Violul (art.197 cod penal). Decizia 12/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.12/MP
Ședința lipsită de publicitate din data de 19 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.501 din data de 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.197 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 iunie 2009 și 19 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 501 din 8 decembrie 2008, Tribunalul Constanțaa dispus următoarele:
"În baza art.334 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1,3 Cod penal în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art.198 alin.1 Cod penal, ca nefondată.
În baza art.197 alin.1,3 Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a doua, b, c și d Cod penal după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a doua, b, c și d Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30.08.2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 rap.la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.139 Cod de procedură penală, respinge cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive, ca nefondată.
În baza art.346 rap.la art.14 și art.17 Cod de procedură penală, cu aplicarea art.998-999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 8000 lei către partea civilă -, prin reprezentant legal, cu titlu de daune morale.
În baza art.191 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat."
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 29.08.2008, începând cu orele 20,00, partea vătămată -, în vârstă de 14 ani, împreună cu sora sa, în vârstă de 8 ani, și prietena sa, în vârstă de 13 ani, au participat la o petrecere de dinaintea nunții, unde s-au întâlnit cu surorile Aisel și.
După terminarea petrecerii, în jurul orelor 24,00, partea vătămată a plecat împreună cu acestea din urmă și sora sa către ieșirea din localitatea, unde s-au întâlnit cu martorii și.
În timp ce stăteau de vorbă, de grup s-a apropiat inculpatul, care, făra a discuta cu partea vătămată, a prins-o pe aceasta de mână și a tras-o după el, pe o distanță de aproximativ 100 - 150 de metri.
Deși partea vătămată nu a dorit să-l însoțească pe inculpat și s-a opus în repetate rânduri, strigătele sale de ajutor fiind auzite de martorii aflați în grup, aceasta a fost dusă într-un loc cu vegetație uscată, aflat în apropierea unui islaz de langă o fântână părăsită.
În acest loc, partea vătămată a fost dezbrăcată de inculpat, imobilizată, fiindu-i pusă mâna la gură pentru a nu putea striga după ajutor, și obligată să întrețină un raport sexual, în urma căruia inculpatul a ejaculat în exterior.
După consumarea actului sexual, inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată, timp în care a amenințat-o să nu spună nimănui cele întâmplate, deoarece va avea probleme cu el, după care a părăsit-o și s-a îndreptat spre casă.
Partea vătămată s-a deplasat către locuința martorei Aisel, însă pe drum s-a întâlnit cu martorul, căruia nu i-a povestit cele întâmplate, fiindu-i rușine. Martorul i-a spus că a dus-o acasă pe sora ei, făcându-i totodată cunoscut faptul că Aisel nu se află la domiciliu, ci la locuința numitei Salim.
La domiciliul acesteia din urmă, partea vătămată s-a întâlnit atât cu Aisel, cât și cu, și, cărora nu le-a povestit cele întâmplate, fiindu-i rușine de martorul.
Mai târziu, după ce a rămas numai cu martora, partea vătămată i-a relatat că a fost violată de inculpatul, în cursul discuției făcându-și apariția și martora Aisel, care a aflat despre comiterea violului.
După această discuție, partea vătămată s-a deplasat cu martora Aisel la domiciliul său, unde a rămas până dimineața, la ora 07,00, când a fost găsită de tatăl lei. Acesta din urmă fusese anunțat de martorul că fiica sa a fost luată cu forța din grup de către inculpat, care a constrâns-o la raport sexual, motiv pentru care o căutase în sat în cursul nopții.
În aceeași zi, partea vătămată s-a deplasat cu tatăl său la poliție, unde a depus plângere penală.
Situația de fapt descrisă mai sus este dovedităprin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate și reprezentantului său legal, procesul verbal de conducere în teren întocmit în prezența părții vătămate și planșele foto, raportul de constatare medico-legal nr.72/S/11.09.2008, declarațiile martorilor, Aisel și, coroborate cu depoziția inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta, precizând că raportul sexual a avut loc cu consințământul părții vătămate, fără a cunoaște vârsta acesteia. Inculpatul a mai declarat că la acea dată se afla în relații de prietenie cu partea vătămată și că anterior consumării raportului sexual se deplasa împreună mulți martori, care au putut vedea că partea vătămata l-a însoțit de bună voie, iar apoi s-au întâlnit cu aceasta, fără a remarca urmările unui presupus viol.
