Violul (art.197 cod penal). Decizia 118/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 118/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 146/PI/23.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 146/PI/23.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 334.C.P.P. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din prevederile art. 197 alin. 1-3 Cod penal în prevederile art. 198 alin. 1 Cod penal, formulată de inculpat.
În temeiul art. 197 alin. 1-3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 26/26.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, la 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b, d, e Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 1175/ 01 06 2007 Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar -, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 369/R/ 31 03 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința de mai sus, în pedepsele componente, respectiv 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 3 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b, d și e Cod penal, pe durata executării pedepsei principale
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 25.02.2008 și până la zi, precum și durata arestului preventiv executat începând cu data de 23.10.2006 până la data de 06.08.2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/24.10.2006 privitor la pedeapsa anterioară.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1741 din 01.04.2008 emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr. - și s-a dispus emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. și art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă prin reprezentant legal și inculpatul a fost obligat să achite în favoarea acestuia suma de 30 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191.C.P.P. cod penal inculpatul a fost obligat să achite în favoarea statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 141/P/2008 din data de 09.04.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14.04.2008 sub număr unic de dosar -, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalPrin actul de inculpare, în fapt, s-a reținut că la data de 19.02.2008, partea vătămată minoră, în vârstă de 14 ani, a reclamat faptul că în data de 18.02.2008 a fost constrâns de către numitul să întrețină un raport sexual anal într-o zonă părăsită, izolată, din spatele unei foste ferme de porci din colonia Vii, aflată la circa 7 km de orașul.
S-a arătat că în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, în data de 18.02.2008, în jurul orelor 14.40, partea vătămată a urcat în trenul care pleca din către T pentru a merge la școală, minorul urmând cursurile școlii speciale cu clasele I-VIII din T, întrucât a fost diagnosticat cu deficiență psihică.
În tren, partea vătămată s-a așezat pe o banchetă, iar la scurt timp lângă acesta s-a așezat inculpatul, pe care îl cunoștea întrucât a fost prieten cu o verișoară de-a sa. Inculpatul i-a propus părții vătămate să coboare împreună la stația Vii și să se deplaseze spre T cu un autoturism condus de un prieten de-al inculpatului.
Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului, au coborât la stația Vii și s-au deplasat circa 1 km, îndreptându-se spre casele din cartierul Vii, întrucât inculpatul i-a propus părții vătămate să-l aștepte pe prietenul său care urma să-i transporte cu autoturismul, timp în care să consume un suc.
În momentul în care s-au apropiat de clădirea unei foste ferme de porci, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină relații sexuale anale în schimbul unei suma de bani, respectiv 10 lei. Minorul a refuzat, iar în momentul în care inculpatul a reluat propunerea s-a speriat și a început să plângă, spunându-i inculpatului că îi dă el banii pe care îi avea de la tatăl său, apoi fugind. După aproximativ 5- 6 metri, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către inculpat, care l-a prins de picior, iar apoi, sub amenințarea unui cuțit pe care spunea că îl are în buzunar, l-a condus pe circa 300-400 de metri, până într-o zonă mai izolată, unde l-a dezbrăcat de pantalonii de trening și de chiloți și s-a obligat să se întindă pe geaca așezată de inculpat pe pământ, întreținând cu partea vătămată un raport sexual anal care a durat aproximativ 5 minute.
După finalizarea raportului sexual, inculpatul și partea vătămată s-au deplasat spre șosea pentru a face autostopul. Pe drum, inculpatul l-a amenințat pe minor, spunându-i că în cazul în care urma să relateze cuiva ce s-a întâmplat, aveau să se mai întâlnească ei.
La întoarcere, în apropiere de clădirea fostei ferme de porci, cei doi au fost văzuți de martorul, care repara gardul fermei și pe lângă care cei doi au trecut la aproximativ 2 metri.
În timp ce inculpatul și partea vătămată făceau autostopul pe drumul ce duce de la la, în jurul orei 16.10, au fost luați la ocazie de martorul G, care îl cunoștea pe inculpat, acesta transportându-i până în localitatea, unde inculpatul a plecat acasă, iar partea vătămată și-a continuat drumul spre T, făcând autostopul.
În dimineața zilei de 19.02.2008, partea vătămată a relatat cele întâmplate dirigintei sale, numita, care a anunțat-o pe mama minorului și conducerea școlii, iar ulterior minorul a fost prezentat la IML T
În cursul urmăririi penale, partea vătămată, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă, solicitând daune în valoarea de 30.000 de lei.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului care, în data de 18.02.2008 l-a constrâns prin amenințare pe minorul, în vârstă de 14 ani, să întrețină un raport sexual anal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, în condițiile în care din fișa de cazier a inculpatului reiese că acesta a suferit numeroase condamnări anterioare, aflându-se în stare de recidivă post-executorie, raportat la sentința penală nr. 2967/11.10.1999 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul fiind liberat condiționat și având un rest de pedeapsă de 796 de zile.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
În cursul cercetării judecătorești s-a luat declarație părții vătămate (fila 21), s-a luat declarație inculpatului (fila 22), au fost audiați martorii (fila 69), (fila 70), (fila 113), (fila 142), (fila 143), (fila 144), (fila 145), (fila 146), La dosar a fost atașată decizia penală nr. 336/A/29.10.2007 privitor la o condamnare anterioară a inculpatului, în vederea determinării stării de recidivă.
Inculpatul, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale cât și al judecății, nu a recunoscut săvârșirea faptei. A relatat că în data de 18 02 2008 s-a aflat în trenul care circula pe relația - T, dar nu s-a întâlnit cu partea vătămată, ci a coborât în localitatea. În apărarea sa, inculpatul a relatat că la data respectivă a călătorit până la împreună cu martorul, martor care a fost împreună cu el toată ziua, respectiv a făcut un drum pe direcția - și retur, și ajungând la în jurul orelor 15,30. Acest martor nu a confirmat însă susținerile inculpatului, arătând că el a călătorit cu acesta într-o zi din luna februarie, dar era în data de 26 sau 28 februarie, și nu în data de 18.02.2008.
Totodată, inculpatul a arătat că după această oră s-a aflat în localul de lângă piața din localitatea, respectiv SV, unde s-a întâlnit cu martorul, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice. A relatat că în acest local era barman martorul, care poate confirma prezența sa în local. Martorul a relatat în cursul urmăririi penale, fila 72, despre o zi în care inculpatul i-a făcut cinste cu un rom, dar nu a putut preciza ziua. Martorul, barman la acel local unde susține inculpatul că a fost după ora 15,30 în data de 18.02.2008, a relatat că inculpatul obișnuia să vină în jurul orelor 17,30 cu soția sa la acel bar, dar în data de 18 02 2008 nu s-a întâmplat acest lucru. A mai arătat că inculpatul nu a făcut cinste niciodată martorului.
Din analiza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Partea vătămată are vârsta de 14 ani și este elev la școala speciala PP din T, având regim de internat semestrial.
