Violul (art.197 cod penal). Decizia 101/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.101/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.505 din data de 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.347/P din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.197 al.1 și 2 lit."b și1" Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit."b" Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare,se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest, lipsind apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - - în baza împuternicirii avocațiale nr.229/2010, emisă de Baroul d e Avocați
Se constată lipsa:
- intimatului apărător;
- intimatei parte vătămată;
- intimatului curator.
Curtea, față de lipsa apărătorului din oficiu al recurentului inculpat, avocat -, lasă cauza la a doua strigare.
la apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare,se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - - în baza
împuternicirii avocațiale nr.229/2010, emisă de Baroul d e Avocați
Se constată lipsa:
- intimatului apărător;
- intimatei parte vătămată;
- intimatului curator.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Se prezintă în instanță numita, bunica intimatei parte vătămată, care învederează că nepoata sa este plecată la mama sa, în
În conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, curtea, aduce la cunoștință recurentului inculpat, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, în conformitate cu disp.art.302 Cod procedură penală, nu are excepții de ridicat din oficiu, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și, acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat -, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că inculpatul a declarat recurs împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, motivat de împrejurarea că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În principal, solicită achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei având în vedere că nu are antecedente penale și față de vârsta înaintată a acestuia.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că nu este incident niciunul din motivele invocate în cauză.
Consideră că instanța de fond a stabilit în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, ținând cont la individualizarea pedepsei de modalitatea săvârșirii faptei.
De asemenea, solicită deducerea stării de arest la zi și aplicarea pedepsei accesorii și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" teza a-II-a lit."b,d,e" Cod penal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că pedeapsa este prea mare, nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza dispozițiilor art. 197 al.1 si al.2 lit.b si1din CP, cu aplicarea art. 41 al.2 din CP a condamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 6.07.1943 in satul comuna jud. B, cu domiciliul in comuna jud. C CNP - la pedeapsa de 15 ani inchisoare pentru fapta de viol in forma continuată săvârșită asupra nepoatei sale, aflată in îngrijirea, ocrotirea si educarea inculpatului.
In baza dispozitiilor art. 203 din CP cu aplicarea art. 41 la.2 din CP a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru fapta de incest săvarșită asupra nepoatei sale.
In baza dispozitiilor art. 33a -34 b din CP a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 15 ani inchisoare.
In baza dispozitiilor art. 71 al.1-al.3 din CP a făcut aplicarea dispozitiilor art. 64 al.1 lit.a teza finala, lit.b, d si e din CP privind interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară.
In baza dispozitiilor art. 350 din.Penala a dispus menținerea arestării inculpatului.
In baza dispozitiilor art. 88 din CP a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentința perioada retinerii si arestarii preventive din 25.05.2009.
In baza dispozitiilor art. 346 din Pr.Penala a obligat pe inculpat la despăgubiri civile cu titlu de daune morale in suma de 15000 lei in favoarea partii civile -.
A respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de d-na avocat privind diferența de onorariu aparator oficiu pentru faza de urmarire penală, asistența părtii vătamate, întrucât dovada prestarii asistentei juridice pe timp de noapte trebuie sa rezulte din datele consemnate în chiar declaratia partii vatamate si nu din înscrisuri ulterioare, iar asistența părții vătămate nu este obligatorie.
A dispus acordarea onorariului de apartor oficiu in suma de 200 lei d-lui avocat delegatie nr. 28821 din 21.08.2009 emisă de Baroul d e Avocati C si onorariul in suma de 150 lei d-nei avocat
conform delegatiei nr. 28917/23.09.2009 aparator pentru partea civila conform art. 5 al.1 lit.e din Protocolul comun -UNBR din decembrie 2008.
In baza dispozitiilor art. 191 al.1 din Pr.Penala a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare in folosul statului in suma de 2500 lei suma ca include onorariile de avocati oficiu si celelalte cheltuieli judiciare avansate din fondurile statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia cu nr. 970/P/19.08.2009 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru savarsirea infractiunilor de viol in forma continuata si incest in forma continuata, fapte savarsite de inculpat asupra nepoatei sale minore, aflata in ingrijirea, intretinerea si educarea inculpatului si sotiei sale de la varsta de 3 luni.
