiilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, și art.998, 999 Cod civil, a fost obligat la plata sumei de 1352,98 lei, către partea civilă Spitalul V, județ
Instanța de apel a analizat cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept, ca urmare a efectului devolutiv al apelului și a constatat că instanța de fond nu a încălcat nicio dispoziție legală, astfel că, hotărârea pronunțată de aceasta este legală, în toate aspectele de drept, ce privesc procesul penal de față.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii pronunțată de instanța de apel, aceasta a constatat că în cauză s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, acestea au fost analizate și coroborate, din ansamblul acestora rezultând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Astfel fiind, Curtea va reține că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice, iar criticile aduse de inculpat în recursul său nu se regăsesc în probele administrate în cauză.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat, astfel că va fi respins.
Curtea constată - de asemenea - că precizările și mențiunile formulate de reprezentantul Ministerului Public sunt corecte și întemeiate, prin urmare și-le însușește.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurentul laplata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.37/A/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei - onorariu avocat oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