Anterior datei de 18 02 2008, acesta a fost învoit să plece acasă, respectiv în localitatea, iar luni, în data de 18.02.2008. s-a urcat în trenul care circula pe relația - T, pentru a ajunge la școală. La dosarul de urmărire penală, fila 56, există copia biletului de călătorie pentru elevi, în care se poate observa faptul că este inserată ora de plecare 14,40 și ora de sosire la T 15,31. Partea vătămată a relatat că pe tren l-a întâlnit pe inculpat, care i-a spus că și el merge la T, și l-a convins să coboare împreună cu el la Halta Vii, unde urma să se întâlnească cu un prieten cu mașina, care urma să îi transporte la Minorul a fost de acord să coboare, astfel cei doi au coborât la acea haltă. Inculpatul i-a propus minorului să meargă să consume un suc până la momentul la care va veni acel prieten cu mașina. Minorul a acceptat, iar inculpatul l-a condus pe un traseu pe câmp, îndreptându-se spre zona caselor din acea localitate. Pe traseul lor, au trecut pe lângă clădirea unei foste ferme, iar pe traseu i-a propus să întrețină relații sexuale anale în schimbul unei sume de bani. Partea vătămată susține că a refuzat propunerea, a început să fugă, dar inculpatul l-a ajuns din urmă și l-a amenințat cu un cuțit pe care îl manevra în buzunar, astfel încât nu a mai opus rezistență. A arătat că inculpatul l-a dus într-un loc mai izolat, unde l-a dezbrăcat, l-a obligat să se întindă pe o geacă pe care o pusese pe pământ, după care a întreținut cu el raport sexual anal.
A mai arătat că, după finalizarea actului, inculpatul i-a atras atenția să nu spuna nimănui ce s-a întâmplat. Totodată, partea vătămată a relatat că la întoarcere, au fost văzuți de o persoană care repara un gard la aceea ferma de porci pe lângă care au trecut. Acea persoană a fost identificată în persoana martorului. Martorul audiat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, a confirmat faptul că se afla la acea fermă, ca repara un gard și că a văzut un și un copil trecând pe lângă el, iar cu ocazia recunoașterii, i-a identificat atât pe inculpat cât și pe partea vătămată.
Partea vătămată a relatat că el și inculpatul s-au postat la ocazie pe marginea drumului care duce de la spre. La un moment dat, s-a oprit martorul Acesta a susținut că venise de la T la doar pentru a își cumpăra o rovignetă și că după ce a cumpărat-o, s-a întors imediat. În localitatea Vii, martorul l-a observat pe inculpat însoțit de partea vătămată. Întrucât era consătean cu inculpatul, martorul i-a luat pe amândoi la ocazie până în localitatea. Martorul a remarcat că s-a întâlnit cu cei doi după ora 16,10, ora fiind indicată pe chitanța eliberata de Stația 1, care este depusă la dosar, fila 32 Martorul a mai relatat că în localitatea i-a lăsat pe cei doi și nu știe ce s-a mai întâmplat.
La dosar mai există declarația martorei, diriginta părții vătămate, care a relatat că minorul nu a ajuns la școală în ziua de 18.02.2008, iar în ziua următoare acesta i-a descris ceea ce s-a întâmplat, exact în modalitatea pe care a relatat-o și autorităților.
De asemenea, certificatul medico-legal nr. 288/19.02.2008 eliberat de IML T, evidențiază faptul că partea vătămată prezenta leziuni de violență la nivel anal, care pot data din 18.02.2008 și s-au putut produce prin intromisiunea anală a unui corp dur, alungit (posibil penis în erecție).
Instanța de fond a stabilit că susținerile părții vătămate se coroborează perfect cu declarația dată de martora și cu declarațiile celor doi martori, și G, precum și cu înscrisurile existente la dosar, care probează că în data de 18.02.2008 inculpatul s-a aflat cu partea vătămată pe acel câmp, unde a profitat de vârsta acestuia și de naivitatea acestuia, l-a determinat prin amenințări și inducere în eroare să întrețină relații intime cu acesta.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că fapta care i se impută este o înscenare din partea bunici părții vătămate. și că date fiind problemele speciale ale părții vătămate, susținerile acesteia nu pot fi concludente. Instanța a înlăturat această apărare, întrucât nu poate să combată materialul probator de mai sus. Din înscrisurile medicale de la dosar rezultă că partea vătămată, chiar dacă este diagnosticat cu deficiență psihică, este în general orientat, iar susținerile acestuia sunt în perfectă concordanță cu depozițiile martorilor.
