Violul (art.197 cod penal). Decizia 104/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 104/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 89 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind partea vătămată intimată și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că s-a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, o cerere de amânare formulată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, prin care solicită să i se comunice motivele de apel, pentru a-și putea preciza poziția, după care, instanța procedează la ascultarea inculpatului apelant, a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Apărătorul inculpatului apelant lasă la aprecierea instanței față de cererea de amânare.
Procurorul solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere motivele invocate în cerere.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, întrucât, în cauzele penale motivele de apel nu se comunică părților.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.a Cpp întrucât fapta nu există, arătând că din tot probatoriul administrat în cauză nu rezultă nici o dovadă de constrângere a părții vătămate; dacă această constrângere ar fi existat, ar fi rezultat din raportul de expertiză medico-legală; adevăratul motiv al acuzării îl constituie o răzbunare din partea celor două fiice ale inculpatului, fiica cea mare având 23 ani, care doresc să îi ia casa acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, probele care au stat la baza condamnării inculpatului rezultând cu prisosință din dosarul cauzei.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 89 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 20 rap. la art. 197 alin. 2 lit.b ind.1 și alin. 3 teza 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru tentativă de viol.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e, Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 20 rap. la art. 203 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru tentativă de incest.
În baza art. 197 alin.2 lit.b ind. 1 și alin. 3 teza 1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru viol.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e, Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 203 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:
-6 (șase) ani închisoare, pentru incest.
În baza art. 33 lit. a și b, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, rezultând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de12 ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 Cod penal lit. a, b, d, e Cod penal.
În baza art. 35 alin. 3 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, anume interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal, pe o durată de 5 ani.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale către persoana vătămată, reprezentantă de Direcția generală de asistență socială și protecția copilului
Din probele administrate în cauză și anume: declarația părții vătămate, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, și, coroborate cu probațiunea administrată în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico-legală, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor instanța a reține următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 11.12.2007, inculpatul s-a aflat la locuința sa, împreună cu fiica sa și fosta concubină, în timp ce fiica mai mare a inculpatului, numita, plecase în Ungaria chiar în după-amiaza acelei zile. După ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a dus la culcare în jurul orei 2200, iar a plecat împreună cu la o gheretă din apropierea locuinței, pentru a face mici cumpărături.
de gândul că la întoarcerea acasă, va pleca la locuința sa, iar ea va rămâne doar cu tatăl aflat în stare de ebrietate, i-a relatat despre faptul că îi este frică să rămână doar în compania tatălui său, întrucât acesta "se dă la ea", relatându-i o întâmplare ce a avut loc cu câțiva ani în urmă, când, de asemenea, tatăl său a încercat să întrețină un raport sexual cu ea, în timp ce în vizită la locuința lor se afla și prietena sa.
Auzind relatarea fetei și văzând-o speriată de perspectiva rămânerii acasă, a plecat la locuința sa, luând-o și pe cu ea.
În jurul orelor 2 sau 3 ale nopții, inculpatul s-a trezit și, văzând că nu e acasă, bănuind că a plecat cu, a sunat-o pe aceasta din urmă, cerându-i imperativ să o aducă acasă pe fiica sa.
s-a conformat cererii inculpatului, iar când au ajuns acasă, inculpatul a luat-o la bătaie pe, reproșându-i faptul că a părăsit locuința, plecând împreună cu fără înștiințarea sa. Văzând manifestarea violentă a inculpatului, a încercat să intervină în favoarea fetei, dar inculpatul i-a cerut să părăsească locuința, fapt care s-a și întâmplat pentru a fi evitat un scandal, ținând cont că inculpatul se afla sub influența alcoolului.
După plecarea, inculpatul a continuat agresiunea asupra fiicei sale, cerându-i la un moment dat să-și dea jos pantalonii. Întrucât fata a refuzat să se dezbrace, inculpatul a continuat să o lovească, refuzând propunerea acesteia de aoc hema pe vecina lor, o fostă concubină a inculpatului. În cele din urmă, speriată de comportamentul agresiv al tatălui său, și-a dat pantalonii jos, iar inculpatul a așezat-o cu spatele înspre el, întreținând cu aceasta un act sexual, prin constrângere; ulterior, inculpatul a continuat agresarea sexuală a fiicei sale, întreținând cu aceasta și un raport sexual oral.
