Violul (art.197 cod penal). Decizia 109/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.109/A/2009
Ședința secretă din 09 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.419 din 08 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.1 și 3.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă, reprezentantul legal și autoritatea tutelară Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Instanța, declară ședința secretă, având în vedere natura cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită efectuarea unei expertize psihiatrice, care să ateste dacă la momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea sau nu discernământ. Nu deține acte medicale, dar își întemeiază cererea pe referatul de evaluare, în care se arată că inculpatul suferă de boli psihice.
Reprezentantul Parchetului lasă la aprecierea instanței efectuarea expertizei psihiatrice, având în vedere că nu există la dosar acte medicale din care să rezulte anumite afecțiuni de care ar suferi inculpatul.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, privind efectuarea unei expertize psihiatrice, având în vedere că, pe de o parte nu s-au depus la dosar acte medicale justificative în acest sens, iar pe de altă parte, din actele dosarului și poziția procesuală a inculpatului, nu se constată că există vreo îndoială cu privire la discernământul inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită efectuarea unui nou referat de evaluare psihosocială pentru inculpat, care să aibă în vedere cursurile urmate de inculpat în cadrul penitenciarului și să se constate eventualele progrese făcute de acesta. Se impune efectuarea unui nou referat, întrucât cel care a fost întocmit cu ocazia judecării cauzei pe fond conține dispoziții contradictorii, respectiv se arată inițial că nu există șanse de reintegrare, ca apoi să se arate că inculpatul înțelege gravitatea faptei și că nu există șanse de recidivă.
Reprezentantul Parchetului apreciază că nu este utilă proba solicitată, întrucât există deja la dosarul cauzei referatul de evaluare psihosocială privind pe inculpat.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului privind efectuarea unui nou referat de evaluare, având în vedere că acesta a fost întocmit în funcție de starea la acel moment a inculpatului. Referitor la progresele privind reintegrarea în societate, acestea pot fi valorificate ulterior, în contextul în care s-ar formula o cerere de liberare condiționată, în funcție de rămânerea definitivă a hotărârii și a soluției procesuale.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului-verbal depus la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii faptei, nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. În opinia sa, inculpatul necesită un tratament medical, în locul unei pedepse cu închisoarea.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate doar sub aspectul pedepsei principale aplicate și judecând cauza, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, aceasta fiind foarte mare, deși fapta comisă este foarte gravă. Arată că se poate aplica o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită efectuarea unei expertize psihiatrice sau reducerea pedepsei aplicate, considerând că aceasta este foarte mare raportat la fapta comisă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 419 din 8 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.197 al.1 și 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 28.02.1989, CNP -, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de Poliția D, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în com., sat, nr.120 A, jud.C, în prezent deținut în penitenciarul Gherla, la pedeapsa de:
- 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În temeiul art.71 pen. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen.
În temeiul art.197 al.1 și 3 Cod enal, art.53 pct.2 lit.a, art.64 lit.a teza a II-a, art.65 și art.66 pen. s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de la 10.06.2009 și până la zi.
În temeiul art.350 al.1 pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.14 pr.pen. art.346 pr.pen. rap. la art.998 civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, reprezentant legal al părții vătămate, domiciliați în com., sat, nr.122, jud.
În temeiul art.191 al.1 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1000 lei din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției, baroului C - d-nei. av..
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin Rechizitoriul cu nr.718/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 3.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 al.1 și 3.pen.
În esență prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că la începutul lunii mai 2009, prin amenințare cu un cuțit și prin imobilizarea cu ajutorul unui lanț a părții vătămate în vârstă de 10 ani, a întreținut cu acesta un raport sexual anal.
Analizând actelor și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată este în vârstă de 10 ani și în cursul lunii mai 2009 se de-a v-ați ascunselea împreună cu martorul, de asemenea în vârstă de 10 ani, în curtea acestuia din urmă.
La un moment dat, în curte a apărut inculpatul, care locuiește în apropiere, a luat- pe partea vătămată în brațe și a dus-o în grajdul de vite, închizând ușa.
În grajd inculpatul a legat partea vătămată cu lanțul de la vite de gât a scos un briceag și a amenințat partea vătămată că dacă va spune cuiva ce s-a întâmplat o să o omoare. Apoi inculpatul și-a dat jos pantalonii, a dezbrăcat partea vătămată de același articol vestimentar și a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată.
În același timp, martorul a constatat că partea vătămată lipsește din curte și întrucât a auzit strigăte din grajd a forțat ușa acestuia pentru a intra. Când martorul a reușit să deschidă ușa l-a văzut pe inculpatul care tocmai se îmbrăca precum și pe partea vătămată, legată în jurul gâtului cu lanțul din iesle și cu pantalonii lăsați jos. Martorul a mai precizat că a văzut în mâna inculpatul un cuțit și că acesta plecat din grajd la apariția sa fără spune ceva.
Partea vătămată l-a rugat pe martor să-l dezlege, i-a povestit ce s-a întâmplat și l-a rugat să nu mai spună nimănui, fiindu-i atât rușine de cele întâmplate cât și frică de inculpat, având în vedere amenințările acestuia. De asemenea, la un interval de câteva zile, partea vătămată s-a întâlnit pe stradă cu inculpatul care a proferat aceeași amenințare.
Inculpatul nu a dorit să dea declarații în fața instanței de judecată prevalându-se de dispozițiile art.70 alin.2 pr.pen. iar în faza de urmărire penală inițial nu a recunoscut comiterea faptei iar ulterior a arătat că a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată însă l-a solicitarea acestuia.