In fapt s-a reținut ca la data de 24.05.2009 numita -, in varsta de 15 ani sesizat lucrătorii Postului de Politie despre faptul ca este victima faptei de viol săvârșită de bunicul sau, si ca in urma contactelor sexuale repetate si forțate, a rămas însărcinata.
Cercetările efectuate in cauza au stabilit faptul ca minora provine dintr-o relație de concubinaj a numitei, fiica inculpatului, cu un necunoscut, ea fiind lăsată in grija bunicilor materni încă de la vârsta de 3 luni.
Ajungând la vârsta pubertății, minora, lipsita de afecțiunea mamei si de protecția si suportul moral necesar intr-o asemenea perioadă, a atras atenția inculpatului care, profitând si de naivitatea ei, a atras-o in jocuri sexuale, a început sa-i arate un comportament afectuos ce depășește raporturile normale dintre bunic si nepoată, deseori luând-o in brațe sau o ținea pe picioare si o săruta chiar împotriva voinței minorei.
Începând din luna ianuarie din acest an inculpatul a devenit mai agresiv si insistent, mai ales când soția sa lipsea de acasă, obligând-o pe minora sa întrețină relații sexuale cu el.
Partea vătămată a declarat ca primul act sexual s-a petrecut in urma cu aproape 3 ani in timpul verii când s-a dus la câmp sa mâncare inculpatului, iar acesta a forțat-o prin amenințarea cu moartea, să întrețină un raport sexual după ce a dezbrăcat-o cu forța.
Minora nu a povestit nimănui cele întâmplate de teamă, dar acest fapt este confirmat indirect de bunica minorei care a declarat ca a remarcat faptul ca nepoata sa a refuzat la un moment dat sa mai meargă la câmp pentru a-i duce mâncare soțului său și de asemenea a observat ca ori de cate ori soțul său încerca sa se joace cu minora sau să o ia in brațe, aceasta îl respingea, afirma ca nu-l mai suporta, îl evita plecând de acasă.
In anul 2008 inculpatul a cumpărat o casa in apropiere de cea in care locuia cu soția si cu minora, imobil în care urma sa locuiască, un unchi aflat in Spania.
In aceasta casa de mai multe ori inculpatul o chema pe minora, in lipsa soției sale de acasă si întreținea raporturi sexuale prin violenta si amenințări.
Actele de agresiune fizica si sexuala au continuat pana in luna mai 2009 respectiv pe 21 mai când minora s-a pregătit sa plece la școala având de susținut teza unica, dar inculpatul i-a interzis sa plece, minora încercând sa sară gardul curții fără a reuși întrucât inculpatul a tras-o in jos, a târât-o in dormitorul său, unde a dezbrăcat-o cu forța si a pus-a pe pat întreținând relații sexuale.
In tot acest interval de timp bunica minorei se afla la fiind zi de iar când a venit acasă, partea vătămata era supărată spunându-i ca inculpatul a bătut-o cu o țeava, bunica acceptând explicația dat fiind faptul ca știa ca soțul sau este o fire mai violenta si avea o relație mai tensionata cu nepoata.
Văzând ca minora nu s-a prezentat la școala pentru susținerea tezei unice, câteva colege au venit la domiciliu împreuna cu diriginta pentru aoc onvinge sa vina la examen dar inculpatul a refuzat sa o lase.
De abia in jurul orei 13 la intervenția profesoarei de matematica, inculpatul i-a permis minorei sa meargă la școala.
Tot in aceeași perioada, atât colegii cat si cadrele didactice au observat ca minora s-a îngrășat destul de mult, fapt ce a determinat pe diriginta sa meargă cu minora la dispensar pentru un test de sarcina care a ieșit pozitiv, partea vătămata încercând sa-si taie venele cu o lama dar a fost împiedicata de unchiul ei, care locuiește in același imobil.
ca minora este însărcinată a determinat o nervozitate sporita a inculpatului fapt remarcat si de fiul sau si de soție, inculpatul o urmarea permanent, asculta convorbirile telefonice purtate de nepoata cu rudele din străinătate, era foarte agitat.
Audiat cu privire la fapta si comportamentul sau fata de nepoată, inculpatul a negat constant ca ar fi întreținut raporturi sexuale cu nepoata, invocând ca era sever si o mai bătea întrucât umbla cu golani, venea noaptea târziu acasă, întreține relații sexuale cu diverși bărbați, lipsește de la școala.