De asemenea, instanța a înlăturat susținerile inculpatului că, la data incidentului nu era împreună cu partea vătămată, ci l-a însoțit pe tren pe martorul, după care se afla în acel local, întrucât susținerile sale nu se coroborează cu depozițiile martorilor indicați, nici nu privire la dată, nici cu privire la prezența sa în acele locații în data de 18.02.2008, în condițiile în care declarațiile martorilor, G, coroborate cu înscrisurile analizate mai sus, fac dovada indubitabilă a faptului că inculpatul s-a aflat în data de 18.02.2008 în localitatea Vii împreună cu partea vătămată.
Starea de fapt expusă evidențiază vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol în dauna părții vătămate, minor în vârstă de 14 ani,.
Potrivit art. 197 alin. 1 Cod penal constituie infracțiune de viol, actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Instanța de fond a stabilit că este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni, în contextul în care acțiunea ilicită a inculpatului a constat în inducerea în eroare a victimei, minor în vârstă de 14 ani, cu deficiențe psihice de nivel mediu, pentru a-l determina să coboare din tren, promițându-i că îl va duce la T cu un prieten cu mașina. Ulterior, după momentul în care minorul a refuzat propunerile sale, inculpatul l-a amenințat că are un cuțit în buzunar, iar în momentul în care victima a încercat să fugă, l-a tras de picior și l-a obligat să accepte să întrețină relații sexuale cu el.
Întrucât victima este o persoană având o vârstă sub 15 ani, sunt întrunite condițiile de aplicabilitate a modalității agravante de săvârșire a faptei, astfel cum este descrisă de art. 197 alin. 3 Cod penal.
Inculpatul, prin avocat, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din prevederile art. 197 alin. 1-3 Cod penal în prevederile art. 198 alin. 1 Cod penal, susținând că nu poate fi luată în considerare posibilitatea constrângerii.
Instanța de judecată a apreciat ca fiind neîntemeiată această cerere, rezultând din materialul probator administrat mai sus, că inculpatul, pentru a-și atinge scopul infracțional, a făcut uz de mai multe modalități de a acționa asupra victimei minore, respectiv de la inducerea în eroare până la amenințări, atât înainte de consumarea faptei, cât și după consumarea acesteia, acțiuni ce sunt considerate modalități de constrângere fizică și psihică a părții vătămate, și care i-au putut paraliza rezistența. În consecință, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1-3 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 14 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pericolul social crescut al faptei, persoana inculpatului care are multiple antecedente penale, iar în istoricul său infracțional se găsesc și alte infracțiuni privitoare la viața sexuală, faptul că nu a recunoscut săvârșirea faptei, încercând chiar pe parcursul urmăririi penale și al judecății să deturneze mersul anchetei, prin încercarea de a influența martori. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptei și împrejurarea că victima este o persoană pe care inculpatul o cunoștea și, de asemenea, cunoștea problemele sale medicale. Față de aceste aspecte, s-a apreciat că pedeapsa stabilită mai sus este îndestulătoare.
În temeiul art. 65 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b, d, e Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. Față de inculpat s-a impus și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal, întrucât natura infracțiunii pe care a săvârșit-o, modul de săvârșire, antecedentele sale penale, dovedesc faptul că nu prezintă suficiente garanții pentru a beneficia de aceste drepturi.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de față la data de 18.02.2008. Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 1175/01.06.2007, pronunțată în dosar - al Judecătoriei Timișoara, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs, respectiv furt calificat și trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Sentința de mai sus a rămas definitivă prin decizia penală nr. 369/R/31.03.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, menținându-se pedeapsa stabilită de judecătorie.
S-a remarcat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința de mai sus, au fost săvârșite în perioada 16.10.2006 - 22.10.2006, iar judecata a durat până la data de 31.08.2008.
Raportat la momentul săvârșirii faptelor de mai sus și a rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în dosarul -, prima instanță a constatat că faptele de mai sus sunt concurente, iar pentru o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, se impune aplicarea disp. art. 36 alin. 1 Cod penal, care stipulează că "dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și 35 Cod penal".
