Violul (art.197 cod penal). Decizia 1/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/A/2009
Ședința secretă și nepublică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
Grefier - - Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 191/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect infracțiunea de viol (art.197 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- apelant inculpat -, personal, în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, din oficiu lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 290 al. 2 cod pr. penală, raportat la obiectul cauzei și calitatea victimei.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului apelant de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală având în vedere obiectul cauzei care ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a victimei și calitatea acesteia, care este minoră, declară ședința secretă și nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
Inculpatul apelant a fost de acord să dea o declarație în fața instanței de apel. Înainte de a fi audiat i s-a adus la cunoștință fapta și încadrarea juridică.
Reprezentanta parchetului și a inculpatului arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta parchetului în susținerea apelului apreciază că pedeapsa aplicată nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72.pen. privind împrejurările, gradul de pericol social și periculozitate a inculpatului. Instanța de fond s-a oprit asupra unei pedepse orientate spre minim în contextul în care inculpatul a săvârșit faptele în formă continuată și a negat fapta deși există probe evidente de vinovăție. În plus, din relatările fiului său care a văzut săvârșirea faptei și din raportul ADN rezultă fără dubiu că el a săvârșit fapta. În pofida acestor probe el săvârșirea faptei. Toate aceste aspecte mizează pentru aplicarea unei pedepse mai mari.
Reprezentanta inculpatului, av. solicită respingerea apelului parchetului și admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. c deoarece C.P.P. nu rezultă că inculpatul a săvârșit fapta.
Reprezentanta parchetului față de apelul inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că nu este vinovat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentinței penale nr. 191/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) pe Cod Penal o durată de trei ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 203.pen. art. 41 al. 2, art. 42.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de trei ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest.
În baza art. 33 lit b) inculpatul Cod Penal a foct condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani și 6 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit a), b), d),și e) pe Cod Penal o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit a)b)d) și e) pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 14 aprilie 2008.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată din oficiu de către Ministerul Public în condițiile art. 17.C.P.P. și art. 45. și în consecință:
În baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998. a obligat pe inculpatul să plătească părții vătămate - aflată în Centrul de Plșasament reprezentată de mama - suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins celelalte pretenții civile.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 2763 lei din care 300 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, în fapt, că în cursul anului 2007 inculpatul, în repetate rânduri, a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa - în vârstă de 12 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, prin amenințări și violență fizică, ultimul raport consumându-se în data de 12 iunie 2007, dată la care au fost surprinși de către, fratele mai mare al părții vătămate.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și incest, ambele comise în formă continuată prev. de art. 197 alin. 2) lit. b/1) și alin. 3) teza a I -a Cod penal și, respectiv, art. 203 Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 41 și 42 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, calitatea victimei, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și nu a recunoscut comiterea faptelor.
Instanța de fond a mai apreciat totodată că, față de natura și gravitatea faptelor comise de inculpat, viol asupra propriei sale fiice minore în mod repetat și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, de persoana inculpatului care are antecedente penale, se impune și aplicarea la pedeapsa rezultată în urma contopirii și a unui spor de pedeapsă, precum și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a), b),d) și e) Cod penal.
În ce privește latura civilă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 17 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul, acesta din urmă fără a arăta în scris motivele de apel.
În dezvoltarea motivelor de apel parchetul critică hotărârea sub aspectul netemeiniciei, susținând că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mici în raport de gradul de pericol social concret al faptelor, prima instanță omițând în procesul de individualizare a pedepsei gradul de pericol social concret al faptelor, urmările deosebit de grave în ce privește sănătatea fizică și psihică a minorei, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în tot cursul procesului penal.
Se solicită astfel, aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, de natură a realiza scopul preventiv -educativ prevăzut de lege.
La termenul de judecată din 05 Ianuarie 2009 inculpatul a fost audiat de către instanța de apel, cu respectarea disp. art. 70 din Codul d e procedură penală ( fila 33 ).