Cu toate acestea chiar fiul sau l-a surprins intr-o noapte la fereastra minorei când îi cerea acesteia sa meargă la casa din apropiere pentru a întreține raporturi sexuale.
După efectuarea testului de sarcina, la data de 25.05 2009 minora a fost examinata de medicii legiști care au stabilit ca aceasta nu prezintă urme de violenta, prezintă o deflorare veche a cărei data nu poate fi precizata iar examenele clinice si paraclinice au confirmat o sarcină de 18-19 luni in evoluție.
Raportul de constatare tehnico-științific nr. -/7.08.2009 evidențiat faptul ca analizele genetice ale probelor biologice prelevate de la inculpat si de la minora au dovedit ca inculpatul este tatăl biologic al fătului cu un indice de paternitate de 30.800.000.
Faptele pentru care inculpatul este trimis in judecata prezintă un grad de pericol social ridicat dat fiind vârsta victimei precum si calitatea acesteia de nepoata a inculpatului, căruia i-a fost lăsată in creștere si îngrijire de fiica sa, pericol cu consecințe dintre cele mai grave pentru dezvoltarea psiho-somatica a minorei, pentru formarea caracterului si personalității sale in viitor.
Mijloacele de probă analizate de instanța sunt urmaătoarele: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de cerectare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală al SML C, raportul de constatare tehnico - științifica emis de Institutul de Criminalistică B, raportul de evaluare psihologică a victimei, adresa Primăriei B, adresa Primăriei, Dispoziția nr.92 a Primăriei, foaia de observație a pacientei declarația părții vătămate, certificatul de naștere al minorei, declarații martori, fișa de cazier judiciar, declarații inculpat.
Împotriva sentinței penale 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosar penal -,în termen legal au declarat apel atât inculpatul cât și apărătorul acestuia, d-na avocat.
Prin decizia penală nr. 505/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul fiul lui si, născut la data de 06.07.1943, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C împotriva sentinței penale 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosar penal -.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. a fost admis ca fondat apelul declarat de apărătorul împotriva sentinței penale 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosar penal -.
A fost desființată sentința penală apelată și rejudecând s-a dispus admiterea cererii formulate de d-na avocat privind majorarea onorariului din oficiu acordat pentru asistența juridică asigurată în faza de urmărire penală,de la suma de 300 lei la suma de 600 lei.
Au fost înlăturate dispozițiile contrare și au fost menținute celelalte dispoziții.
În baza art. 383 alin.1/1 Cod proc.pen.în referire la art. 350 Cod proc.pen. a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul.
În baza art. 383 alin.2 Cod proc.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv, de la data de 25.08.2009 la zi.
În baza art. 189 Cod proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați C, pentru avocat .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen. a fost obligat recurentul inculpat la suma de 270 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 505/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, invocând în principal cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct 18. Pr. Pen. întrucât în mod greșit a fost condamnat pentru cele două infracțiuni, nefiind autorul faptelor; în subsidiar, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14. Pr. Pen. în sensul reducerii pedepselor stabilite, în raport de vârsta înaintată a inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2. Pr. Pen. precum și din oficiu, curtea constată că recursul formulat de recurentul - inculpat este fondat, dar pentru un alt motiv decât cele invocate.
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, în sensul că acesta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe parcursul anului 2009, de mai multe ori, a întreținut raporturi sexuale prin constrângere cu minora, nepoata sa, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 2 lit. b si1Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2. Pen, respectiv art. 203 Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2. Pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Pen.
Inculpatul a negat comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, însă din mijloace de probă directe și indirecte administrate rezultă cu certitudine vinovăția acestuia. Partea vătămată a declarat că a întreținut în mai multe rânduri raporturi sexuale normale cu inculpatul, urmare exercitării de violențe fizice de către inculpat, fapte care s-au derulat în special în anul 2009, dar care ar fi început încă din anul 2006 și ar fi avut loc inclusiv în anul 2008.
Declarațiile părții vătămate sunt credibile, atât din perspectiva conduitei inculpatului față de partea vătămată, dar și prin comportamentul adoptat de partea vătămată, din care reieșea posibilitatea existenței unor probleme psiho emoționale.
