Violul (art.197 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.11

Ședința publică din 26 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Monica Vadana

JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu

GREFIER: - - -

*********************************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.

Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul și de partea civilă și Serviciul de Ambulanță B, împotriva sentinței penale nr.380/D/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul - inculpat C-tin, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, apelanta - parte civilă, în nume propriu și în calitate de consilier juridic pentru Serviciul de Ambulanță B, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în discuție admisibilitatea apelului declarat de partea civilă Serviciul de Ambulanță

Reprezentantul Serviciului de Ambulanță, consilier juridic, arată că amenda a fost aplicată în sarcina sa și solicită să se considere că apelul a fost declarat în nume personal de.

Reprezentantul Ministerului Public, față de motivele invocate, consideră că apelul este personal al consilierului juridic.

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Apărătorul apelantului - inculpat, avocat, arată că apelul este formulat referitor la cuantumul pedepsei, de 12 ani închisoare cu executare. Precizează că este adevărat că fapta este gravă, dar solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are discernământul mult diminuat și nu poate fi comparat cu o persoană care ar fi săvârșit fapta în cunoștință de cauză. Solicită să se aprecieze asupra apelului și să se dispună în consecință. Cu privire la starea de arest, lasă soluția la aprecierea instanței. Solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.

Apelanta, arată că față de înscrisurile de la filele 79-82 din dosarul de fond, solicită să se constate că cererile privind comunicarea de relații au fost comunicate din 15.09 și a doua oară în data de 08.10. Solicită admiterea apelului, anularea amenzii de 500 RON și în subsidiar, în baza art.198 lit. a CPP, să se considere răspunderea comitentului față de fapte și nu răspunderea personală a prepusului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.2 lit.¹și lit.c și al.3 teza I și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prev. de art.203 Cp. Precizează că pedepsele pronunțate sunt în apropierea minimului special. Față de împrejurările săvârșirii infracțiunii, respectiv întreținerea de relații sexuale anale cu fiica sa în vârstă de 1 an și 9 luni, leziunile grave provocate părții vătămate ce au necesitat 60 de zile de îngrijiri medicale, față de modalitatea săvârșirii faptei și urmările produse, pedeapsa nu poate fi coborâtă așa cum a solicitat inculpatul. Susține că pedeapsa aplicată este prea mică, orientată spre minimul special. Afirmă că, chiar dacă expertiza psihiatrică a stabilit că inculpatul suferă de anumite afecțiuni, a mai stabilit și că a săvârșit infracțiunea cu discernământ. Solicită menținerea pedepsei. Cu privire la apelul părții civile, față de relațiile înaintate de Tribunalul Bacău, solicită admiterea apelului. Cu privire la starea de arest, solicită menținerea acestei stări, acest lucru impunându-se față de gravitatea faptei, periculozitatea inculpatului și față de natura infracțiunii. Solicită să se deducă perioada executată prin arest preventiv.

Apelantul - inculpat C-tin arată că nu există probe de vinovăție, nu a fost găsit sânge. Susține că este bolnav. Solicită judecarea în stare de libertate.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.380/D din data de 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la 15.10.1973 în M, jud. B, domiciliat în M, str. -, nr. 121, jud. B, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, cu 1 copil minor, fără antecedente penale, - -, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) viol, prevăzută de art. 197 alin.1 și 2 lit.b/1, c, alin.3 teza I Cod penal, la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare i 10 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b, d și e Cod penal și;

b) incest, prevăzută de art. 203 Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art.33, 34 lit.b și 35 alin.1 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute: 12 (doisprezece) ani închisoare pedeapsă principală și 10 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b, d si e Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 11.05.2009 la zi.

Potrivit art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.113 Cod penal și art. 429 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea la tratament medical a inculpatului până la însănătoșire și comunicarea măsurii de siguranță locului de deținere.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006, modificata prin art.1 pct. 34 din G nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în sumă de 9.486,95 lei către Spitalul de Pediatrie B și în sumă de 1104,48 lei către Spitalul de Urgenta M, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act ca Serviciul de Ambulanță Județean B și reprezentantul legal al părții vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 24.10.2008, soția inculpatului a plecat din domiciliul său în vizită la o soră, lăsând minora - partea vătămată în grija inculpatului până la 25.10.2008 orele 16,00.