A doua zi, s-a dus la școală, explicând colegilor că urmele de agresiune din zona feței au fost produse prin cădere, iar după terminarea programului școlar, aceasta s-a dus la vecina, căreia i-a cerut să o ducă la bunica sa ce locuia în cartierul, relatându-i vecinei ce i-a făcut inculpatul.
a dus-o pe fată la locuința bunicii sale, unde a rămas până a doua zi, când s-a întors din Ungaria sora sa care, constatând lipsa surorii sale, le-a contactat atât pe vecină cât și pe pentru a afla unde se află aceasta.
Fiind înștiințată de vecină despre faptul că aceasta a dus-o pe la bunică, împreună cu, s-au deplasat la locuința bunicii, unde au găsit-o pe minoră, care le-a relatat despre agresiunea sexuală la care a fost supusă de către tatăl său, arătând că nu mai dorește să se întoarcă acasă și nici să-și mai întâlnească tatăl.
împreună cu s-au deplasat direct la Direcția pentru Protecția Copilului A, după care au înștiințat organele de poliție despre fapta inculpatului.
De asemenea, instanța a reținut vinovăția inculpatului și cu privire la întâmplarea relatată de partea vătămată ca având loc pe când ea avea opt sau nouă ani. Astfel, la o dată care nu a putut fi stabilită cu certitudine, în timp ce la locuința familiei venise în vizită numita - prietenă a - inculpatul s-a întors seara acasă cu urme de lovituri pe corp și, fiind sub influența alcoolului, a început să-o agreseze pe fiica sa, aducându-i diverse reproșuri. de comportamentul inculpatului, s-a speriat și a început să plângă, fiindu-i teamă că va fi agresată și ea. Întrucât inculpatul s-a așezat pe pat împreună cu, numita s-a așezat pe un scaun situat în vecinătate, uitându-se la televizor.
În timp ce era așezată pe scaun, inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual cu fiica sa, aceasta relatând faptul că tatăl său i-a dat jos hainele, a întors-o cu spatele spre el și, fără a putea explica exact ce s-a întâmplat, își amintește că a făcut ceva în zona șezutului său, și prin urmare a durut-o foarte tare în acea zonă.
Din declarația martorei (fila 88) rezultă că aceasta, de frică, nu a îndrăznit să se uite înspre patul în care se afla inculpatul și, admițând că "totuși este posibil să se fi întâmplat ceva" fără ca ea să-și fi dat seama, susținând că nu a auzit nimic care să denote producerea unei relații sexuale.
Faptul că nu și-a dat seama ce s-a întâmplat este explicabil, având în vedere starea indusă de stres în care se afla și faptul că aceasta se uita doar înspre televizor, fiindu-i teamă să privească în altă direcție; pe de altă parte, aceasta nu a auzit ceva care să o conducă la ideea unei agresiuni sexuale, întrucât minora, de frică, nu a manifestat vreo opoziție verbală la atitudinea tatălui său, continuând să plângă, fapt care martorei nu i s-a părut neobișnuit, fiindcă fusese bătută deja de tatăl său.
După finalizarea agresiunii, cele două fete s-au culcat, fără ca să spună ce i s-a întâmplat, păstrând secret acest incident chiar și față de sora sa, căreia i-a relatat întâmplarea mult mai târziu, după producerea agresiunii din decembrie 2007.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, admițând doar că de-a lungul vremii, le-a mai aplicat corecții fizice celor doua fiice ale sale, când acestea făceau diverse greșeli, fără însă ca atitudinea sa să aibă vreo legătură cu consumul de alcool. Despre incidentul din noaptea de 11/12 decembrie 2007, inculpatul recunoaște că s-a întors acasă băut, după care, spre seară s-a culcat, la un moment dat trezindu-se și constatând absența de acasă a, pe care o lăsase în compania fostei concubine. La solicitarea sa, a adus-o pe acasă iar la întoarcerea sa, inculpatul recunoaște că a luat-o la bătaie pe fiica sa, fără însă aoa gresa sexual.