Astfel, inculpatul, bunicul părții vătămate, avea un ascendent asupra acesteia, determinat de calitatea sa de bunic, dar care a fost consolidat și printr-o atitudine autoritară, chiar agresivă asupra părții vătămate. Martorii și au declarat că inculpatul se manifesta violent față de partea vătămată, căreia îi aplica și corecții fizice, iar martorele
, și fac referire la împotrivirea inculpatului ca partea vătămată să se mai prezinte la cursurile școlare, după ce s-a aflat că este însărcinată.
Martorul a declarat că în anul 2008 partea vătămată a vrut să se sinucidă, tăindu-și venele, aspect recunoscut de partea vătămată, ceea ce denotă puternice tulburări comportamentale, care devin explicabile prin faptele comise de inculpat și descoperite ulterior.
Nici apărarea inculpatului privind conduita libertină a părții vătămate, ceea ce crea contextul implicării acesteia în relații cu alți bărbați, nu este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, martorii și declarând chiar contrariul celor afirmate de inculpat.
Raportul de evaluare psihologică întocmit de psihologul relevă disfuncții în legătură cu viața sexuală, precum și necesitatea unei reechilibrări psiho - emoționale prin includerea părții vătămate în programe de consiliere.
În consecință, comportamentul părții vătămate face probabilă supunerea acesteia unei agresiuni sexuale, care are în mod are urmări negative în plan psihologic, ceea ce explică unele dintre acțiunile sale.
Este evident și ascendentul pe care inculpatul îl avea asupra părții vătămate, motiv pentru care săvârșirea faptelor era pe deplin realizabilă, partea vătămată fiind refractară în a dezvălui abuzul sexual, care a devenit cunoscut pe măsură de sarcina părții vătămate a devenit vizibilă.
În dovedirea faptelor, trebuie să de țină seama și de declarația martorei, soția inculpatului, care a relatat că, după mai multe insistențe, partea vătămată i-a făcut cunoscute abuzurile sexuale la care o supunea inculpatul, nefiind nici un motiv pentru ca martora să nu relateze în mod obiectiv aspectele aflate, cu atât mai mult cu cât era în discuție situația soțului său.
Însă mijlocul de probă care vine să atribuie un caracter de certitudine declarațiilor părții vătămate îl constituie raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/7.08.2009 întocmit de IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică prin care, în urma analizele genetice ale probelor biologice prelevate de la inculpat, partea vătămată, dar și a lichidului amniotic s-a concluzionat că inculpatul este tatăl biologic al fătului cu un indice de paternitate de 30.800.000, ceea ce înseamnă o probabilitate de 99,- %.
În condițiile în care inculpatul este tatăl copilului născut de partea vătămată, este pe deplin dovedită și întreținerea raportului sexual, fiind credibile și afirmațiile părții vătămate privind constrângerile la care a fost supusă de inculpat în vederea consumării raporturilor sexuale avute de-a lungul timpului cu inculpatul, în raport de datele mai sus expuse.
Atitudinea nesinceră a inculpatului este demonstrată și prin aceea că a invocat imposibilitatea fiziologică de a întreține raporturi sexuale, apărare contrazisă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 88/D/21.08.2009 emis de C, în care se concluzionează că inculpatul nu prezintă afecțiuni care să-i afecteze capacitatea de procreare.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor stabilite inculpatului, se constată că acestea sunt orientate către maximele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, însă stabilirea acestor pedepse este justificată prin circumstanțele reale de comitere a faptelor, urmările produse asupra părții vătămate, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, corespunzând criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72. pen.
Inculpatul, bunicul părții vătămate, a profitat de ascendentul moral asupra părții vătămate, care se afla în creșterea și educarea sa de la vârsta de 3 luni, dar și urmare a agresiunilor fizice exercitate asupra părții vătămate, astfel încât în mai multe rânduri a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, care în final a rămas însărcinată, în acest fel aflându-se și despre faptele comise inculpat.
Conduita inculpatului, profund imorală, a avut consecințe severe pentru dezvoltarea fizică, psihică și morală a părții vătămate, confirmate de raportul de evaluare psihologică, ce se pot repercuta pe parcursul întregii vieții a părții vătămate, cu atât mai mult cu cât partea vătămată a rămas însărcinată și a dat naștere unui copil, fiind influențată semnificativ evoluția ulterioară a părții vătămate, inclusiv percepția în societate. Trebuie ținut seama și că inculpatul a profitat de relația apropiată avută cu partea vătămată, fiind bunicul său, ignorând rolul pe care ar fi trebuit să-l aibă în creșterea și educarea nepoatei sale, dimpotrivă acționând într-un mod care destabilizeze, să degradeze profilul psihologic al părții vătămate, care de la o vârstă fragedă a fost supusă constant abuzurilor sexuale.