Profitând de lipsa soției sala de acasă, inculpatul C-tin, tatăl minorei, pe fondul unui intelect liminar și a unor afecțiuni psihiatrice vechi, a agresat-o sexual pe fiica sa.

Astfel, inculpatul a întreținut relații sexuale anale cu fiica sa, profitând de vârsta acesteia de 1 an și 9 luni, partea vătămată fiind în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința.

În momentul în care s-a întors în locuință, mama minorei a sesizat faptul că aceasta prezenta vânătăi în zona genitală și anală, fiind totodată murdară de sânge, motiv pentru care a încercat să meargă la spital cu fiica sa, fiind împiedicată de către inculpat.

A doua zi, 26.10.2008, ( ) i-a povestit surorii sale suspiciunile pe care le are cu privire la leziunile fiicei sale și comportamentul soțului său, motiv pentru care s-au deplasat la Spitalul mun. M împreună cu minora pentru investigațiile de rigoare.

În urma examinării minorei, din punct de vedere medico-legal, așa cum rezultă de altfel și din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 508/OF/28.10.2008 al Cabinetului de medicină Legală Mar ezultat faptul că aceasta a suferit un traumatism al coapselor și vulvo-perineal, soldat cu echimoze, infiltrat hemoragic vulvar, rupturi anale de sfincter anal și de rect cu incontinență anală. S-a concluzionat faptul că, aceste leziuni puteau fi produse în cadrul unei agresiuni sexuale, de dată recentă, și care în primă fază au necesitat pentru vindecare un nr. de 25-27 zile îngrijiri medicale.

Ulterior internării părți vătămate în spital și a primelor constatări medico-legale, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 228/OF//25.05.2009, a Cabinetului de Medicină Legală M, minora a necesitat intervenție chirurgicală prin sudura plăgilor anale și rectale și efectuarea unei colostomii impusă ca o manevră terapeutică chirurgicală de necesitate pentru șuntarea tranzitului intestinal și punerea în repaus a rectului și canalului anal în vederea cicatrizării.

S-a apreciat astfel că, față de examinarea medico-legală inițială, minora a mai necesitat încă 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, astfel încât numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare sunt în număr de 65-67 zile de la data producerii leziunilor.

Leziunile nu au fost de natură de a pune în primejdie viața victimei.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut ca mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângeri,declarația părții responsabile civilmente, copie certificat de naștere parte vătămată, copie certificat căsătorie, copie acte de identitate inculpat și soția sa, copie sentința civilă nr. 202/D/2009 a Tribunalului Bacău, secția civilă, copia foilor de observație clinică generală, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, adresa nr. 2923/2009 a Spitalului de Pediatrie B privind cheltuieli de spitalizare, depozițiile martorilor audiați, copie bilet externare a inculpatului, scrisoare medicală, copie bilet ieșire din spital, anchetă psiho-socială, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, avizul comisiei de avizare și control,raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care nu recunoaște săvârșirea infracțiunii.

În drept, faptele inculpatului au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol și de incest, prevăzute de art. 197 alin. 1 și 2 lit. b/1, c, alin. 3 teza I Cod penal și art. 203 Cod penal, pentru care inculpatul va fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a motivat că a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, gravitatea deosebită a acestora, vârsta extrem de fragedă a victimei (1 an și 9 luni), situația că era fiica inculpatului, consecințele faptelor asupra dezvoltării fizice și psihice a minorei, precum și periculozitatea inculpatului care este infractor primar, suferă de afecțiuni psihice, este oligofren, cu tulburări ale preferințelor sexuale - pedofilie, nu a recunoscut comiterea faptelor, apreciind că aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate spre minimul special prevăzut de lege sunt necesare și suficiente pentru reeducare inculpatului.

Se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b,d și e Cod penal având în vedere conținutul infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, instanța apreciind că acestuia trebuie să-i fie interzise dreptul de alege, precum și drepturile părintești și de a fi tutore sau curator.

Întrucât infracțiunile au fost comise în stare de concurs ideal, instanța în baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal și art. art. 35 alin. 1 Cod penal va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.

Se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.

Conform art. 88 cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată durata menținerii și arestării preventive a inculpatului de la 11.05.2009 la zi și se va menține starea e arest a inculpatului potrivit art. 350 Cod pr. penală.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3088/2008 a Br ezultă că inculpatul are tulburări de personalitate și comportament, este oligofren gr. I, are tulburări ale preferințelor sexuale.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 16055/13.11.2008 efectuat de IML I se reține că inculpatul a comis fapta cu discernământ și se recomandă tratament de specialitate în condiții de ambulatoriu conform art. 113 cod penal.

Având în vedere acestea, precum și că potrivit avizului Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul I, afecțiunile inculpatului necesită supraveghere și tratament de specialitate ce pot fi asigurate și în rețeaua, instanța în baza art. 113 cod penal și art. 429 al. 3 Cod pr. penală va dispune obligarea la tratament medical al inculpatului până la însănătoșire și comunicarea măsurii de siguranță locului de deținere.

În cauză s-au constituit părți civile Spitalul de Pediatrie B și Spitalul de Urgență M pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții vătămate.

Astfel, este angajată și răspunderea civilă delictuală a inculpatului și potrivit art. 313 din Lg. 95/2006 modificată va fi obligat să plătească despăgubiri civile către Spitalul de Pediatrie B - 9.486,95 lei și către Spitalul de Urgență M - 1104,48 lei.

Instanța va lua act că Serviciul de Ambulanță B și reprezentantul legal al părții vătămate R - nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.

Serviciul de Ambulanță Județean B și () au declarat apel împotriva încheierii din data de 08.10.2009, prin care s-a aplicat amenda judiciară în cuantum de 500 lei.

Apelul nu a fost criticat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărător, a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele de apel reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Apelantul Serviciul de Ambulanță Județean B și, în motivele scrise ale apelurilor au criticat încheierile din data de 08.10.2009 și, respectiv, din data de 06.11.2009, pentru următoarele motive:

1. In mod eronat si abuziv, peste limita investirii sale, completul de judecata a procedat la data de 08.10.2009, la amendarea personală a consilierului juridic al unității, ulterior dispunerii aplicării amenzii judiciare a unității B în cadrul ședinței publice din 08.10.2009 (în lipsa probelor existente, la nota telefonică cu managerul general al unității pentru a se confirma persoana vinovată de netrimiterea relațiilor la termenul din data de 08.10.2009 și fără a se pronunța expres cu privire la persoana responsabila - reprezentantul legal sau altă persoană, reaua - credință a completului de judecata constând în numirea persoanei consilierului juridic, fără acte în susținere ( fapt eronat, căci actele doveditoare existente la filele 237 - 238 dosar fond au fost transmise la nr. de fax - 0234 / -, conform înțelegerii telefonice dintre d-na judecător și consilierul juridic al instituției -, 07.10.2009, ora 15. 00, de a comunica pe data de 08.10.2009 la acest nr. de fax, cererea de constituire sau neconstituire parte civilă, după caz), fapt realizat peste limitele Codului d e procedură penală, având în vedere dispozițiile art. 287 alin.3, potrivit căruia instanța îsi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, ori, în
baza căror probe s-a pronunțat instanța?, regimul probatoriu reglementat de Codul d e procedură penala evocând înscrisurile, martorii, etc. iar lipsa acestora fiind evidentă în cauză.

2. Au fost nerespectate prevederii art.356 lit.c Cod procedură penală, de completul de judecata, conform căreia expunerea trebuie să
cuprindă analiza probelor și a elementelor de fapt care au servit drept temei pe latura
civila, ori, onorata instanță nu s-a pronunțat în baza unor probe. La dosarul cauzei nu există acte care să demonstreze culpa consilierului juridic al unității (fișa postului sau orice acte interne privind circuitul înscrisurilor în interiorul unității), mai
mult, atitudinea extensivă a doamnei judecător constând în convorbirea telefonică pe data
le 13.10.2009 și antepronunțarea sa precum că indiferent ce act depuneți pentru
scutire de amenda judiciara tot nu admite cererea.