În apărarea sa, inculpatul a solicitat audierea ca martor a numitului, prevalându-se și de declarațiile martorelor Aisel și, care au revenit asupra depozițiilor date în cursul urmăririi penale, cu motivarea că ar fi fost influențate de către reprezentantul legal al părții vătămate.
De asemenea, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că în cadrul comunității locale partea vătămată este o persoană de moravuri ușoare, care întreținea relații cu mai mulți bărbați, iar plângerea penală este o consecință a răzbunării reprezentantul legal al minorei, pe fondul unei relații anterioare de dușmănie.
Apărările inculpatului sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca nesincere, cu atât mai mult cu cât declarațiile martorilor enumerați, date în cursul judecății, sunt, la rândul lor, lipsite de orice credibilitate.
Mai întâi, se constată că la momentul luării cu forța partea vătămată, datorită vârstei, nu a putut opune rezistență, iar ulterior capacitatea ei de apărare a fost înfrântă datorită constituției robuste a inculpatului.
De asemenea, partea vătămată, în declarația dată, a precizat că la un moment dat a renunțat să se opună constrângerii inculpatului, deoarece s-a temut pentru viața ei, având în vedere că se afla lângă o fântână părăsită, iar agresorul era sub influența băuturilor alcoolice.
Partea vătămată a mai susținut că a încercat să-l determine pe inculpat să renunțe la actul sexual, invocând faptul că este virgină și se află în perioada de menstruație, însă inculpatul nu a cedat acestor rugăminți.
Susținerile părții vătămate se coroborează cu raportul de constatare medico-legală nr.72/S/11.09.2008 întocmit de către SML C, din cuprinsul căruia rezultă că victima prezintă o deflorare recentă, ce poate data din 30.09.2008. De precizat este și faptul că actul medico-legal a constatat prezența spermatozoizilor în secreția vaginală.
Împrejurarea că pe corpul părții vătămate nu s-au evidențiat urme de violență, nu poate constitui un argument în sensul că raportul sexual ar fi avut loc cu acordul victimei, întrucât martorii oculari au auzit strigătele sale de ajutor, însă nu au intervenit de teama inculpatului și a altor indivizi care l-ar fi putut însoți, dată fiind faptul că acesta coborâse dintr-un autoturism.
Totodată, este important de reținut că martorii și au putut-o vedea pe partea vătămată și, cu toate că aceasta nu prezenta urme de violență fizică, au observat că ea era vizibil marcată, avea părul răvășit, iar îmbrăcămintea era dezordonată, având urme de.
În al doilea rând, apărarea inculpatului este neîntemeiată întrucât deși acesta susține că după consumarea faptei s-a întâlnit cu numitul, care nu a observat nimic suspect în comportamentul părții vătămate, martorul o asemenea întâlnire prin declarația dată în instanță.
Astfel, contrar susținerii inculpatului, care a afirmat că s-a întâlnit cu martorul, în timp ce o conducea pe partea vătămată la domiciliu, numitul declară că după ce s-a despărțit inițial de incupat, acesta l-a ajuns din urmă, după aproximativ 200 de metri, fiind singur, iar fiecare a plecat spre casă.
Declarația martorului ridică semne de întrebare și în raport de faptul că acesta a susținut că la momentul apropierii de grupul părții vătămate nu a observat-o pe sora cea mică a acesteia, contrar celor declarate de persoanele prezente în acea seară, care au fost audiate nemijlocit în instanță.
La rândul lor, declarațiile martorelor Aisel și, date în fața instanței, urmează a fi înlăturate ca nesincere, întrucât pretinsele influențe exercitate de reprezentantul legal al părții vătămate nu au fost dovedite, cu atât mai mult cu cât acestea au susținut că organele de cercetare penală nu au manifestat presiuni asupra lor.
În aceste condiții, declarațiile date în fața lucrătorilor de poliție, independent de eventuale influențe din partea acestora, nu pot fi înlăturate ca mijloace de probă, câtă vreme o parte a audierilor fusesera desfășurate chiar la domiciliul martorelor, mai înainte de deplasarea la secția de poliție.
În acest sens, se poate lesne observa că deși martorele Aisel și au declarat că sugestiile venite din partea reprezentantului minorei au avut loc pe drumul spre secția de poliție, martora a declarat că primele audieri s-au desfășurat la domiciliu, astfel încât pretinsele influențe nu au suport probator.