Apărarea inculpatului este infirmată de probatoriul administrat în cauză respectiv declarația părții vătămate, declarația martorului care susțin starea de fapt descrisă mai sus, și chiar declarația inculpatului care arată că într-adevăr a legat-o pe partea vătămată cu lanțul. Or, în măsura în care partea vătămată a consimțit la raporturile sexuale, așa cum susține inculpatul, de ce ar mai fost necesară imobilizarea părții vătămate?!
În drept, fapta inculpatului care în cursul lunii mai 2009, prin constrângere și amenințare, a întreținut cu partea vătămată, în vârstă de 10 ani, un raport sexual anal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 și 3.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev.de art.72 pen. respectiv limitele legale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și scopul pedepsei prev. de art.52 pen.
Astfel, limitele legale de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de către inculpat sunt de 10 la 25 ani închisoare iar gradul de pericol social a faptei comise, instanța de judecată a apreciat că este deosebit de ridicat având în vedere fapta comisă în materialitatea ei și consecințele acesteia asupra dezvoltării ulterioare a părții vătămate, în vârstă de doar 10 ani. Deosebit de relevant sub acest aspect este Raportul psihologic nr.3939/II/2/II din 2.07.2009 întocmit părții vătămate de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Centru Județean de Intervenție pentru Copilul C (16).
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta nu a dorit să dea declarații în fața instanței de judecată iar cele din faza de urmărire penală au fost nesincere. De asemenea, din Raportul de evaluare întocmit acestuia de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (33) rezultă că acesta nu conștientizează gravitatea faptei comise învinovățind partea vătămată pentru consecințele pe care le suferă el. Pe parcursul judecării cauzei inclusiv la ultimul cuvânt, inculpatul nu a manifestat în fața instanței de fond, cel puțin nu manifest, nici un sentiment de regret față de fapta comisă.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale (19 dosar, ) instanța de judecată a avut-o în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, în cadrul limitelor speciale.
Astfel, față de aspectele mai sus indicate, instanța de judecată a apreciat că o pedeapsă de 18 ani închisoare este o pedeapsă dată cu respectarea criteriilor prev. de art.72 pen. și în măsură să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și în urma judecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege cu motivarea în esență că, inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei și a manifestat sinceritate și regret în cursul procesului penal astfel că i se pot reține circumstanțe atenuante.
Examinând probele dosarului, Curtea va constata că apelul declarat în cauză este fondat.
Instanța de fond ca urmare administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv, procesul-verbal de consemnarea plângerii penale, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr. 4000/II/E/17, declarațiile martorilor, raportul de evaluare psihologică a victimei, declarațiile inculpatului și referatul de evaluare psiho-socială întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluja reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de viol prev și ped de art. 197 alin 1 și 3 din Codul penal.
Cu ocazia judecării apelului, inculpatul a fost de acord să dea o declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare cu unele nuanțări dar care nu modifică starea de fapt și totodată a manifestat regret față de fapt comisă. (13 dosarul instanța de apel).
Astfel, în esență inculpatul la începutul lunii mai 2009 pe timp de zi prin imobilizarea părții vătămate în vârstă de 10 ani prin legarea acesteia cu un lanț de iesle și prin amenințarea acesteia cu un cuțit a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal adică, gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire al acesteia precum și persoana inculpatului, însă pedeapsa aplicată de 18 ani închisoare este prea mare.
Însă, numai absența antecedentelor penale precum și poziția de recunoaștere și regret manifestată de către inculpat cu ocazia soluționării apelului, singurele date pozitive nu implică în mod automat reținerea de circumstanțe atenuante de către instanță.
În procesul de individualizare a pedepsei reținerea de circumstanțe atenuante este facultativă pentru instanță și nu obligatorie și trebuie raportată atât la conduita inculpatului dar și la natura și gravitatea infracțiunii comise, precum și consecințele faptei asupra dezvoltării psihice și fizice a părții vătămate în vârstă de 10 ani prin prisma și a raportului psihologic întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Centrul Județean de Intervenție Copilului C, iar pe de altă parte inculpatul nu a depus diligențe pentru achitarea despăgubirilor civile astfel că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Având în vedere că, în fața instanței de apel inculpatul a fost de acord să fie audiat ocazie cu care acesta și-a exprimat regretul sincer față de fapta comisă pe care totodată a și recunoscut-o Curtea va aprecia că se impune o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicată respectiv reducerea acesteia însă fără să îi fie reținută și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În contextul celor impuse mai sus, Curtea în baza art. 379 pct 2 lit a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 28 februarie 1989) arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.419/2009 a Tribunalului Cluj, pe care o va desființa doar sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și judecând cauza în aceste limite va condamna inculpatul apelant în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de:13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.1 și 3.pen.;
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise precum și urmările acesteia, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 383 alin 11Cod procedură penală se va menține starea de arest preventiv a inculpatului având în vedere că nu a intervenit nici o schimbare în ceea ce privește situația acestuia care ar putea justifica revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a acestuia precum și faptul că temeiul respectiv art. 148 lit f Cod procedură penală nu s-a schimbat ci dimpotrivă s-a confirmat inculpatul fiind deja condamnat în prima instanță precum și în apel la o pedeapsă privativă de libertate de 13 ani închisoare.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant durata arestului preventiv începând cu data de 10 iunie 2009 și până în 09 noiembrie 2009.
În baza art. 189 Cod procedură penală în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 28 februarie 1989) arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.419/2009 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează doar sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și judecând cauza în aceste limite:
Condamnă inculpatul apelant în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de:
- 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.1 și 3.pen.;
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant durata arestului preventiv începând cu data de 10 iunie 2009 și până în 09 noiembrie 2009.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./
6 ex./24.11.2009
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Valentin Chitidean