3. Se solicită să se aibă în vedere faptul că în mod greșit instanța a susținut că trimiterea actelor, se face prin poștă, iar nu pe orice cale; ori, la data de 08.10.2009,
ora 6,52 (deoarece faxul unității are deficiență tehnică, afișând ora eronat),
consilierul juridic a procedat, așa cum
prezentat și in Memoriul depus către Tribunalul Bacău, la data de 14.10.2009,
transmiterea cererii de constituire parte civila și suplimentar cererile aferente dosarelor nr-, - și nr- cu termen de judecata la data de 08.10.2009, conform convorbirii telefonice avute cu doamna judecător, care a solicitat depunerea personală a acestor acte în dimineața zilei de 08.10.2009.

La data de 08.10.2009 consilierul juridic a efectuat delegație la Tribunalul Neamț și la Judecătoria Piatra Neamț, conform actului de delegație și foii de parcurs confirmate cu ștampile și semnături ale reprezentanților acestor instanțe, fiind în imposibilitate de a preda actele (știut fiind faptul că este singura jurista a unității). De aceea, a procedat la data de 08.10.2009, la ora matinala 6,52 la transmiterea prin fax a cererilor susmenționate, pentru încadrarea în termenul acordat de doamna judecător-08.10.2009, până în ora 9, 00, deoarece la ora 7,00, conform delegației depuse la dosar, a plecat cu autosanitara - spre instanțele judecătorești din județul

4. În mod greșit în încheierea de respingere a cererii de scutire a amenzii din data de 06.11.2009, a invocat că după un timp faxul se șterge și că relațiile trebuie depuse prin poștă și nu a avut în vedere emoriului justificativ cu probatoriu, acte în susținere, fișe de pontaj, delegație, foaieeparcurs, adresa din data de 08.10.2009, reprezentând cererea de constituire parte civilă, OK-ul fax-ului din data de 08.10.2009 - ora 6, 52 precum i cererile comunicate anterior la data de 16.09.2009, ora 11,42 și -le aferente pentru termenul de judecata din data de 08.10.2009 existente atașate la dosarul de fond - filele 226 - 241.

5. Deși potrivit art.24 Cod procedură penală parte civilă este B și nu reprezentantul intereselor juridice în instanță, în speță, consilierul juridic, reprezentantul legal are responsabilitate pentru persoana juridică pe care reprezintă, cu mandat de stabilire a persoanelor vinovate din cadrul unității, moment până la care răspunderea materiala o deține comitentul, prin reprezentantul legal, urmând a se recupera eventualul prejudiciu de la prepușii - salariați aflați in raport de muncă cu instituția ), a fost amendat consilierul juridic. Pe baza normelor interne ale unității care nu cad în sarcina completului de judecată, managerul unității stabilește gradul de vinovăție și răspunderea proporțională a salariaților implicați, si nu a judecătorului, care în mod abuziv și fără probatoriu scris și nici măcar verbal motivat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 08.10.2009 i ulterior 06.11.2009 când a avut la dispoziție actele depuse in susținere de consilierul juridic, cu vădita rea-credința nu a pus în discuție actele conforme cu originalul și nici nu le-a luat în considerare în momentul în care a respins cererea de scutire de plata amenzii judiciare.

Prima adresă primită la secretariatul unității a fost înregistrată oficial la data de 14.07.2009, când consilierul juridic se afla în concediul de odihnă ( 01.07.2009 -17.07.2009; 20.07.2009 - 21.07.2009 ), potrivit copiei fisei de pontaj / iulie 2009 -anexa 1. Conform procedurii interne, consilierul juridic transmite actele spre rezolvare compartimentului Statistică împuternicit prin atribuțiile de serviciu a furniza datele în scris, pe respectiva adresa primită, cu privire la eventualele cheltuieli de transport sanitar anexate dosar. ( nu este nicidecum culpa consilierului juridic al unității care nu are calitate pers onală procesuală, art. 42-43 Cod procedură penală, ci doar reprezintă interesele juridice al unității angajatoare, răspunderea nefiind a prepusului si nici a comitentului, în situația de față).