Inculpatul își explică acuzațiile fetei la adresa sa, prin faptul că aceasta ar fi fost "învățată" de să declare în acest fel, iar i-ar conveni să nu mai locuiască acasă, întrucât era mai mult singură și se plictisea; cu privire la mențiunea din raportul de constatare medico-legală că prezintă o deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi precizată, inculpatul o justifică prin aceea că fiica sa s-a împrietenit cu un băiat când a fost plecată în vacanță în Oltenia cu.
În apărarea sa, inculpatul i-a propus spre audiere pe martorii (fila 61) și (fila 89) care, de asemenea, au încercat să acrediteze ideea că s-ar afla sub influența nefastă a, că minora e posibil să fi avut vreun iubit, și că, în opinia lor, inculpatul nu s-ar fi putut preta la un asemenea comportament față de fiica sa, cu atât mai mult cu cât, a susținut că ea s-ar fi aflat în permanență la dispoziția inculpatului, locuind aproape și fiind concubina lui.
Instanța, nu poate da crezare apărărilor formulate de inculpat, susținute mai mult sau mai puțin fățiș de către cei doi martori menționați, care, se află în relații apropiate cu inculpatul (concubină, respectiv prieten), astfel că opinia lor este vădit subiectivă și neargumentată.
Cu privire la "influența" pe care (fostă concubină) ar fi avut-o asupra, inculpatul nu a putut explica instanței care ar fi fost interesul acesteia în a-i aduce inculpatului asemenea acuzații grave, cu atât mai mult cu cât relațiile cu acesta rămăseseră bune, vizitându-se chiar și după întreruperea relației de concubinaj. În ce-i privește pe cei doi martori, aversiunea acestora față de persoana este perfect explicabilă, având în vedere că este actuala concubină a inculpatului, aceasta fiind deranjată de faptul că fosta concubină păstrează relații apropiate cu membrii familiei, exprimându-se că l-a somat pe inculpat să aleagă între ea și cealaltă femeie, despre care nu s-a sfiit să arate că are o părere proastă; la fel și martorul, care este fostul iubit al și care a arătat că aceasta nu eop ersoană de calitate, părând că nu s-au despărțit în relații bune, martorul manifestând resentimente vizibile la adresa fostei sale iubite.
Inculpatul a mai încercat să acrediteze ideea că este posibil să fi avut relații intime cu alți băieți, dar această afirmație nu se bazează pe realitate, ținând cont în principal de susținerile fetei că nu a avut vreodată vreun iubit, minora prezentând maximă credibilitate, în opinia instanței; susținerile fetei sunt confirmate de depoziția numitei, precum și de cea a surorii sale,. Nu în ultimul rând, au fost menționate concluziile raportului de evaluare psihologică întocmit de reprezentanta Direcția Generală se Asistență Socială și Protecția Copilului A, imediat după denunțarea faptei (fila 60), în sensul că minora prezintă portretul unui copil sexual recent și o atitudine manifestă de respingere față de tată, declarând că nu mai dorește să se întoarcă în locuința familiei, pentru că acolo i-a fost pricinuită multă suferință.
Un element important în probațiunea cauzei l-a reprezentat depoziția numitei - fiica mai mare a inculpatului, care nu numai că acordă credibilitate acuzațiilor aduse de sora sa, dar și conturează un profil moral îndoielnic al inculpatului, susținând că tatăl său obișnuia să se lege de fete pe stradă, avea un limbaj vulgar, cu conotații sexuale, aducea acasă în prezența copiilor diverse femei "de stradă", ținea sub pat reviste porno și avea un comportament nepotrivit din punct de vedere al decenței, în prezența copiilor săi. Acest comportament nepotrivit, cu conotații sexuale, a fost confirmat și de martora (fila 62), care, venind în vizită la prietenul său (fiul inculpatului), a fost surprinsă de atitudinea inculpatului, care, i-a desfăcut fermoarul bluzei și a încercat să o sărute.