În susținerea orală a apelului inculpatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se pronunțe o hotărâre de achitare a inculpatului, întrucât acesta nu a săvârșit infracțiunile de viol și incest, susținând că la dosar nu există dovezi că a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa prin constrângere sau amenințare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 371 și 372 Cod procedură penală, cu referire la art. 197, 203 Cod penal, Curtea de Apel constată că apelul parchetului este fondat iar al inculpatului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1.În ce privește apelul inculpatului:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că criticile invocate de apelantul inculpat ce vizează vinovăția și încadrarea juridică a faptelor, sunt nefondate, instanța de fond a evaluat corect probele administrate cauzei, așa încât atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității desfășurate de inculpat, acesta fiind corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, ambele în formă continuată.
Potrivit art. 197 alin. 1) Cod penal violul constă în "actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința", iar potrivit lit. b/1) a aceluiași articol violul este mai grav dacă "victima est membru de familie"sau "dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani", conf. alin.3 teza a I -a al art. 197 Cod penal.
Art. 203 Cod penal prevede că prin incest se înțelege "raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori".
Susținerile inculpatului din apel prin care a încercat să se disculpe nu pot fi însușite de către Curtea de Apel în contextul probator administrat în cauză.
Astfel, partea vătămată minoră - ( în vârstă de 12 ani ), în prezența reprezentantului legal, respectiv, mama sa - și a psihologului, a relatat în mod constant în tot cursul procesului penal, că în cursul anului 2007 inculpatul, care este tatăl ei, profitând de faptul că era singuri acasă, a obligat-o prin amenințări și violență fizică la relații sexuale și că, în perioada care a urmat, în diferite locuri și ocazii, inculpatul a continuat în același mod, prin amenințare să întrețină relații sexuale cu minora, ultima dată în ziua de 12 iunie 2007, dată la care au fost surprinși de fratele, respectiv, fiul cel mare al inculpatului, numitul, pentru ca în data de 13 iunie 2007 minora să se plângă mamei sale, martora -, aceasta depunând de îndată plângere împotriva inculpatului ( 24-34 ds. parchet, 46 ds. tribunal).
Cele relatate de partea vătămată sunt confirmate, atât de declarațiile martorilor - și ( 4-6, 35-38 ds. parchet, 108 -109, 110- 111 ds. fond), cât și de concluziile raportului de constatare tehnico - științific nr. -/2008 efectuat de Institutul de Criminalistică - Serviciul Expetize Biocriminalistice B ( 13-21 ds. parchet).
În concret, martora - relatat constant atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, că în perioada în care trăia în concubinaj cu inculpatul acesta obișnuia să aibă un comportament nefiresc cu fiica lor, că la observațiile ei inculpatul o bătea în mod constant, fapt pentru care aceasta a părăsit domiciliul conjugal și că în data de 13 iunie 2007 fiica sa i s-a plâns că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu ea.
Martorul a relatat constant în cursul procesului penal că încă din luna aprilie 2007 sora sa i s-a plâns că tatăl lor întreține relații sexuale cu ea împotriva voinței ei, că nu a avut curajul să îl întrebe pe inculpatul despre cele relatate de sora sa, fiindu-i frică de tatăl lor, care îi bătea, și că în data de 12 iunie 2007 l-a surprins pe inculpat în timp ce întreținea raporturi sexuale cu sora sa.
Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului sunt concluziile raportului de constatare tehnico - științific nr. -/2008 efectuat de Institutul de Criminalistică - Serviciul Expetize Biocriminalistice B conform cărora în probele de lichid vaginal recoltate de la minora - au fost identificate urme de spermă a căror ADN corespunde cu cel al inculpatului.
Curtea are a preciza că minora a fost condusă în data de 13 iunie 2007 la Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu și examinată medico- legal, concluzionându-se că minora este virgină iar prezența spermatozoizilor și a spermei în secreția vaginală poate fi urmarea unui raport sexual fără penetrare vaginală cu ejaculare în regiunea perineală sau în introitul vaginal, posibil datând din 12 iunie 2007, aspecte ce rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 397/II/c/13 din 13 iunie 2007.
Curtea apreciază prin coroborarea acestor probe a fost infirmată poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptelor comise, dovedindu-se, dimpotrivă vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, în formă continuată.