A două adresă primită la secretariatul unității a fost înregistrată oficial la data de 25.08.2009, când în baza fișei de pontaj / august 2009 - poz. 4, anexata în copie xerox, consilierul juridic al unității se afla în concediul de odihnă ( 24.08.2009 - 31.08.2009 ).

A treia adresă primită la sediul unității, prin secretariat, 08.09.2009, consilierul juridic al unității se afla în prima zi de serviciu, ulterior efectuării pontajului / septembrie 2009 - poz. 4 ( cu efectuare concediul de odihna 01.09.2009- 07.09.2009 si 14.09.2009 ) - anexa 3 fost predată, în raport de circuitul intern al documentelor unității, Compartimentului Statistică, iar la data de 15.09.2009, cu adresa oficiala nr. 7209/15.09.2009 s-au transmis relațiile solicitate prin fax către Tribunalul Bacău - Secția Penală la data de 16.09.2009 ( conform - ora 11, 56 )- anexat in copie - anexa 4.

La data de 08.10.2009, ulterior notei telefonice la ora 5, 52 ( ora eronat înregistrată în fax-ul, fax neprogramat corect din punct de vedere tehnic, ora reală fiind 6,52 ), s-a transmis fax / 0234 / 207.606, către Tribunalul Bacău ( anexam copia - ului, fax compus din 5 ( cinci ) pag. la nr. fax confirmat telefonic / 07.10.2009 de doamna judecător - anexa 5.

În urma convorbirii telefonice din data de 1 3.10.2009 a consilierului juridic cu Arhiva Tribunalului Bacău - Secția penală, s-a confirmat de personalul angajat, stocarea tuturor fax-lor din perioada septembrie - octombrie 2009, din lipsa materialelor consumabile - toner si cartuș; posibilitatea verificării primirii actelor transmise fax la data de 16.09.2009 si 08.10.2009 fiind aplicabilă la data descărcării aparatului - fax nr 0234 / 207.606, odată cu primirea rechizitelor corespunzătoare ( la acea oră nu exista posibilitatea convorbirii telefonice pentru confirmarea primirii actelor cu caracter urgent, cum de altfel s- precizat in scris pe documentele transmise si anexate astăzi ). O situație similară s-a înregistrat cu Judecătoria Podu Turcului, când în lipsa primirii fax-lor, pe motivul inexistenței rechizitelor consumabile, ne-a telefonat d-ra. grefier - șef / septembrie 2009 și ne-a anunțat despre neprimirea fax - lor, cu obligația transmiterii prin corespondență.

Singura juristă unității gestionează juridic 727 dosare penale, cu imposibilitate de prezentare fizică în instanță, sau de depunere a actelor la judecătorul de serviciu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.287, 356 lit.c, art.362 lit.f și alin.1 lit. f, art.363, 367, 379 alin.2 lit.a, art.382 alin.3, art.24, 62 - 64, art.175, 181, 198 lit. Cod procedură penală.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins apelul declarat de inculpat, apelul Serviciului de Ambulanță Județean B va fi respins ca inadmisibil, iar al numitei va fi admis, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a făcut o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.

Examinând probele administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de consemnare a plângeri, declarația reprezentantului legal al minorei, copia certificatului de naștere al părții vătămate, copia certificatului de căsătorie, copiile actelor de identitate ale inculpatului și soției acestuia, copia sentinței civile nr. 202/D/2009 a Tribunalului Bacău - Secția civilă, copia foilor de observație clinică generală, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală, adresa nr. 2923/2009 a Spitalului de Pediatrie B, privind cheltuieli de spitalizare, depozițiile martorilor:, și, ancheta psiho-socială, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, care nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor, C reține că situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect reținută.

Astfel, apelantul-inculpat este căsătorit cu ().

Din relațiile de căsătorie a rezultat minora, născută la data de 02.12.2006-fl.10 dosar urmărire penală.

Profitând de lipsa soției sala de acasă, inculpatul C-tin, tatăl minorei, pe fondul unui intelect liminar și a unor afecțiuni psihiatrice vechi, a agresat-o sexual pe fiica sa.