Vârsta inculpatului nu poate constitui un argument pentru reducerea pedepselor, deoarece experiența de viață a inculpatului trebuia să-l conștientizeze asupra conduitei sale, a efectelor pe care acestea le-a produs atât asupra părții vătămate, dar și a familiei inculpatului, care după descoperirea faptelor a refuzat să mai locuiască cu acesta.
Drept urmare, pedepsele stabilite au fost corect individualizate, fiind de natură asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, potrivit art. 52. pen. atât din perspectiva prevenției speciale, cât și a celei generale.
Curtea constată însă că dispozitivul hotărârii primei instanțe este ambiguu, în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi. În sentința penală nr. 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr- se menționează: "În baza dispozițiilor art. 71 al.1-al.3
din CP a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 al.1 lit."a" teza finala, lit."b, d si e" din CP privind interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară".
Dispoziția primei instanțe ridică probleme de interpretare, întrucât nu este clar dacă această interdicție constituie aplicarea pedepsei accesorii sau a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 2 lit. b si1Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2. Pen. legea prevede aplicarea acestei pedepse complementare.
Temeiul de drept folosit de prima instanță - art. 71 alin. 1-3. Pen. este cel prevăzut de lege pentru aplicarea pedepsei accesorii, care însoțește pedeapsa detențiunii de viață sau a închisorii, potrivit art. 71 alin. 2. Pen.
De asemenea, dispoziția primei instanțe se regăsește după aplicarea pedepse principale rezultante, ceea ce constituie un argument în a aprecia că reprezintă o pedeapsă accesorie, întrucât pedeapsa complementară ar fi trebuit stabilită după pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de viol, dat fiind că pedeapsa complementară se aplică pentru fiecare infracțiune, în cazurile în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 65. Pen. iar nu pentru o pedeapsa principală rezultantă.
Curtea apreciază că mențiunea privitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza finala, lit. b, d si e Pen. ca pedeapsă complementară, constituie o eroare de aplicare a legii, urmând a se stabili ca interzicerea acestor drepturi are natura unei pedepse accesorii în condițiile art. 71 alin. 1-3. Pen. din acest considerent hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18. Pr. Pen.
Prima instanță ar fi trebuit să aplice inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, deoarece pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 2 lit. b si1Pen. legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 65. Pen.
Potrivit art. 65 alin. 2,3. pen. aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, dacă pedeapsa principală stabiliră este închisoarea de cel puțin 2 ani, condiții îndeplinite în cauză, deoarece pedeapsa principală pentru infracțiunea de viol este de 15 ani închisoare.
Curtea nu poate proceda la aplicarea pedepsei complementare inculpatului, întrucât ne aflăm doar în recursul inculpatului, iar prin aplicarea pedepsei complementare în calea de atac promovată de inculpat s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, consacrat de art. 385 in8. alin. 1. Pr. Pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de recurentul - inculpat
împotriva deciziei penale nr. 505/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr-.
În baza art. 385 ind. 17 alin. 2 Pr. Pen. se vor casa în parte decizia penală și sentința penală recurate, și, rejudecând, în baza art. 71 alin. 1-3. Pen. se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a -II-a,b, d,e ca pedeapsă accesorie.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
În baza art. 385 ind. 17 alin. 4. Pr. Pen. raportat la art. 383 alin. 2. Pr. Pen. și art. 88. Pen se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 30.11.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 3. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului C, conform art. 2 alin. 1 lit. a din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Pr. Pen.
Admite recursul formulat de recurentul - inculpat - deținut în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr. 505/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 347/P/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr-.
În baza art. 385 ind. 17 alin.2 Cod procedură penală, casează în parte decizia penală și sentința penală recurate, și, rejudecând:
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit."a" teza a -II-a,b, d,e Cod penal ca pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
În baza art. 385 ind. 17 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 383 alin.2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 30.11.2009 la zi.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat - se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud. apel -;
Red. și tehnored.dec.Jud.M/3 ex.
Data: 02.03.2010
Președinte:Damian MiteaJudecători:Damian Mitea, Maria Uzună, Eleni Cristina
