Violul (art.197 cod penal). Decizia 14/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 14/A/2009
Sedința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sanda Trif JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaică
- - -JUDECĂTOR 3: Teodora Ciur
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.180/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant G, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu și și minorul,prin reprezentantul legal .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul apelant G învederează instanței că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul din oficiu - avocat .
Instanța, din oficiu pune în discuția părților declararea ședinței de judecată secrete, conform dispozițiilor art.290 al.2 Cod procedură penală, întrucât prin dezbateri s-ar putea aduce atingere morale, demnității sau vieții intime a unei persoane, raportat la fapta de viol, prev. de art.197 Cod penal, pentru care este cercetat inculpatul
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant G solicită a se declara ședința secretă.
Reprezentantul parchetului solicită a se declara ședința secretă, dispunând evacuarea sălii de judecată, inclusiv a părții vătămate minore, cu excepția părților.
Instanța, deliberând în conformitate cu dispozițiile art.290 al.2 Cod procedură penală declară ședință secretă.
Instanța procedează la audierea inculpatului apelant G, declarație consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului apelant și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune:
- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art.197 Cod penal, în infracțiunea de întreținere de relații sexuale cu un minor, precizând că nu inculpatul nu a exercitat amenințări asupra părții vătămate;
- în subsidiar solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmare aplicării dispozițiilor art.74,76 Cod penal;
Reprezentantul părții vătămate minore, numita solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru infracțiunea pentru care este cercetat. Precizează că nu a solicitat bani de la inculpat.
Arată cu privire la starea de sănătate părții vătămate minore - că acesta a suferit traume psihice, urmând și în prezent tratament întrucât a rămas cu șocuri. Mai relatează că sunt la dosar probe care atestă fapta săvârșită de inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice întrucât s-a dovedit cu certitudine prin probele administrate în cauză vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, pre. de art.197 al.1,3 Cod penal, raportat la art.41 al.2 și art.37 lit.b Cod penal.
Precizează că nu se impune în cauză nici aplicarea dispozițiile art.74,76 Cod penal, raportat la gravitatea faptei comise de inculpat precum și la consecințele acesteia asupra minorului.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.180/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev.de art.198 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.01.1960 în, jud.H, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, un copil minor, domiciliat în comuna nr.36, jud.H, CNP -, recidivist, arestat preventiv în Penitenciarul M la:
-12 ani închisoareși 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea de viol prev.și ped.de art.197 al.1,3 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza I, II și b Cod penal pe durata și în condițiile prev.de art.71 Cod penal.
În baza art.350 al.1 Cod penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 10.02.2009 până la 03.06.2009.
S-a dispus ca mijloacele materiale de probă înregistrate la poziția 35/2009 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara să rămână atașate prezentului dosar.
În baza art.14 lit.b, 17 al.3, 346 Cod proc.pen. și art.998 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 Cod proc.pen. a obligat inculpatul să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, de către tribunal, că inculpatul G a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara din data de 6 aprilie 2009 pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, privind forma continuată a infracțiunii și art. 37 lit. b) Cod penal, privind recidiva postexecutorie, constând în aceea că inculpatul a întreținut relații sexuale cu minorul, în perioada august 2008-februarie 2009, profitând de naivitatea acestuia și neputința de a-și exprima voința, în baza aceleiași rezoluți infracționale.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut, în fapt, că partea vătămată, în vârsta de 8 ani, locuiește împreună cu familia în apropierea bufetului din com., jud. H, astfel că a fost văzut prin curte de către inculpat, care fiind un M consumator de băuturi alcoolice, frecventa des bufetul din localitate.
În ziua de 7.02.2009, în jurul orelor 12,45, mama minorului se afla în casă și a văzut pe inculpat la poartă discutând cu fiul său. La scurt timp, minorul a intrat în casă zicându-i mamei că merge la cuibarul găinilor să caute ouă.
, constatând că minorul întârzie mult, a ieșit afară și a început să-l strige. Văzând că minorul nu apare, s-a deplasat spre casa părintească, ce este în apropiere, crezând că minorul este în parcul din curtea școlii, care se află gard în gard cu aceasta, continuând să-l strige. Aceasta, l-a văzut pe inculpat ieșind din casă, încheindu-se la șlițul pantalonului sau la. Observând că a fost văzut, inculpatul a luat-o la fugă, fără să zică ceva, în același timp l-a văzut pe fiul său, minorul, care își aranja pantalonii și pulovărul. Când s-a întâlnit cu minorul, acesta nu a zis nimic, însă a început să plângă.
cu minorul și întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta i-a relatat mamei sale că începând din luna august sau septembrie 2008, la diferite intervale de timp, a fost chemat de către inculpat în casa bunicilor săi din vecinătate și inculpatul a întreținut cu el raporturi sexuale anale.
Minorul a relatat atât mamei sale, cât și organelor de urmărire penală că toate aceste acte sexuale au început în una din zilele lunii august sau septembrie 2008, când a fost trimis de mama sa la o vecină după lapte. În momentul când s-a întors, aflându-se pe un teren viran, s-a întâlnit cu inculpatul, care l-a pus să se dezbrace, să se pună pe, după care acesta din urmă a întreținut cu el, un prim raport sexual anal. Minorul declară că nu a opus rezistență, fiindcă i-a fost frică de inculpat.
După această dată, la intervale de o lună, o lună și ceva, când inculpatul îl observa pe minor prin curte, îi solicita să meargă la casa veche ademenindu-l cu dulciuri. Din cauză că îi era teamă să nu fie divulgat ce a făcut, minorul a acceptat propunerile inculpatului. Minorul declară că de fiecare dată, după consumarea actului sexual, inculpatul "s-a pișat" pe el, ceea ce denotă că de fiecare dată s-a consumat în întregime actul sexual.
Văzând ce s-a întâmplat și având în vedere cele relatate de minor, a sesizat organele de poliție. Cu acest prilej s-au ridicat hainele cu care era îmbrăcat minorul și care, prezentau urmă materie, ca urmare a consumării ultimului act sexual, ( 43, 48)
Minorul a fost examinat medico - legal, stabilindu-se o fisură anală recentă (față de data comiterii faptei) de cca 2 - 3 mm lungime acordându-i-se 3 - 5 zile pentru vindecare, ( 18 - 19).
În cauză s-a efectuat o expertiză medico - legală psihiatrică stabilindu-se că minorul, prezintă o tulburare de stres postraumatică, nu înțelege ce i s-a întâmplat și nu conștientizează integral urmările faptelor comise asupra sa, dar știe că este ceva rău, ( 80 - 81).
Inculpatul recunoaște faptele comise, însă susține că minorul a consimțit la consumarea actului sexual, chiar insinuând faptul că acesta l-ar fi provocat. Expertiza psihiatrică, a scos în relief că minorul are discernământul specific vârstei sale de 8 ani, iar un minor la această vârstă nefiind maturizat nici fizic nici psihic, nu putea să aibă consimțământ asupra faptelor la care a fost supus.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost redate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, privind forma continuată a infracțiunii.
În ce privește cererea de schimbare a încadrări juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 al. 1 și 3 Cod penal în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 Cod penal constatăm că ambele infracțiuni privesc viața sexuală, iar deosebirea dintre cele două infracțiuni rezidă în aceea că în cazul infracțiunii prev. de art. 198 Cp raportul sexual are loc cu consimțământul minorului, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 197 al. 1,3 Cp, raportul sexual se realizează prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, ori de a-și exprima voința.
În speță, elementul material al violului s-a realizat profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, în acest caz victima în vârstă de 8 ani nici nu și-a putut manifesta voința, nici nu a opus rezistență tocmai pentru că nu avea capacitatea de a înțelege ceea ce i se întâmplă, nu putea avea reprezentarea a ceea ce semnifică biologic și moral un act sexual. Infracțiunea de viol săvârșită asupra minorului este gravă pentru că datorită vârstei acestuia de numai 8 ani, considerăm că poate avea consecințe grave în ceea ce privește dezvoltarea fizică și morală a acestuia, consecințe deja sesizabile în comportamentul și relația dintre victimă și colegii de clasă.
În baza textului de lege reținut în drept, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii.
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, respectiv, gravitatea faptei, statutul de recidivist al inculpatului, nesinceritatea acestuia, limitele speciale de pedeapsă, împrejurările concrete ale faptei.
În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut disp. art.14 lit. b), 17 al. 3 și art. 346 Cod procedură penală și art. 998 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen inculpatul G, solicitând prin motivele scrise de apel, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 Cod penal în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 Cod penal, reindividualizarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuate judiciare prev. de art. 74 și 76 Cod penal, iar pe latura civilă a cauzei respingerea daunelor morale.
În susținerea orală a motivelor de recurs apelantul inculpat G, personal și prin apărătorul legal, a susținut cele arătate în scris prin cererea de declarare a apelului, respectiv, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art.197 Cod penal, în infracțiunea de întreținere de relații sexuale cu un minor, precizând că inculpatul nu a exercitat amenințări asupra părții vătămate, iar, în subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin reținerea dispozițiilor art.74,76 Cod penal.
La termenul de judecată din 2 iulie 2009 inculpatul G a fost audiat de către instanța de apel, cu respectarea disp. art. 70 din Codul d e proc. penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 371 și 372 Cod proc. pen. cu referire la art. 197 Cod penal, Curtea de Apel constată că apelul inculpatului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1.Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că criticile invocate de apelantul inculpat G ce vizează vinovăția și încadrarea juridică a faptelor, sunt nefondate, instanța de fond a evaluat corect probele administrate cauzei, așa încât, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității desfășurate de inculpat, acesta fiind corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Potrivit art. 197 alin. 1) Cod penal violul constă în " actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința", iar violul este mai grav "dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani", conf. alin.3 al art. 197 Cod penal.
Susținerile inculpatului din apel prin care a încercat să se disculpe nu pot fi însușite de către Curtea de Apel în contextul probator administrat în cauză.
Curtea constată că nu suntem în prezența echivocului care să-i profite inculpatului, având în vedere că există elemente certe care duc la concluzia că acesta a săvârșit fapta, cum ar fi declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor ,.
Partea vătămată, o persoană minoră, în vârstă de 8 ani, a reținut exact cele petrecute și a dat declarații ample, descriind faptele, dar și persoana agresorului, cu prezentarea unor amănunte relevante atât pentru stabilirea adevărului în cauză, cât și pentru calificarea declarațiilor sale ca fiind sincere și edificatoare.
Astfel, partea vătămată a descris pe larg mamei, martorei și, apoi, în declarațiile date organelor de urmărire penală, declarații pe care le-a menținut și în fața judecătorului de fond, modul în care inculpatul în una din zilele lunii august sau septembrie 2008, l-a acostat pe minor pe un teren viran din afara localității și l-a pus să se dezbrace, să se pună pe, după care acesta a întreținut cu minorul un prim raport sexual anala, pentru ca, în următoarele luni, l-a ademenit, oferindu-i dulciuri și cum inculpatul în repetate rânduri i-a solicitat să meargă la casa veche, unde de frică, minorul a acceptat propunerile inculpatului de a întreține relații sexuale anale, redând organelor judiciare numele făptuitorului, vorbele și gesturile acestuia, precum și faptul surprinderii de către mamă, martora a momentului din data de 7 februarie 2009, când inculpatul a părăsit casa ( 13-16 ds. urm. penală, 31 ds. fond).
Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului G sunt declarațiile martora, mama minorului care a declarat că în ziua de 7 februarie 2009, căutându-l pe minor în jurul casei l-a văzut de inculpat ieșind din casă, încheindu-se la șlițul pantalonilor sau la, iar când inculpatul a văzut-o a fugit, timp în care din casă a ieșit fiul său, care își aranja hainele pe el și care a început să plângă și să-i relateze faptele inculpatului ( 7-12 ds. urm. penală, 16 ds. fond).
Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului sunt atât constatările din certificatul medico-legal nr. 60.048/B din 8.02.2009 emis de Serviciul de Medicină Legală în care se concluzionează că minorul prezintă leziuni posttraumatice ce pot data de 7 februarie 2009, leziuni ce s-au putut produce prin agresiune - perversiune sexuală, cât și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 143.160/B din 2 aprilie 2009 întocmit de același serviciu de medicină legală în care se arată că minorul prezintă, printre altele, tulburare de stress post-traumatică, este anxios referitor la evenimentele petrecute, s-a simțit în dificultate față de posibilele reacții ale anturajului raportat la evenimentele petrecute ( 19, 81 ds. urm. penală).
Declarațiile părții vătămate se coroborează nu numai cu declarațiile martorei, mama minorului și cu concluziile celor două rapoarte de expertiză medico-legală, ci și cu declarațiile date de martorul, tatăl vitreg al minorului, care a relatat că l-a văzut de mai multe ori pe inculpat oferindu-i dulciuri copilului, că minorul era speriat în prezența inculpatului și că martora i-a povestit cele relatate de minor referitor la faptele comise de inculpat ( 39-40 ds. urm. penală, 18 ds. fond ).
Curtea nu poate omite în stabilirea vinovăției inculpatului, aspectul că acesta a recunoscut organelor de anchetă penală și instanței de fond că a întreținut relații sexuale anale cu minorul, susținând că nu l-a amenințat sau ademenit pe minor.
Apărările acestuia nu pot fi însușite de către instanța de apel, raportat la întregul probatoriul administrat cauzei, îndeosebi la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică în care se arată că discernământul minorului de 8 ani este neformat, astfel că partea vătămată nefiind maturizat nici fizic, nici psihic, nu putea să aibă consimțământul faptelor la care a fost suspus.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod just instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de viol în dauna părții vătămate, neimpunându-se nici schimbarea încadrării juridice și nici achitarea acestuia.
2.În ce privește criticile formulate de inculpatul G sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă justă, în acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal, în cauză neexistând temeiuri pentru a se reține în favoarea acestuia disp. art. 74 și 76 Cod penal.
În concret, apelantul inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare, pe motivul că acesta a recunoscut fapta și că de la data liberării condiționate nu a mai comis alte fapte penale.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel, constată că raportat la fapta săvârșită, antecedentele penale ale inculpatului apelant și poziția sa față de faptă, reducerea pedepsei nu se justifică.
Astfel, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în raport de natura și gravitatea sporită a faptei comise de inculpatul, de împrejurările comiterii faptelor și modul de acționare, de urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor asupra dezvoltării psiho - somatice a victimei în vârstă de 8 ani, de perseverența infracțională manifestată de inculpat, întrucât anterior comiterii infracțiunii din prezenta cauză, a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea mai multor infracțiuni - omor, tâlhărie, furt calificat, atitudinea de nerecunoaștere a faptei nici chiar în fața instanței de control judiciar în prezența probelor certe de vinovăția a acestuia.
Faptul că de la data liberării condiționate, 25.04.2003, inculpatul nu a mai comis alte fapte penale, nu are nicio în cauză și nu duce la concluzia unei greșite individualizări a pedepselor de către instanța de fond, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal.
Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită și a modalității de executare, prin privare de libertate, instanța de fond a făcut o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 72 Cod penal, precum și a disp. art. 52 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social destul de ridicat al faptei comise, de circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat pericolul social sporit al inculpatului care, fără să țină seama de calitatea victimei și vârsta acesteia, a săvârșit asupra ei o faptă destul de gravă, punându- în primejdie dezvoltarea ei ulterioară.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că judecătorul de fond a adus o soluție legală și temeinică și sub aspectul laturii civile a cauzei.
Cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 din Codul civil comb. cu art. 14 alin.3 Cod proc. penală.
În speță, s-a dovedit că victima în vârstă de 8 ani, urmare a faptei comise de inculpat prezintă, printre altele, tulburare de stress post-traumatică, este anxios referitor la evenimentele petrecute, s-a simțit în dificultate față de posibilele reacții ale anturajului raportat la evenimentele petrecute.
Mai mult decât atât, este de necontestat că, prin fapta penală comisă, minorul a suferit traume fizice și psihice care trebuie compensate material.
În acest context, în mod legal judecătorul de fond a dispus obligarea inculpatului, la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de 10.000 lei, către partea civilă, despăgubirile civile fiind acordate cu scopul de a ușura situația părții vătămate.
În raport de considerentele expuse, Curtea de Apel, în temeiul art. 379 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza disp. art. 383 al. 1/1 rap. la art. 350 al. 1 Cod procedură penală și art. 383 al. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, se va menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 10.02.2009 și până la data de 2.07.2009.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 180/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 10.02.2009 și până la data de 2.07.2009.
Obligă pe numitul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și de la pronunțare cu - reprezentant legal al minorului parte vătămată..
Pronunțată în ședința publică azi 02 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -CO
semnează președintele de complet
- -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 3 ex /16.07.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaică, Teodora Ciur