Nu este de neglijat a se remarca sub acest aspect constatările referatului de evaluare efectuat în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu în care se arată inculpatul regretă faptele și consecințele la care s-a ajuns, însă verbalizarea lor îi este dificilă datorită situației penibile la care s-ar expune ( 77 ds. tribunal).
Astfel, Curtea de apel consideră că între percepția materialului probator administrat și soluția pronunțată de prima instanță există o deplină concordanță, inculpatul fiind în mod just condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest în dauna părții vătămate -, neimpunându-se achitarea acestuia.
2.În ce privește apelul Parchetului:
Apelul parchetului vizează netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepselor, acestea fiind apreciate prea blânde în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, de urmările deosebit de grave asupra victimei și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut faptele și, deci, nu le regretă.
Curtea de Apel, examinând hotărârea atacată prin prisma acestui motiv de apel, constată că acesta este întemeiat, pedepsele aplicate de judecătorul de fond au fost greșit individualizate în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal.
În concret, prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei pentru fiecare faptă nu a acordat semnificația cuvenită gradului concret de pericol social al faptei comise, care este deosebit de grav, după cum a omis atât urmările deosebit de grave în ce privește sănătatea fizică și psihică a minorei, cât și atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a recunoscut faptele.
Astfel, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată spre maximul special prevăzut de textul de incriminare, în raport de natura și gravitatea sporită a faptelor comise de inculpatul, de împrejurările comiterii faptelor și modul de acționare, de urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor asupra dezvoltării psiho - somatice al victimei în vârstă de 12 ani.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, singurul element pozitiv dintre criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, nu justifică aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul de incriminare, așa cum injust a procedat instanța de fond.
Astfel, Curtea în contextul cauzei, ținându-se cont de gradul de pericol social foarte ridicat al faptelor comise, de circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat pericolul social sporit al inculpatului care, fără să țină seama de calitatea victimei și vârsta ei și profitând de spațiul intim al, a săvârșit asupra propriei fiice fapte deosebit de grave, pe care nu le-a recunoscut, punându-i în primejdie dezvoltarea ei ulterioară, apreciază că aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare și, respectiv, de 5 ani închisoare, și apoi a pedepsei rezultante de 15 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
Având în vedere dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. b/1 și alin. (3) teza 1 Cod penal și art. 65 alin. (2) Cod penal se va stabilii pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Astfel, inculpatul va executa în final, pedeapsa de 15 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 35 alin. 1 Cod penal.
Curtea examinând din oficiu hotărârile atacate, conf. disp. art.371 alin.(2), Cod proc. penală, constată că instanța de fond a aplicat în mod legal inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii, raportat la natura infracțiunilor comise de inculpat.
Față de considerentele ce preced, apelul parchetului se va admite și, conf. art. 379 pct. 2 lit. (a) Cod proc. penală, se va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în sensul celor arătate anterior.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Conf. art. 383 alin.(2) Cod proc. penală rap. la art. 88 Cod penal se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 14 aprilie 2008 și până la 5 ianuarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul inculpat apelant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de 100 lei și, respectiv, 200 lei pentru inculpat se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 191 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și procedând la o nouă judecată a cauzei în această limită, descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. b/1 și alin. (3) teza 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 Cod penal, la 15 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) Cod penal stabilește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 și 42 Cod penal, la 5 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. b), 34 lit. b) Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 35 alin. 1 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 14 aprilie 2008 și până la 5 ianuarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul inculpat apelant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de 100 lei și, respectiv, 200 lei pentru inculpat se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored. /2ex./15.01.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1/A/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 191 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și procedând la o nouă judecată a cauzei în această limită, descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. b/1 și alin. (3) teza 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 Cod penal, la 15 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) Cod penal stabilește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 și 42 Cod penal, la 5 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. b), 34 lit. b) Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 35 alin. 1 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 14 aprilie 2008 și până la 5 ianuarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul inculpat apelant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de 100 lei și, respectiv, 200 lei pentru inculpat se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
ss - - ss - - -
Pentru conformitate,
Decizia a rămas definitivă prin nerecurare,
Grefier,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Marius Aurel Motolea