Mai mult, pentru a da greutate susținerii sale, martora Aisel a precizat că declarația la poliție a fost dată a doua zi după plecarea părții vătămate, însă această afirmație se află în vădită contradicție cu depoziția surorii sale, care a fost constantă în a preciza că audierile au avut loc în dimineața de după comiterea violului.
Prin urmare, cele două declarații aparținând martorelor și Aisel din faza de judecată sunt lipsite de obiectivitate și vor fi înlăturate, instanța urmând a reține ca mijloace de probă cele două depoziții din cursul urmăririi penale, din care rezultă fără echivoc faptul că martorelor le-a fost adus la cunoștință violul.
Spre deosebire de cele două martore, care au manifestat o poziție oscilantă, martorii și au fost constanți în susținerile lor, potrivit cărora partea vătămată a fost luată cu forța din grup de către inculpat, că aceasta s-a opus dorințelor sale, sens în care au auzit-o rugându-l să o lase în și strigând după ajutor de la distanță.
În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 29/30.08.2008 a întreținut un raport sexual cu partea vătămată -, în vârstă de 14 ani, împotriva voinței sale, constituie infracțiunea de viol prev.de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, vinovăția sub forma intenției directe rezultând din ansamblu materialului probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit căreia acesta nu a cunoscut vârsta reală a minorei, întrucât, pe de o parte, dacă se afla în relații apropiate cu victimă, astfel cum susține, o asemenea împrejurare nu putea să-i rămână necunoscută, iar pe de altă parte, fiind consătean cu aceasta, cunoscând-o de mică, așa cum a recunoscut, avea posibilitatea ca mod obiectiv să cunoască vârsta părții vătămate, fie și în condițiile în care a ignorat acest aspect cu ocazia consumării raportului sexual.
Așa fiind, în raport de dispozițiile art.345 alin.2 Cod de procedură penală, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, urmând a pronunța împotriva acestuia o soluție de condamnare și a respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de act sexual cu un minor prev.de art.198 alin.1 Cod penal, întrucât aceasta nu se justifică față de probele administrate și motivele expuse mai sus.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedereconduita nesinceră a inculpatului, faptul că acesta, prin intermediul unor persoane interpusea încercat să intervină asupra martorilorși, pentru a-i determina să își schimbe declarațiile, precum șigradul de pericol social al faptei, care este unul deosebit de ridicat.
În ciuda concluziilor exprimate prin referatul de evaluare, din care reiese faptul că inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială, considerăm că în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere conduita procesuală și urmările grave ale faptei, constând în repercursiunile de durată în plan psihic asupra minorei, față de vârsta redusă a acesteia și circumstanțele reale.
Totuși, având în vedere că inculpatul provine dintr-o familie organizată, este tânăr, nu posedă antecedente penale, are o ocupație și un un copil minor, în vârstă de 2 ani, care însă nu se află în îngrijirea sa, instanța i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 10 ani, orientându-se astfel spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de apel vizează schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 1,3 cod penal, in infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege care să fie executată într-una din modalitățile prev. de art. 867cod penal in baza acceptului SC " " SRL sau aplicarea art. 861cod penal - în raport de acordul minorei la întreținerea raportului sexual, astfel cum rezultă din probele dosarului.
Subsidiarul apelului privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, față de conduita inculpatului, lipsa antecedentelor penale, urmând a se reține aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
În apel au fost audiați partea vătămată -, martorii, Aisel, și.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate in raport de criticile aduse și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 cod pr. penală și art. 378 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Instanța de fond, a făcut o temeinică apreciere a ansamblului probator administrat în cursul procesului penal, a stabilit o stare de fapt conformă cu dovezile produse, corespunzătoare actelor materiale din conținutul laturii obiective a infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1, 3 cod penal reținută în sarcina inculpatului.
S-a înlăturat în mod justificat solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 1,3 cod penal, in infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 cod penal.
Reținerea situației de fapt constând în aceea că, în noaptea de 29/30.08.2008, inculpatul a întreținut un raport sexual cu partea vătămată - in vârstă de 14 ani, împotriva voinței sale, a avut în vedere declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor, Aisel și date in fază de urmărire penală, cu raportul de constatare medico - legală nr. 72/S/11.09.2008 întocmit de C din cuprinsul căruia rezultă că victima prezintă o deflorare recentă constatând prezența spermatozoizilor în secreția vaginală.