Inculpatul a întreținut relații sexuale anale cu fiica sa, profitând de vârsta acesteia de 1 an și 9 luni, partea vătămată fiind în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința.

A doua zi, 26.10.2008, ( ) i-a povestit surorii sale suspiciunile pe care le are cu privire la leziunile fiicei sale și comportamentul soțului său, motiv pentru care s-au deplasat la Spitalul municipiul M împreună cu minora pentru investigațiile de rigoare.

S-a concluzionat faptul că, aceste leziuni puteau fi produse în cadrul unei agresiuni sexuale, de dată recentă, și care în primă fază au necesitat pentru vindecare un nr. de 25-27 zile îngrijiri medicale.

Ulterior internării părți vătămate în spital și a primelor constatări medico-legale, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 228/OF/25.05.2009, a Cabinetului de Medicină Legală M, minora a necesitat intervenție chirurgicală prin sudura plăgilor anale și rectale și efectuarea unei colostomii impusă ca o manevră terapeutică chirurgicală de necesitate pentru șuntarea tranzitului intestinal și punerea în repaus a rectului și canalului anal în vederea cicatrizării.

S-a apreciat astfel că, față de examinarea medico-legală inițială, minora a mai necesitat încă 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,astfel încât numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare sunt în număr de 65-67 zile de la data producerii leziunilor.

S-a mai concluzionat că leziunile nu au fost de natură de a pune în primejdie viața victimei.

Așa cum se arăta, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, printre altele, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, persoana inculpatului, cât și circumstanțele care atenuează, dar și cele care agravează răspunderea penală.

Atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate cât și modalitatea de executare, prima instanța de fond a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, gravitate care rezultă și din consecințele produse, un număr de 65-67 zile îngrijiri medicale, dar cu deosebire trauma psihică suferită de minora de doar 1 an și 9 luni și repercursiunile asupra dezvoltării sale fizice și psihice ulterioare.

Referitor la aplicarea pedepselor complementare și accesorii, Curtea reține următoarele:

Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-

consecințelor juridice cu situația care le-a creat este o noțiune generală regăsită atât în Constituția României (art.53 alin.2 -restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-), cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului(ingerința statelor prin restrângerea exercițiului anumitor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit), dar și în dreptul penal român.

Printre principiile fundamentale ale dreptului penal este și principiul individualizării sancțiunilor de drept penal.

Conformându-se principiului constituțional mai sus prezentat în ceea ce privește pedepsele principale, legiuitorul asigură echilibrul între dreptul care face obiectul limitării prin sancțiunea penală aplicată inculpatului - libertatea persoanei și valoarea socială a cărei protecție a determinat limitarea - în cazul nostru dreptul de proprietate.

Individualizarea trebuie să conducă la stabilirea unei sancțiuni care să reflectein abstractogravitatea atingerii valorii sociale ocrotite.

Criteriile de individualizarea au în vedere stabilirea și aplicarea pedepselor,indiferent dacă este vorba despre pedepse principale, complementare sau accesorii.

Anterior modificării, Codul penal prevedea că interzicerea exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, intervenea de drept, fără nici o distincție între diversele categorii de drepturi atunci când pedeapsa principală este privativă de libertate.

Ca urmare a modificării intervenite prin Legea nr.278/2006, desigur și având în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul și împotriva României și a necesității armonizării legislației românești cu cea europeană, interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.d și e Cod penal, se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

a contrario,potrivit actualelor dispoziții de drept penal, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a-c Cod penal, operează de drept, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Faptul că legiuitorul a prevăzut, că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a-c Cod penal, operează de drept, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei se justifică prin aceea că este posibil ca în săvârșirea anumitor infracțiuni inculpații să se fi folosit de anumite funcții sau profesie, condiții în care s-ar justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c Cod penal.

În ceea ce privește interzicerea dreptului de a alege trebuie dezvoltate câteva aspecte.