În consecință, prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința de mai sus, în pedepsele componente, respectiv 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin, 1, 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.
Ca o consecință a condamnării la o pedeapsă privativa de libertate, s-a aplicat pedeapsa accesorie și, în consecință, în temeiul art. 71 alin. 1 și 3 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b, d și e Cod penal, pe durata executării pedepsei principale. Instanța a stabilit că se impune și interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. d, e Cod penal, întrucât natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, antecedentele sale penale, modalitatea cum a acționat asupra minorului pe care îl cunoștea, îl caracterizează ca a fi nedemn pentru a beneficia de aceste drepturi.
Inculpatul a fost judecat în stare de arest, context în care, în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 25.02.2008 și până la zi, precum și durata arestului preventiv executat începând cu data de 23.10.2006 până la data de 06.08.2007, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/24.10.2006 privitor la pedeapsa anterioară.
Ca o consecință a contopirii celor doua pedepse, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1741 din 01.04.2008 emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr. - și s-a dispus emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ce privește soluționarea acțiunii civile, s-a reținut că partea vătămată, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 30 000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând suferințele fizice și psihice produse fiului său. Instanța de fond a constatat justificată această sumă, reținând că prejudiciul fizic și psihic care a fost produs părții vătămate este de natură să afecteze recuperarea acestuia, precum și dezvoltarea personalității ulterioare, iar o reparație patrimonială, chiar daca nu este suficientă, este de natură să asigure o dezdăunare pentru acest prejudiciu de natura nepatrimonială. În consecința, inculpatul a fost obligat să achite această sumă de 30 000 lei în favoarea părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, apelul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, care ulterior a depus și concluzii scrise.
S-a solicitat de către inculpat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1 și 2.Cod Penal, desființarea sentinței și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a întrucât C.P.P. fapta nu există, în subsidiar solicitându-se condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, la o pedeapsă orientată spre minimul special.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Tribunalul Timișa reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator existent în cauză, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de viol în forma prev. de art. 197 alin. 1, 3.Cod Penal, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
Pe parcursul întregului proces penal, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa de către organul de urmărire penală, însă din probele dosarului rezultă fără dubiu că inculpatul, la data de 18.02.2008, l-a constrâns pe partea vătămată, minorul, în vârstă de 14 ani, diagnosticat cu deficiențe psihice, să întrețină un raport sexual anal, într-o zonă părăsită, izolată, din spatele unei foste ferme de porci din Colonia Vii, aflată la aproximativ 7 km de orașul, după ce în prealabil au călătorit ambii cu trenul pe relația -T, iar inculpatul l-a convins pe minor să coboare împreună la Halta Vii, spunându-i că o să-i transporte un prieten cu mașina.
Săvârșirea infracțiunii a fost probată prin declarația părții vătămate, martora, diriginta părții vătămate, căreia partea vătămată i-a povestit a doua zi cele întâmplate, în modalitatea în care a relatat-o și autorităților judiciare, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor și G, prin care s-a dovedit faptul că la data de 18.02.2008 inculpatul s-a aflat împreună cu partea vătămată în localitatea Vii, respectiv certificatul medico-legal eliberat de T, care a evidențiat faptul că partea vătămată prezenta leziuni de violență la nivel anal, care pot data din 18.02.2008 și s-au putut produce prin intromisiunea anală a unui corp dur, alungit (posibil penis în erecție).
Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine de negare totală a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa și a încercat să acrediteze ideea că fapta i-a fost înscenată de bunica părții vătămate, încercând să dovedească acest lucru cu declarația martorului, însă această declarație nu este de natură să dovedească acest lucru și să combată probele de vinovăție existente împotriva inculpatului.