În mod corect, prima instanță a înlăturat ca subiective declarațiile martorelor Aisel și date în fața instanței întrucât pretinsele influențe exercitate de tatăl părții vătămate nu au fost dovedite cu atât mai mult cu cât acestea au susținut că, organele de cercetare penală nu au manifestat presiuni asupra lor. În această situație, depozițiile date în fața lucrătorilor de poliție nu pot fi înlăturate ca mijloace de probă, câtă vreme, o parte a audierilor fuseseră desfășurate chiar la domiciliul martorelor mai înainte de deplasarea la secția de poliție.
Martora Aisel în fața instanței de apel, a susținut că audierea în fața lucrătorilor de poliție s-a făcut fără participarea reprezentantului legal.
În cauză însă, se constată că la audiere a fost prezent un reprezentant al autorității tutelare în condițiile in care tatăl minorelor este decedat iar din probe rezultă că mama era in imposibilitate de a se prezenta, fiind la acel moment în stare de ebrietate.
Susținerea inculpatului cum că partea vătămată a consimțit la întreținerea raportului sexual este infirmată de declarațiile martorilor, care se aflau în grup atunci când inculpatul a venit la partea vătămată, a tras-o de mână și neținând cont că aceasta se opunea și striga, a dus-o pe o pajiște la marginea satului în apropierea unei fântâni părăsite, a dezbrăcat-o de haine și a întreținut cu aceasta un raport sexual normal.
Din probe rezultă că, după consumarea actului sexual, inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată timp în care a amenințat-o să nu spună nimănui cele întâmplate deoarece va avea probleme cu el după care a părăsit-o și s-a îndreptat spre casă.
Despre fapta comisă de inculpat, partea vătămată a relatat martorei după ce a rămas numai cu aceasta în domiciliul căreia se afla, în cursul discuției făcându-și apariția și martora Aisel, astfel cum rezultă din declarațiile celor două martore date în cursul urmăririi penale.
Prin martorii propuși în apărare inculpatul nu a reușit că facă dovada lipsei de temeinicie conform art.66 alin.(2) Cod penal a probelor de vinovăție existente la dosar.
Constatând îndeplinite cerințele art. 345 alin. 2 cod pr. penală în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, in mod corect prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului în temeiul art. 197 alin.1,3 cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că, prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 72 cod penal. S-a ținut seama de conduita nesinceră a inculpatului, faptul că acesta prin intermediul unor persoane interpuse a încercat să intervină asupra martorilor și pentru a-i determina să-și schimbe declarațiile precum și de gradul deosebit de ridicat al pericolului social al faptei.
În raport de conduita procesuală și urmările grave ale faptei constând in repercursiunile de durată in plan psihic al minorei față de vârsta acesta 14 ani, si circumstanțele reale, în mod just a apreciat instanța de fond că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 10 ani închisoare este de natură să asigure îndeplinirea cerințelor prev. de art. 52 cod penal cu privire la scopul pedepsei acela de măsură de constrângere, de reeducare a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, alături de cele cuprinse în hotărârea apelată pe care curtea și le însușește, apelul inculpatului urmează a fi respins in temeiul art. 379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală.
Conform art.383 cu referire la art.381 Cod procedură penală, se va deduce arestul preventiv de la 08.12.2009 la zi.
Potrivit art.383 cu referire la art.350 alin.(1) și art.160 Cod procedură penală, se va menține starea de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și, născut la 11 iunie 1983, de la 19.06.2009, in raport de subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și față de condamnarea acestuia de către prima instanță, soluție confirmată de instanța de apel.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, va fi obligat apelantul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge apelul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.501 din data de 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, ca nefondat.
Conform art.383 cu referire la art.381 Cod procedură penală, deduce arestul preventiv de la 08.12.2009 la zi.
Potrivit art.383 cu referire la art.350 alin.(1) și art.160 Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și, născut la 11 iunie 1983, de la 19.06.2009.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 Cod procedură penală, "Protocolului" încheiat între Ministerul Justiției și Libertăților și Uniunea Națională a Barourilor din România (26.11.2008), onorariul în sumă de 150 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Potrivit art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
3 ex./07.07.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CATRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
In conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.12/MP din data de 19 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pentru a fi comunicată inculpatului - fiul lui și, născut la 11 iunie 1983.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CATRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
In conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.12/MP din data de 19 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pentru a fi comunicată inculpatului - fiul lui și, născut la 11 iunie 1983.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Adriana Ispas