Așa cum este cunoscut, pentru a se asigura respectarea drepturilor omului, statele au obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere drepturilor recunoscute, dar și obligației de a face, de a lua toate măsurile care se impun pe plan intern, legale, administrative sau judiciare, spre a se asigura respectarea acelorași drepturi.

Modificarea legislativă corespunde cerinței prevăzute de art.20 din Constituția României care reclamă o atenție sporită în observarea corelației dintre actele internaționale și dreptul românesc, cu obligația pentru legiuitor de a verifica dacă proiectele de legi se corelează cu tratatele internaționale ratificate de România, ceea ce legiuitorul a făcut în privința dreptului la viața privată și viața de familie, garantat de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se impunea să se aibă în vedere și corelarea dispozițiilor legii penale cu art.3 din Protocolul 1 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( veziCauza Hirst împotriva Marii Britanii, ca urmare a interzicerii de legislația britanicăopes legisa dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii).

În Marea Britanie norma impunea, ca de altfel și în dreptul penal românesc, interdicția dreptului de a alege condamnaților la sancțiunea penală privativă de libertate, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei.

Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibil cu art.3 din Protocolul 1.

Comisia de la a stabilit, de asemenea, că exercițiul dreptului de a alege poate fi interzis doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) prevederea legii;

b) proporționalitatea;

c) restrângerea exercițiului dreptului de a alege să fie urmarea interdicției decurgând condamnarea pentru infracțiuni grave;

d) restrângerea exercițiului drepturilor să fie dispusă prin hotărâre judecătorească.

În consecință, atunci când se apreciază de instanță asupra interzicerii unor drepturi, inclusiv a restrângerii exercițiului dreptului de a alege, trebuie să fie luate în considerare: interzicerea acestui drept să fie prevăzută de alege, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a pedepsei principale aplicate și consecințele juridice produse prin infracțiunea săvârșită să fie proporționale cu scopul urmărit prin interzicerea exercițiului unor drepturi.

De altfel, prin decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitoul Oficial al României nr.545 din 18.07.2008, s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că: " Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor revăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal."

Ori, având în vedere aceste aspecte și infracțiunile săvârșite de apelantul-inculpat, gravitatea deosebită a acestora și împrejurările concrete în care au fost comise, Curtea constată că în mod corect instanța a interzis apelantului-inculpat, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I, respectiv dreptul de a alege, precum și drepturile prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal, respectiv drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator.

Este de neînțeles însă de ce, pentru aceleași considerente, instanța de fond a interzis apelantului-inculpat, ca pedeapsă accesorie doar exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

Aflându-ne doar în apelul apelantului-inculpat nu se poate interzice în apel și exercițiul celorlalte drepturi, interzise ca pedeapsă complementară, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

Hotărârea apelată este greșită și sub aspectul modului de soluționare al laturii civile în ceea ce o privește pe partea vătămată minora.

Instanța de fond, a luat act că reprezentantul legal al părții vătămate nu s-a constituit parte civilă.

Așa cum se arăta, partea vătămată avea la data de săvârșirii infracțiunilor vârsta de 1 (un) an și 9 (nouă) luni, starea de minoritate existând, desigur, și la data soluționării cauzei de instanța de fond.

Ori, având în vedere starea de minoritate a părții vătămate și dispozițiile art.17 alin.2 Cod procedură penală, text potrivit căruia: "Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.", instanța de fond avea obligația să dea eficiență acestor prevederi legale și să soluționeze din oficiu acțiunea civilă privind-o pe partea vătămată minoră și să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, atât cu titlul de daune materiale, cât și cu titlul de daune morale.

Desigur că, deoarece în cauză a declarat apel doar inculpatul, acest aspect de nelegalitate al hotărârii apelate nu poate fi corectat de instanța de apel, deoarece s-ar nesocoti principiulnonreformatio in pejus,prevăzut și de art.372 alin.1 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.

Referitor la legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv în ceea îl privește pe apelantul-inculpat, C reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.2 și 3 Cod procedură penală acă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Din examinarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și instanța de apel are obligația să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată cătemeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Arestarea preventivă a apelantului-inculpat s-a dispus prin încheierea din data de 12.05.2009 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, respectiv: "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Arestarea inculpatului s-a dispus pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 12.05.2009 și până la data de 09.06.2009.

