Violul (art.197 cod penal). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art. 197 Cod penal -

ROMÂNIA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 15

Ședința publică din data de 10 martie 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 2: Sandu Geta

JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror -

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în municipiul Câmpulung M,-,. A,. 4, județul S și partea vătămată -, domiciliată în municipiul Câmpulung M,-, județul S, împotriva deciziei penale nr.26 din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 25 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorilor părților sa depună concluzii scrise la dosar, a se efectua verificările necesare privind organizarea secției penală și a completelor de judecată de la Tribunalul Suceava, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 3 martie 2009 și apoi pentru astăzi 10 martie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin sentința penală nr. 322 din 18.10.2007, Judecătoria Cîmpulung M 1-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev.de art. 197 alin. 1, 2 lit. c cu aplic. art. 41 alin. 2 din codul penal și art. 74 - 76 lit. b din codul penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 din codul penal, constând în pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b din codul penal.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea părții vătămate, de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale, iar inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1615 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul municipal Câmpulung M și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.


Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că începând cu luna septembrie 2005, inculpatul a avut o relație extraconjugală, cu numita, in vârstă de 16 ani, elevă in clasa a IX-a, la Grupul Școlar Silvic din municipiul C- M, jud.

La data de 22 iunie 2006, aceasta s-a întâlnit cu verișoara sa, partea vătămată și s-au hotărât să meargă în zona pieței agroalimentare din mun.C- M, pentru a servi câte o înghețată. La intrarea în piața publică, 1-a observat pe inculpat, motiv pentru care 1-a sunat pe telefonul mobil, solicitându-i o întâlnire și precizându-i că se află cu verișoara sa. Părțile s-au întâlnit în zona SC SA, unde inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca "Audi 80" cu numărul de înmatriculare -, invitându-le pe cele două minore la cabana fratelui său, situată în zona din municipiul C- După ce au ajuns la cabană, între și inculpat, a avut loc o discuție contradictorie, aceasta reproșându-i faptul că umblă și cu alte fete, iar el replicându-i că este căsătorit și face ce vrea cu viața lui personală. Apoi inculpatul a început să o îmbrățișeze pe, s-au sărutat, după care au intrat într-unui din dormitoarele casei, în timp ce partea vătămată a rămas în camera inițială, în care părțile au discutat, asteptându-1 pe ca să-i prezinte și celelalte camere ale cabanei.

Întrucât inculpatul și martora au rămas o perioada mai îndelungată în dormitor, partea vătămată a intrat după un timp în camera respectivă și surprinzând momentul în care aceștia se sărutau și se dezbrăcau, s-a jenat, motiv pentru care a ieșit din acel spațiu și a mers pe terasa situată la parterul cabanei, lângă ușa de acces.

La un moment dat, inculpatul i-a propus martorei să o cheme și pe verișoara sa în dormitor pentru a face sex în trei, însă aceasta a refuzat, spunându-i că -verișoara sa, nu a avut prieteni, este virgină și va spune totul părinților săi. Inculpatul, care între timp se dezbrăcase până la brâu, a ieșit pe terasă și i-a solicitat părții vătămate să intre în dormitor sub pretextul că este chemată de verișoara sa. Partea vătămată a refuzat, dar inculpatul a prins-o de mână și a tras-o în holul cabanei, a încuiat ușa in interior și a introdus cheile în buzunarul pantalonilor săi. Partea vătămată a încercat să se tragă din strânsoare spunând: "Eu nu am venit aici să-ți bați joc de mine, lasă-mă în, nu doresc să intru în dormitor". Inculpatul a asigurat-o că nu va păți nimic, că o să-i placă și că este mai în trei, apoi a reușit să o tragă pe partea vătămată în cameră și a împins-o pe salteaua gonflabilă lângă verișoara sa. Inculpatul s-a așezat între cele două minore și a continuat să o țină de mână pe partea vătămată care deși s-a opus, nu a reușit să scape din imobilizarea acestuia.

Inculpatul a încercat să desfacă fermoarul hanoracului părții vătămate și deși aceasta s-a opus, a reușit să o dezbrace, cu toate că minora a început să țipe, încercând sa se ridice. în acest timp, i-a spus inculpatului să o lase în pe partea vătămată, dar acesta nu a ascultat-


Inculpatul a întreținut un raport sexual normal cu care nu s-a opus, timp în care acesta a continuat să o imobilizeze pe partea vătămată cu o mână, deoarece dorea să plece din cameră. Apoi, inculpatul a avut un raport sexual cu partea vătămată, împotriva voinței sale, după care a mai avut un raport sexual cu minora, continuând să o imobilizeze cu mâna pe. în continuare, inculpatul a mai avut un raport sexual cu partea vătămată, împotriva voinței ei, iar la circa 1-2 minute după consumarea acestuia, a început să sângereze puternic, iar în cameră a venit și martora, care i-a adus niște cârpe curate pentru a opri hemoragia.

În acel moment inculpatul a descuiat ușa de la cabană cu cheile pe care le-a scos din buzunarul pantalonilor și s-a dus în garajul de lângă cabană, revenind cu alte cârpe. Când inculpatul a revenit în dormitor, partea vătămată avea pantalonii pătați cu sânge, motiv pentru care martora i-a dat jos pantalonii și a mers împreună cu inculpatul la pârâul unde i-au spălat.

La solicitarea martorei, inculpatul s-a deplasat în cartierul Capul Satului din mun. C- M, de unde a cumpărat absorbante, a revenit la cabană după circa 10 minute și întrucât pantalonii părții vătămate nu erau uscați, acesta i-a dat o pereche de pantaloni găsiți la cabană, cu care s-a îmbrăcat.

În jurul orelor 17,00, inculpatul le-a condus pe cele două minore, cu autoturismul său, până în zona SC, de unde cele două urmau să meargă la domiciliul lui, pentru ca aceasta să-i pună părții vătămate niște comprese.

Inculpatul a revenit apoi la cabană și a aruncat în pârâul pantalonii cu care venise îmbrăcată partea vătămată, după care a spălat salteaua gonflabilă, care era pătată cu sânge.

Între timp a început să se simtă din ce în ce mai rău, motiv pentru care a fost solicitat un taximetru, care a transportat-o la Spitalul municipal C- Între timp, a venit acasă și mama minorei, care le-a întrebat pe cele două minore ce s-a întâmplat, însă acestea de frica amenințărilor inculpatului și a părinților, nu au spus adevărul.

Partea vătămată a fost internată la Spitalul municipal C- M, la secția de Ginecologie cu diagnosticul" hemoragie vaginală postcoitum. hemoragie. posthemoragică".

În urma agresiunii fizice și sexuale exercitate asupra sa, partea vătămată minoră a suferit un șoc psihic, fiind internată în perioada 28 iunie 2006 - 11 iulie 2007 la Secția de Psihiatrie a mun.C-. M, la internare prezentând "insomnie, depresie, dispoziție tristă, labilitate emoțională și astenie fizică și psihică".

Partea vătămată a fost examinată medico-legal și de Serviciul de Medicină Legală S, care a constatat că există o legătură de cauzalitate între starea depresivă constatată în cursul spitalizării și psihotrauma suferită la data de 22 iunie 2006, precizându-se că starea de depresie reactivă în mod normal, nu apare la fete după primul raport sexual, dar este posibil să apară în situația unui raport sexual violent, așa cum a fost cel în cauză.

În urma expertizei medico-legale traumatologice, Institutul de Medicină Legala Iac oncluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată care au necesitat pentru vindecare un număr de 24-25 zile îngrijiri medicale au putut fi produse in cadrul unui raport sexual complet, cu intromisiune, efectuat cu brutalitate, iar leziunile produse întrunesc din punct de vedere medico-legal elementele necesare pentru existența infracțiunii de viol și au fost de natură să pună în primejdie viața.

Aceste concluzii au fost avizate de Comisia Institutului de Medicină Legală I, care a precizat că este de acord cu concluziile raportului de expertiză medico-legală traumatică și medico-legală psihiatrică, acestea fiind științific elaborate și bazate pe datele medicale cuprinse în expertiză.

Toate aceste concluzii materializate în probe științifice, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au demonstrat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol, cu toate că acesta a susținut în permanență că victima nu s-a opus raporturilor sexuale întreținute cu el.

Atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, susținând în permanență că partea vătămată, însoțită de verișoara sa au mers de bunăvoie cu el la cabana situată la locul numit "" din mun. C-. M, că ambele au fost de acord să întrețină raporturi intime cu el, că partea vătămată îl cunoștea din vedere de mai multă vreme și nu a opus nici un fel de rezistență dorinței sale de a avea raporturi intime cu ea.

Față de cele menționate, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 22 iunie 2006, prin violență a obligat-o pe partea vătămată să întrețină cu el două raporturi sexuale în urma cărora a suferit o traumă fizică și psihică, viața sa fiindu-i pusă în primejdie, prin urmările suferite, ca urmare a violențelor fizice și psihice exercitate asupra sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev.de art. 197 alin.l și 2 lit.c din codul penal, motiv pentru care 1-a condamnat.

Întrucât în cauză nu s-a dovedit faptul că prin săvârșirea infracțiunii, părții vătămate i s-a adus un prejudiciu moral de natura celui care să o îndreptățească să solicite daune morale de la inculpat sau despăgubiri civile, prima instanța i-a respins cererea formulată în acest sens, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea vătămată, prin apărător, a arătat că în raport de modalitatea în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și de consecințele produse, în sensul că i-a pus viața în pericol, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de către instanța de fond nu a fost corect individualizată, astfel încât a solicitat majorarea acesteia.

Întrucât a suferit o traumă psihică, dovedită prin raportul de expertiză psihiatrică și pentru că este practicanta unui cult religios care pune accent pe păstrarea virginității până la căsătorie, iar evenimentele care s-au derulat vor avea un efect dramatic asupra întregii sale existențe, în mod nejustificat instanța de fond i-a respins cererea de


obligare a inculpatului la plata daunelor morale și de aceea, a solicitat majorarea lor la 100.000 lei, față de suma indicată inițial, de 50.000 lei.

Inculpatul, prin apărătorii săi aleși, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a Cod procedură penală, întrucât infracțiunea nu există sau în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d Cod procedură penală, deoarece în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția acestuia de aov iola pe partea vătămată. în sensul respectiv, a invocat declarația olografă a părții vătămate (fila 95-97 ds.), potrivit căreia"dacă nu mi-ar fi fost rău, nu anunțam părinții despre faptul că am avut relații sexuale", ceea ce denotă că a fost de acord cu propunerea inculpatului. în acest context,a a considerat că se impune și respingerea cererii părții vătămate, de obligare a sa la plata daunelor morale.

Prin decizia penală nr.26/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de partea vătămată, desființată, în parte, sentința penală nr.322/18.10.2007 a Judecătoriei C- M, în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art. 197 al. 1,2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare (în loc de l(un)an închisoare) și interzicerea exercițiului drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 4 ani și a obligării acestuia la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la instanța de fond către partea vătămată, fiind înlăturată dispoziția de respingere ca nefondată, a cererii părții vătămate de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale.

S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal, privind interzicerea exercițiului drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu erau contrare acestei decizii.

Prin decizia menționată a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat să plătească statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală traumatologică nr.S/3844/26.09.2006, efectuat de IML I (60-63 ds.), "Leziunile traumaticeprezentate de partea vătămată au necesitat un număr de 24-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, din momentul producerii lor și au putut data din 22.06.2006. Prin hemoragia vaginală abundentă și șocul hemoragie consecutiv, leziunile prezentate de au fost de natură să pună în primejdie viața. Leziunile traumatice prezentate au putut fi produse în cadrul unui raport sexual complet, cu intromisiune, efectuat cu brutalitate. Efectuarea cu brutalitate a raportului sexual și existența constrângerii psihice a sus-numitei (făcându-se trimitere la raportul de expertiză medico legală psihiatrică) întrunesc, din punct de vedere medico legal, elementele necesare pentru existența infracțiunii de viol. "

Noua expertiză medico legală psihiatrică nr.3844/21.09.2006 a IML I (fila 64-68), concluzionează că "prezintă tulburare de stres posttraumatic după psihotrauma din 22.06.2005, simptomatologia având legătură cauzală directă cu psihotrauma. Raportul sexual la care a participat minora la 22.06.2006, constituie în mod cert o psihotrauma prin consecințele dramatice asupra stării de sănătate (hemoragie impresionantă, șoc hipovolemic obiectivat și prin examenele de laborator) cât și prin lipsa de intimitate și de pregătire din partea partenerului. Având în vedere afecțiunea psihică actuală (tulburare de stress posttraumatică, de retrăire cu groază a evenimentului însoțit de depresie, insomnii, dificultăți de concentrare a atenției etc.) se poate susține că minora a fost supusă unui raport sexual prin constrângere psihologică, ocazie cu care s-a produs deflorarea.Tulburarea de stress posttraumatică, survine după un eveniment care pune în pericol viața, integritatea fizică sau declanșează o psihotrauma cu implicarea directă a victimei sau a persoanelor apropiate."

Aceste concluzii ale expertizelor medico legale traumatologice și medico legale psihiatrice, au fost confirmate de Comisia de Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală I prin raportul nr.3993 din 09.10.2006, fiind apreciate ca elaborate științific și bazate pe datele medicale din actele respective ( 174 ds.).

La solicitarea apărătorilor inculpatului, la termenul din 25.02.2008, Tribunalul a admis efectuarea unei contraexpertize medico legale psihiatrice a părții vătămate (fila 59 ds.apel), iar cu adresa nr.E - din 13.06.2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B (fila 110 ds.apel), a avizat Raportul de Nouă Expertiză Medico legală Psihiatrică nr.3844/21.09.2006 efectuat de IML I, cu următoarele precizări, raportat la noile obiective: " sociali la care s-a făcut referire pot fi luați în seamă eventual ca factori favorizanți ai evoluției stării psihice, factorul determinant în acest caz fiind reprezentat de actul sexual brutal în cauză. nu poate fi considerată generatoare a tulburării psihice constatate, ci constituie un simptom de agravare a acesteia, determinat de trauma psihofizică suferită".

Deși s-a revenit către INML Minovici B, pentru a efectua contraexpertiza psihiatrică a părții vătămate, această instituție medicală a comunicat instanței de apel, cu adresa din 25.07.2008, același aviz (fila 120). Din acest motiv, la termenul din 13.10.2008, instanța de control judiciar, în temeiul art.28 din Hotărârea nr.774/7.09.2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 1/2000, privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, potrivit căruia " în cazul în care Comisia Superioară Medico Legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico legale unor unități medico legale ierarhic subordonate acesteia decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă ", a revenit de la proba cu o nouă expertiză medico-legală psihiatrică a părții vătămate, deoarece nu au apărut date noi.

Constatând că nu există contradicții între raportul de expertiză medico legală efectuat de SML S și cel întocmit de IML I, cu referire la numărul de zile de îngrijiri medicale, Tribunalul a respins proba solicitată de apărătorii inculpatului


privind efectuarea unei contraexpertize traumatologice la INML Minovici

Chiar dacă din transcrierea convorbirilor telefonice dintre inculpat și, sora părții vătămate, rezultă că aceasta a fost de acord să întrețină relații intime cu (fila 707-715 ds.fond), Tribunalul a considerat că proba respectivă nu poate răsturna rapoartele medico legale la care s-a făcut referire mai sus. De altfel, completul de judecată a audiat cele două CD-uri depuse la dosar (fila 48) și a constatat că acestea corespund cu transcrierea existentă, încheind un proces verbal în sensul respectiv ( 145 ds.apel).

Afirmațiile părții vătămate referitoare la faptul că nu ar fi adus la cunoștința tatălui său cele întâmplate dacă starea sănătății sale nu s-ar fi agravat, se datorează preceptelor religioase a cultului penticostal din care aceasta face parte și nu poate forma convingerea instanței că a fost de acord să întrețină relații intime cu inculpatul.

Depoziția extrajudiciară a martorului (fila 733 ds.fond) autentificată sub nr. 1390/19.01.2007 a BNP din C- M, potrivit căreia există posibilitatea să se iasă foarte ușor din cabană pe oricare dintre geamuri, nu poate duce la concluzia că partea vătămată putea proceda în acest sens, având în vedere situația inedită în care se afla, raportat la inocența vârstei sale, la nivelul educațional și contextul în care s-au produs evenimentele.

În raport de cele menționate, instanța de apel a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Ținând cont de gravitatea activității infracționale și de consecințele produse, Tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată de instanța de fond nu corespunde gradului de pericol social al acesteia și în mod nejustificat nu a fost obligat la plata daunelor morale față de partea vătămată.

Pentru considerentele arătate, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelul declarat de partea vătămată, a desființat în parte sentința atacată și a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului la 4 ani - reținând în favoarea sa doar circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a Cod penal - a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art.65 cod penal, apreciindu-se că astfel se va asigura reeducarea inculpatului și se va preveni săvârșirii unor noi infracțiuni, scop prev.de art.52 Cod penal.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap.la art.998 Cod civil, în vederea ușurării și compensării suferințelor fizice și sufletești ale părții vătămate, inculpatul a fost obligat să plătească acesteia, suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la instanța de fond.

Pentru aceleași considerente, expuse anterior, în baza art.379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.


Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, partea vătămată - și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei.

Astfel, partea vătămată, prin apărătorul ales, a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică decât minimul prevăzut de textul de lege incriminator, iar în raport de gravitatea faptei săvârșite și de consecințele produse, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia. Având în vedere că victima este o tânără de 16 ani, virgină la data comiterii faptei, orfană de mamă și elevă la o școală ajutătoare și că în urma agresiunii fizice și sexuale exercitate asupra sa, a suferit un șoc psihic fiind internată la Secția de psihiatrie a Spitalul Câmpulung, suma solicitată cu titlu de daune morale este pe deplin justificată, cu atât mai mult cu cât prejudiciul cauzat acesteia, oricum nu poate fi reparat, urmările produse fiind foarte grave, de durată și ireversibile.

Inculpatul, prin apărător, a invocat casarea deciziei recurate pentru motivele de casare prevăzute de disp. art. 3859 pct. 3, 6, 14, 18 Cod procedură penală, solicitând instanței de recurs să constate nulitatea hotărârii atacate, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 197 pct. 2 și 3 Cod procedură penală, art. 292 alin. 2 Cod procedură penală, art. 308 Cod procedură penală și art. 316 Cod procedură penală, referitoare la compunerea instanței în complet de divergență, luarea hotărârilor în complet de divergență, rolul activ al procurorului în vederea aflării adevărului și asistarea inculpatului de către apărător la toate ședințele de judecată.

În acest context, a învederat faptul că pe tot parcursul cercetării judecătorești în instanța de apel, completul de judecată a fost format din magistrații și, care au dat cuvântul la dezbateri în ședința din 24.11.2008 și au amânat pronunțarea la data de 2.12.2008 pentru a da posibilitatea pentru al doilea avocat ales al inculpatului să depună concluzii scrise. La data de 2.12.2008, instanța compusă din aceiași judecători a constatat că "membrii completului de judecată nu au ajuns la un acord în ce privește soluția" și a repus cauza pe rol în vederea constituirii completului de divergență conform art.308 Cod procedură penală, dispunând citarea părților pentru termenul din 15.12.2008.

La data de 15.12.2008 completul a fost schimbat, fiind compus din judecătorii și și mai mult, s-a schimbat și procurorul de ședință, care a participat la dezbaterea cauzei, iar inculpatul nu a fost apărat de nici unul din avocații aleși, fapt consemnat în acea încheiere. în aceeași încheiere de ședință s-a consemnat că judecătorul lipsește și s-a acordat un nou termen de judecată la data de 19.01.2009 pentru formarea unui complet de divergență din 3 judecători, în a cărei componență era obligatorie prezența judecătorilor participanți la dezbaterea cauzei, respectiv și.

La termenul din 19.01.2009, instanța de apel a nesocotit propriile dispoziții și legea și s-a prezintă tot în complet de 2 judecători, complet care nu era de divergență și


mai mult, judecătoarea a fost înlocuită cu judecătoarea, astfel că hotărârea atacată a fost pronunțată de un complet nelegal constituit. Mai mult au fost o serie de nereguli referitoare la faptul că inculpatul nu a fost asistat de avocat, partea vătămată a lipsit, s-a schimbat cuantumul daunelor morale, de la 5.000 lei la 100.000 lei și s-a îngreunat situația inculpatului, atât cu privire la majorarea condamnării de la 1 an la 4 ani și a pedepselor complementare, cât și cu privire la daunele morale care de la o au ajuns la 30.000 lei.

Pe fond, a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de viol, dat fiind acordul clar și neechivoc al părții vătămate de a întreține relații sexuale cu inculpatul - sens în care s-a făcut referire detaliat la declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale martorei, la lipsa de reacție a victimei aflată într-o atare situație, la scenariul imposibil de realizat prezentat în motivare, la CD-ul ce conține înregistrări ale unor convorbiri telefonice edificatoare pentru acest caz și pentru recuperarea căruia sora părții vătămate, a comis o infracțiune gravă, pentru care a fost condamnată și nu în ultimul rând la influența și presiunile exercitate de familie și de cultul religios practicat - iar în subsidiar, redozarea pedepsei închisorii aplicate, reducerea cuantumului pedepselor complementare și schimbarea modalității de executare a acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal sau art.86/1 Cod penal.

Cu privire la cererea de daune formulată de partea vătămată a solicitat, în principal respingerea acesteia, iar în subsidiar reducerea cuantumului la suma de 5.000 lei cât s-a cerut prin motivele de apel.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 2 rap. la art. 38514 cod procedură penală Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:

1. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.385/9 alin.l pct.3 Cod procedură penală, invocat de inculpat nu este fondat.

Este real că modul de compunere a instanțelor de judecată este prevăzut sub sancțiunea nulității absolute (art. 197 alin. 2 și 3 Cod procedură penală), astfel încât orice greșeală în formarea completului de judecată - mai mulți sau mai puțini judecători - atrage desființarea hotărârilor pronunțate de o instanță greșit compusă, însă decizia recurată nu este lovită de nulitate absolută, așa cum susține apărătorul inculpatului recurent, fiind pronunțată de completul de judecată îndrituit cu soluționarea apelurilor formulate de părți.

Conform art. 54 alin.2 din Legea nr.304/2004 rep."apelurile se judecă în complet format din 2 judecători,cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel", compunerea acestor complete stabilindu-se la începutul anului de colegiile de conducere instanțelor judecătorești, urmărindu-se asigurarea principiului continuității. Pentru a asigura o bună funcționare a completelor de judecată și în vederea unei imparțiale desemnări a judecătorilor care urmează să judece o cauză penală, legea menționată anterior prevede norme speciale. Repartizarea cauzelor pe complete de


judecată se face în ordinea primirii cauzelor, pe baza unui criteriu aleatoriu, informatizat, stabilit prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru a se asigura soluționarea operativă și cu imparțialitate a cauzelor, precum și un volum de munca echilibrat al completelor. Cauzele odată repartizate pe complete de judecată nu pot fi transferate la alte complete de judecată și nici nu se mai pot schimba membrii completelor decât în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară.

Potrivit alin. 3 și 4 ale art.54 din legea privind organizarea judiciară, în cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judeca din nou în complet de divergență, în condițiile legii. Completul de divergență se constituie prin includerea, în completul de judecată, a președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanență.

În același sens, dispozițiile procesual penale prevăd la art. 308 alin. 5 că dacă completul de judecată este format din doi judecători și unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în complet de divergență."

Ori în speță, calea de atac exercitată de părți împotriva sentinței penale nr. 322 din 18.10.2007 a Judecătoriei C- Maf ost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16 noiembrie 2007, cauza fiind reparatizată aleatoriu, prin sistemul informatic ECRIS, completului de judecată penal, alcătuit, la acel moment, din magistrații și, complet de judecată care a rămas neschimbat, inclusiv la data când au avut loc dezbaterile asupra apelurilor, respectiv 24 noiembrie 2008.

Deși legea recomandă ca deliberarea și pronunțarea hotărârii să se facă de îndată după încheierea dezbaterilor, deci după încheierea ședinței de judecată, pentru motive temeinice, deliberarea și ca urmare, pronunțarea hotărârii se pot amâna pe cel mult 15 zile, situație ce se regăsește și în cazul dat, pronunțarea amânându-se la data de 2 decembrie 2008 pentru a se da posibilitatea părților, prin apărători aleși, să formuleze concluzii scrise.

Cum hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată în fața cărora au avut loc dezbaterile, asupra soluțiilor ce trebuie date în chestiunile supuse judecății, în cazul în care aceștia nu ajung la un astfel de acord, se produce o divergență care impune rejudecarea cauzei într-un complet de divergență din trei judecători, completat cu președintele sau vicepreședintele instanței, președintele de secție ori judecătorul din planificarea de permanență.

Raportat la cazul de față, din actele dosarului rezultă că membrii completului de judecată penal nu au ajuns la un acord în ceea ce privește soluția ce urma a fi pronunțată, astfel că instanța de apel a dispus, conform art. 308 alin. 5 Cod procedură penală, reluarea judecății în complet de divergență, sens în care părțile au fost citate, iar apărătorii aleși au fost anunțați de către grefierul de ședință pentru termenul de judecată din 15 decembrie 2008.


La acest termen, președintele completului de judecată a adus la cunoștința părților prezente motivul redeschiderii dezbaterilor și întrucât magistratul lipsea, fiind în concediu medical - lipsă suplinită prin înlocuirea sa cu doamna judecător (președintele secției penale la acea dată), conform planificării de permanență, s-a acordat termen la data 19 ianuarie 2009.

Conform dispozițiilor art. 307 și art. 308 Cod procedură penală, hotărârea se pronunță de membrii completului în fața căruia au avut loc dezbaterile.

Ori, la termenul de judecată amintit, dezbaterile asupra apelurilor au fost reluate tot în fața completului de judecată investit, compus din doi magistrați, și, în condițiile în care începând cu data de 1 ianuarie 2009 judecător a fost transferat la Secția comercială a Tribunalului Suceava, la cererea sa, prin hotărâre a colegiului de conducere al acestei instituții, ivindu-se astfel o situație specială, aceea a imposibilității constituirii completului de divergență și pe cale de consecință a luării hotărârii de un astfel de complet, aspecte ce puteau fi ușor constatate de către apărătorii inculpatului recurent, prin simpla accesare a portalului instanțelor.

Cum în cauză decizia recurată a fost pronunțată de membrii completului de judecată în fața cărora au avut loc dezbaterile judiciare, complet constituit potrivit legii se constată că nu au fost încălcate dispozițiile legale imperative privind compunerea instanței de apel.

2. Nefondat este și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.385/9 alin.l pct.6 Cod procedură penală, invocat de același inculpat.

Deși s-au invocat o serie de nereguli, referitoare la faptul că inculpatul nu a fost asistat de apărător la toate ședințele de judecată și că nu doar membrii completului au fost schimbați ci și procurorul de ședință, care nu a dat dovadă de rol activ în vederea aflării adevărului, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că judecarea apelului s-a desfășurat cu respectarea dreptului la apărare, fiind prezent, la termenul de judecată din 19.01.2009, unul din cei doi avocați aleși ai inculpatului, al doilea avocat fiind în imposibilitate de a se prezenta din motive obiective, și că s-a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea acestuia să depună concluzii scrise, cu toate că legea nu prevede prezența obligatorie la judecată a tuturor apărătorilor angajați, ci doar a unuia dintre ei.

Este real că la termenul de judecată din 15.12.2008 niciunul din apărătorii aleși ai inculpatului nu a fost prezent, însă această situație nu se încadrează în cazul de casare mai sus menționat, care să atragă nulitatea absolută a hotărârii, fiind vorba de o nulitate relativă, ce trebuia invocată în termenul prevăzut de lege, într-o anume stare a procesului și de persoana care a suferit vătămarea prin încălcarea legii- în cazul dat, de către inculpat la acel termen, neputând fi invocată direct la instanța de recurs.

Pe de altă parte, completul de judecată nu a dispus nici o măsură de natură a aduce o vătămare apelantului, ci dimpotrivă prin termenul acordat s- garantat dreptul la apărare al acestuia și implicit respectarea legii. Cât privește schimbarea procurorul, este de observat că, pe de o parte prin art. 197 alin. 2 și 3 legea procesual penală sancționează


absența procurorului la judecarea unei cauze penale atunci când aceasta este obligatorie potrivit legii, iar pe de altă parte că pe parcursul judecării cauzei în apel și a administrării probelor solicitate de către inculpat, Parchetul de lângă Tribunalul a fost reprezentat de către procurorii și, așa încât și sub acest aspect, susținerile inculpatului sunt neîntemeiate.

3. Curtea constată că nu sunt date nici celelalte motive de casare prev. de pct. 14 și 18 ale art.385/9 Cod procedura penală invocate.

Deși inculpatul a susținut că se impune achitarea sa, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care a existat acordul clar și neechivoc al părții vătămate de a întreține relații sexuale cu el și doar presiunea exercitată de familia sa - aspect demonstrat și prin soluția de condamnare a surorii părții vătămate pentru infracțiunea de șantaj în vederea recuperării CD-ului ce conținea înregistrarea convorbirilor telefonice dintre parte vătămată si martorul principal, cuprinzând recunoașterea părții vătămate în sensul menționat și că nu dorea să facă plângere - și de comunitatea din care provine, au generat prezenta cauză, nu au suport probator pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de viol presupune înainte de toate un act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, ce trebuie realizat prin constrângerea victimei, fizică sau morală, sau profitând de neputința acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința. Este vorba așadar de un act sexual fără consimțământul persoanei de sex opus sau de același sex, adică de un act sexual prin încălcarea libertății și inviolabilității sexuale ale acesteia. Constrângerea trebuie să fie efectivă și susceptibilă să paralizeze, total sau parțial, rezistența. Nu interesează dacă victima a opus sau nu rezistență, fiind suficient să existe refuzul categoric al acesteia de a întreține un act sexual. Constrângerea trebuie exercitată pentru a determina victima la o relație sexuală și trebuie să preceadă sau să fie concomitentă cu actul sexual. Urmarea imediată constă în atingerea adusă libertății sexuale a persoanei, însă pe lângă aceasta se pot produce și alte consecințe, care se constituie în circumstanțe agravante ale infracțiunii. Cum în anumite situații concrete este destul de dificil de stabilit dacă este viol sau nu, pentru stabilirea adevărului este necesar ca materialul probator administrat să conducă la obținerea unor răspunsuri cât mai corecte și complete la următoarele probleme: existența actului sexual; existența constrângerii ori imposibilității victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința; vârsta persoanei vătămate și raporturile care au existat între aceasta și făptuitor; persoana inculpatului și consecințele infracțiunii.

aspectele teoretice prezentate la cazul dat, Curtea reține că prin probatoriul administrat în cauză, cu referire expresă la rapoartele de expertiză medico-legală traumatologică nr.S/3844/26.09.2006 efectuat de IML I (60-63 ds.), medico-legală psihiatrică nr.3844/21.09.2006 a IML I (fila 64-68) - confirmate de Comisia de Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală I prin raportul nr.3993 din 09.10.2006 (174 ds.) - adresa nr.E - din 13.06.2008, (fila 110 ds.apel) cuprinzând avizul și precizările Comisiei Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, ale căror concluzii au fost prezentate detaliat de instanța de apel și declarațiile martorei oculare ", s-a demonstrat că la data de 22.06.2006, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul, prin constrângere fizică (imobilizarea victimei prin ținerea de mână, chiar în condițiile întreținerii unui raport sexual cu verișoara acesteia), dar mai ales psihologică, neținând cont de refuzul clar al părții vătămate, a obligat-o pe aceasta să întrețină cu el două raporturi sexuale, în urma cărora a suferit o traumă fizică și psihică, viața fiindu-i pusă în primejdie prin urmările suferite, datorate actului sexual brutal și violențelor psihice exercitate asupra sa.

În raport de cele arătate, instanța de control judiciar apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și că acesta, prin probele administrate, respectiv declarațiile unor martori care nu au fost prezenți la locul și momentul incidentului și înregistrarea convorbirii telefonice dintre el și minora, sora părții vătămate -la rândul său, fostă prietena a acestuia - nu demonstrează lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente, la care s-a făcut referire anterior.

Instanța constată că ceea ce se impută victimei este atitudinea acesteia, respectiv faptul că nu a reacționat într-un anumit fel, în sensul că nu a strigat după ajutor, că nu a încercat să sară pe fereastră sau să se lupte cu violatorul, făcându-se abstracție că în cauză era vorba de o minoră în vârstă de 16 ani, virgină, orfană de mamă (pe care a pierdut-o la o vârstă fragedă), fără experință de viață, în general, dar mai ales fără experiență în domeniul sexual, o persoană introvertită care urma cursurile unei școli speciale, astfel că opoziția sa s-a materializat mai mult la nivel verbal, printr-un refuz. situației conflictuale, a consecințelor dăunătoare cu a căror producere este amenințată persoana vătămată, cauzează de cele mai multe ori emoții violente, de intensitate extremă, care au efectul unei puternice reacții de dezorganizare, de agitație, de incapacitate de a reacționa.

În acest context, apare neverosimilă varianta prezentată de inculpatul, că partea vătămată - care nu a avut până la acel moment nici un prieten - aflată la prima experiență de acest gen, în lipsa sentimentului de sau cel puțin de apropiere sufletească, în condițiile în care cei doi se cunoșteau doar din vedere și în prezența rudei sale, ar fi fost de acord să întrețină relații sexuale cu el.

Referitor la declarația inițială a părții vătămate, pe care instanța nu o va lua în considerare, este de observat că aceasta a fost dată în lipsa reprezentanților legali, în condiții de spitalizare a victimei, la scurt timp după eveniment, în fața polițistului aflându-se în realitate o persoană în stare de surescitare și inhibiție, urmare a șocului postagresiune suferit, a cărei capacitate de furnizare a unor informații reale este mult diminuată. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște modul de abordare a victimei în privința sexualității, domeniu de maximă intimitate, iar luarea deciziei de a formula plângere pentru o astfel de infracțiune constituie un act major, care se bazează pe analiza unor impedimente și prejudecăți existente la nivelul social din care provine partea vătămată, cărora aceasta a trebuit să le facă ulterior față printr-o confruntare directă cu acestea.

Luând în considerare toate criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal Curtea constată că la individualizarea răspunderii penale instanța de apel a analizat ca


un întreg fapta și făptuitorul, precum și împrejurările în care el a acționat, stabilindu-se în acest mod gradul de pericol social, astfel că pedeapsa aplicată, chiar cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 litera 1 Cod penal este de natură să conducă la reeducarea celui în cauză și să preîntâmpine săvârșirea unei noi infracțiuni de același gen sau chiar mai grave, apreciindu-se că un atare scop nu ar putea fi atins prin aplicarea instituțiilor prevăzute de art. 81 și art. 861 Cod penal.

Victima unei infracțiuni de natura celei comisă de inculpat este îndrituită și la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămările aduse integrității sale. Existența unui atare prejudiciu rezultă din probele administrate în cauză, nejustificându-se cererii, așa încât în mod corect instanța de apel a admis solicitarea părții vătămate și a obligat pe inculpat la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 lei. Aceasta, în condițiile în care în fața instanței de fond partea vătămată a pretins astfel de daune, într-un cuantum mai mare, de 50.000 lei, context în care apare ca neveridică susținerea inculpatului că apelanta, în propria cale de atac, ar fi solicitat o sumă mult mult mai mică decât cea precizată inițial, ținând cont și de specificul infracțiunii deduse judecății.

Victima în vârstă de 16 ani a suferit o intervenție chirurgicală ca urmare a hemoragiei declanșate de actul sexual brutal comis de inculpat, după care a fost internată și s-a aflat sub tratament medical, ca urmare a șocului psihic suferit. Suportarea tratramentului medical, conștiința de a fi bolnav, preceptele cultului din care face parte, propria experiență, reacția reprobabilă sau încurajatoare a celor din jur, precum și privarea părții vătămate de o viață normală corespunzătoare vârstei dar și pe viitor duc la concluzia că suma stabilită de instanța de apel este pe deplin justificată, reprezentând din punct de vedere bănesc, o conpensare judicioasă a suferințelor pe care aceasta le-a suportat, astfel că nu se impune înlăturarea, majorarea ori reducerea acestora.

Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părți. Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

In numele Legii,

DECIDE:

Respinge,ca nefondate, recursurile de partea vătămată și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 ianuarie 2009 Tribunalului Suceava.

Obligă fiecare recurent la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

2 ex.

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela, Sandu Geta, Andrieș Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Suceava