De asemenea, inculpatul a mai susținut în apărarea sa că în data de 18.02.2008 nu s-a întâlnit cu partea vătămată și a coborât în localitatea, bazându-se pe o declarație a martorului, însă acest martor nu a confirmat susținerile inculpatului, acesta arătând că a călătorit într-o zi de februarie cu inculpatul, însă nu în data de 18.02.2008, data săvârșirii faptei penale.
Tot în apărarea sa, inculpatul a susținut că prezența sa în localitatea poate fi confirmată de martorul și martorul, însă cei doi martori nu au confirmat ideea acreditată de către inculpat, astfel că aceste apărări urmează a fi înlăturate ca fiind neveridice.
În condițiile în care fapta săvârșită de către inculpat a fost probată fără dubiu, apare ca nefondată solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza disp. art. 10 lit. a C.P.P. în sensul că fapta nu ar exista, deoarece fapta în sine s-a conturat în mod evident din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestuia.
Schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198.Cod Penal, solicitată de către inculpat, de asemenea este neîntemeiată, în condițiile în care infracțiunea de viol constituie un act sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
În speța de față s-a dovedit că fapta inculpatului, așa cum s-a reținut prin starea de fapt, constituie latura obiectivă a infracțiunii de viol, conform definiției date mai sus, în forma prev. de art. 197 alin. 3.Cod Penal, în condițiile în care victima a avut vârsta de 15 ani, fapt care constituie o modalitate agravantă a acestei fapte.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut cu luarea în considerare a criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv pericolul social ridicat al infracțiunii, împrejurările săvârșirii faptei, în condițiile în care victima este o persoană minoră, cu deficiențe psihice, dar și persoana inculpatului, care este recidivist, nu a recunoscut săvârșirea faptei, chiar încercând să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea unor situații neadevărate, pentru a-și asigura un alibi.
Instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de viol la o pedeapsă de 14 ani închisoare, iar ca urmare a contopirii pedepselor în a căror executare se află, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, o pedeapsă de natură să asigure scopul prev. de art. 52.
Cod PenalChiar dacă cuantumul pedepsei este unul mare, acesta se datorează aprecierii că infracțiunea de viol, în special în forma agravantă prev. de art. 197 alin. 3.Cod Penal (asupra unei persoane minore sub 15 ani), are un grad ridicat de pericol social, cu consecințe nefaste asupra victimei, de multe ori pe parcursul întregii vieți, atitudinii inculpatului, care pe parcursul procesului penal nu a avut o poziție cooperantă, nu a înțeles rolul educativ al procesului penal și condamnările anterioare pe care le-a avut nu au condus la o reeducare a acestuia, iar organele judiciare în astfel de situații trebuie să adopte o poziție fermă, severă, împotriva unor astfel de fenomene de natură infracțională.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod judicios s-a apreciat că părții civile i s-a creat un prejudiciu fizic și psihic, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar obligarea inculpatului la suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale apare ca o măsură justă și corectă.
Văzând că nu sunt motive de desființare a hotărârii penale apelate, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de către inculpatul, menținând hotărârea Tribunalului Timiș ca temeinică și legală.
Instanța în baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. va menține starea de arest a inculpatului - 02.07.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara, iar în baza art. 381.C.P.P. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, starea de arest preventiv din data de 23.02.2009, la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 146/PI/23.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului - 02.07.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, starea de arest preventiv din data de 23.02.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorarii avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
G - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./20.11.2009
Tehnored./6 ex./20.11.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI PENALE NR. 118/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 146/PI/23.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului - 02.07.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, starea de arest preventiv din data de 23.02.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorarii avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 4 noiembrie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
BIROUL EVIDENȚĂ
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 118/A din 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr. de mai sus, Curtea de APEL TIMIȘOARAa hotărât următoarele:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 146/PI/23.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului - 02.07.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, starea de arest preventiv din data de 23.02.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorarii avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2009."
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 118/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 146/PI/23.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului - 02.07.1977, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, starea de arest preventiv din data de 23.02.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorarii avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
