Violarea secretului corespondenței (art. 195 cod penal). Decizia 130/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 130
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.180 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul - recurent, reprezentat de avocat oficiu
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, și ca urmare rejudecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei la minimul general de 15 zile închisoare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere că în favoarea inculpatului pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special, iar fapta acestuia prezintă pericol social raportat la gradul de alcoolemie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.184 din 03.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art.87 alin.1 din OUG195/2002, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, c și 76 alin.1 lit.d cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art.71 al.1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-b cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în conformitate cu prev. art.82 cod penal. În baza art.71 al.4 cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza probelor administrate în cauză, a reținut, în fapt, următoarele: în noaptea de 28/29 aprilie 2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 150g ) la un bar din localitatea, după care, în jurul orelor 04,00 s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea sa marca cu nr. de înmatriculare - și s-a deplasat spre casă. Pe strada - din, în dreptul imobilului nr.22, a fost oprit de organele de poliție, și întrucât emana miros de alcool a fost testat cu aparatul alcooltest. Ulterior inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Reșița, unde s-au recoltat probe biologice.Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.138/A/03.05.2007, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g%o la ora 04,55 și 1,50%o la ora 05,55.
În faza de urmărire penală, inculpatul prin apărător, a solicitat efectuarea unei expertize privind recalcularea gradului de alcoolemie, iar prin ordonanța din data de 09.11.2007 s-a dispus efectuarea unei astfel de expertize medico legale. Din concluziile raportului de expertiză medico legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei rezultă că la data de 29 aprilie 2007, ora 04,25 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie de aproximativ 1,65%
Inculpatul a recunoscut fapta arătată mai sus, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, arătând că de la bar a plecat spre locuința sa care se află în apropierea barului, conducând sub influența băuturilor alcoolice o distanță de aproximativ 400. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului, buletinul de analiză toxicologică, raportul de expertiză medico legală și procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală.
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția ca formă a vinovăției. Urmarea periculoasă a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier. Din fișa de cazier judiciar și declarația martorului a rezultat că inculpatul nu a mai fost condamnat și a avut un comportament bun în societate.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, recunoscând și regretând fapta, că nu are antecedente penale, împrejurări care potrivit art.74 cod penal constituie circumstanțe atenuante, instanța de fond, în baza art. 87 alin. 1 din OUG195/2002, cu aplicarea art. 74. alin. 1 lit.a, c și 76 alin. 1 lit. d Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare. În baza art.71 al.1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-b cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.81 cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 cod penal.
La data de 09.06.2008, inculpatul, prin avocat ales a solicitat instanței îndreptarea/completarea dispozitivului sentinței penale nr.184 din 03.06.2008, în sensul înscrierii mențiunii referitoare la restituirea permisului de conducere al inculpatului.
Prin încheierea din 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița a respins cererea formulată de inculpatul, întrucât, din analiza actelor din dosar, s-a constatat că este neîntemeiată.
Astfel, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa arătată mai sus, aplicându-i totodată acestuia și pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 al.1 Cod penal și nu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art.64 Cod penal. Potrivit art.71 al.1 Cod penal "pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64". De altfel nici nu se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi întrucât pedeapsa aplicată de instanță inculpatului este de 3 luni închisoare, iar potrivit art.65 Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puțin 2 ani închisoare și instanța a constatat că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Ba mai mult, nu sunt incidente în speță nici dispozițiile art.65 al.2 Cod penal, întrucât textul de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat - art.87 al.1 din OUG 195/2002, nu prevede pedeapsa complementară.
Referitor la solicitarea inculpatului privind restituirea permisului de conducere reținut la data de 29.04.2008, această măsură putea fi dispusă numai dacă prin sentința penală nr.184 din 03.06.2008, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Reșița, s-ar fi dispus achitarea inculpatului, or acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul. De asemenea, inculpatul a declarat apel și împotriva încheierii din data de 18.06.2008.
În motivarea cererii de apel, inculpatul a solicitat desființarea parțială a sentinței și a încheierii din 18.06.2008, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul acordării unei eficiențe juridice mai mari circumstanțelor prev. de art.74 al.1 lit.a, c și 76 al.1 lit.d Cod penal, respectiv a aplicării unei pedepse de 15 zile închisoare (în condițiile art.81 Cod penal) și a dispunerii restituirii permisului de conducere (în cauză nefăcându-se aplicarea disp. art.64 lit.c Cod penal).
Prin decizia penală nr. 180/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza disp. art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.184/03.06.2008 și încheierii din 18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Instanța de apel, din analiza actelor și probelor dosarului a reținut că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.74 al.1 lit.a, c și 76 lit.d Cod penal, respectiv s-a reținut în favoarea acestuia atitudinea sinceră și lipsa antecedentelor penale.
Tribunalul a apreciat că față de condițiile concrete ale săvârșirii faptei, de gradul de pericol sociale al infracțiunii săvârșite de inculpatul, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune și circumstanțele reținute în sarcina sa, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată. Faptul că dispozițiile art.76 lit.d Cod penal prevăd că pedeapsa se coboară până la minimul general - 15 zile, nu înseamnă și nu atrage, în mod automat, pentru instanță obligativitatea aplicării unei pedepsei în acest cuantum, ci aplicarea unei pedepsepânăla acest minim,fiind deci o "opțiune" ce urmează a fi apreciată de la caz la caz, funcție de condițiile concrete din speță.
În ceea ce privește aspectul invocat, în cererea de apel, în legătură cu restituirea permisului de conducere, ca efect al neaplicării de către instanță a disp. art.64 lit.c Cod penal, tribunalul a apreciat ca nefondată această cerere, întrucât în cauză inculpatul nu a fost achitat.
Faptul că instanța de fond nu a dispus aplicarea disp. art.64 lit.c Cod penal, este pe de o parte, pentru că în speță s-a aplicat pedeapsa accesorie, textul în baza căruia inculpatul a fost condamnat este o lege specială - OUG 195/2002, iar pe de altă parte, situația din cauză nu se circumscrie niciuneia din cele trei prevederi ale art.64 lit.c Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.180 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs în termen inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 20.01.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale pronunțate din prisma motivelor de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este netemeinică în privința modalității de aplicare a pedepsei accesorii, fiind în schimb legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în privința pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de trei luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, raportat la lipsa antecedențelor penale ale inculpatului recurent, fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise. S-a avut în vedere că inculpatul a condus în noaptea de 28/29.04.2007 autoturismul pe drumurile publice având în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă recunoscută de acesta și confirmată de probele administrate, respectiv martorul.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
În mod corect instanța de fond a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă, care au dus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul evaluării tuturor probelor administrate în procesul penal și este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale fiind corect aleasă și modalitatea de executarea a acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 penal.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a pen, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie- nu va interzice inculpatului dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a penal, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.
Astfel fiind, în temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.180 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.184 din 3.06.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița și rejudecând: înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a
Cod PenalSe vor menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Văzând și dispozițiile art.192 al.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.180 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.184 din 3.06.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița și rejudecând:
Înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a
Cod PenalMenține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În baza art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 Februarie 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/16.02.09
Tehnored AJ/20.02.09
Prima instantă:Jud. Reșița-
Apel: Trib. CS- G,
20 Februarie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