În concluzie, instanța a reținut ca indubitabilă vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor penale de care este acuzat. În concret, fapta inculpatului, care în data de 11 decembrie 2007, prin constrângere, a întreținut un act sexual cu fiica sa minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol - prevăzută de art. 197 alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I Cod penal și ale infracțiunii de incest - prevăzută de art. 203 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului, care în cursul anului 2002 sau 2003 (nu s-a putut stabili cu exactitate data), a încercat, prin constrângere, să întrețină un act sexual cu fiica sa minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de viol - prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I Cod penal, și tentativă de incest - prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 203 Cod penal; instanța nu a reținut forma consumată a faptelor, având în vedere că minora, datorită trecerii timpului și vârstei fragede, nu-și mai amintește cu exactitate ce anume i-a făcut tatăl său, reținând însă că a durut-o în zona șezutului; pe de altă parte, este evident că minora nu face deosebire între act sexual normal și act sexual anal, cu atât mai mult cu cât ea, în permanență a stat așezată cu spatele înspre tatăl său, așa că este explicabil faptul că a localizat durerea în zona dorsală.
La stabilirea pedepselor instanța a ținut seama de disp. art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul concret ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, persoana inculpatului, atitudinea procesuală nesinceră avută, situația antecedentelor penale (fila 38 urmărire penală), împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva sentinței Tribunalului Arada declarat apel inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales a inculpatului ambii solicitând achitarea întrucât faptele nu există.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art.371 al.2 cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Pe baza probatoriului administrat în cauză instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului iar încadrarea juridică a faptelor este legală.
Cu privire la fapta petrecută în perioada anilor 2002-2003, când partea vătămată avea vârsta de 8-9 ani, se constată că aceasta este dovedită cu declarația părții vătămate care se coroborează cu declarația martorei.
Partea vătămată a relatat că într-o seară din perioada respectivă, în timp ce se afla acasă împreună cu martora, a intrat în camera în care se aflau inculpatul, în stare de ebrietate, fiind complet gol de la brâu în jos. Inculpatul s-a așezat în patul în care se aflau cele două fete motiv pentru care martora a coborât din pat și s-a așezat pe un scaun. Partea vătămată a vrut să coboare din pat dar inculpatul nu i-a dat voie, a dezbrăcat-o de la brâu în jos și a încercat să întrețină un act sexual cu ea, respectiv să-i introducă penisul în anus, însă nu a reușit întrucât partea vătămată a acuzat dureri în zona anusului.
Martora menționată a confirmat susținerile părții vătămate, declarând că a fost în locuința părții vătămate, însă a arătat că în momentul în care inculpatul s-a urcat în pat lângă partea vătămată, ea a coborât și s-a așezat pe un scaun și nu s-a mai uitat înspre inculpat de frică să nu fie și ea bătută așa cum s-a întâmplat cu partea vătămată.
Despre această întâmplare partea vătămată i-a povestit și surorii sale, care a confirmat că la începutul lunii decembrie 2007, partea vătămată i-a spus că îi este frică să stea cu tatăl său deoarece anterior "s-a dat la ea", relatând și despre incidentul menționat mai sus.
Fapta petrecută în data de 11/12.2007 este și ea dovedită cu declarația părții vătămate și cu declarațiile martorilor, și.
Așa cum rezultă din probele administrate, la data menționată mai sus, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, după care a fost constrânsă să întrețină cu el un raport sexual anal și apoi oral, iar în final a obligat-o să îl lingă în zona anusului.
Despre cele întâmplate partea vătămată a relatat martorelor, - sora părții vătămate, precum și martorei, aceiași versiune fiind declarată de fiecare martoră.
Astfel, aflând ce s-a întâmplat, martora a dus-o pe minoră la bunica acesteia, de unde aceasta a fost dusă de sora sa și de martora la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și de Protecția Copilului, și Exploatat din
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și profilul moral îndoielnic al inculpatului, conturat din declarațiile martorei, fiica mai mare a inculpatului, care a declarat că inculpatul obișnuia să se lege de fete pe stradă, avea un limbaj vulgar cu conotații sexuale, aducea în casă în prezența copiilor diverse femei și avea un comportament nepotrivit din punct de vedere a decenței, în prezența copiilor.
Același tip de comportament rezultă și din declarația martorei, care, fiind în locuința părții vătămate în vizită la fiul inculpatului, a fost surprinsă de atitudinea inculpatului care i-a desfăcut fermoarul bluzei și a încercat să o sărute.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare prev. art. 72 Cp, având în vedere gravitatea și pericolul social ridicat al faptelor comise, precum și circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Prin urmare, apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 379 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct.1 lit.b Cpp respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 89 din data de 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu părțile vătămate.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. /15.10.09
Tehnored. /28.10.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu
