Violul (art.197 cod penal). Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr-

1462/2009

DECIZIA PENALĂ NR. 1435

Ședința publică din 15 octombrie 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan

JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița

JUDECĂTOR - - -

GREFIER - -

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții-inculpați G și împotriva deciziei penale nr. 291/A/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 08.10.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2009, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține:

Prin sentința penală nr.121/11.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B (dosar nr-), în baza art.189 (1,2) Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul G, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate.

În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului G din executarea sentinței penale nr.3297 19.12.2001 a Judecătoriei Sector 5 B, definitivă prin decizia penală 837/07.05.2002 a Curții de Apel București și a contopit pedeapsa aplicată în speță cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 831 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art.197 al.1 și al.2, lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul G, la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de viol.

În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului G din executarea sentinței penale nr.3297 19.12.2001 a Judecătoriei Sector 5 B, definitivă prin decizia penală 837/07.05.2002 a Curții de Apel București și a contopit pedeapsa aplicată în speță, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 831 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.

În baza art.211 al.1, alin.2, lit.b,c, alin. 2¹, lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului G, din executarea sentinței penale nr.3297/19.12.2001 a Judecătoriei Sector 5 B, definitivă prin decizia penală 837/07.05.2002 a Curții de Apel București și a contopit pedeapsa aplicată în speță, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 831 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34, lit.b Cod penal, a aplicat inculpatului G pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b din Codul penal.

În baza art.88 din Codul penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 10.09.2008 la zi, iar în baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului

HG

În baza art.116 Cod penal, s-a interzis inculpatului G prezența pe raza teritorială a municipiului B pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art.118 alin.1, lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 150 lei de la inculpatul

HG

În baza art.197 al.1 și alin.2, lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1, lit.a raportat la art.76 alin.1 lit.b Cod penal, prin aceeași sentință penală, a condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de viol.

În baza art. 86¹din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condițiile art.86²din Codul penal.

În baza art.86³alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, o dată la două luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea ti controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală, a pus în vedere inculpatului dispozițiile 86⁴și art.83 din Codul penal.

S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 10.09.2008 la zi.

În baza art.350 al.3 lit.b Cod procedură penală, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a respins cererea de confiscare specială formulată de către Ministerul Public, ca neîntemeiată.

A luat act că partea vătămată -, nu s-a constituit parte civilă în cauză, constatând prejudiciul recuperat parțial prin restituire.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.9861/P/2008 din data de 02.12.2008, înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 02.12.2008, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații G, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 al. 1, al. 2 Cod penal, art. 197 al. 1, al. 2 lit.a Cod penal, art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cp. și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 al. 1, al. 2 lit. a Cod penal, parte vătămata -, constând în aceea că în noaptea de 15/16.07.2008, ora 04,00, inculpatul G, prin constrângere, a lipsit-o de libertate în mod ilegal, pe partea vătămată, a deposedat-o de telefonul mobil marca LG și de suma de 150 lei și a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale, iar inculpatul a constrâns-o la rândul său pe partea vătămată să întrețină relații sexuale.

În fapt, instanța a reținut că în noaptea de15/16.07.2008, ora 04.00 inculpatul G, prin constrângere, a lipsit-o de libertate în mod ilegal, pe partea vătămată, a deposedat-o de telefonul mobil marca LG și de suma de 150 lei și a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale, iar inculpatul a constrâns-o la rândul său pe partea vătămată să întrețină relații sexuale.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații G și, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul greșitei aprecieri a probatoriului administrat în cauză și a greșitei condamnări a acestora, precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, care a criticat sentința sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicata inculpatului, dar și al reținerii greșite a circumstanței atenuante pentru inculpatul.

Prin decizia penală nr.291/A din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse - ca nefondate - apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B și de inculpații G și împotriva sentinței penale nr. 121/11.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B; s-a menținut starea de arest a inculpatului G și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a acestuia de la 10.09.2008, la zi, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că, din examinarea hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, apelurile apar ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv împrejurarea că în noaptea de 15/16.07.2008 ora 04,00, inculpatul prin constrângere a lipsit-o de libertate pe partea vătămata -, a deposedat-o de un telefon mobil marca LG și de suma de 150 lei și a constrâns-o pe aceasta să aibă relații sexuale, iar inculpatul a constrâns-o la rândul său pe partea vătămata să întrețină relații sexuale și cu acesta.

Situația de fapt a fost probată de plângerea și declarațiile părții vătămate, procese verbale de constatare și cercetare la fața locului, declarațiile martorei, raportul de expertiză medico-legală coroborate cu declarațiile inculpaților.

Astfel participația inculpaților la comiterea faptelor a rezultat atât din probele enumerate anterior, cât mai ales din declarațiile părții vătămate, care s-au coroborat în mare parte cu declarațiile inculpaților, în măsura în care aceștia au încercat sa dea vina unul pe celalalt pentru comiterea faptelor, fiecare negând propria participare la faptele pentru care au fost trimiși în judecată și încercând să creeze variante proprii care să le dovedească nevinovăția, însă niciunul neinfirmând faptul că s-au deplasat în pădure, noaptea cu partea vătămată, pe care ulterior au abandonat-o acolo, împrejurare pentru care nu au putut oferi explicații credibile. De asemenea, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a întreținut niciun fel de relații sexuale cu partea vătămată, nici măcar cu acordul acesteia, deși declarațiile celuilalt inculpat ca și ale părții vătămate și concluziile raportului de expertiză medico-legală dovedesc contrariul, în timp ce susținerile inculpatului, privind faptul că partea vătămată și-a exprimat acordul la întreținerea relațiilor sexuale nu pot fi primite în condițiile în care au avut loc în asemenea împrejurări, într-o stare de presiune psihică avansată asupra părții vătămate. Tribunalul a reținut că inculpații nu au putut oferi instanței explicații credibile nici în ceea ce privește telefonul mobil ce aparținea părții vătămate și care a fost găsit la sora inculpatului, explicația acestuia din urmă în sensul că i-ar fi fost oferit de inculpatul cu titlu de preț pentru transportul efectuat neputând fi primită în condițiile în care a fost de acord să o lase pe partea vătămata noaptea în pădure, având reprezentarea cel puțin a acestor fapte după ce el fusese cel care o transportase pe aceasta până acolo și o lăsase, nefiind în niciun fel amenințat de către inculpatul după cum a declarat chiar el.

Din probatoriul administrat a reieșit fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, cu toate că inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, inculpatul negând în totalitate, iar inculpatul negând parțial.

Referitor la pedepsele aplicate fiecărui inculpat în parte, Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acestora, având în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, în acest sens având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, săvârșirea de violențe asupra părții vătămate de natura a învinge rezistența acesteia, împrejurarea ca este recidivist, precum și faptul că au avut poziții de nerecunoaștere a faptelor.

Nemulțumiți și de această din urmă hotărâre, în termen legal, au promovat recurs inculpații G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie - în principal - sub aspectul greșitei condamnări, pentru infracțiunea de viol, fiecare dintre inculpați învinuindu-l pe celălalt, iar în subsidiar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei închisorii.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpați, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.385⁹alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond și cea de apel au reținut - în mod corect - vinovăția făptuitorilor, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Situația de fapt a fost probată de plângerea și declarațiile părții vătămate, procese verbale de constatare și cercetare la fața locului, declarațiile martorei, raportul de expertiză medico-legală coroborate cu declarațiile inculpaților.

Probele administrate în cauză - mai ales proba științifică - au dovedit săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost ele reținute în sarcina fiecărui inculpat, astfel că instanța de recurs nu poate primi cererea de achitare, formulată de inculpații recurenți, prin avocați.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că cele două instanțe au făcut o corectă apreciere a probelor, stabilind - în mod corespunzător - starea de fapt și încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat fiecare dintre inculpați.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art.385⁹pct.14 Cod procedură penală, invocat în subsidiar de recurenți și vizând netemeinicia pedepselor aplicate, Curtea reține că și acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

Cu privire la inculpatul, din fișa de cazier judiciar, Curtea reține că acesta demonstrează o bogată activitate infracțională, el fiind cercetat și sancționat pentru mai multe fapte, însă nu a înțeles că trebuie să se reintegreze social și nu a dat semne de îndreptare, perseverența pe linie infracțională fiind dovedită încă odată, iar temeinicia și legalitatea aplicării câte unei pedepse orientate spre mediu pentru fiecare infracțiune și pe cale de consecință a unei pedepse rezultante just individualizate, reținându-se și comiterea acestora în starea de recidivă în forma prevăzută de art.37 lit.a și b Cod penal.

Și pedeapsa stabilită pentru inculpatul a fost just individualizată, în sarcina acestuia reținându-se circumstanțe atenuante, față de datele sale personale, iar conform art.76 lit.b Cod penal, instanța de fond a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, fiind menținută de instanța de apel. Mai mult, aceste circumstanțe se reflectă în modalitatea de executare a pedepsei aleasă de instanța de fond, respectiv suspendarea executării sub supraveghere, cu anumite obligații și restricții, însă nu în regim de detenție.

Așa fiind - și din acest punct de vedere - atât decizia, cât și sentința apar ca legale și temeinice, pedeapsa aplicată - în cuantum și modalitate de executare - este aptă să asigure scopul prevăzut la art.52 Cod penal, Curtea constată că nu se impune reformarea hotărârilor criticate, motiv pentru care în temeiul prevăzut de art.385¹⁵pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile promovate de inculpații G și.

Constatând că inculpații sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea - în temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții inculpați G și împotriva deciziei penale nr.291/A din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.

În baza art.383 Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G - de 9 ani închisoare - durata reținerii și arestării preventive preventive de la 10.09.2008 la zi, 15.10.2009 inclusiv.

Obligă pe recurentul inculpat G la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariul avocat oficiu - se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților și la 200 lei cheltuieli judiciare statului pe recurentul inculpat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

-

Red.

Dact.

Ex.2

Red.--II.

Red.-Jud.Sect.1

Președinte:Ion Tudoran Corneliu Bogdan
Judecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitrița

Vezi şi alte speţe de drept penal: