Violul (art.197 cod penal). Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1194
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul recurent împotriva deciziei penale nr.198/A/5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul revizuent, în stare de deținere, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, revizuentul depune la dosar unm emoriu, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de condamnat, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire conform art. 403.p Cod Penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale.
Revizuentul, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și a cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1313 din 04.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoara, în temeiul art.403 al.3 pr.pen. a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.701/03.03.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.4122/2005.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că numita, influențată de mama sa -, a făcut declarații mincinoase, aceasta fiind bolnavă psihic, a declarat în defavoarea revizuentului, iar instanța de fond a concluzionat greșit asupra existenței infracțiunii pentru care a fost condamnat. De asemenea, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, singurul vinovat fiind soția sa, care a făcut declarații mincinoase.
Referatul parchetului a fost însoțit de dosarele nr- ale Judecătoriei Timișoara, Tribunalului Timiș și Curții de Apel, nr.4122/2005 (4), al Judecătoriei Timișoara, nr- și nr.2760/2006 ale Curții de Apel Timișoara, nr.3295/2006, nr.6573/2005 și nr.3125/2005 ale Tribunalului Timiș și dosarul de nr.8772/R/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Prima instanță la termenul de judecată din 01.06.2009, în conformitate cu prevederile art.403 al.1 pr.pen. a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire și pe care, analizând-o, a respins-o pentru următoarele considerente.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.8772/R/2004 din 16.03.2005 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.2 lit.1pen, cu aplic. art.37 lit.a pen. constând în aceea că într-o noapte, în cursul lunii mai 2002, inculpatul i-a pus mâna pe gură părții vătămate, în vârstă de 17 ani, a trezit-o din somn și amenințând-o cu un cuțit a obligat-o să întrețină raporturi sexuale.
Prin sentința penală nr.701/03.03.2006 Judecătoria Timișoaraa dispus, în temeiul art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.197 al.2 lit.1pen, cu aplic. art.37 lit.a pen. în infracțiunile de viol calificat prev. de art.197 al.2 lit.1pen, cu aplic. art.37 lit.a pen. și incest prev. de art.203 pen, cu aplic. art.37 lit.a pen. totul cu aplic. art.33 lit.b pen. și condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în condițiile art.64, 71.pen. În baza art.61 al.1 teza a II a pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 397 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3331/06.11.2000 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr.6/10.01.2001 a Tribunalului Timiș, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 al.2 și 217 al.1 pen. Împotriva acestei sentințe penale inculpatul a declarat apel iar prin decizia penală nr.284/A/21.06.2006 pronunțată în dosarul nr.3295/2006, Tribunalului Timișa respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul iar prin decizia penală nr.954/R/07.09.2006 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr- a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.394 al.1 pr.pen, revizuirea unei hotărâri penale poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Raportat la motivele invocate de revizuent respectiv faptul că nu este vinovat de faptele pentru care a fost condamnat și că totul a fost o înscenare a soției sale și a părții vătămate, s-a reținut că acestea nu intră în categoria celor prevăzute de art.394 al.1 pr.pen. cerință esențială pentru ca instanța să poate analiza admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, respectiv dacă se impune să fie rejudecată cauza în care revizuentul a fost condamnat.
Revizuentul a apreciat că soția sa a determinat-o pe fiica sa, partea vătămată, să afirme nereal că a fost violată de către el, însă în opinia instanței de fond acest aspect nu este de natură a evoca fapte sau împrejurări noi care pot duce la netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv la achitarea revizuentului, așa cum prevede art.394 al.2 pr.pen. odată ce hotărârea de condamnare are în vedere un ansamblu probator complex care a scos în evidență fără echivoc vinovăția revizuentului.
Prima instanță a reținut că o condiție esențială pentru existența revizuirii este ca probele (elementele de fapt conform art.63 al.1 pr.pen.) să fie noi, ele să nu fi fost cunoscute anterior de instanța de judecată, cunoașterea lor trebuind să aibă loc pentru prima dată în procedura de revizuire or, elementele invocate de revizuent, faptul că nu este autorul infracțiunii de viol și că totul este o înscenare, sunt unele care au fost cunoscute atât de instanța de fond cât și de instanțele de apel și recurs.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel revizuentul, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și admiterea cererii de revizuire.
Prin decizia penală nr. 198/A din 05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de condamnatul, ca nefondat.
Instanța de apel, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de revizuentul apelant, precum și din oficiu conform art.371 alin.1,2 Cpp, a constatat că apelul este nefondat pentru considerentele care au fost expuse.
Potrivit art.403 alin.1 Cpp instanța are obligația de a se pronunța asupra admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, ocazie cu care examinează dacă cererea a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Una dintre aceste condiții este ca motivele invocate de revizuent să poată fi încadrate în cazurile limitativ enumerate în art.394 Cpp.
În speță, s-a apreciat că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de legea procesual penală, aspect reținut în mod corect de către prima instanță și de natură să atragă respingerea în principiu a cererii de revizuire, soluție adoptată și de către Judecătoria Timișoara prin sentința apelată.
Împotriva deciziei penale nr. 198/A/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, condamnatul, susținând că cercetarea judecătorească nu s-a efectuat în mod corect.
Analizând recursul declarat de revizuent prin prisma motivelor ce pot fi avute în vedere din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că decizia recurată este temeinică și legală, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394.proc.pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia LX/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală este inadmisibilă. Astfel, instanța de judecată este obligată să analizeze criticile și motive invocate de revizuent prin raportare la cazurile strict reglementate de legiuitor și în condițiile de probațiune prevăzute de acesta.
În speță, instanța de recurs reține că aplicarea dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a proc.pen. presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare. Legea se referă deci la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. În speță, împrejurările de fapt invocate de condamnat au fost verificate de instanțele de fond și reprezintă critici asupra modului de apreciere a probatoriului, fapt inadmisibil în această procedură.
Astfel fiind, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent împotriva deciziei penale nr.198/A/5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent împotriva deciziei penale nr.198/A/5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă revizuientul recurent, la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/11.12.2009
Tehnored AJ/2 ex/15.12.2009
Prima instanță: Judec. T -
Apel: Trib. T -,
15 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