Prin rechizitoriul din data de 02.06.2009 s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată în stare de arest preventiv.

Tribunalul Bacău, în baza art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Prin sentința penală apelată, în baza art.350 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă.

Curtea, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, prin încheierea din data de 15.12.2009,a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului nu s-au schimbat.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra părții vătămate, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale.

socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față.

Prin lăsarea în libertate a apelantului-inculpat s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în libertate.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a intimaților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței(de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001)a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care este trimis în judecată și condamnat apelantul-inculpat de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol concret, real și actual pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau"o dată anterioară"(data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală",în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de"urmări importante"privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunțării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și "comportamentul acuzatului",cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelantului-inculpat nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționare cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că lăsarea apelantului-inculpat în libertate, în această fază a procesului penal, ar genera, așa cum se arăta, o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a apelantului-inculpat.

Astfel că, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a acestuia, iar în temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce în continuare din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată din momentul pronunțării sentinței penale apelate, respectiv de la data de 05.11.2009, la zi.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce, în continuare, din pedeapsa principală rezultantă perioada executată prin arest preventiv, din momentul pronunțării hotărârii apelate la zi.

În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.

În ceea ce privește apelurile declarate de Serviciul de Ambulanță Județean B și, C reține următoarele:

Prin încheierea din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.198 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 500 lei numitei, jurist la Serviciul de Ambulanță Județean B, deoarece nu a înaintat instanței relațiile solicitate cu privire la cheltuielile efectuate cu transportul părții vătămate cu ambulanța.

Prin încheierea din data de 05.11.2009, a fost respinsă cererea de scutire de plata amenzii judiciare.

Deoarece amenda judiciară a fost aplicată persoanei fizice, jurist la Serviciul de Ambulanță Județean B, iar nu persoanei juridice, chiar și în condițiile în care persoana fizică amendată a acționat în calitate de prepus al comitentului, apelul Serviciului de Ambulanță Județean B apare ca inadmisibil.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar-76-86 dosar instanța de fond, Serviciul de Ambulanță Județean Bac omunicat instanței relațiile solicitate cu privire la cheltuielile efectuate cu transportul părții vătămate Produ cu ambulanța la data de 08.10.2009, orele 6,52, relațiile fiind transmise prin fax.

Aceste relații nu au ajuns la data de 08.10.2009 la dosarul instanței de fond determinat de faptul că în perioada iunie-noiembrie.2009, faxul Tribunalului Bacău nu a funcționat determinat de faptul că nu au fost fonduri pentru achiziționarea de consumabile (tabur, toner, etc.).

Acest lucru a fost comunicat de Tribunalul Bacău cu adresa nr.5715/34 A din data de 30.12.2009-fl.28 dosar apel.

În aceste condiții faptul că relațiile nu au ajuns la dosarul cauzei nu este imputabil numitei.

Pentru aceste motive, în temeiul art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil apelul declarat de Serviciul de Ambulanță Județean B, împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelanta împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, va fi desființată această încheiere numai cu privire la aplicarea amenzii judiciare și se va dispune scutirea acesteia de plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei.

Se va dispune anularea formelor de executare emise pentru plata amenzii judiciare.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.380/D din data de 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat de instanța de fond perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 05.11.2009, la zi.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

II. În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelanta - () împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțate de Tribunalul Bacău.

Desființează încheierea apelată numai cu privire la aplicarea în sarcina apelantei a amenzii judiciare în cuantum de 500 lei.

Dispune anularea formelor de executare emise pentru executarea acestei amenzi judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii apelate.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

III. În baza art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelantul Serviciul de Ambulanță Județean B împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul Serviciul de Ambulanță Județean B să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat, apelanta - () și apelantul Serviciul de Ambulanță Județean

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2010, în prezența apelantului-inculpat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

---

Red.sent.pen.

Red.dec.

01.02.2010

Ex.3

Președinte:Monica Vadana
Judecători:Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu

#Judecator Monica Vadana

Violul (art.197 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Bacau